ICCJ. Decizia nr. 32/2015. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2015

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 32/2015

Dosar nr. 6359/112/2012

Şedinţa publică din 08 ianuarie 2015

Asupra recursului de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 145/F din data de 18 octombrie 2013 pronunţată în Dosar nr. 6359/112/2012 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud, a fost condamnat inculpatul P.D., la pedeapsa de 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)-b) C. pen. Pe timp de 4 ani pentru săvârşirea infracţiunii de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 320¹ C. proc. pen., art. 73 lit. b) C. pen.;

S-a făcut aplic. art. 71 rap. la art. 64 lit. a)-b) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea de 24 de ore din data de 1 septembrie 2012.

S-a constatat că părţile vătămate Ş.G., Z.E. şi B.I. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile A.S. suma de 30.000 lei cu titlu de daune morale, părţii civile A.I. suma de 18.000 lei cu titlu de daune morale, şi părţii civile B.G. suma de 24.000 lei cu acelaşi titlu, cererea de despăgubiri civile formulată de părţile civile A.S. şi B.G. fiind respinsă ca neîntemeiată.

S-a dispus confiscarea de la inculpat a bâtei folosite la comiterea infracţiunii.

A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 2.153 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 de lei reprezintă onorariu avocaţial din oficiu în favoarea av. M.L.

A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile A.S. suma de 132,85 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

S-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut din actele şi lucrările dosarului (procesul-verbal de sesizare din oficiu din data de 01 septembrie 2012 întocmit de procuror - fila 1 şi procesul-verbal de sesizare din oficiu întocmit de poliţie - filele 3, 4; procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşă fotografică judiciară - filele 5-8, respectiv 9-31; procesul-verbal de ridicare obiecte de îmbrăcăminte, respectiv de recoltare probe de la cadavrul victimei şi planşă fotografică judiciară - filele 32-40; declaraţia părţilor vătămate Ş.G. (fila 60), Z.E.L. (fila 62), A.I. şi A.S. (file 67,68) şi B.G. (fila 70); adresa şi rezoluţia de dispunere a efectuării unui raport de constatare medico-legală, constatări preliminarii şi raport medico-legal emis de S.M.L. - jud. Bistriţa-Năsăud privind autopsia efectuată asupra cadavrului victimei B.C., adresă de completare a raportului medico-legal şi completare la raportul medico-legal mai sus-menţionat - filele 41-59; adresa şi rezoluţia de dispunere a efectuării unui raport de constatare medico-legală, constatările preliminarii şi raportul medico-legal emis de S.M.L. - jud. Bistriţa-Năsăud privind leziunile corporale traumatice ale inculpatului - filele 71-74; declaraţiile date de P.D. (filele 76-78), în calitate de învinuit (la 01 septembrie 2012 - F.I. file 79, 80), de inculpat la data de 01 septembrie 2012 (fila 81) şi suplimente ale declaraţiei inculpatului din datele de 01 octombrie 2012 şi 26 octombrie 2012 (filele 82,83); declaraţia dată de inculpat în momentul audierii sale de către judecător cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă a acestuia - file 84, 85, declaraţia dată în instanţă de către acesta (f.84); declaraţiile martorilor C.A. (F.I. - filele 86-88), C.P. (F.I. - filele 89,90), V.F. (F.I. - file 91.92), G.R. (F.I. - filele 93,94), A.D. (F.I. - fila 95), I.C. (F.T. - fila 96), M.I. (F.I. - file 97, 98) şi M.F.C. (F.I. fila 99), declaraţiile martorilor V.F. (f.146 dosar instanţă) şi G.G. (f. 126 dosar instanţă), în fapt, următoarele:

Inculpatul P.D. domiciliază în comuna Silivaşu de Cîmpie, într-o locuinţă, împreună cu unul dintre cei cinci copii ai săi, iar în ziua de 31 august 2012 se afla singur acasă, deoarece fiul cu care locuia se afla plecat în concediu la mare.

În ziua respectivă inculpatul s-a ocupat de treburile gospodăreşti până în jurul orei 20⁰⁰ când s-a deplasat la barul numitei M.F.C., situat tot în comuna Silivaşu de Cîmpie pentru a consuma băuturi alcoolice (bere).

În jurul orei 21⁰⁰ în acelaşi local mai sus-menţionat au intrat numiţii V.F. şi G.R. - (concubini), împreună cu numitul B.C., domiciliat - în oraşul Dărmăneşti, jud. Bacău, care lucra pentru V.F. Cele trei persoane fuseseră cu vitele pe o păşune unde cei doi bărbaţi au consumat ţuică. De altfel cei doi se cunoşteau, sora concubinei lui V.F. fiind într-o vreme concubina lui B.C. Se mai cuvine precizat că numitul B.C. mai fusese în trecut în localitatea Silivaşu de Câmpie, o perioadă chiar stabilindu-şi reşedinţa aici, dar de fiecare dată pleca după un timp.

În barul numitei M.F.C. cele trei persoane s-au aşezat la masa unde se afla inculpatul, despre care martora G.R. a observat că era „băut”. După un timp, G.R. cu concubinul ei şi cu numitul B.C. au ieşit din local, dar din cauza consumului excesiv de băuturi alcoolice din ziua respectivă, B.C. a căzut într-un şanţ şi a rămas acolo. Aşa cum rezultă din declaraţia martorului A.D., numitul B.C. a revenit în bar, loc unde se mai afla martorul împreuna cu inculpatul, iar după închiderea localului, martorul a plecat acasă, lăsându-i pe terasa localului pe inculpat şi pe B.C. care „mai aveau bere în sticle” (fila 95).

