ICCJ. Decizia nr. 208/2014. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 208/2014
Dosar nr. 4551/1/2013
Şedinţa publică din 28 februarie 2014
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 322/P/2013 din 2 iulie 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de V.I. - procuror în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi şi B.C.N. - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, pentru comiterea infracţiunii de cercetare abuzivă, prevăzută de art. 266 alin. (2) şi (3) C. pen., întrucât faptele denunţate nu există în materialitatea lor.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
La data de 29 ianuarie 2013, persoana vătămată I.S.P., din Bistriţa a formulat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie o plângere penală împotriva magistraţilor procurori B.C.N. şi V.I., ambii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Cluj, solicitând tragerea acestora la răspundere penală pentru comiterea infracţiunii de cercetare abuzivă săvârşită cu ocazia cercetării penale în Dosarul nr. 34/P/2006 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Cluj, întrucât aceştia au exercitai o serie de abuzuri, ameninţări şi presiuni la adresa denunţătorilor, coinculpaţilor şi martorilor din dosarul menţionat, pentru a se putea obţine inculparea sa. Plângerea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. 657/1/2013.
Prin încheierea penală nr. 567 din 22 mai 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a dispus, în temeiul art. 222 alin. (7) C. proc. pen., trimiterea plângerii penale formulate de persoana vătămată I.S.P.P. la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, spre competentă soluţionare, fiind înregistrată la această unitate de parchet sub nr. 322/P/2013.
Din examinarea actelor premergătoare existente în cauză s-a reţinut următoarea situaţie de fapt şi de drept:
Prin Rechizitoriul nr. 34/P/2006 din 21 decembrie 2009, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Cluj a dispus, între altele, trimiterea în judecată a inculpatului I.S.P. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (două infracţiuni), art. 26 C. pen. rap. la art. 288 alin. (1) C. pen., art. 291 C. pen. şi art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen.
De asemenea, prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistriţa, în vederea efectuării de cercetări faţă de R.M.V., M.G., B.A., B.N., O.C.A., B.D., T.F.C. şi C.M., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 C. pen.
Rechizitoriul a fost întocmit de magistratul procuror Ionuţ Vasile, fiind verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, conform art. 264 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 22 din O.U.G. nr. 43/2002 de către procurorul şef serviciu B.E. S-a observat că la data declanşării anchetei în cauză, procurorul şef al acestui serviciu era magistratul procuror B.C.N. (în prezent, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj).
Prin sentinţa penală nr. 71/F din 09 aprilie 20J3 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosarul penal nr. 3316/J12/2009, s-a dispus, între altele, condamnarea inculpatului I.S.P.P. pentru toate cele cinci infracţiuni pentru care a fost trimis în judecată - la o pedeapsă rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare în regim de privare de libertate (fila 141).
Hotărârea a fost atacată de către toţi cei 7 inculpaţi din cauză, astfel că, apelurile declarate sunt pendinte pe rolul Curţii de Apel Cluj, având termen la 03 septembrie 2013.
