Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Sentința nr. 189/2015. Judecătoria ROMAN

Judecătoria ROMAN - Sentințe și decizii penale / 2015

Sentința nr. 189/2015 pronunțată de Judecătoria ROMAN la data de 15-05-2015

Dosar nr._ - lovire sau alte violențe (art. 193 NCP) –

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA R. JUDEȚUL N.

SENTINȚA PENALĂ NR. 189

Ședința publică din data de 15.05.2015

Instanța constituită din:

Președinte – C. B.

Grefier – I. – M. ZAMAN – I.

MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Judecătoria R. a fost reprezentat de procuror C. G..

Pe rol, la ordine fiind, s-a luat spre soluționare cauza penală privind pe inculpatul M. N., CNP_, domiciliat în mun. R., ., ., cu reședința fără forme legale în . (la casa parohială a bisericii ortodoxe), trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 2089/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria R. sub aspectul comiterii infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 NCP rap. la art. 199 alin. 1 NCP, asupra persoanei vătămate M. G., CNP_, domiciliată în mun. R., ..

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă av. D. T. pentru inculpatul lipsă, și persoana vătămată personal asistată de apărător ales av. Moșuți C. - N.. Au răspuns și martorii din lucrări M. E. L. T. și P. C..

Desfășurarea ședinței de judecată a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio, conform art. 369 alin. 1 NCPP.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează:

- obiectul pricinii – infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 NCP rap. la art. 199 alin. 1 NCP;

- stadiul judecății: fond – al doilea termen de judecată;

- alte aspecte procedurale: prin cerere depusă la dosar, inculpatul a solicitat amânarea judecății, motivat de faptul că se află în imposibilitate de prezentare.

Av. D. T. învederează instanței că renunță la administrarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere și probei testimoniale cu martorul propus în circumstanțiere.

Instanța ia act de aspectele învederate de apărătorul inculpatului, după care pune în vedere martorei M. E. L. T. dispozițiile art. 117 NCPP privind dreptul de a refuza să dea declarație în cauză în calitate de martor, având în vedere relația de rudenie cu părțile.

Martora M. E. L. T. este de acord să fie audiată în cauză în calitate de martor.

În condițiile art. 107 rap. la art. 119-123 și art. 381 NCPP, instanța procedează la identificarea și audierea martorei M. E. L. T., declarația fiind consemnată în proces – verbal, semnat și atașat la dosarul cauzei.

În condițiile art. 107 rap. la art. 119-123 și art. 381 NCPP, instanța procedează la identificarea și audierea martorei P. C., declarația fiind consemnată în proces – verbal, semnat și atașat la dosarul cauzei.

Instanța supune discuției cererea inculpatului privind amânarea cauzei, motivat de faptul că se află în imposibilitate de prezentare, după ce constată că cererea depusă la dosar nu poartă viza arhivei, a judecătorului de serviciu sau a președintelui completului, dar este semnată de inculpat.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu amânarea judecății și acordarea unui termen scurt față de cererea inculpatului, având în vedere că acesta are dreptul la ultimul cuvânt și pentru recunoașterea dreptului la apărare.

Av. C. Moșuți se opune amânării cauzei pentru motivele indicate de inculpat, întrucât printr-o asemenea solicitare nu se urmărește decât tergiversarea procesului, situația invocată nefiind dovedită în niciun fel, iar modalitatea în care cererea a ajuns la dosar este una atipică. Întrucât apărarea calificată este asigurată de avocat, iar inculpatul a declarat în mod expres că nu dorește să dea declarație în cauză, consideră cererea nejustificată, solicitând a fi respinsă.

Av. D. T. învederează instanței că prin prezența sa, inculpatul are asigurată asistența juridică.

Având în vedere cererea inculpatului și constatând că semnătura aplicată pe aceasta corespunde semnăturilor realizate de inculpat pe actele aflate la dosar, respectiv faptul că inculpatul nu este privat de apărare, iar probele au fost administrate în condiții de contradictorialitate, dar și că anterior inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere, instanța constată că cererea de amânare nu este justificată, motiv pentru care o respinge.

Reprezentantul Ministerului Public și apărătorii părților nu mai au alte cereri.

