ICCJ. Decizia nr. 2123/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2123/2012

Dosar nr. 7537/99/2010*

Şedinţa publică din 18 iunie 2012

Asupra recursurilor penale de faţă constată:

Prin sentinţa penală nr. 195 din 5 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Iaşi, în dosarul nr. 7537/99/2010*, a fost soluţionată acţiunea penală privind pe inculpaţii C.D.M. şi U.C.A. după cum urmează:

I. În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu pentru inculpatul C.D.M. din infracţiunile prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în infracţiunile prevăzute de art. 2 alin. (2) raportat la art. 2 alin. (l) din Legea nr. 143/2000 şi art. 3 alin. (2) raportat la art. 3 alin. (l) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 2 alin. (2) raportat la art. 2 alin. (l) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului C.D.M., la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 3 alin. (2) raportat la art. 3 alin. (l) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de introducere în ţară de droguri de mare risc.

în temeiul art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele susmenţionate în pedeapsa cea grea, urmând ca inculpatul C.D.M. să execute pedeapsa de 6 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) teza ll-a şi lit. b) C. pen., în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi dedusă prevenţia de la 03 august 2010 la zi, conform art. 88 C. pen.

II. În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu pentru inculpatul U.C.A. din infracţiunile prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 2 alin. (2) raportat la art. 2 alin. (l) din Legea nr. 143/2000 şi art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (2) raportat la art. 3 alin. (l) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 2 alin. (2) raportat la art. 2 alin. (l) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 80 C. pen.

S-a dispus condamnarea inculpatului U.C.A. la pedeapsa de 4 ani şi 2 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (2) raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 80 C. pen., s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat şi la pedeapsa de 5 ani şi 2 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., pentru complicitate la infracţiunea de introducere în ţară de droguri de mare risc.

În baza art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului U.C. A. prin sentinţa penală nr. 1804 din 15 mai 2009 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin neapelare la 26 mai 2009, dispunându-se executarea în întregime a acesteia pe lângă fiecare din pedepsele stabilite în cauză.

În temeiul art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele susmenţionate în pedeapsa cea grea, urmând ca inculpatul U.C.A. să execute pedeapsa de 5 ani şi 10 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) teza Il-a şi lit. b) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi dedusă prevenţia de la 03 august 2010 la zi, conform art. 88 C. pen. În conformitate cu dispoziţiile art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităţii de 487,81 gr. mefedronă rămasă după efectuarea analizelor de laborator, precum şi a cantităţii de 5,04 gr. mefedronă reţinută drept contraprobă, aflate la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:

Până în luna februarie 2010, inculpatul C.D.M. a deţinut calitatea de acţionar şi administrator la două societăţi comerciale care aveau ca obiect de activitate comercializarea de produse etnobotanice în cadrul unor magazine de tip WEED-SHOP.

După intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 6/2010 prin care a fost interzisă comercializarea substanţelor etnobotanice, societăţile comerciale deţinute de inculpat au operat schimbarea obiectului de activitate.

Cu toate acestea, la data de 19 iulie 2010, la punctul vamal Otopeni, a fost identificat un colet, în greutate de 500 grame, expediat din Republica Chineză pe numele inculpatului C.D.M.

Existând suspiciuni cu privire la implicarea inculpatului în derularea unor operaţiuni ilicite cu droguri, coletul trimis pe numele inculpatului a fost reţinut de Biroul Vamal Otopeni pentru verificări.

Pentru stabilirea conţinutului coletului, la data de 20 iulie 2010, s-a procedat la deschiderea acestuia, prelevându-se probe care au fost sigilate cu sigiliul nr. 320856.

Conform buletinului de analiză nr. 57 din 27 iulie 2010 întocmit de Laboratorul Vamal Central din cadrul A.N.V., proba examinată conţinea metilmetcatinonă.

Ca urmare, A.N.V. a sesizat D.C.C.A. – S.A. Bucureşti.

La data de 20 iulie 2010, reprezentanţii D.C.C.A. – S.A. Bucureşti s-au deplasat la B.V. Otopeni, au deschis coletul destinat inculpatului C.D.M. şi au prelevat o probă în vederea analizării acesteia de către L.C.A.P.D. din cadrul D.C.C.A., probă ce a fost sigilată cu sigiliul M.A.I. 50151.

Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 918720 din 2 august 2010 întocmit de L.C.A.P.D., s-a stabilit că proba prelevată conţinea mefedronă, substanţă inclusă în tabelul Anexă nr. l al Legii nr. 143/2000.

