ICCJ. Decizia nr. 4/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
în compunerea prevăzută de art. 64 din Legea nr. 92/1992
Decizia nr. 4/2004
Dosar nr. 5/2002
Şedinţa publică din 16 februarie 2004
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 21 decembrie 2001, petentul P.L. s-a adresat cu plângere Curţii Supreme de Justiţie – Completul de 9 judecători, solicitând aprobarea cererii de reexaminare la disciplina drept procesual civil.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că a desfăşurat activitate ca procuror, începând cu data de 1 ianuarie 1999, în baza Ordinului nr. 2619/C din 28 decembrie 1998 al ministrului justiţiei.
La terminarea stagiului a participat la examenul de capacitate organizat de Ministerul Justiţiei, în perioada octombrie-noiembrie 2001.
Considerând că nota 4,75 acordată la disciplina drept procesual civil nu reflectă conţinutul lucrării, petentul a formulat contestaţie, care a fost respinsă.
Deoarece a fost declarat respins şi la examenul de capacitate organizat în perioada noiembrie-decembrie 2000, acesta se află în situaţia de a pierde calitatea de magistrat.
Plângerea este inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În exercitarea atribuţiilor ce-i revin, Consiliul Superior al Magistraturii emite diferite categorii de acte, supuse controlului judecătoresc în condiţiile legii.
Potrivit art. 64 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, republicată, „împotriva refuzului Consiliului Superior al Magistraturii de a propune Preşedintelui României numirea în funcţie a magistratului, acesta se poate adresa cu plângere Curţii Supreme de Justiţie, în termen de 30 zile de la expirarea termenului prevăzut la alin. (1)".
Acest text priveşte una din competenţele atribuite prin art. 63 alin. (6) din Legea de organizare judecătorească potrivit căreia „Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să îndeplinească formalităţile legate de numirea magistraţilor, în termen de 3 luni de la data validării examenului de capacitate".
Plângerea dedusă spre soluţionare Completului de 9 judecători, referitoare la admiterea cererii de reexaminare a lucrării scrise susţinute la disciplina drept procesual civil şi acordarea posibilităţii participării la un al treilea examen de capacitate a magistraţilor stagiari, excede, însă, competentei legal atribuite prin art. 64 din Legea de organizare judecătorească.
De altfel, aprobarea cererii privitoare la participarea la un al treilea examen de capacitate, neprevăzut de lege şi echivalând cu o propunere de modificare a acesteia, excede însăşi competenţei Consiliului Superior al Magistraturii.
Or, recunoaşterea unei căi de atac, cu referire la plângerea formulată de petent şi care nu se încadrează în situaţia reglementată prin art. 64 din Legea nr. 92/1992, apare ca o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Aşadar, calea procesuală aleasă de contestator, cu referire la un act al Consiliului Superior al Magistraturii, respectiv, validarea sau invalidarea examenului de capacitate în condiţiile legii, cenzurabil în principiu, apare ca fiind greşit aleasă.
Legea procesuală civilă a stabilit un cadru corespunzător principiilor statuate prin art. 129 şi 21 din Constituţia României, pentru realizarea protecţiei judiciare a drepturilor subiective, de natură a satisface exigenţele art. 1, 5, 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.
În consecinţă, revine părţii interesate obligaţia de a alege calea procesuală legal prevăzută.
Cum normele legale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite sunt prevăzute prin nome imperative, de ordine publică, calea procesuală exercitată de persoane aflate în situaţii identice trebuie să fie aceeaşi, respectiv cea prevăzută de legea procesuală.
Ca atare, în raport şi cu sancţiunea nulităţii ce priveşte hotărârile judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea normelor procesuale imperative, Completul de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu poate examina pe fond, la stăruinţa părţii, o plângere ce excede competenţei legal atribuite acestuia prin art. 64 din Legea de organizare judecătorească.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced şi ca urmare a admiterii excepţiei, Înalta Curte va respinge plângerea, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge plângerea formulată de P.L., procuror stagiar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău împotriva refuzului Consiliului Superior al Magistraturii de a propune Preşedintelui României numirea petentului în funcţia de procuror, ca inadmisibilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 16 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 39/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 4/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