Din acest moment, nu mai există vreun martor, care să precizeze care dintre cei doi a plecat primul şi în ce direcţie, dar aşa cum rezultă din afirmaţiile inculpatului, după plecarea martorului A.D., în intervalul orar 21³⁰-22⁰⁰, inculpatul P.D. a plecat spre locuinţa sa. Ajuns pe drum în faţa casei, inculpatul a văzut că în casă era aprinsă lumina şi s-a gândit că probabil fiul său a revenit din concediu, astfel că a intrat în curte, a deschis uşa de la intrare cu cheia şi pătrunzând în casă, l-a găsit într-una din camere pe numitul B.C. care „îi răvăşea printre lucruri” (fila 80).

Fiind sub influenţa alcoolului şi cunoscând că numitul B.C. mai intrase fără drept în casele locuitorilor comunei în scopul sustragerii de; bunuri, inculpatul l-a întrebat ce anume caută în casa sa, moment în care B.C. i-a cerut iertare, gest pe care inculpatul nu l-a făcut, dimpotrivă, l-a scos pe B.C. de sub masa sub care se introdusese, l-a tras afară în curte şi a început să-l lovească mai ales peste cap şi faţă cu o bâtă pe care o ţinea rezemată de gardul curţii în care îşi ţinea animalele (fila 80 verso).

Agresiunea fizică a continuat inclusiv după ce victima a căzut la pământ, martorii sosiţi la faţa locului din cauza strigătelor victimei - respectiv numiţii C.A., C.P. şi M.I. - constatând că victima se afla la pământ, că era plină de sânge, mai ales în zona extremităţii cefalice, şi că se văieta de durere. Martorul C.P. a declarat chiar, că inculpatul lovea victima în timp ce aceasta era căzută la pământ, astfel că a fost nevoit „să-l oprească pe P.D. să mai dea” şi chiar „a trebuit să îl ţină să nu mai dea în B.C.” (fila 89 verso), iar martorul M.I. l-a văzut pe inculpat care avea într-o mână „o bâtă groasă cât degetul mijlociu şi lungă de aproximativ un metru”, în curtea casei inculpatului „căzut pe spate şi plin de sânge” aflându-se B.C. (fila 97 verso). Tot acest martor, M.I., a declarat că inculpatul i-a zis cu referire la atitudinea sa de agresare fizică a victimei - „îi dau, îl omor, futu-i.. lui, că mi-o intrat în ogradă” (aceeaşi filă mai sus-menţionată). Martora C.A. a negat că vecinul său, inculpatul P.D. ar fi avut în mâini vreun obiect dur, dar a recunoscut că inculpatul i-a adus la cunoştinţă că victima „îi stricase geamul” - aspect real şi care confirmă indirect faptul că victima pătrunsese prin efracţie în locuinţa inculpatului, evident în scopul sustragerii de bunuri, precum şi că inculpatul observase acest aspect (în urma cercetării locului faptei, s-a stabilit că într-adevăr, victima a pătruns în holul locuinţei prin spargerea unui geam). Mai mult decât atât, victima a fost cercetată în mai multe dosare ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistriţa pentru comiterea unor infracţiuni de furt calificat în forma consumată ori a tentativei, precum şi pentru comiterea unor infracţiuni de violare de domiciliu, dosare care însă au fost finalizate prin soluţii de netrimitere în judecată ca urmare a prejudiciilor reduse (fila 102), acest aspect putând constitui un motiv pentru care inculpatul a inspirat sentimente de compasiune celor care îl cunosc, soarta victimei fiindu-le aproape indiferentă.

Imediat după ce au sosit la locul faptei, martorii C.A. şi M.I. l-au luat pe braţe pe numitul B.C. din curtea casei inculpatului şi l-au transportat pe o distanţă de aproximativ 300 metri, până la uliţa unde se afla locuinţa lui V.F. şi a lui G.R., unde au lăsat-o jos, în apropierea locuinţei respective, la rugămintea victimei (care se plângea de dureri mari şi credea că o să se simtă mai bine astfel), fără ca martorii să anunţe organele de poliţie sau ambulanţa.

A doua zi dimineaţă victima a fost găsită încă în viaţă de către martorii V.F. şi G.R., iar la solicitarea victimei, numitul V.F. i-a adus apă să bea. Acest martor a declarat că victima nu i-ar fi spus nimic altceva, dar martora G.R. a afirmat că a auzit victima când a spus că „a fost bătută” (fila 94). La faţa locului a sosit şeful postului de poliţie, numitul I.C., care a întrebat victima dacă a fost lovită de o maşină sau dacă a fost bătută de cineva, răspunsul acesteia fiind „nu-ţi spun nimic!” (fila 96), această atitudine fiind posibil justificată de eventuala teamă a victimei faţă de eventualele repercusiuni pe care le-ar fi avut aplicarea dispoziţiilor legii penale asupra sa, ţinând seama de trecutul său penal. Victima B.C. a decedat fără a mai apuca să spună altceva.

Prin raportul de constatare medico-legală din 16 octombrie 2012 emis de către Serviciul de medicină legală Bistriţa-Năsăud, ca şi prin completarea la raportul medico-legal din data de 22 octombrie 2012 s-au concluzionat următoarele: decesul numitului B.C. a fost violent, acesta s-a datorat in-suficienţei cardio-respiratorii acute consecutive unor contuzii cerebrale asociate cu hemoragie meningo-cerebrală, cu fractura calotei şi bazei craniului; leziunile tanatogeneratoare s-au putut produce cel mai probabil prin mecanismul de lovire activă repetată cu un corp dur de formă alungită, între leziunile corporale traumatice constatate la autopsie şi deces existând, o legătură de cauzalitate directă şi necondiţionată; din cauza multitudinii de leziuni corporale traumatice externe, nu se poate preciza cu exactitate care dintre acestea au fost direct tanatogeneratoare, dar cel mai probabil mai multe dintre leziuni au concurat la apariţia decesului, fiind vorba de leziunile existente nivelul extremităţii cefalice; tot mn cauza. aceluiaşi motiv sus-menţionat, nu se poate aprecia cu exactitate direcţia de aplicare a loviturilor, dar în ceea ce priveşte leziunile prezente la nivelul extremităţii cefalice, acestea au fost date de lovituri date din direcţii diferite (de sus în jos, de la stânga la dreapta şi invers, unele dintre leziuni putând fi aplicate chiar după ce victima se afla căzută pe sol); leziunile traumatice se puteau produce în seara zilei de 31 august 2012, iar decesul a survenit în dimineaţa zilei de 1 septembrie 2012; cadavrul victimei avea o alcoolemie de 1,30 gr. °/₀₀ (file 41-59).