În aceste împrejurări, prin Ordonanţa procurorului din 30 iulie 2010, a fost autorizată substituirea cantităţii totale de mefedronă din colet cu sare de bucătărie, precum şi efectuarea livrării supravegheate a coletului către destinatar.

A rezultat că inculpatul C.D.M. a urmărit coletul, adresându-se în acest sens organelor vamale şi firmei de curierat. A aflat că coletul ajunsese în ţară însă era necesară efectuarea operaţiunilor de vămuire.

La data de 2 august 2010, în jurul orelor 9,00, inculpatul C.D. M. l-a contactat telefonic pe martorul V.D., un angajat al firmei de curierat, pentru stabilirea modalităţii în care urma să intre în posesia coletului. Inculpatul a fost informat că pachetul se afla încă la sediul firmei de curierat F.C. din zona Metalurgiei, firmă care asigurase transportul pe ruta Bucureşti - Iaşi.

Conform procesului verbal de supraveghere operativă întocmit în cauză, la sediul firmei susmenţionate s-a deplasat angajatul firmei de curierat F., fiind identificate două autoturisme, unul marca A, aparţinând inculpatului U.C., iar celălalt, marca B., autoturisme din care cei doi inculpaţi supravegheau intrarea în firma de curierat.

Potrivit înţelegerii stabilite cu inculpatul C.D.M., martorul V.D. s-a deplasat cu maşina de serviciu, având coletul asupra sa, în parcarea C.C.F. Aici martorul a aşteptat circa 20 minute, interval de timp în care inculpaţii C.D.M. şi U.C. au verificat parcarea centrului comercial şi au observat astfel maşinile organelor de poliţie însărcinate cu supravegherea autorizată dispusă în cauză de procuror.

Întrucât şi-au dat seama că sunt supravegheaţi, cei doi inculpaţi au abandonat preluarea coletului.

Inculpatul C.D.M. l-a apelat pe martorul V.D., spunându-i că se va deplasa la sediul firmei la o dată ulterioară pentru preluarea coletului.

Inculpatul U.C. a plecat în urmărirea unuia dintre autoturismele de supraveghere ale B.C.C.O. Iaşi.

La ora 13,31, inculpatul C.D.M. a contactat din nou firma de curierat F., luând legătura cu martora M.A., căreia i-a comunicat că îl va trimite pe martorul C.A. să ridice coletul.

La scurt timp, martorul C.A. a ridicat coletul destinat inculpatului C.D.M., pe care l-a predat ulterior inculpatului U.C., în parcarea magazinului P. din apropiere.

În continuare, martorul C.A. s-a deplasat la domiciliu cu un taxi, unde, la scurt timp, au venit şi inculpaţii C.D.M. şi U.C., deschizând coletul. Constatând că drogurile au fost înlocuite cu sare, inculpatul C.D.M. a trimis un mesaj unei persoane care făcea parte din anturajul său, M.S., cu conţinutul „E tzapa!”,. Ulterior, acelaşi inculpat a reclamat şi la firma de curierat înlocuirea mărfii.

Imediat ce au ieşit din locuinţă, cu intenţia de a merge la firma de curierat pentru înregistrarea reclamaţiei, cei doi inculpaţi şi martorul C.A. au fost opriţi de lucrătorii B.C.C.O.

Pe baza situaţiei de fapt reţinute, prima instanţă a reţinut vinovăţia inculpaţilor, după cum urmează:

Pentru inculpatul C.D.M., activitatea infracţională a fost încadrată în dispoziţiile art. 3 alin. (2) raportat la art. 3 alin. (l) din Legea nr. 143/2000 şi ale art. 2 alin. (2) raportat la art. 2 alin. (l) din Legea nr. 143/2000, având în vedere acţiunile desfăşurate în vederea introducerii în tară a drogurilor de mare risc si preluarea lor ulterioară.

În sarcina inculpatului U.C.A. a fost reţinută incidenţa dispoziţiile art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (2) raportat la art. 3 alin. (l) din Legea nr. 143/2000 şi ale art. 2 alin. (2) raportat la art. 2 alin. (l) din aceeaşi lege, având în vedere ajutorul acordat pentru introducerea în ţară a drogurilor de mare risc şi preluarea lor ulterioară.

