Abandonul de familie (art. 305 cod penal). Decizia 12/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art.305 cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.12
Ședința publică din 13 februarie 2008
PREȘEDINTE: Frunză Sanda
JUDECĂTOR 2: Rusu Maria
JUDECĂTOR 3: Samoilă Viorica
Grefier - -
Ministerul public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de revizuientul G, cu domiciliul ales în municipiul I,-,.603,.A,.12, județul I (la cabinet avocat G ), împotriva deciziei penale nr.467 din 26 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția penală (dosar nr-).
La apelul nominal au răspuns avocat G, pentru revizuientul recurent și avocat pentru intimata, lipsă fiind părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, avocat G, pentru revizuientul recurent, a precizat că cererea adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava înregistrată la data de 2 octombrie 2007 și aflată la fila 10 dosar curte este de fapt o nouă cerere de revizuire a sentinței penale nr.242/2006 a Judecătoriei Suceava, așa încât a solicitat ca aceasta să fie înaintată parchetului pentru soluționare. A mai precizat că cererea a fost în mod greșit trimisă tribunalului deși această instanță nu era competentă să o soluționeze și trimisă apoi curții. Recursul declarat împotriva deciziei penale nr.467/2007 a fost trimis Curții de Apel la data de 10.01.2008 și înregistrat la 17.01.2008.
Avocat, pentru intimată, nu s-a opus detașării noii cereri de revizuire și trimiterii acesteia la parchet spre soluționare.
Reprezentantul Ministerului Publica fost de acord cu detașarea noii cereri de revizuire.
Curtea, având în vedere susținerile formulate de apărătorul revizuientului, a dispus detașarea cererii de revizuire (fila 10 dosar) și înaintarea acesteia la Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava, împreună cu copii xerox de pe filele 14-19 dosar curte, pentru competentă soluționare, cu menținerea în dosar a unei copii.
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, au precizat că nu mai au de formulat alte cereri de probe.
Curtea, constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat G, pentru revizuientul recurent, referindu-se la motivele invocate în scris la dosar, a solicitat admiterea recursului, desființarea sentinței și achitarea inculpatului, precizând că la data depunerii plângerii prealabile revizuientul nu mai avea nici o obligație restantă de întreținere față de cei doi minori. Conform hotărârilor judecătorești revizuientul avea de achitat suma de 144.000.000 lei, iar acesta a achitat următoarele sume: 132.000.000 lei, 1000 euro (achitați mamei părții vătămate) și 2500 euro (achitați intimate fără chitanță). Acesta a achitat mai multe sume de bani intimatei, fără însă a solicita chitanță de mână, de față fiind mai multe persoane care nu au fost audiate ca martori. De asemenea a trimis bani mamei intimatei, unde minorii se află în prezent, bani ce au fost însă refuzați. În speță nu s-a dovedit reaua credință a revizuientului de a plăti pensia de întreținere și nici refuzul acestuia de a-și îndeplini obligațiile de întreținere.
Cu privire la motivul de recurs vizând încălcarea dispozițiile legale cu privire la incompatibilitatea unui judecător la judecarea cauzei în apel, a arătat că incompatibilitatea viza pe doamna judecător, care s-a pronunțat și în dosarul nr.867/2006 apel prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare cu executare.
Avocat, pentru intimată, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei ca legală și temeinică. În ce privește incidența art.385/9 pct.3 cod procedură penală, acest motiv de casare nu este dat. Astfel, la data de 5.11.2007 din compunerea completului de judecată făceau parte judecătorii care au soluționat prima dată în apel fondul dosarului având ca obiect abandon de familie. Judecătorii au formulat cerere de abținere de la judecarea apelului, întemeiată pe dispozițiile art.47 alin.1 cod procedură penală, cerere respinsă. La termenul următor - la 26 noiembrie 2007 - s-a schimbat parțial componența completului de judecată, respectiv din compunerea acestuia făcea parte un judecător care soluționase fondul pricinii în apel. S-a formulat cerere de recuzare împotriva acestui judecător, care a fost respinsă. Prin urmare, consideră că față de această situație, nu este dat motivul de nelegalitate invocat.
În ce privește al doilea motiv invocat, toate aspectele arătate au fost verificate de instanțele investite cu soluționarea dosarului de fond. La fila 14 dosar curte se află un centralizator cu chitanțele plătite de revizuient, care ar atesta faptul că la data formulării plângerii prealabile, respectiv 4.02.2005 pensia ar fi fost achitată integral, însă sumele de la pct.1-6 reprezintă plata pensiei de întreținere care a formulat obiectul unui prim dosar de abandon, finalizat prin retragerea plângerii. La data de 13.10.2007 revizuientul achitase suma de 8.600.000 lei (pct.7-9 centralizator). Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere motivele de recurs invocate, a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, apreciind că toate aspectele invocate au fost verificate la soluționarea cauzei în fond, iar în ce privește motivul referitor la cauza de incompatibilitate, soluționarea apelului a fost făcută de un alt complet, deci acest motiv nu este dat.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri înregistrate pe sistem audio conform art.304 cod procedură penală,
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 542 din 5.09.2007 a Judecătoriei Suceava, în temeiul art. 403 Cod procedură penală s-a respins ca nefondată cererea de revizuire a sentinței penale nr. 242/03.03.2006 pronunțată în dosarul nr. 8161/2005 al Judecătoriei Suceava, formulată de revizuientul G, în contradictoriu cu intimata.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava nr. 586/P/2005 din 1.11.2005 inculpatul Gaf ost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, prev. de art. 305 al.1 lit. c Cod penal, comisă prin aceea că începând cu luna iunie 2004 nu a plătit, cu rea credință, pensia de întreținere la care a fost obligat prin hotărâre judecătorească în favoarea copiilor săi minori.