Din cuprinsul hotărârii menţionate rezultă, în esenţă, că inculpatul se face vinovat de comiterea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, după cum urmează:
În perioada octombrie-noiembrie 2005, perioadă în care avea calitatea de consilier judeţean în cadrul Consiliului judeţean Bistriţa-Năsăud, a lăsat să se creadă faţă de P.E., administrator Ia SC G.I. SRL, că are influenţă pe lângă comisarul şef al Gărzii Financiare - Secţia Bistriţa-Năsăud şi pe lângă conducerea Direcţiei generale a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud şi, contra sumei de 6.000 euro, pe care a primit-o în două tranşe, poate interveni pe lângă aceştia, pentru ca reprezentanţii instituţiilor mai sus menţionate să întocmească acte de control favorabile subscrisei societăţi comerciale, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000;
În cursul lunii iunie 2006, a lăsat să se creadă faţă de D.L.V. că are influenţă pe lângă şeful Direcţiei Generale de Asistenţă Generală şi Protecţia Copilului Bistriţa-Năsăud şi, contra sumei de 1.500 euro, va interveni pe lângă acesta pentru a o ajuta pe D.D.I., fiica susnumitei, să câştige concursul pentru ocuparea unui post de consilier juridic în cadrul acestei instituţii publice, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000;
În cursul lunii iunie 2007, l-a ajutat pe inculpatul B.I. să redacteze în fals înscrisurile intitulate „proces-verbal de validare a concursului de granturi" înregistrat Ia Universitatea de Vest „V.G. ” din Arad sub numărul 2220 din 03 mai 2007 (sau sub nr. 421 din 03 mai 2007 care apare pe exemplarul depus la dosarul pentru obţinerea titlului de conferenţiar universitar ca număr de înregistrare al documentului în registrul de intrări-ieşiri al universităţii) şi .sinteza rezultatului concursului de granturi multianuale desfăşurat în perioada 1-30 aprilie 2007, înregistrat la subscrisa instituţie de învăţământ universitar sub numărul 2261 din 07 mai 2007 (sau sub nr. 475 din 07 mai 2007 care apare pe exemplarul depus la dosarul pentru obţinerea titlului de conferenţiar universitar ca număr de înregistrare al documentului în registrul de intrări-ieşiri al universităţii), comunicându-i numele cadrelor didactice universitare ce urmau să fie menţionate în aceste înscrisuri, care ulterior au fost depuse la dosarul pentru obţinerea titlului de conferenţiar universitar de către acesta, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 288 alin. (1) C. pen.;
În cursul lunii iunie 2007, a depus Ia dosarul său pentru obţinerea titlului conferenţiar universitar cele două înscrisuri falsificate menţionate mai sus şi s-a folosit de acestea în scopul indicat, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen.;
În baza unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada octombrie 2005-iulie 2007 şi-a folosit influenţa şi autoritatea ce decurg din funcţiile de conducere, de preşedinte în cadrul organizaţiilor judeţene Bistriţa-Năsăud a Partidului Naţional Liberal, respectiv Partidului Liberal Democrat, în raporturile cu conducerea instituţiilor publice la nivel judeţean (Garda Financiară, Direcţia Generală a Finanţelor Publice, Direcţia Judeţeană pentru Protecţia Copilului şi Asistenţă Socială, Primăria Municipiului Bistriţa) intervenind de mai multe ori pentru stoparea unor controale sau inspecţii fiscale ori pentru diminuarea prejudiciilor constatate (privind obligaţii fiscale neevidenţiate sau neachitate) la societăţi comerciale cu sediul pe raza judeţului Bistriţa-Năsăud (SC G.I. SRL, SC D. SRL), angajarea unor cunoştinţe în cadrul instituţiei publice prin „aranjarea" concursului (în cazul postului de consilier juridic al D.J.P.C.A.S.), precum şi pentru eliberarea unei autorizaţii de construire (în cazul cererii formulate de SC M. SRL) şi totodată, în calitate de prodecan la Facultatea de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii de Vest, Vasile Goldiş" din Arad şi-a folosit influenţa şi autoritatea în raporturile cu subordonaţii săi (cadre didactice, secretarele filialei Bistriţa a facultăţii) intervenind de nenumărate ori pentru promovarea examenelor, mărirea ori acordarea notelor indicate (în cazul studenţilor O.M.L., O.A., C.O.I., O.C.A., I.I., I.G.M., B.N., P.O.I., D.S.V., N.B., V.V., S.G.D., C.G.O., B.I., B.A.M., B.A., S.H.F., T.