Deşi inculpaţii nu au recunoscut comiterea faptelor, susţinând în esenţă că nu au avut cunoştinţă despre conţinutul coletului, prima instanţă a constatat dovedită vinovăţia acestora pe baza celorlalte probe administrate în cauză, cu referire la declaraţiile martorilor din lucrări, actele efectuate în cadrul activităţilor de supraveghere operativă, constatările tehnico-ştiinţifice şi procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate.

Hotărârea pronunţată în cauză a fost atacată cu apel de inculpaţii C.D.M. şi U.C.A. şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Iaşi.

Prin apelul procurorului s-a criticat greşita individualizare a pedepselor stabilite în sarcina inculpaţilor, solicitându-se majorarea acestora.

La rândul lor, inculpaţii au criticat soluţia de condamnare pronunţată în cauză, invocând în acest sens insuficienţa probelor în acuzare.

S-a solicitat achitarea ambilor inculpaţi pe temeiul de la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 177 din 15 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admis apelul inculpatului U.C.A. numai în ceea ce priveşte greşita individualizare a pedepselor principale, desfiinţată în parte sentinţa atacată şi, în rejudecare:

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 10 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza Il-a şi lit. b) şi repuse în individualitatea lor pedepsele componente.

A fost redusă la 3 ani şi 4 luni închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului U.C.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) raportat la art. 2 alin. (l) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 80 C. pen.

A fost redusă la 3 ani şi 10 luni închisoare pedeapsa principală aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (2) raportat la art. 3 alin. (l) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 80 C. pen.

Au fost menţinute pedepsele complementare aplicate pe lângă fiecare pedeapsă principală în parte, precum şi dispoziţia de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1804/ 2009 a Judecătoriei Iaşi, pedeapsă cu privire la care s-a dispus executarea în întregime pe lângă pedepsele stabilite în cauză.

În temeiul art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele susmenţionate în pedeapsa cea grea, urmând ca inculpatul U.C.A. să execute pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) teza Il-a şi lit. b) C. pen. Au fost menţinute toate celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate. Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Iaşi şi inculpatul C.D.M. împotriva aceleiaşi sentinţe.

A fost menţinută starea de arest a inculpaţilor C.D.M. şi U.C.A. şi dedusă prevenţia în continuare de la 05 aprilie 2011 la zi.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a constatat că elementele de fapt cu relevanţă în ceea ce priveşte existenţa faptelor şi a vinovăţiei inculpaţilor au fost corect de prima instanţă, pe baza unei analize coroborate a probelor administrate. De asemenea, s-a constatat că activitatea infracţională desfăşurată în cauză a fost corespunzător încadrată juridic, faptele reţinute în sarcina inculpaţilor realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi.

A fost înlăturată susţinerea apărării privind pretinsa provocare din partea agenţilor statului, reţinându-se că activitatea reprezentanţilor statului nu depăşise cadrul şi limitele prevăzute de lege.

De asemenea, s-a constatat că în speţă nu erau incidente nici dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 678/2002, conform solicitării inculpatului C.D.M., neexistând dovezi care din care să rezulte că inculpatul contribuise la identificarea sau prinderea unor persoane implicate în comiterea de infracţiuni grave.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor, instanţa de apel a constatat că inculpatul U.C.A. era îndreptăţit să obţină un tratament sancţionator mai blând, având în vedere contribuţia concretă avută la comiterea faptelor.

Şi împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii C.D.M. şi U.C.A., invocând incidenţa cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹pct. 9, 10, 12 şi 14 C. proc. pen.

În cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., apărarea inculpatului C.D.M. a susţinut că instanţele anterioare au evaluat greşit probele cauzei, stabilind în mod eronat că se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de introducere în tară de droguri de mare risc.

S-a arătat că inculpatul nu a săvârşit nicio acţiune materială care să se circumscrie laturii obiective a respectivei infracţiuni, după cum nu există nicio probă care să ateste că inculpatul ar fi avut cunoştinţă despre conţinutul coletului expediat din China.

Din această perspectivă, s-a susţinut că nu poate fi considerat nici coautor al infracţiunii de trafic de droguri, încadrare juridică care implică în mod necesar efectuarea cu ştiinţă a unor operaţiuni de punere în circulaţie a drogurilor.

Deopotrivă, a fost invocată nelegalitatea probelor administrate în cauză, cu referire la reţinerea coletului expediat din China, în intervalul 19 iulie 2010 - 02 august 2010, de către Biroul Vamal Otopeni, cu nerespectarea dispoziţiilor art. 107 – art. 110 C. proc. pen.