Aşa cum s-a menţionat în actul de sesizare, pe parcursul urmăririi penale inculpatul şi-a modificat în mai multe rânduri declaraţiile, după cum urmează: în declaraţia olografa dată în ziua de 1 septembrie 2012 în faţa poliţiei, inculpatul a declarat că în momentul în care l-a găsit pe B.C. în locuinţa sa, acesta avea asupra sa o ţeava, cu care l-a lovit „peste piciorul stâng, la pulpă, în spate”, gest care l-a determinat pe inculpat să iasă în hol, să ia „o bâtă” pe care o avea „în colţul locuinţei” şi să lovească victima atât în casă, cât şi în afara acesteia (file 76, 77); în declaraţia olografa dată în aceea zi, dar imediat după cea menţionată mai sus, el a arătat că după ce l-a găsit pe B.C. în locuinţă, „s-a enervat şi l-a scos în curte şi l-a bătut cu o bâtă în cap şi în corp” (fila 78); în declaraţia dată în faţa procurorului criminalist în calitate de învinuit, în prezenţa unui apărător din oficiu, P.D. a arătat că „m-am dus la el şi l-am întrebat ce caută în casa mea, iar acesta a început să îmi ceară iertare.

L-am luat de o mână şi l-am scos în curtea casei. Fiind băut şi nervos am luat o bâtă de vreun metru lungime care era rezemată de gardul care dădea spre curtea unde îmi ţineam animalele şi am început să-l lovesc pe B.C. mai ales în zona capului şi a feţei. El a strigat să nu mai dau, dar nu m-am lăsat, am continuat să-l lovesc cu bâta şi după ce acesta a căzut la pământ”; din cuprinsul aceleiaşi declaraţii mai rezultă că după ce l-a scos afară în curte pe B.C., acesta l-ar lovit în piciorul stâng, cu o bâtă luată de la învinuit din curte, precum şi în gât cu pumnul. Tot cu acea ocazie, P.D. a precizat: „când l-am găsit în casa mea pe B.C., acesta nu avea nimic în mâini, el a vrut să ascundă sub o masă, dar eu l-am tras afară de acolo” şi că „B.C. m-a lovit după ce eu l-am scos în curte şi l-am lovit cu bâta” (file 79,80); în faţa judecătorului care. a procedat la audierea sa în noaptea de 1 septembrie 2012, .după reţinere şi punerea in mişcare a acţiunii penale, inculpatul arată că după ce a găsit victima în casa sa, victima „s-a aruncat la gâtul său, apoi s-a aruncat sub masă”, apoi a prins-o pe acesta de mână şi a tras-o afară, în curte, de unde a luat o bâtă şi i-a aplicat acesteia „lovituri peste tot corpul la întâmplare”; mai mult decât atât, inculpatul recunoaşte că după ce ar fi. sărit la el, victima i-a cerut iertare, replica sa fiind „nu te iert mă, ce ai căutat la mine în casă”; inculpatul a mai recunoscut că el a fost primul care a lovit victima peste cap şi corp cu o bâtă, iar apoi victima l-ar fi lovit cu o Toata peste picior; inculpatul recunoaşte încă o dată că l-a lovit pe B.C. şi „după ce era la pământ” (file 84, 85).

Aprecierea procurorului, reţinută în actul de sesizare, în sensul că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru a exista legitima apărare, este corectă. Astfel, nu există o urmă obiectivă care să ateste faptul că inculpatul ar fi fost lovit de victimă; inculpatul a fost examinat medico-legal şi prin raportul de constatare medico-legală din 7 septembrie 2012 emis de către Serviciul de medicină legală Bistriţa-Năsăud s-a concluzionat că prezintă leziuni corporale traumatice constând în excoriaţie pe creasta tibială stânga şi excoriaţie pe marginea cubitală a gâtului mâinii stângi, că aceste leziuni corporale nu necesită zile de îngrijiri medicale, că ele s-au putut produce prim mecanism de lovire cu sau de corp dur, iar leziunea pe care inculpatul o invocă ca fiind produsă în seara zilei de 31 august 2012, poate data cu o zi înainte de această dată (fila 74); apoi, inculpatul nu este deloc consecvent în declaraţii: iniţial declară că ar fi fost lovit de victimă cu o ţeava, iar ulterior cu o bâtă; lăsând la o parte faptul că dacă într-adevăr inculpatul ar fi fost lovit cu o ţeava ori cu o bâtă, urmările acestei agresiuni asupra corpului său ar fi fost mult mai grave şi vizibile, cu ocazia efectuării cercetării locului faptei nu s-a găsit nici vreo ţeava în locuinţa inculpatului şi nici vreo altă bâtă în curte; inculpatul nu a exercitat agresiunea asupra victimei pentru-a respinge acţiunea de pătrundere a victimei în locuinţă, de vreme ce victima nu a intrat peste victimă în casa acesteia, ci a fost găsită de inculpat în locuinţa sa, aspect ce întăreşte încă o dată în plus că inculpatul nu a înţeles decât să se răzbune pe victimă;

Chiar dacă s-ar lua în considerare - fără vreo probă obiectivă - că inculpatul ar fi fost iniţial lovit de victimă, atâta vreme cât victima nu l-a mai agresat pe inculpat, mai mult, chiar şi-a cerut iertare, fapta inculpatului nu poate fi reţinută ca fiind comisă în stare de legitimă apărare, deoarece atacul nu mai era actual sau iminent.