(T.) F.C., M.T.I., K.F.V. şi B.D.) şi pentru înscrierea la cursurile de masterat sau facultate a unor cursanţi deşi anul universitar începuse cu mult timp în urmă (în cazul lui Molnar Gicu şi Petruş Aureliana Ancuţa), toate acestea în scopul obţinerii de foloase necuvenite pentru sine sau pentru alţii (obţinerea unor sume de bani, neplata obligaţiilor fiscale către stat, obţinerea unei autorizaţii de construire pe o suprafaţă mai mare de teren, obţinerea unui post de consilier juridic în mod nelegal, promovarea examenelor şi absolvirea în final a facultăţii cu obţinerea diplomei de licenţă ori obţinerea diplomei de masterat), fiind întrunite clementele constitutive ale infracţiunii asimilată infracţiunilor de corupţie, prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Din declaraţia dată de numita P.E. (martoră denunţătoare) în faţa instanţei de judecată la termenul din 11 noiembrie 2011, în Dosarul nr. 3316/112/2009 al Tribunalului Bistriţa - Năsăud, nu rezultă nici un indiciu temeinic care să susţină afirmaţiile făcute de persoana vătămată I.S.P.P. în plângerea penală formulată, ci dimpotrivă reies cu limpezime elemente/date/circumstanţe care reflectă activitatea infracţională a acestuia, aşa cum aceasta a fost reţinută prin actul de trimitere în judecata. Astfel, sus-numita a relatat în faţa instanţei, între altele, că: „(...) După ce a ascultat cele spuse de M.A., inculpatul a întrebat dacă sunt o persoană de încredere, la care Moga Alina a spus că « garantează pentru mine ». Inculpatul a spus că trebuie să dăm ceva. că trebuie să dea şi la persoana cu care vorbeşte. Nu-mi amintesc exact cum a cerut inculpatul, dar ştiu că în total era vorba de 6.000 (şase mii) de euro (..). Îmi amintesc că inculpatul de multe ori nu-i răspundea soţului meu atunci când îi telefona şi din această cauză îi trimitea mesaje pe mobil, după care inculpatul mă suna şi mă ameninţa. Nu-mi amintesc concret ce ameninţări îmi adresa la telefon, dar ceva de genul că «nu ştiu cu cine mă pun» şi că «mă mută din Bistriţa» (..). După denunţ am fost ameninţată de A.M. care mi s-a adresat «nici picurată cu ceară nu trebuia să spun pentru este un om puternic şi influent, are relaţii (..) " - filele 5-7 din Dosarul nr. 657/1/20I3.
De asemenea, din conţinutul declaraţiei dale de numitul P.E.O. (martor denunţător) în faţa aceleaşi instanţe la termenul din 16 septembrie 2011 rezultă, între altele, că: „(...) inculpatul a spus că vorbeşte la Garda Financiară, cu şeful acestei instituţii domnul M. Tot atunci I.S.P. ne-a cerut 2.000 euro « că rezolvă problema». După ce a primit banii, inculpatul I.S.P.P. a spus să stăm liniştiţi că se rezolvă (..). Şi ulterior, controalele au continuat la firma noastră şi nu am sesizat «nici o îmbunătăţire în actul de control», ca urmare am fost nemulţumiţi «că banii i-am dat şi nu mai aveam nimic» (..). Aşa cum am arătat am acceptat foarte greu să dau declaraţie la DNA, din acest motiv într-o primă fază i-am cerut fostei soţii să declarare că a dat ea cei 2000 euro inculpatului «ca să nu ne mai bage şi pe noi». În realitate singura sumă de 2000 euro a fost remisă de mine aşa cum am arătat (..) " - filele 8-10 din Dosarul nr. 657/1/2013.
Din declaraţia numitei D.L.V. (martoră denunţătoare) dată în faţa aceleiaşi instanţe la termenul de 21 decembrie 2011 a reieşit, între altele, că: „(..) am discutat cu inculpatul cerându-i să mă ajute să o angajez pe fiica mea la D.A.S.P.C. Bistriţa - Năsăud, ocazie cu care inculpatul a fost de acord, iar eu i-am spus că mă voi revanşa. Inculpatul m-a întrebat «cum mă revanşez», iar eu i-am spus «dau şi eu o mie de euro» (...). Am intrat în maşină, i-am dat inculpatului plicul cu 1.500 de euro, iar el mi-a dat un alt plic cu subiectele. Inculpatul a numărat banii din plic şi a fost oarecum surprins de suma mare, după care mi-a spus că va da şi domnului director R.M. şi pune bani şi la partid. Replica mea a fost să fie mulţumită toată lumea (...). Inculpatul bănuia că am recunoscut faptul că i-am dat bani şi scopul în care i-am remis, situaţie în care mi-a sugerat că dacă voi mai fi citată să-mi schimb declaraţia sub pretextul că « cei de la D.N.A. au fost mai duri şi m-am speriat », afirmând că este foarte important ceea ce declara la procuror (...). Referitor la denunţul pe care l-am scris personal menţionez că l-am scris singură fără să-mi dicteze sau sugereze cineva (..)" - filele 11-13 din Dosarul nr. 657/1/2013.