Această critică, precum şi cea referitoare la refuzul instanţelor de a proceda la audierea martorului sub acoperire şi a ofiţerului de legătură au fost invocate în susţinerea cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 9 şi 10 C. proc. pen.

S-a arătat că în acest mod, a fost nesocotită echitatea procedurii judiciare, instanţele nepronunţându-se asupra unei cereri esenţiale pentru inculpat, de natură să-i garanteze drepturile şi să influenţeze soluţia procesului.

În legătură cu acelaşi aspect, s-a invocat lipsa de consistenţă a motivelor ce au condus la respingerea cererii, ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii în sensul art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen.

În fine, în subsidiar, s-a solicitat reindividualizarea pedepselor în considerarea raporturilor de colaborare existente între inculpat şi ofiţerul de legătură din cauză, ceea ce în opinia apărării demonstrează buna conduită anterioară a inculpatului şi respectul pentru protejarea legii penale.

Şi în recursul inculpatului U.C.A. a fost invocată critica circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., susţinându-se că faptele reţinute în cauză nu realizează elementele constitutive ale infracţiunilor de introducere în ţară de droguri de mare risc şi trafic de droguri, neexistând probe certe care să confirme că inculpatul ar fi cunoscut conţinutul coletului expediat din China.

În subsidiar, în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., s-a solicitat reducerea pedepselor având în vedere circumstanţele personale favorabile ale inculpatului şi posibilităţile largi de reinserţie socială ale acestuia.

Examinând cauza în raport de criticile formulate şi cazurile de casare invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursurile inculpaţilor sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează:

În cea ce priveşte fondul cauzei, Înalta Curte constată că materialul probator administrat în cauză susţine în întregime acuzaţiile formulate împotriva inculpaţilor C.D.M. şi U.C.A., activitatea desfăşurată, aşa cum a fost ea reţinută de ambele instanţe, demonstrând că inculpaţii sunt răspunzători de introducerea în ţară a drogurilor disimulate în interiorul coletului expediat din China.

Deşi s-a contestat faptul ca inculpaţii să fi cunoscut conţinutul coletului, precum şi faptul ca inculpatul C.D.M. să fi comandat expedierea conţinutului respectivului colet, Înalta Curte constată că există suficiente date şi probe care atestă că cei doi inculpaţi au acţionat în baza unei înţelegeri prealabile pentru introducerea drogurilor în ţară, în vederea traficări lor ulterioare.

Este de necontestat că inculpatul C.D.M. era destinatarul coletului expediat din China, precum şi faptul că expedierea se realizase în baza unei comenzi anterioare din partea inculpatului.

Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că inculpatul a formulat şi alte comenzi pentru livrarea unor mărfuri, coletul în discuţie fiindu-i expediat între alte importuri efectuate în aceeaşi perioadă de timp.

În această modalitate, s-a urmărit crearea unei aparenţe în ceea ce priveşte caracterul licit al operaţiunilor desfăşurate de inculpat, după închiderea celor două societăţi comerciale în care inculpatul deţinea calitatea de asociat şi administrator şi care aveau ca obiect de activitate comercializarea de produse etnobotanice.

În realitate, inculpatul a continuat să se implice în acţiuni privind punerea în circulaţie a unor substanţe interzise, existând în acest sens date şi informaţii obţinute de lucrătorii de poliţie cu atribuţii pe linia combaterii traficului ilicit de droguri.

Pe baza acestor date şi informaţii deţinute cu privire la persoana inculpatului, la data de 19 iulie 2010, la Punctul Vamal Otopeni, a fost identificat şi reţinut coletul expediat din Republica Chineză.

Pentru stabilirea conţinutului coletului, la data de 20 iulie 2010 s-a procedat la deschiderea acestuia, probele prelevate şi analizate ulterior de L.C.A.P.D. din cadrul D.C.C.A. stabilind că substanţa introdusă în ţară conţinea mefedronă, drog de mare risc.

Ca urmare, în conformitate cu dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, prin Ordonanţa procurorului din 30 iulie 2010 s-a autorizat substituirea totală a cantităţii de drog din colet cu sare de bucătărie şi efectuarea livrării supravegheate a coletului către destinatar.

Toate acţiunile întreprinse de inculpaţi după primirea coletului în ţară demonstrează cu evidenţă că inculpaţii aveau cunoştinţă despre conţinutul fraudulos al coletului expediat din China, prin activităţile desfăşurate realizându-se şi conţinutul constitutiv al infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. l şi 2 din Legea nr. 143/2000.