Nemaifiind cereri de formulat și constatând că nu s-a solicitat administrarea altor probe, în condițiile art. 387 NCPP, cercetarea judecătorească se declară terminată și cauza în stare de judecată, dându-se cuvântul la fond, când:

Reprezentantul Ministerului Public arată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria R., inculpatul M. N. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 NCP rap. la art. 199 alin. 1 NCP, asupra persoanei vătămate M. G.. În actul de sesizare, în sarcina inculpatului, s-a reținut că în seara de 18 aprilie 2014, în jurul orei 20,00, pe fondul unui scandal provocat în locuință de inculpatul M. N., în timp ce persoana vătămată M. G. încerca să părăsească bucătăria, acesta a izbit ușa de la încăpere cu intenția de a o lovi, prinzându-i piciorul drept între ușă și prag, cauzându-i astfel leziuni traumatice, care au necesitat pentru vindecare un număr de 12-14 zile de îngrijiri medicale. Având în vedere că în cauză au fost administrate în mod legal toate probele pentru a se dovedi existența infracțiunii și săvârșirea acesteia cu vinovăție, solicită condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, admiterea acțiunii civile astfel cum a fost formulată și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Av. C. Moșuți, în calitate de apărător ales al persoanei vătămate, solicită condamnarea inculpatului, lăsând la apreciere modalitatea de executare, având în vedere că fapta există, a fost dovedită și a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege. Urmează a fi avute în vedere și declarațiile martorilor audiați în cauză, fiica și vecina persoanei vătămate care au confirmat că . s-a produs, la fel ca și prejudiciul. Solicită admiterea acțiunii civile și pe cale de consecință obligarea inculpatului la plata cheltuielilor materiale și a daunelor morale. Persoana vătămată a fost nevoită să poarte ghips, și i-a fost afectată cariera și reputația de director al școlii ca urmare a agresiunii inculpatului și încercării permanente a acestuia de a o discredita. În concluzie, solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor indicate de persoana vătămată, respectiv la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat, sens în care depune chitanța nr. 34/15.05.2015 în cuantum de 1.500 lei.

Av. D. T., în calitate de apărător ales al inculpatului, solicită încetarea procesului penal în condițiile art. 396 pct. 6 rap. la art. 16 lit. e NCPP, ca urmare a lipsei plângerii prealabile a persoanei vătămate. Întrucât infracțiunea de lovire pentru care inculpatul a fost trimis în judecată se cercetează la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, arată că plângerea aflată la dosarul de urmărire penală la filele 16-17 a fost redactată și semnată doar de apărătorul persoanei vătămate în baza împuternicirii avocațiale, fără a exista vreo procură specială. În subsidiar, solicită achitarea inculpatului întrucât fapta nu a fost săvârșită cu vinovăție, lipsind intenția de lovire, și pe cale de consecință renunțarea la aplicarea pedepsei în condițiile art. 81 NCP. În latură civilă, solicită respingerea acțiunii civile întrucât daunele materiale nu au fost dovedite. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

În replică, av. C. Moșuți precizează că împuternicirea avocațială emisă în condițiile Legii nr. 51/1995 are calitatea unei procuri speciale și poate fi folosită pentru formularea unei plângeri prealabile. Având în vedere dispozițiile art. 289 NCPP care stabilesc că plângerea se poate face personal sau prin mandatar, consideră că este valabilă și plângerea formulată și semnată de avocat. A atașat plângerii împuternicirea avocațială prin care a fost mandatat să formuleze și să semneze plângerea penală cu privire la săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe de către inculpat în dauna persoanei vătămate. De altfel, atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, persoana vătămată a precizat că menține și își însușește plângerea. Față de acestea, consideră că nu se poate dispune încetarea procesului penal, plângerea penală existând și îndeplinind toate condițiile prevăzute de lege pentru demararea procesului penal.

Av. D. T. face trimitere la dispozițiile art. 289 alin. 3 NCPP care prevăd că plângerea se poate face personal sau prin mandatar, iar mandatul trebuie să fie special. Ori, împuternicirea avocațială nu are caracterul unei procuri speciale.