Din declaraţia numitei D.D.I. (martoră) dată în faţa instanţei la termenul din 21 decembrie 2011 rezultă, între altele, că: (...) De la mama mea ştiu că a dat inculpatului pentru a mă ajuta la concurs 1.500 de euro. Când i-a remis aceşti bani, inculpatul i-a spus mamei «tu, sunt prea mulţi!» (…). Suma de 1.500 de euro a fost dată de mama cu titlu de mită (..)"- filele 14-15 din Dosarul nr. 657/1/2013.
Referitor la sumele de banii date inculpatului I.S.P. cu titlu de împrumut (la cererea acestuia) s-a observat - din conţinutul declaraţiilor date de sus-numiţi - că acest fapt s-a petrecut ulterior şi distinct, de sumele de bani primite de acesta cu titlu de mită.
În ceea ce priveşte cercetarea numiţilor R.M.V., M.G., B.A., B.N., O.C.A., B.D., T.F.C. şi C.M., pentru comiterea infracţiunii de mărturie mincinoasă, s-a observat că soluţia de scoatere de sub urmărire penală, dată prin Ordonanţă nr. 960/P/2012 din 10 octombrie 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa Năsăud, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., a avut la bază practica judiciară naţională şi europeană, precum şi literatura de specialitate, în sensul că dacă martorul pentru a nu se învinui pe sine de săvârşirea unei infracţiuni, face afirmaţii mincinoase sau cu intenţie, trece sub tăcere anumite împrejurări esenţiale despre care a fost întrebat, el nu săvârşeşte infracţiunea de mărturie mincinoasă, iar cele opt persoane au fost audiate cu privire la faptele de corupţie comise de către I.S.P.P.; însă, în acelaşi timp, în mod indirect, acestea au fost audiate cu privire la eventuale fapte penale comise de către ele, respectiv cumpărarea de influenţă, prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000, astfel că, pentru protecţia lor au declarat că nu au avut relaţii cu inculpatul I.S.P. (filele 136-138).
De asemenea, nici în ceea ce priveşte pe coinculpaţii B.M., D.F., V.D. şi B.I. nu s-a reţinut nici un indiciu de natură a confirma afirmaţia făcută de persoana vătămată în cuprinsul plângerii, în sensul că în mod abuziv au fost schimbaţi din martori în învinuiţi pe motiv că nu au vrut să declare împotriva sa la audieri, întrucât amplul material probator administrat în cauza respectivă şi readministrat în cursul cercetării judecătoreşti a dovedit cu prisosinţă activităţile infracţionale desfăşurate de către aceştia.
Sintetizând, prin prisma susţinerilor persoanei vătămate şi din examinarea actelor existente în cauză, s-a constatat că nu se decelează, pe de o parte, niciun indiciu de natură a contura elementele vreunei infracţiuni legale de modul de soluţionare a Dosarului nr. 34/P/2006, iar pe de altă parte, s-a reţinut că ţine de atributul magistratului procuror - investit cu soluţionarea cauzei - de a analiza/examina actele premergătoare ori de urmărire penală în cauza cu care este sesizat, în lumina principiilor constituţionale - legalitate, imparţialitate, control ierarhic - şi principiului organic prevăzut de art. 64 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 care stipulează că: „În soluţiile dispuse, procurorul este independent, în condiţiile prevăzute de lege”.
Totodată, se cuvine a menţiona că potrivit dispoziţiilor art. 200 C. proc. pen. urmărirea penală are ca obiect „strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată”.
Aşadar, s-a reţinut că aspectele descrise în plângerea formulată (în realitate, aceasta are natura juridică a unui denunţ, fiind făcut „pro domo sita”) constituie excepţii/ apărări propriu-zise specifice fazelor procesului penal - urmărire penală /judecată, fără nicio înrâurire infracţională, constatând totodată că, în sarcina magistraţilor procurori nu s-a putut reţine încălcări ale legii sau ale atribuţiilor de serviciu, actele procesuale/ procedurale întocmite şi soluţia/soluţiile adoptate - în Dosarul nr. 34/P/2006 - sunt rezultatul analizei temeinice a actelor/ probelor aflate la dosarul cauzei şi a textelor de lege aplicabile materiei supuse urmăririi penale.