În drept, fapta inculpatului P.D. care în noaptea de 31 august 2012, din cauza nervozităţii, a tulburării provocate de fapta victimei B.C., care pătrunsese prin efracţie în locuinţa inculpatului în vederea sustragerii de bunuri, şi pe care de altfel inculpatul a şi surprins-o în locuinţa sa, i-a aplicat acesteia numeroase lovituri cu un corp dur, respectiv cu bâta pe care o utiliza pentru animale, majoritatea loviturilor fiind aplicate în zona extremităţii cefalice a victimei, inclusiv după ce aceasta se afla căzută la sol, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor, prev. de art. 174 al. (1) din C. pen.,cu aplicarea circumstanţei atenuante a provocării prev. de art. 73 lit. b) din C. pen., pentru care va fi condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare în regim de detenţie şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)-b) C. pen. pe timp de 4 ani (la alegerea drepturilor a căror exercitare a fost interzisă şi durata interdicţiei avându-se în vedere aspectele legate de natura şi gravitatea faptei, precum şi persoana inculpatului).

La individualizarea acestei pedepse s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. şi anume: gradul de pericol social ridicat al faptei, împrejurările în care aceasta a fost comisă, limitele speciale de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunea respectivă, aşa cum au fost reduse prin aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., persoana victimei, persoana inculpatului, care a comis o faptă deosebit de gravă, însă sub imperiul stării de tulburare, fiind incidente dispoziţiile art. 73 lit. b) rap. la art. 76 lit. b) C. pen., multitudinea de leziuni produse, în ciuda faptului că victima şi-a cerut iertare (într-una din declaraţiile sale, aşa cum s-a arătat, inculpatul afirmă că atunci când a intrat în locuinţa sa şi victima l-a observat, aceasta a intenţionat să se ascundă sub o masă), consecinţele faptei comise - respectiv decesul unei persoane - motive pentru care nu s-au reţinut circumstanţe atenuante, chiar dacă inculpatul nu are antecedente penale şi s-a prezentat la termenele de judecată acordate.

La individualizarea acestei pedepse s-a avut în considerare şi faptul că pierderea unei vieţi omeneşti este un fapt ireversibil, care privează victima de cel mai preţios atribut, dreptul la viaţă, dar cauzează şi suferinţă morală îndelungă şi dificil de gestionat familiei, faptul că unele dintre aceste persoane nu formulează pretenţii civile în cauză neavând relevanţă cu privire la existenţa prejudiciului moral cert cauzat.

În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată reţinerea de 24 de ore din data de 1 septembrie 2012.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen., s-a constatat că părţile vătămate Ş.G., Z.E. şi B.I. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. rap. la art. 1357 C. civ. inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile A.S. suma de 30.000 lei cu titlu de daune morale, părţii civile A.I. suma de 18.000 lei cu titlu de daune morale, şi părţii civile B.G.-suma de 24:000 lei cu acelaşi titlu, cererea de despăgubiri civile formulată de părţile civile A.S. şi B.G. fiind respinsă ca neîntemeiată, întrucât nu a fost probată.

La acordarea daunelor morale s-a avut în vedere cuantumul sumelor solicitate de părţile civile, culpa victimei în declanşarea incidentului violent, apreciată la 60%, dar şi raporturile pe care părţile civile le-au avut cu victima - martorii audiaţi, propuşi de către inculpat (părţile civile nefăcând nicio dovadă în acest sens), arătând că inculpatul ţinea legătura, deşi nu strâns, cu părinţii săi (în special tatăl), cu care avea contacte telefonic, cu fraţii nepăstrând legătura.

Martorul V.F. a declarat însă că victima, după despărţirea de concubina sa, martora G.G., a plecat în Moldova, la familia sa, întrucât nu mai avea unde să locuiască (f. 146 dosar instanţă), aspect ce denotă păstrarea legăturilor de familie. Dat fiind faptul că în privinţa părţii civile A.I., sora victimei, care locuieşte la aceeaşi adresă cu mama victimei, nu s-â făcut dovada unor contacte cu inculpatul pe durata şederii sale în judeţul Bistriţa-Năsăud, însă indiscutabil că în virtutea legăturilor de rudenie suferinţa morală există, s-a acordat un cuantum al daunelor morale mai redus în raport cu cel acordat părţilor civile A.S. şi B.G.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. se va dispune confiscarea de la inculpat a bâtei folosite la comiterea infracţiunii.

În baza art. 191 C. proc. pen. inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 2.153 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 de lei reprezintă onorariu avocaţial din oficiu în favoarea avocatului M.L. (dată fiind asistenţa juridică a inculpatului acordată la luarea măsurii obligării de a nu părăsi ţara faţă de acesta).

În baza art. 193 C. proc. pen. inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile A.S. suma de 132,85 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv cheltuielile de transport ocazionate de deplasarea sa la termenele de judecată dm „prezenta cauză (fără acordarea celor legate de rutele Ploieşti Sud-Adjud, Urziceni-Ploieşti Sud; Slobozia Veche-Urziceni, şi a cheltuielilor pentru care copia biletului de transport este ilizibilă - f. 113, partea de jos) - f. 112-113-114.

În baza art. 7 rap. la anexa 1 pct. 1 din Legea 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel în termenul legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistriţa Năsăud şi inculpatul.

Curtea de Apel Cluj a constatat că apelul declarat de inculpat în cauză este fondat, iar cel formulat de parchet este nefondat.

Instanţa de fond ca urmare a poziţiei procesuale adoptate de către inculpat, respectiv de recunoaştere a vinovăţiei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le-a cunoscut şi le-a însuşit, a acordat eficienţă disp. art. 320¹ C. proc. pen.

Astfel, s-a reţinut că inculpatul P.D. domiciliază în comuna Silivaşu de Cîmpie, într-o locuinţă, împreună cu unul dintre cei cinci copii ai săi, iar în ziua de 31 august 2012 se afla singur acasă, deoarece fiul cu care locuia se afla plecat în concediu la mare.

În ziua respectivă inculpatul s-a ocupat de treburile gospodăreşti până în jurul orei 20⁰⁰ când s-a deplasat la barul numitei M.F.C., situat tot în. comuna Silivaşu de Cîmpie pentru a consuma băuturi alcoolice (bere).