Av. C. Moșuți arată că legea nu prevede necesitatea unei procuri notariale, iar legea nr. 51/1995 care reglementează natura juridică a împuternicirii avocațiale, reține că actele juridice prin care avocatul se legitimează față de terți au caracter autentic. Astfel, contractul de asistență juridică și împuternicirea avocațială reprezintă un mandat special.

Dezbaterile s-au declarat închise, instanța reținând cauza în pronunțare.

INSTANȚA,

Asupra cauzei penale de față:

Actul de sesizare

Prin rechizitoriul nr. 2089/P/2014 din 16 decembrie 2014, înregistrat pe rolul Judecătoriei R. sub nr._ din 10 februarie 2015, P. de pe lângă această instanță a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului M. N., fiul lui N. și T., născut la 20 august 1964 în mun. Bacău, domiciliat în mun. R., ., ., cu reședința fără forme legale în com. Secuieni, . (la casa parohială a bisericii ortodoxe), studii – seminarul teologic ortodox, ocupația – preot ortodox la P. Giulești, ., starea civilă – căsătorit, fără copii minori, fără antecedente penale, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 2 NCP raportat la art. 199 alin. 1 NCP, asupra persoanei vătămate M. G., domiciliată în mun. R., ., ., CNP_.

S-a reținut prin actul de sesizare că la data de 5 mai 2014 persoana vătămată a formulat prin apărător ales plângere prealabilă împotriva inculpatului M. N., soțul acesteia, prin care reclamă că în seara de 18 aprilie 2014, în jurul orei 20,00, pe fondul unui scandal provocat de inculpat în locuință, în timp ce persoana vătămată încerca să părăsească bucătăria acesta a izbit ușa de la încăpere cu intenția de a o lovi, prinzându-i piciorul drept între ușă și prag, cauzându-i astfel leziuni traumatice care necesită pentru vindecare un număr de 12-14 zile de îngrijiri medicale. În baza materialului probator administrat în cauză s-a stabilit că inculpatul a săvârșit infracțiunea de lovire sau alte violențe asupra unui membru de familie, acționând cu forma de vinovăție cerută de dispozițiile art. 193 alin. 2 NCP raportat la art. 199 alin. 1 NCP, reținându-se ca situație de fapt că în seara de 18 aprilie 2014, în jurul orei 20,00, persoana vătămată se afla împreună cu fiica sa M. E.-L.-T. la domiciliu, în dormitor, moment în care la locuință a ajuns și inculpatul (soțul persoanei vătămate), care imediat a început să facă scandal, solicitând celor două să părăsească locuința. Acestea au mers în bucătărie, inculpatul urmând-le și continuând scandalul, iar pentru a evita ca situația să degenereze cele două au hotărât să părăsească încăperea, prima fiind M. E.-L.-T. și în urma sa persoana vătămată. În momentul în care persoana vătămată a vrut să treacă pragul încăperii, inculpatul a izbit ușa cu intenția de a o lovi, prinzându-i piciorul drept între ușă și prag, cauzându-i astfel leziuni traumatice care necesită pentru vindecare un număr de 12-14 zile de îngrijiri medicale. Ulterior, la fața locului a sosit un echipaj de jandarmi. La data de 22 aprilie 2014 persoana vătămată s-a deplasat la Spitalul Municipal de Urgență R. și i s-a eliberat certificatul medico-legal nr. A2/R/152 din 22 aprilie 2014, ale cărui concluzii sunt că sus-numita prezintă echimoze ale membrelor și contuzie forte picior drept, produse prin lovire cu mijloace contondente și posibil lovire-comprimare cu și între două planuri dure, iar leziunile traumatice necesită pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale. În cursul urmăririi penale, prin sentința civilă nr. 1032 din 20 mai 2015 a Judecătoriei R. s-a dispus emiterea unui ordin de protecție a numitelor M. G., M. A.-G.-N. și M. E.-L.-T..

Instanța constată că este competentă material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, potrivit art. 35 și art. 41 din noul Cod de procedură penală (NCPP).