Ca atare, magistraţii procurori nu au făcut altceva decât să-şi exercite atribuţiile cu care legea i-a investit, dispunând efectuarea actelor de urmărire penală potrivit convingerii obiective şi nepărtinitoare, în acord cu principiile care guvernează desfăşurarea procesului penal, prin aprecierea completă şi justă a indiciilor/ datelor/ probelor existente in respectivele momente procesuale, neexistând nicio premisă de natură a conduce la presupunerea rezonabila a întrebuinţării vreunei promisiuni, ameninţări ori violenţe faţă de persoanele cercetate/audiate în cauza evocată.
Aşa fiind, nu s-a putut susţine că exercitarea în acest mod a atribuţiilor de serviciu ar intersecta sfera ilicitului penal şi că, ar fi fost în prezenţa unor acte întocmite în mod abuziv/plăsmuit ori manu militari - lato sensu - menite a antrena răspunderea penală.
În esenţă, prin actul de sesizare formulat, persoana vătămată urmăreşte să-şi creeze o cale suplimentară de atac, alături/în paralel cu cele prevăzute de lege - în prezent, uzanţă larg răspândită - ceea ce este inadmisibil.
În concluzie, s-a constatat că învinuirile aduse prin denunţul penal formulat - cu privire la modul de instrumentare a Dosarului penal nr. 34/P/2006 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Cluj - sunt neîntemeiate, întrucât acestea nu au corespondent factual şi implicit probator şi ca atare, se poate conchide, că faptele denunţate nu există în materialitatea lor, urmând ca în cauză să se dispună soluţia de neînceperea urmăririi penale.
Împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale a formulat plângere petentul, în baza dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., la procurorul şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică.
Prin rezoluţia nr. 1927/II-2/2013 din 22 august 2013 a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul I.S.P.P.
Împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, petentul I.S.P.P. a formulat plângere la instanţă, pe care a motivat-o în scris la filele 2-5 din dosar.
Analizând plângerea petentului şi actele dosarului, Înalta Curte constată că nu este fondată.
Din analiza actelor premergătoare efectuate în cauză, urmare sesizării cu presupusele infracţiuni, nu au rezultat indicii cu privire la săvârşirea unor fapte penale de către intimaţi.
Având în vedere actele Dosarului nr. 322/P/2013 şi ţinând seama de plângerea împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, s-a apreciat că sesizarea formulată în baza art. 278 C. proc. pen. este neîntemeiată, deoarece:
Din declaraţiile date de martorii denunţători în faţa instanţei a rezultat că aceştia au confirmat că au remis inculpatului I.S.P.P. diferite sume de bani ca obiect al traficului de influenţă.
În ceea ce priveşte martorii indicaţi ca fiind persoane asupra cărora s-ar fi exercitat presiuni pentru a da declaraţii neconforme cu realitatea, care au fost cercetaţi pentru comiterea infracţiunii de mărturie mincinoasă şi ulterior au fost scoşi de sub urmărire penală, prin ordonanţa nr. 960/P/2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa Năsăud, s-a avut în vedere faptul că prin declararea faptului că ar fi cumpărat influenţa inculpatului I.S.P.P., aceştia s-ar fi auto-incriminat pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000.
Referitor la „transformarea din martori în învinuiţi” a numiţilor B.M., D.F., V.D. şi B.I., stabilirea calităţii procesuale a persoanelor participante la procesul penal este atributul procurorului, calitate care până în prezent rezultă că a fost corect stabilită, având în vedere condamnarea acestora de instanţa care a judecat fondul cauzei.
Cum în cuprinsul plângerii împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nu au fost prezentate elemente noi, de natură a modifica situaţia de fapt şi soluţia anterioară a procurorului, s-a apreciat că soluţia criticată este legală şi temeinică.
Pentru aceste considerente, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) teza III C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul I.S.P.P. împotriva rezoluţiei nr. 322/P/2013 din 02 iulie 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, iar petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul I.S.P.P. împotriva rezoluţiei nr. 322/P/2013 din 02 iulie 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Menţine rezoluţia atacată.
Obligă petentul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 28 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 298/2014. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 207/2014. Penal → |
|---|