Înjurai orei 21⁰⁰ în acelaşi local mai sus-menţionat au intrat numiţii V.F. şi G.R. (concubini), împreună cu numitul B.C., domiciliat în oraşul Dărmăneşti, jud. Bacău, care lucra pentru V.F. Cele trei persoane fuseseră cu vitele pe o păşune unde cei doi bărbaţi au. consumat ţuică. De altfel cei doi se cunoşteau, sora concubinei lui V.F. fiind într-o vreme concubina lui B.C. Se mai cuvine precizat că numitul B.C. mai fusese în trecut în localitatea Silivaşu de Câmpie, o perioadă chiar stabilindu-şi reşedinţa aici, dar de fiecare dată pleca după un timp.

În barul numitei M.F.C. cele trei persoane s-au aşezat la masa unde se afla inculpatul, despre care martora G.R. a observat că era „băut”. După un timp, G.R. cu concubinul ei şi cu numitul B.C. au ieşit din local, dar din cauza consumului excesiv de băuturi alcoolice din ziua respectivă, B.C. a căzut într-un şanţ şi a rămas acolo. Aşa cum rezultă din declaraţia martorului A.D., numitul B.C. a revenit în bar, loc unde se mai afla martorul împreună cu inculpatul, iar după închiderea localului, martorul a plecat acasă, lăsându-i pe terasa localului pe inculpat şi pe B.C. care „mai aveau bere în sticle” (fila 95).

Din acest moment, nu mai există vreun martor care să precizeze care dintre cei doi a plecat primul şi în ce direcţie, dar aşa cum rezultă din afirmaţiile inculpatului, după plecarea martorului A.D., în intervalul orar 21³⁰-22⁰⁰, inculpatul P.D. a plecat spre locuinţa sa. Ajuns pe drum în faţa casei, inculpatul a văzut că în casă era aprinsă lumina şi s-a gândit că probabil fiul său a revenit din concediu, astfel că a intrat în curte, a deschis uşa de la intrare cu cheia şi pătrunzând în casă, l-a găsit într-una din camere pe numitul B.C. care „îi răvăşea printre lucruri” (fila 80).

Fiind sub influenţa alcoolului şi cunoscând că numitul B.C. mai intrase fără drept în casele locuitorilor comunei în scopul sustragerii de bunuri, inculpatul l-a întrebat ce anume caută în casa sa, moment în care B.C. i-a cerut iertare, gest pe care inculpatul nu l-a făcut, dimpotrivă, l-a scos pe B.C. de sub masa sub care se introdusese, l-a tras afară în curte şi a început să-l lovească mai ales peste cap şi faţă cu o bâtă pe care o ţinea rezemată de gardul curţii în care îşi ţinea animalele (fila 80 verso).

Agresiunea fizică a continuat inclusiv după ce victima a căzut la pământ, martorii sosiţi la faţa locului din cauza strigătelor victimei - respectiv numiţii C.A., C.B. şi M.I. - constatând că victima se afla la pământ, că era plină de sânge, mai ales în zona extremităţii cefalice, şi că se văieta de durere. Martorul C.P. a declarat chiar că inculpatul lovea victima în timp ce aceasta era căzută la pământ, astfel că a fost nevoit „să-l oprească pe P.D. să mai dea” şi chiar „a trebuit să îl ţină să nu mai dea în C.” (fila 89 verso), iar martorul M.I. l-a văzut pe inculpat care avea într-o mână „o bâtă groasă cât degetul mijlociu şi lungă de aproximativ un metru”, în curtea casei inculpatului „…căzut pe spate şi plin de sânge” aflându-se B.C. (fila 97 verso). Tot acest martor, M.I., a declarat că inculpatul i-a zis cu referire la atitudinea sa de agresare fizică a victimei - „îi dau, îl omor, futu-i… lui, că mi-o intrat în ogradă” (aceeaşi filă mai sus-menţionată). Martora C.A. a negat că vecinul său, inculpatul P.D. ar fi-avut în mâini vreun obiect dur, dar a recunoscut că inculpatul i-a adus la cunoştinţă că victima „îi stricase geamul” - aspect real şi care confirmă indirect faptul că victima pătrunsese prin efracţie în locuinţa inculpatului, evident în scopul sustragerii de bunuri, precum şi că inculpatul observase acest aspect (în urma cercetării locului faptei, s-a stabilit că într-adevăr, victima a pătruns în holul locuinţei prin spargerea unui geam). Mai mult decât atât, victima a fost cercetată în mai multe dosare ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistriţa pentru comiterea unor infracţiuni de furt calificat în forma consumată ori a tentativei, precum şi pentru comiterea unor infracţiuni de violare de domiciliu, dosare care însă au fost finalizate prin soluţii de netrimitere în judecată ca urmare a prejudiciilor reduse (fila 102), acest aspect putând constitui un motiv pentru care inculpatul a inspirat sentimente de . compasiune celor care îl cunosc, soarta victimei fiindu-le aproape indiferentă.

A doua zi dimineaţă victima a fost găsită încă în viaţă de către martorii V.F. şi G.R., iar la solicitarea victimei, numitul V.F. i-a adus apă să bea. Acest martor a declarat, că victima nu i-ar fi spus nimic altceva, dar martora G.R. a afirmat că a auzit victima când a spus că „a fost bătută” (fila 94). La faţa locului a sosit şeful postului de poliţie, numitul I.C., care a întrebat victima dacă a fost lovită de o maşină sau dacă a fost bătută de cineva, răspunsul acesteia fiind „nu-ţi spun nimic!” (fila 96), această atitudine fiind posibil justificată de eventuala teamă a victimei faţă de eventualele repercusiuni pe care le-ar fi avut aplicarea dispoziţiilor legii penale asupra sa, ţinând seama de trecutul său penal. Victima B.C. a decedat fără a mai apuca să spună altceva.