Aspecte procedurale

Instanța a fost sesizată prin rechizitoriu la data de 10 februarie 2015 sub imperiul prevederilor NCPP (Legea nr. 135/2010). Potrivit art. 344 NCPP inculpatului i-a fost comunicată copia rechizitoriului la data de 25 februarie 2015. Acesta nu a formulat cereri sau excepții în legătură cu legalitatea actului de sesizare, a probelor administrate la urmărirea penală sau a actelor de urmărire penală efectuate în cauză, prin încheierea din data de 27 martie 2015 s-a dispus începerea judecății, conform art. 346 alin. 2 NCPP.

Aspecte privind pretențiile civile

În cursul urmăririi penale persoana vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 RON, reprezentând daune materiale (1.000 RON – cheltuieli pentru refacerea stării de sănătate) și morale (9.000 RON). În faza de judecată și-a menținut valoarea pretențiilor la sumele menționate.

Persoana vătămată a fost asistată de apărător ales.

Apărările inculpatului

Atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de judecată, inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere, potrivit art. 83 lit. a NCPP, solicitând a nu fi ascultat cu privire la învinuire.

În cursul procedurii de cameră preliminară inculpatului i-a fost desemnat un apărător din oficiu, potrivit art. 90 lit. c NCPP. În cursul judecății inculpatul a fost asistat de apărător ales.

La termenul de judecată din 15 mai 2015 inculpatul a lipsit la apelul părților, prezentându-se doar apărătorul ales. La dosarul cauzei a fost identificată o cerere olografă pretins depusă de inculpat (fila 54), prin care acesta solicita acordarea unui nou termen de judecată pentru a se prezenta personal. Având în vedere poziția procesuală adoptată de inculpat pe toată durata procesului penal și împrejurarea că cererea nu a fost depusă în timpul ședinței de judecată și nici prin compartimentul arhivă-registratură, neavând dată certă, că nu exista certitudinea că aceasta emană de la inculpat și că inculpatul a fost reprezentat de apărătorul ales, instanța a respins-o ca neîntemeiată.

Probe

Având în vedere poziția procesuală a inculpatului, instanța a considerat oportun să procedeze la administrarea în mod nemijlocit a probatoriului testimonial cu martorii de la urmărirea penală M. E.-L.-T. (filele 55-56) și P. C. (filele 57-58)

Persoana vătămată a solicitat administrarea probei cu înscrisuri (filele 35-40) și a depus la dosar un suport informatic tip CD conținând înregistrări audio în mediul ambiental efectuate de persoana vătămată cu mijloace proprii (fila 42). De asemenea, și-a însușit proba testimonială cu martorii de la urmărirea penală.

Inculpatul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și cu un martor în circumstanțiere, ulterior renunțând la aceste dovezi.

Măsuri preventive

La termenul de judecată din 24 aprilie 2015 persoana vătămată a solicitat a se dispune măsura controlului judiciar față de inculpat, argumentând că după încetarea perioadei de valabilitate a ordinului de protecție dispus prin sentința civilă nr. 1032 din 20 mai 2014 a Judecătoriei R. (dosar nr._ ) inculpatul a început să îi trimită în mod frecvent mesaje telefonice ori pe rețele de socializare, amenințând-o și supunând-o unei tensiuni psihice permanente. Apreciază că luarea unei măsuri preventive este necesară pentru prevenirea comiterii infracțiunii de hărțuire, potrivit art. 208 alin. 2 NCP.

Prin încheierea pronunțată la același termen de judecată instanța a respins cererea ca neîntemeiată, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru luarea măsurii controlului judiciar. Potrivit art. 202 alin. 1 NCPP măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni. Orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia. Conform art. 211 NCPP controlul judiciar poate fi dispus de judecătorul de cameră preliminară sau de instanța de judecată dacă este necesar pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 NCPP. S-a apreciat că în cauza de față măsura controlului judiciar este excesivă, nefiind necesară pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal. Chiar dacă s-a dedus judecății o infracțiune de lovire sau alte violențe pretins comisă în cadrul unui conflict conjugal (regimul sancționator fiind mai aspru decât dreptul comun), nu există probe sau indicii temeinice care să conducă în mod rezonabil la concluzia certă că inculpatul are disponibilitatea ori mijloacele comiterii unei fapte similare. Părțile nu mai locuiesc împreună, iar mesajele telefonice și de pe rețelele de socializare nu conțin amenințări de natură să inducă o stare de temere persoanei vătămate. Nu există indicii care să ateste într-o manieră neechivocă împrejurarea că inculpatul ar urmări comiterea unei infracțiuni de hărțuire ori deturnarea comportamentului procesual al persoanei vătămate.