Se reţine astfel că cei doi inculpaţi au supravegheat de la distanţă operaţiunea de predare-primire a coletului efectuată între angajaţii firmelor de curierat şi au abandonat ridicarea coletului după ce au observat prezenţa organelor de poliţie în parcarea Centrului comercial F..

Mai apoi, pentru a nu fi identificaţi, inculpatul C.D.M. l-a trimis pe martorul C.A. să ridice coletul de la firma de curierat în ziua următoare, deplasare efectuată împreună cu coinculpatul U.C.A.

După ridicarea pachetului, martorul şi cei doi inculpaţi s-au întâlnit la locuinţa martorului şi, după verificarea conţinutului coletului, şi-au dat seama că acesta conţinea sare de bucătărie.

Imediat, inculpatul C.D.M. a transmis un mesaj unei persoane necunoscute din care rezulta că i se livrase altceva decât ceea ce comandase şi aştepta.

În consecinţă, caracterul clandestin al întregii operaţiuni desfăşurate în vederea ridicării coletului, demonstrează că inculpaţii cunoşteau conţinutul coletului expediat din China.

În condiţiile în care ridicarea coletului nu implica niciun risc raportat la conţinutul acestuia oricare dintre cei doi inculpaţi putea să îl preia, fără a fi necesară cooptarea altei persoane, în caz martorul C.A.

Dimpotrivă, tocmai pentru că respectivul colet conţinea substanţe interzise destinate valorificării lor ulterioare, inculpaţii au stabilit să supravegheze de la distanţă întregul traseu al coletului.

Întreaga activitate desfăşurată de cei doi inculpaţi este confirmată de procesul-verbal de supraveghere operativă întocmit la data de 2 august 2010, din care rezultă contribuţia concretă a fiecărui inculpat, mijlocul de transport cu care s-au deplasat şi itinerariul parcurs.

Ca atare, având în vedere probele administrate în cauză, aşa cum au fost ele menţionate si analizate de instanţele anterioare, Înalta Curte constată că vinovăţia inculpaţilor C.D.M. şi U.C.A. a fost bine stabilită în cauză, faptele reţinute în sarcina inculpaţilor primind şi o încadrare juridică corespunzătoare.

Tot astfel, Înalta Curte constată că modalitatea în care a avut loc prelevarea probelor supuse analizei elimină orice risc cu privire la substituirea substanţei existente în interiorul coletului.

În asemenea situaţii, pentru a se asigura identitatea probei ce urmează a fi analizată în laborator, legea obligă la sigilarea acesteia, în prezenţa unui reprezentant al societăţii sau al altei entităţi unde a fost identificat bunul.

Or, în speţă, prelevarea probelor s-a realizat în prezenţa unui reprezentant al biroului vamal, probele ridicate pentru expertizare fiind sigilate cu sigiliul nr. 320856 fraudulos al coletului expediat din China, prin activităţile desfăşurate realizându-se şi conţinutul constitutiv al infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. l şi 2 din Legea nr. 143/2000.

Imediat, inculpatul C.D.M. a transmis un mesaj unei persoane necunoscute din care rezulta că i se livrase altceva decât ceea ce comandase şi aştepta.

În consecinţă, caracterul clandestin al întregii operaţiuni desfăşurate în vederea ridicării coletului, demonstrează că inculpaţii cunoşteau conţinutul coletului expediat din China.

Or, în speţă, prelevarea probelor s-a realizat în prezenţa unui reprezentant al biroului vamal, probele ridicate pentru expertizare fiind sigilate cu sigiliul nr. 320856 C.A. împotriva deciziei penale nr. 177 din 15 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 385¹⁷ alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 381 C. proc. pen., va deduce prevenţia în cauză pentru ambii inculpaţi de la 3 august 2010 la 18 iunie 2012.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.D.M. şi U.C.A. împotriva deciziei penale nr. 177 din 15 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce prevenţia în cauză pentru inculpaţii C.D.M. şi U.C.A. de la 3 august 2010 la 18 iunie 2012.

Obligă recurentul inculpat C.D.M. la plata sumei 475 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea avocatului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat U.C.A. la plata sumei 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 iunie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 2070/2012. Penal. Violul (art.197 C.p.). Recurs		ICCJ. Decizia nr. 2298/2012. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... →

ICCJ. Decizia nr. 2123/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2123/2012. Penal