Prin raportul de constatare medico-legală din 16 octombrie 2012 emis de către Serviciul de medicină legală Bistriţa-Năsăud, ca şi prin completarea la raportul medico-legal din data de 22 octombrie 2012 s-au concluzionat următoarele: decesul numitului B.C. a fost violent, acesta s-a datorat in-suficienţei cardio-respiratorii acute consecutive unor contuzii cerebrale asociate cu hemoragie meningo-cerebrală, cu fractura calotei şi bazei craniului; leziunile, tanatogeneratoare s-au putut produce cel mai probabil prin mecanismul de lovire activă repetată cu un corp dur de formă alungită, între leziunile corporale traumatice constatate la autopsie şi deces existând o legătură de cauzalitate directă şi necondiţionată; din cauza multitudinii de leziuni corporale traumatice externe, nu se poate preciza cu exactitate care dintre acestea au fost direct tanatogeneratoare, dar cel mai probabil mai; multe dintre leziuni au concurat la apariţia decesului, fiind vorba de leziunile existente nivelul extremităţii cefalice; tot din cauza aceluiaşi motiv sus-menţionat, nu se poate aprecia cu exactitate direcţia de aplicare a loviturilor, dar în ceea ce priveşte leziunile prezente la nivelul extremităţii - cefalice, acestea au fost date de lovituri date din direcţii diferite (de sus în jos, de la stânga la dreapta şi invers, unele dintre leziuni putând fi aplicate chiar după ce victima se afla căzută pe sol); leziunile traumatice se puteau produce în seara zileide.31 august 2012, iar decesul a survenit în dimineaţa zilei de 1 septembrie 2012; cadavrul victimei avea o alcoolemie de 1,30 gr. °/_oo (file 41-59).

Aşa cum s-a menţionat în actul de sesizare, pe parcursul urmăririi penale inculpatul şi-a modificat în mai multe rânduri declaraţiile, după cum urmează: în declaraţia olografă dată în ziua de 1 septembrie 2012 în faţa poliţiei, inculpatul a declarat că în momentul în care l-a găsit pe B.C. în locuinţa sa, acesta avea asupra sa o ţeava, cu care l-a lovit „peste piciorul stâng, la pulpă, în spate”, gest care l-a determinat pe inculpat să iasă în hol, să ia „o bâtă” pe care o avea „în colţul locuinţei” şi să lovească victima atât în casă, cât şi în afara acesteia (file 76, 77); în declaraţia olografă dată în aceea zi, dar imediat după cea menţionată mai sus, el a arătat că după ce l-a găsit pe B.C. în locuinţă, „s-a enervat şi l-a scos în curte şi l-a bătut cu o bâtă în. cap şi în corp” (fila 78); în declaraţia dată în faţa procurorului criminalist în calitate de învinuit, în prezenţa unui apărător din oficiu, P.D. a arătat că „m-am dus la el şi l-am întrebat ce caută în casa mea, iar acesta a început să îmi ceară iertare. L-am luat de o mână şi l-am scos în curtea casei. Fiind băut şi nervos am luat o bâtă de vreun metru lungime care era rezemată de gardul care dădea spre curtea unde îmi ţineam animalele şi am început să-l lovesc pe B.C. mai ales în zona capului şi a feţei. El a strigat să nu mai dau, dar nu m-am lăsat, am continuat să-l lovesc cu bâta şi după ce acesta a căzut la pământ”; din cuprinsul aceleiaşi declaraţii mai rezultă că după ce l-a scos afară în curte pe B.C., acesta l-ar fi lovit în piciorul stâng, cu o bâta luată de la învinuit din curte, precum şi în gât cu pumnul. Tot cu acea ocazie, P.D. a precizat: „când l-am găsit în casa mea pe B.C., acesta nu avea nimic în mâini, el a vrut să ascundă sub o masă, dar eu l-am tras afară de acolo” şi că „B.C. m-a lovit după ce eu l-am scos în curte şi l-am lovit cu bâta” (file 79,80); în faţa judecătorului care a procedat la audierea sa în noaptea de 1 septembrie 2012, după reţinere şi punerea în mişcare a acţiunii" penale, inculpatul arată că după ce a găsit victima în casa sa, victima „s-a aruncat la gatul său, apoi s-a aruncat sub masă”, apoi a prins-o pe acesta de mână şi a tras-o afară, în curte, de unde a luat o bâtă şi i-a aplicat acesteia „lovituri peste tot corpul la întâmplare”; mai mult decât atât, inculpatul recunoaşte că după ce ar fi sărit la el, victima i-a cerut iertare, replica sa fiind „nu te iert mă, ce ai căutat la mine în casă”; inculpatul a mai recunoscut că el a fost primul care a lovit victima peste cap şi corp cu o bâtă, iar apoi victima l-ar fi lovit cu o bâtă peste picior; inculpatul recunoaşte încă o dată că l-a lovit pe B.C. şi „după ce era la pământ” (file 84,85).

Probele administrate în faza de urmărire penală reflectă o stare de fapt reală, care a şi fost însuşită de către inculpat, iar încadrarea juridică a faptei se circumscrie elementelor constitutive ale infracţiunii de omor, prev. de art. 174 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea circumstanţei atenuante a provocării prev. de art. 73 lit. b) din C. pen.

Cu ocazia individualizării pedepsei aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. şi anume: gradul de pericol social ridicat al faptei, împrejurările în care aceasta a fost comisă, limitele speciale de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunea respectivă, aşa cum au fost reduse prin aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., persoana victimei, persoana inculpatului, care a comis o faptă deosebit de gravă, însă sub imperiul stării de tulburare, fiind incidente dispoziţiile art. 73 lit. b) rap. la art. 76 lit. b) C. pen., multitudinea de leziuni produse, în ciuda faptului că victima şi-a cerut iertare (într-una din declaraţiile sale, aşa cum s-a arătat, inculpatul afirmă că atunci când a intrat în locuinţa sa şi victima l-a observat, aceasta a intenţionat să se ascundă sub o masă), consecinţele faptei comise - respectiv decesul unei ...persoane - motive pentru care nu s-au reţinut circumstanţe atenuante, chiar dacă inculpatul nu are antecedente penale şi s-a prezentat la termenele de judecată acordate.

