ICCJ. Decizia nr. 1636/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1636/2010
Dosar nr. 927/866/2009
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2010
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 6 ianuarie 2006 persoana vătămată O.V. a formulat plângere penală prin care sesiza faptul că aflându-se în litigiu civil de mai mult timp cu familia B., la un termen de judecată, intimata B.L. a depus o declaraţie scrisă prin care numitul T.C. a făcut o declaraţie mincinoasă, fapt ce a condus la suspendarea cauzei şi trimiterea spre rejudecare a litigiului. Petenta a mai învederat şi că procesul a fost amânat pentru că intimatul D.L., jurist în cadrul Primăriei Paşcani, a abuzat de funcţia pe care o deţinea şi a depus la dosarul cauzei unele documente primite de la familia B. care nu coincid cu cele existente în arhiva primăriei.
În timpul cercetărilor petenta O.V. a mai depus o plângere prin care solicita a se efectua cercetări şi împotriva intimaţilor M.C., L.V. pentru mărturie mincinoasă şi R.N. pentru abuz în serviciu.
În urma verificărilor efectuate prin Ordonanţa din 19 octombrie 2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Paşcani s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 292 şi 291 C. pen. a intimaţilor T.C. şi B.L. şi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 a intimatului D.L. deoarece sub aspectul laturii subiective, faptelor le lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv vinovăţia.
Tot prin aceeaşi Ordonanţă, în baza art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii M.C. şi L.V. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 260 C. pen. şi faţă de intimatul R.N. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. deoarece faptelor le lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, şi anume vinovăţia.
Ordonanţa menţionată a fost menţinută prin Ordonanţa nr. 9/II/2/2006 din 18 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi.
Aceste ordonanţe date de procuror au fost atacate cu plângere în faţa judecătorului, iar Judecătoria Paşcani, prin sentinţa penală nr. 429 din 6 iunie 2007 a respins plângerea ca nefondată.
Tribunalul Iaşi, prin decizia penală nr. 984 din 7 noiembrie 2007 a admis recursul petentei şi, rejudecând cauza, a admis plângerea împotriva ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală din 19 octombrie 2006 dată de Parchetului de pe lângă Judecătoria Paşcani şi implicit a ordonanţei nr. 9/II/2/2006 din 18 ianuarie 2007 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, pe care a desfiinţat-o, iar în baza art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. a trimis cauza Parchetului de pe lângă Judecătoria Paşcani pentru a se redeschide urmărirea penală şi a se efectua cercetări „în vederea clarificării, fără echivoc, a împrejurărilor săvârşirii tuturor faptelor reclamate de petentă în plângerea sa şi a caracterului penal al acestora, cât şi pentru identificarea tuturor participanţilor şi stabilirii contribuţiei fiecăruia la comiterea faptelor reclamate de persoana vătămată O.V.”.
Prin rezoluţia nr. 358/P/2008 din 7 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi s-a dispus:
- scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului D.L. pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 292, 291 şi art. 246 C. pen.;
- neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii M.C. şi L.V. pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 C. pen.;
- neînceperea urmăririi penale faţă de numitul Z.M. pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 şi 289 C. pen.;
- neînceperea urmăririi penale faţă de R.N. pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.;
- neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii B.D. şi B.L. pentru infracţiunile prevăzute de art. 288, 291 şi 290 C. pen.;
Neînceperea urmăririi penale în cauză sub aspectul comiterii de către A.N. a infracţiunilor prevăzute de art. 246, 288 şi 264 întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale. Această rezoluţie a fost menţinută de prim procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi.
Împotriva acestor rezoluţii persoana vătămată a făcut plângere la Tribunalul Iaşi care, prin sentinţa penală nr. 126 din 12 februarie 2009 şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Paşcani.
Judecătoria Paşcani prin sentinţa penală nr. 186 din 25 mai 2009 a respins plângerea formulată de petentă împotriva rezoluţiei nr. 358/P/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, ca nefondată.
Împotriva acestei sentinţe, petenta a declarat recurs, iar Tribunalul Iaşi prin decizia penală nr. 859 din 24 noiembrie 2009 a admis recursul, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Paşcani, apreciind că hotărârea primei instanţe nu a fost motivată în fapt şi în drept fiind preluată motivarea din rezoluţia formulată de procuror.
Judecătoria Paşcani, după casarea cu trimitere, prin sentinţa penală nr. 91 din 11 martie 2010, a declinat competenţa în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, competenţă conform art. 29 pct. 1 alin. (1) C. proc. pen. să judece cauza întrucât, între timp, intimatul R.N. a fost validat deputat în Circumscripţia Electorală Iaşi, Colegiul 5, conform anexei la Hotărârea nr. 30 a Camerei Deputaţilor, publicată în M. Of. nr. 59 din 19 decembrie 2008.
Examinând plângerea formulată de persoana vătămată, prin prisma motivelor invocate (în sensul că soluţia procurorului este greşită în raport de probele administrate şi că în cauză nu s-au administrat toate probele solicitate) Înalta Curte constată că nu este fondată.
Procurorul de caz s-a conformat deciziei penale nr. 984 din 7 noiembrie 2007, a administrat toate probele solicitate de instanţă, a audiat făptuitorii şi martorii propuşi şi în mod corect a dispus, după caz, scoaterea de sub urmărire penală sau neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunile imputate intimaţilor.
Într-adevăr, din nici o probă administrată nu rezultă vinovăţia intimaţilor în legătură cu soluţionarea cauzei civile ce a format obiectul Dosarului nr. 5870/2005 al Curţii de Apel Iaşi.
Astfel, intimatul D.L. şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu în calitate de consilier juridic, a depus acte care nu au fost constatate ca fiind false, a formulat concluzii potrivit propriei convingeri, iar declaraţia dată de T.C. a fost în consens cu cele percepute direct cu privire la obiectul cauzei.
De asemenea, din probele administrate nu rezultă că intimata B.L. l-ar fi influenţat în vreun mod pe T.C. în legătură cu întocmirea declaraţiei referitoare la concesionarea unei parcele de teren.
Declaraţiile date în instanţă de către M.C. şi L.V. în calitate de martori nu pot fi apreciate ca mincinoase atâta vreme cât nu au fost infirmate prin alte mijloace de probă, aceştia relatând aspecte pe care ei le-au considerat adevărate.
Din aceleaşi probe aflate la dosar nu rezultă că intimatul R.N. ar fi participat la vreuna din faptele reclamate de petentă, astfel că în mod corect s-a dispus faţă de acesta neînceperea urmăririi penale pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., ca de altfel şi Z.M.
Nici cu privire la intimaţii B.D. şi B.L. nu rezultă că ar fi comis infracţiunile de fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals şi instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, astfel că şi cu privire la aceştia justificat s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Ca atare, verificând rezoluţia atacată atât în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen. pe baza materialului existent şi în lipsa unor înscrisuri nou prezentate faptul contrar nu s-a dovedit, Înalta Curte constată că rezoluţia atacată este temeinică şi legală, motiv pentru care plângerea formulată va fi respinsă în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) din C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petenta a fost obligată la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiţionara O.V. împotriva rezoluţiei nr. 358/P/2008 din 7 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, pe care o menţine.
Obligă petiţionara la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică azi 1 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 520/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 107/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