Situația de fapt reținută de instanță

Părțile sunt soț și soție. Se află de mai mult timp într-o relație tensionată, în condițiile în care pârâtul are un comportament inadecvat față de reclamantă și fiicele acestora, manifestându-se în mod frecvent violent, atât verbal, cât și fizic. În seara zilei de 18 aprilie 2014, în jurul orei 20,00, persoana vătămată se afla în locuința comună împreună cu fiica sa – martora M. E.-L.-T., moment în care la domiciliu a ajuns și inculpatul. Imediat acesta a început să facă scandal, solicitând celor două să părăsească locuința. Persoana vătămată și martora au mers în bucătărie, inculpatul urmând-le și continuând scandalul, dar pentru a evita escaladarea situației conflictuale cele două au hotărât să părăsească încăperea, prima ieșind martora, urmată de persoana vătămată. În momentul în care persoana vătămată a vrut să treacă pragul încăperii, inculpatul a izbit ușa cu putere, cu intenția de a o lovi, prinzându-i piciorul drept între ușă și prag și cauzându-i astfel o contuzie forte a gleznei, ce a necesitat pentru vindecare un număr de 12-14 zile de îngrijiri medicale, potrivit certificatului medico-legal nr. A2/R/152 din 22 aprilie 2014 eliberat de Cabinetul Medico-Legal R. (fila 13 dosar UP). Fiica părților a apelat SNUAU 112, iar la fața locului a sosit un echipaj de jandarmi. Persoana vătămată a fost transportată cu ambulanța la Spitalul Municipal de Urgență R., iar glezna i-a fost imobilizată pe atelă gipsată gambiero-podală. Constatarea medico-legală efectuată la data de 22 aprilie 2014 a concluzionat că leziunea a fost produsă prin lovire-comprimare cu și între două planuri dure, etiologie care rezultă și din probatoriul administrat în cauză.

Incidentul a fost auzit de martora P. C., care locuiește în apartamentul alăturat și a ieșit pe casa scării pentru a vedea ce se întâmplă. În aceste condiții, a observat-o pe persoana vătămată deplasându-se șchiopătând, iar aceasta i-a declarat că inculpatul a rănit-o, prinzându-i glezna între prag și ușă.

Prin sentința civilă nr. 1032 din 20 mai 2014 (dosar nr._ ) Judecătoria R. a emis un ordin de protecție a persoanei vătămate și celor două fiice ale părților, inculpatul fiind evacuat din locuința comună și obligat să păstreze o distanță minimă față de acestea.

În drept

Instanța apreciază că, în raport de probatoriul administrat în cauză, vinovăția inculpatului este pe deplin probată. Nu subzistă nici un echivoc asupra veridicității aspectelor de fapt reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, în condițiile în care acestea rezultă cu prisosință din probele administrate și nu au fost contestate.

Fapta inculpatului de a o lovi pe persoana vătămată, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 2 NCP. Dată fiind relația părților, se va reține incidența dispozițiilor art. 199 alin. 1 NCP.

Cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei inculpatul a solicitat a se dispune încetarea procesului penal în condițiile art. 16 alin. 1 lit. e teza I NCPP, cu motivarea că lipsește plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Instanța observă că plângerea prealabilă a fost formulată de apărătorul ales și este însoțită de delegația avocațială emisă în conformitate cu prevederile Legii nr. 51/1995, situație asimilată procurii speciale autentice. Ca atare, aceasta îndeplinește exigențele art. 289 alin. 3 teza a II-a NCPP, apărările inculpatului urmând a fi înlăturate.

Individualizarea pedepsei

La stabilirea pedepsei și a cuantumului acesteia instanța va ține seama de criteriile generale de individualizare judiciară enumerate la art. 74 NCP, dând eficiență gradului mediu de pericol social al faptei, modalității concrete în care aceasta a fost comisă (prin raportare la circumstanțele de loc și timp și la gravitatea lezării valorilor sociale ocrotite de legea penală), conținutului acțiunilor inculpatului și circumstanțelor personale ale acestuia. De asemenea, vor fi avute în vedere aspectele referitoare la motivele săvârșirii infracțiunii, lipsa antecedenței penale, conduita inculpatului anterior comiterii infracțiunii și pe parcursul procesului penal, precum și elemente circumstanțiale cu caracter personal (nivelul de școlarizare, starea de sănătate, situația social-familială, profesia). Instanța are în vedere că fapta dedusă judecății a survenit în contextul unei relații conflictuale de durată între soți, determinată de comportamentul violent al inculpatului. Ambele martore au atestat că inculpatul obișnuia să provoace în mod frecvent scandaluri în locuința comună, manifestându-se agresiv. Ca atare, nu se poate considera că incidentul de față este unul izolat, ci mai degrabă o practică curentă a inculpatului. De observat că în certificatul medico-legal se face referire și la alte leziuni identificate la examinarea corporală a persoanei vătămate (echimoze pe brațe și coapsa dreaptă).

Instanța apreciază că pedeapsa închisorii are ca finalitate restabilirea ordinii juridice încălcate prin săvârșirea infracțiunii. În aplicarea acesteia instanța trebuie să aibă în vedere că, prin natura ei, pedeapsa are o dublă natură, preventivă și în același timp coercitivă. Ea se adresează individului autor al infracțiunii și urmărește să împiedice reiterarea comportamentului infracțional. În același timp, are rolul de prevenție generală, întrucât prin expunerea infractorului la anumite privațiuni membrii comunității pot anticipa consecințele unui comportament similar. Pedeapsa are și un vădit rol aflictiv și retributiv, fiind percepută ca o consecință directă a lezării valorilor ocrotite de legea penală și concretizându-se în restrângerea exercițiului drepturilor civile.

În ceea ce privește necesitatea aplicării efective a pedepsei, instanța constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 83 NCP, pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, iar inculpatul nu a mai fost condamnat anterior. În raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei pentru o perioadă determinată. De asemenea, se constată faptul că maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat este inferior plafonului de 7 ani închisoare prevăzut de art. 83 alin. 2 NCP, iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori tragerea sa la răspunderea penală.

Față de aceste considerente, în baza art. 83 NCP instanța va amâna aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 NCP, respectiv 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. 1 NCP pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune N. la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice schimbarea locului de muncă sau, eventual, încetarea raporturilor de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

De asemenea, pentru a preveni reiterarea comportamentului infracțional, instanța va impune inculpatului obligații suplimentare, potrivit art. 85 alin. 2 NCP, respectiv să nu comunice cu persoana vătămată, să nu se apropie de aceasta și să nu revină în fosta locuință comună din în mun. R., ., ..

În temeiul art. 86 alin. 1 NCP pe durata termenului de supraveghere datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c-e (schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea, încadrarea în muncă sau schimbarea locului de muncă, informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor de existență) se comunică în mod direct Serviciului de Probațiune N..

În temeiul art. 404 alin. 3 NCPP se va atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv revocarea beneficiului amânării pedepsei închisorii și executarea acesteia în regim privativ de libertate.

De asemenea, se va pune în vedere inculpatului că obligațiile civile trebuie îndeplinite cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere, precum și dispozițiile art. 88 alin. 2 NCP, referitoare la revocarea beneficiului amânării aplicării pedepsei închisorii și executarea acesteia în regim privativ de libertate în cazul neexecutării obligațiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre.

Soluționarea laturii civile

Persoana vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 RON, reprezentând daune materiale (cheltuieli pentru refacerea stării de sănătate) și morale. Instanța apreciază, însă, că cererea persoanei vătămate este excesivă, acțiunile inculpatului nefiind de natură să lezeze valorile sociale protejate de legea penală într-o manieră atât de gravă încât să reclame acordarea unor reparații bănești atât de consistente. Trebuie reținut că persoana vătămată a suferit o contuzie a gleznei, ce a necesitat imobilizarea temporară în aparat gipsat, fără a restrânge în mod semnificativ posibilitatea desfășurării activităților curente ale victimei. Nu se poate afirma că persoana vătămată a suferit un prejudiciu de imagine în comunitate sau la locul de muncă. Cât privește cheltuielile pentru refacerea stării de sănătate, acestea nu au fost în mod efectiv probate, cuantumul lor putând fi stabilit doar pe bază de prezumții simple, prin raportare la situații similare.