Ca atare, instanţa de prim control judiciar a apreciat că instanţa de fond a procedat la justa individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, sub acest aspect ambele apeluri declarate în cauză fiind nefondate neimpunându-se majorarea cuantumului pedepsei aşa cum a solicitat parchetul deoarece fiind reţinută circumstanţa atenuantă prev. de art. 73 lit. b) C. pen. şi disp. art. 320¹ C. proc. pen. chiar dacă i s-ar reţine inculpatului şi circumstanţa agravantă prev. de art. 75 C. pen. calculul pedepsei în acest context este tot cel stabilit de către instanţa de fond şi anume cel de 6 ani închisoare, raportat şi la limitele speciale ale pedepsei aferente infracţiunii de omor prev. de art. 174 C. pen.

Numai poziţia de recunoaştere şi de regret manifestată de inculpat care de altfel a fost valorificată de către instanţa de fond ca urmare a prevalării de către inculpat a disp. art. 320¹ C. proc. pen., precum şi absenţa antecedentelor penale ale acestuia nu justifică reţinerea circumstanţelor atenuante în favoarea acestuia aşa cum s-a solicitat, reţinerea circumstanţelor atenuante fiind o facultate pentru instanţă în procesul de individualizare a pedepsei.

Reintegrarea socială a inculpatului poate fi realizată numai prin privare de libertate având în vedere, natura şi gravitatea infracţiunii comise,. cea de omor, precum şi faptul că inculpatul nu a depus diligente pentru recuperarea prejudiciului astfel că executarea în regim de detenţie este oportună, nefiind îndeplinite condiţiile legale prev. de art. 86¹ C. pen. pentru a se suspenda sub supraveghere pedeapsa aplicată.

Instanţa de apel a constatat că este fondat apelul inculpatului sub aspectul modalităţii de soluţionare laturii civile, respectiv a calcului cuantumului daunelor morale acordate părţilor civile raportat la culpa victimei în declanşarea incidentului violent, apreciată la 60%.

În consecinţă, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea a admis apelul declarat de inculpatul P.D. împotriva Sentinţei penale nr. 145/F/2013 a Tribunalului Bistriţa Năsăud, pe care a desfiinţat-o sub aspectul modalităţii de soluţionare laturii civile, respectiv a cuantumului daunelor morale şi a pronunţat o nouă hotărâre în aceste limite, obligând inculpatul la plata către partea civilă A.S. a sumei de 20.000 lei, daune morale, către partea civilă: B.G. a sumei de 16.000 lei, daune morale şi către partea civilă A.I. a sumei de 10.000 lei, cu titlu de daune morale.

Împotriva acestei decizii, la data de 26 ianuarie 2014, a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia, schimbarea încadrării juridice a faptei şi reindividualizarea pedepsei.

Inculpatul şi-a motivat recursul în baza dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen. anterior.

Înalta Curte, analizând recursul declarat, atât prin prisma motivelor de casare invocate, cât şi din oficiu conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., în raport cu conţinutul actelor şi lucrărilor de la dosar constată că recursul declarat de inculpatul C.S.M. este nefondat

Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.

În consecinţă, analiza cazurilor de casare se va realiza în conformitate cu normele Codului de procedură penală anterior, respectiv art. 385³, art. 385⁹ C. proc. pen. anterior.

Recursul este calea ordinară de. atac, preponderent de reformare, ce poate fi exercitată pentru cazurile de casare strict şi limitativ prevăzute de lege.

Prin Legea nr. 2/2013 au fost operate mai multe modificări în materia recursului, aşa cum rezultă din expunerea de motive a legii, aceasta şi-a propus, pe de o parte, degrevarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru asigurarea rolului său de unificare a practicii judiciare şi pentru transformarea acesteia într-o veritabilă instanţă de casaţie, şi, pe de altă parte, o introducere anticipată a filozofiei N.C.P.P. în care recursul în casaţie devine o cale extraordinară de atac.

De asemenea, prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, o nouă limitare a devoluţiunii recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 al art. 385⁹ C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Astfel, inculpatul a invocat motivul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.

Anterior analizării motivelor invocate de recurent, instanţa constată că inculpatul a respectat dispoziţiile art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen., motivele de recurs, chiar dacă au fost intitulate ca „memoriu cu dezvoltarea motivelor de recurs”, deşi anterior nu fuseseră depuse motivele de recurs, au fost depuse prin poştala data de 31 decembrie 2014 (fila 37), cu respectarea termenului de 5 zile înainte de primul termen de judecată prevăzut de art. 385¹⁰ alin. (1) C. proc. pen.

Referitor la motivele de recurs invocate de inculpat prin apărător ales, respectiv schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. anterior în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen. anterior, precum şi reindividualizarea pedepsei, instanţa constată că prin Legea nr. 2/2013 cazurile de casare prevăzutei de pct. 14 şi 17 al art. 385⁹ C. proc. pen. au fost abrogate, acestea neputând fi analizate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 17² C. proc. pen. întrucât nu se circumscriu - acestui caz de casare care prevede a fi analizat atunci „când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii”.

Astfel, Înalta Curte va analiza recursul declarat prin prisma cazurilor de casare care se iau în considerare din oficiu conform art. 385⁹ alin. (3) teza I C. proc. pen.

Analizând cazurile de casare care se iau în considerare întotdeauna din oficiu, cele prevăzute la art. 385⁹ alin. (1) pct. 1, 3-6 şi 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că nu ne aflăm în prezenţa niciunui motiv care să se circumscrie cazurilor de casare arătate mai sus şi anume:

„1. în cursul judecăţii nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei;

3. instanţa nu a. fost compusă potrivit legii ori s-au încălcat prevederile art. 292 alin. (2) sau a existat un caz de incompatibilitate;

4. şedinţa de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;

5. judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;

6. judecata a avut loc în lipsa apărătorului, când prezenţa acestuia era obligatorie;

14. s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”.

În ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile, potrivit art. 5 C. pen., în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă.

Având în vedere că de la data săvârşirii faptelor deduse judecăţii şi până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o lege nouă, respectiv N.C.P. ce a intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014, Înalta Curte a avut în vedere, potrivit dispoziţiilor art. 5 C. pen., determinarea şi aplicarea legii penale mai favorabile.

În vederea stabilirii şi-aplicării legii penale mai favorabile, în doctrina penală şi practica judiciară s-au stabilit criterii de determinare a legii penale mai favorabile în raport de situaţia juridică concretă a inculpatei, criterii ce vizează condiţiile de tragere la răspundere penală a acesteia şi regimul sancţionator şi care se aplică ţinând cont de toate instituţiile de drept penal incidente într-o cauză,care concură la stabilirea tratamentului juridic aplicabil într-o cauză.

Condiţiile de incriminare,urmărire sau de judecată din legi penale succesive vor fi examinate în legătură cu toate consecinţele pe care le atrage încadrarea juridică potrivit uneia sau celeilalte legi cu toate consecinţele pe care le prevede,cu excluderea absolută a celeilalte legi, neputându-se combina dispoziţiile mai favorabile din legile succesive.

Legea penală identificată ca fiind mai favorabilă se aplică cu toate dispoziţiile pe care le cuprinde, chiar dacă unele sunt mai aspre decât în cealaltă lege.

În aplicarea globală a principiului legii penale mai favorabile, Înalta Curte are în vedere că nu este îngăduită aplicarea concomitentă a dispoziţiilor celor mai favorabile din cele două coduri penale - cel vechi şi cel nou - întrucât s-ar crea pe cale judecătorească o lex tertia, ceea ce este inadmisibil întrucât ar însemna ca judecătorul să exercite un atribuit care nu îi revine şi anume acela de legiuitor.

În opinia instanţei de recurs această interdicţie îşi are temeiul chiar în redactarea art. 5 C. pen. conform cu care se aplică legea care conţine prevederi mai favorabile şi nicidecum dispoziţiile izolate mai favorabile din legi succesive care în mod evident ar conduce la o lex tertia si mai favorabilă inculpatului.

De altfel; ulterior în acest sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 265 din 06 mai 2014 prin care a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 5.714/118/2012 şi a constatat că dispoziţiile art. 5 C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile, decizie definitivă şi general obligatorie.

Pentru; ca, din mai multe legi penale apărute succesiv in raport cu timpul săvârşirii unei infracţiuni să se aleagă legea penală mai favorabilă trebuie să existe anumite criterii, şi anume: legile trebuie să se compare sub aspectul condiţiilor de incriminare a faptei (al conţinutului infracţiunii), al condiţiilor de tragere la răspundere penală, al sancţiunilor şi al altor aspecte asupra cărora au survenit modificări (termenul de prescripţie al răspunderii penale sau al executării pedepsei).

Criteriul sancţiunilor este cel mai important, deoarece orice proces penal, de cele mai multe ori, se finalizează cu aplicarea unor sancţiuni penale care daca este mai blândă mai uşoară va imprima acelaşi caracter legii care o prevede.

Dintre infracţiunile de drept penal aplicabile pedepsele principale şi pedepsele complementare dau conţinut evaluării situaţiei mai favorabile.

Astfel, dacă legea penală nouă prevede pentru faptă pedeapsa cu amenda, iar cea veche prevede pedeapsa cu închisoarea va fi, mai favorabilă legea nouă. Dacă, în acest caz, în urma aplicării unor circumstanţe atenuante existente doar în legea veche s-ar ajunge la înlocuirea pedepsei închisorii cu amenda în limite mai mici decât în legea nouă, atunci legea mai favorabilă va fi legea veche.

În situaţia în care în legea veche şi în legea nouă se prevede o pedeapsă cu închisoare între aceleaşi limite, cu deosebirea că în legea nouă pedeapsa cu închisoare se prevede alternativ cu pedeapsa amenzii, va fi mai favorabilă legea nouă, conform, acesteia existând posibilitatea să se aplice doar amenda.

Dacă ambele legi prevăd pedepse cu închisoarea, instanţa de judecată va examina minimul şi maximul la fiecare, iar apoi va aplica legea penală mai favorabilă.

Compararea legilor nu se reduce numai la observarea limitelor de pedeapsă din normele încriminatorii, ci presupune, în plus, examinarea tuturor reglementărilor privitoare la pedeapsă şi la mijloacele legale de individualizare a ei. Trebuie avute în vedere şi cauzele de modificare a pedepsei (de atenuare sau de agravare), precum şi circumstanţele atenuante sau agravante.

Sub aspectul dispoziţiilor privind prescripţia răspunderii penale şi a executării pedepselor, va fi mai favorabilă legea care prevede un termen de prescripţie mai mic.

Analizând incidenţa legii penale mai favorabile în raport şi de considerentele sus-menţionate, comparând dispoziţiile art. 174 alin. (1) C. pen. anterior şi cele prevăzute de art. 188 alin. (1) C. pen. actual, precum şi faptul că inculpatul s-a prevalat de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. şi că, la individualizarea pedepsei, s-au reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante, înalta Curte constată că legea penală mai favorabilă inculpatului este legea veche.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge, ca nefondat, recursul declarat,de recurentul inculpat. P.D. împotriva Deciziei penale nr. 7/ A din 16 ianuarie 2014 a Curţi de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat P.D. împotriva deciziei penale nr. 7/ A din 16 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 08 ianuarie 2015.

← Abuz în serviciu. Notar public. Contract încheiat fără...		ICCJ. Decizia nr. 1/2015. Penal. Extrădare pasivă (Legea... →

ICCJ. Decizia nr. 32/2015. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 32/2015. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs