ICCJ. Decizia nr. 9/2012. Completul de 9 Judecători
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 1738 din 9 noiembrie 2010, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petenta L.V., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Prin plângerea înregistrată la înalta Curte de Casație și Justiție, petenta L.V. a solicitat desființarea ordonanței nr. 51/VIII/1/2010 din 10 februarie 2010 și a rezoluției nr. 171/II/2/2010 din 17 martie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, invocând în drept dispozițiile art. 2781din C. proc. pen.
Plângerea a fost respinsă ca inadmisibilă de către Secția penală a înaltei Curți de Casație și Justiție, prin sentința nr. 1738 din 9 noiembrie 2010, cu motivarea că plângerea petentului nu a fost îndreptată împotriva unei soluții de neîncepere a urmăririi penale dintre cele prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 2781alin. (1) din C. proc. pen.
împotriva acestei sentințe, petenta L.V. a declarat recurs.
Examinând hotărârea atacată, potrivit art. 3856alin. (3) din C. proc. pen., înalta Curte constată că recursul declarat de petentă nu este fondat.
Potrivit art. 2781din C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-art. 278 din C. proc. pen. împotriva rezoluției de neîncepere a urmării penale sau a ordonanței, ori după caz a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278 din C. proc. pen., la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Rezultă așadar, din cuprinsul normelor legale enunțate, că plângerea care are un asemenea temei vizează exclusiv o rezoluție sau ordonanță a procurorului de netrimitere în judecată, confirmată ca urmare a respingerii plângerii formulate în temeiul art. 275-art. 278 din C. proc. pen.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că plângerea petentei adresată înaltei Curți de Casație și Justiție nu poate face obiectul controlului judecătoresc reglementat de prevederile art. 2781din C. proc. pen., întrucât nu privește o soluție de netrimitere în judecată dispusă de procuror, iar din examinarea actelor dosarului rezultând că Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție nu a comunicat acesteia o soluție de netrimitere în judecată.
Invocarea de către recurenta petentă a prevederilor art. 2781din C. proc. pen., este greșită, întrucât , astfel cum s-a arătat, nu sunt incidente dispozițiile art. 2781 din C. proc. pen., deoarece petenta nu a făcut dovada existenței unei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale, împotriva căreia să fi făcut plângerea cu care a investit instanța de fond.
Pentru considerentele expuse, înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta L.V. împotriva sentinței nr. 1738 din 9 noiembrie 2010, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din C. proc. pen., recurenta petentă a fost obligată la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9/2012. Completul de 9 Judecători | ICCJ. Decizia nr. 9/2012. Completul de 9 Judecători → |
|---|