Ca atare, instanța concluzionează că obligarea inculpatului la plata daunelor morale în valoare de 1.500 RON reprezintă o satisfacție echitabilă în raport cu vătămarea efectiv suferită. De asemenea, plata unor despăgubiri materiale în valoare de 500 RON este de natură să acopere cheltuielile ocazionate de medicație și celelalte proceduri de tratament până la însănătoșire.

Alte aspecte

Inculpatul va fi îndatorat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză, potrivit art. 398 raportat la art. 274 alin. 1 NCPP. De asemenea, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare efectuate de persoana vătămată, potrivit art. 276 alin. 1 NCPP.

Văzând și dispozițiile art. 408 NCPP,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

În condițiile art. 396 alin. 1 și alin. 4 din noul Cod de procedură penală (NCPP), cu referire la dispozițiile art. 83 și urm. din noul Cod penal (NCP):

Pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 2 NCP raportat la art. 199 alin. 1 NCP, asupra persoanei vătămate M. G., domiciliată în mun. R., ., ., CNP_, stabilește în sarcina inculpatului M. N., fiul lui N. și T., născut la 20 august 1964 în mun. Bacău, domiciliat în mun. R., ., ., cu reședința fără forme legale în com. Secuieni, . (la casa parohială a bisericii ortodoxe), studii – seminarul teologic ortodox, ocupația – preot ortodox la P. Giulești, ., starea civilă – căsătorit, fără copii minori, fără antecedente penale, CNP_, o pedeapsă de 10 (zece) luni închisoare.

În temeiul art. 83 alin. 1 NCP amână aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 (doi) ani, stabilit conform prevederilor art. 84 NCP și calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 85 alin. 1 NCP pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune N. la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice schimbarea locului de muncă sau, eventual, încetarea raporturilor de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 85 alin. 2 NCP impune inculpatului să respecte următoarele obligații pe durata termenului de supraveghere:

- să nu comunice cu persoana vătămată M. G. și să nu se apropie de aceasta;

- să nu revină în fosta locuință comună din în mun. R., ., ..

În temeiul art. 86 alin. 1 NCP pe durata termenului de supraveghere datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c-e (schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea, încadrarea în muncă sau schimbarea locului de muncă, informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor de existență) se comunică Serviciului de Probațiune N..

În temeiul art. 404 alin. 3 NCPP atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor stabilite și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv revocarea beneficiului amânării pedepsei închisorii și executarea acesteia în regim privativ de libertate.

Admite, în parte, cererea formulată de persoana vătămată M. G. – constituită parte civilă și, în temeiul art. 397 alin. 1 NCPP cu aplicarea art. 19 NCPP, coroborat cu prevederile art. 1357 și urm. din noul cod civil (NCC), obligă inculpatul să-i plătească acesteia despăgubiri civile în valoare de 2.000 RON, reprezentând cheltuieli pentru refacerea stării de sănătate (500 RON) și daune morale (1.500 RON).

Pune în vedere inculpatului că potrivit art. 85 alin. 5 NCP obligațiile civile trebuie îndeplinite cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

Pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 88 alin. 2 NCP, referitoare la revocarea beneficiului amânării aplicării pedepsei închisorii și executarea acesteia în regim privativ de libertate în cazul neexecutării obligațiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre.

Constată că inculpatul a fost asistat de apărător ales.

În condițiile art. 276 alin. 1 NCPP obligă inculpatul să plătească persoanei vătămate suma de 1.500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate în cauză.

În temeiul art. 274 alin. 1 NCPP obligă inculpatul la plata către stat a sumei de 800 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate în cauză.

Cu apel în 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 15 mai 2015.

Președinte, Grefier,

BC/IMI; 6 ex.; Red. 29.05.2015; Tehnored. 02.06.2015

← Vătămarea corporală. Art.194 NCP. Sentința nr. 330/2015....

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

    Comentarii despre Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Sentința nr. 189/2015. Judecătoria ROMAN