Prin sentința penală nr. 242/3.03.2006 a Judecătoriei Suceava, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea cu care a fost sesizată instanța, dispunându-se totodată suspendarea condiționată a executării pedepsei în temeiul dispozițiilor art. 81 Cod penal, s-a respins acțiunea civilă inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare.
În pronunțarea soluției de condamnare, instanța a avut în vedere reaua credință a inculpatului în ceea ce privește realizarea obligației sale de întreținere, acesta realizând venituri care i-ar fi permis acest lucru, înlăturând apărările acestuia conform cărora cuantumul pensiei de întreținere este prea mare în funcție de veniturile realizate, în condițiile în care cererile inculpatului privind reducerea pensiei de întreținere au fost respinse de către instanță prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Prin decizia penală nr. 474/18.09.2006 a Tribunalului Suceavaa fost admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, fiind desființată în parte sentința penală atacată în sensul înlăturării dispozițiilor art. 81 Cod penal și au fost respinse apelurile declarate de partea civilă și inculpat.
Prin decizia penală nr. 69/1.11.2006 a Curții de APEL SUCEAVAa fost respins recursul declarat de inculpat ca fiind tardiv.
S-a reținut că motivele invocate de revizuient nu se încadrează în cazurile limitativ prev. de art. 394 lit. a-c Cod procedură penală, acestea putând fi avute în vedere doar în exercitarea unei căi ordinare de atac.
Astfel, s-a apreciat că înscrisurile depuse de revizuient prin care dorește să dovedească faptul că realizează venituri mai mici decât cele avute în vedere la stabilirea cuantumului pensiei de întreținere, pot constitui probe în susținerea unei acțiuni privind reducerea pensiei de întreținere neputând dovedi fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de către instanță la soluționarea în fond a cauzei penale cu care a fost sesizată.
S-a constatat că susținerile revizuientului potrivit cărora în cursul judecății și-a îndeplinit obligațiile restante de întreținere față de cei doi copii minori și că la data de 8.02.2005, când partea vătămată a formulat plângerea prealabilă nu mai avea nici o datorie nu corespund realității, nefiind dovedite.
Chitanțele anexate de către revizuent atestă plățile efectuate de acesta până la data de 30.06.2004, pentru acoperirea sumelor datorate cu titlu de pensie de întreținere aferentă lunilor iunie 2003- iunie 2004 iar plângerea părții vătămate atestă neplata pensiei de întreținere restantă aferentă perioadei iulie 2004-ianuarie 2005, în care revizuentul nu a achitat decât suma de 865 lei conform chitanțelor nr. 70/27.08.2004, nr. 28/13.10.2004 și nr. 8/2.09.2004, despre care face vorbire și partea vătămată în plângerea formulată.
Analiza îndeplinirii elementelor constitutive ale infracțiunii de abandon de familie pentru care revizuentul a fost condamnat nu face obiectul soluționării unei cereri de revizuire.
În ceea ce privește declarațiile martorilor audiați în cauză nu s-a dovedit că aceștia au săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă pentru a fi incidente dispozițiile art. 394 lit. b Cod procedură penală.
De asemenea, s-a reținut că motivele privind nulitatea hotărârii atacate nu pot fi analizate în cadrul cererii de revizuire, arătându-se că, de altfel, acestea sunt nefondate, întrucât potrivit dispozițiilor art. 360.C.P.P. dispozitivul hotărârii se comunică doar părții care nu a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțarea hotărârii, iar în primă instanță, conform dispozițiilor art. 54 al. 1 din Legea nr. 304/2004, completul este format dintr-un singur judecător.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuientul G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, revizuientul a arătat, în esență, că nu s-au respectat în cursul judecății dispozițiile legale care reglementează desfășurarea procesului penal, care asigură aflarea adevărului și care îi garantează drepturile procesuale, nu au fost administrate suficiente probe care să îi dovedească vinovăția, deși sarcina administrării probelor cade în sarcina organului de cercetare penală sau a instanței, în conformitate cu art. 65.C.P.P. dar nici nu i-au fost luate în considerare probele administrate în cauză, care, în conformitate cu art. 66.C.P.P. rap. la art. 3.C.P.P. dovedeau nevinovăția sa, au fost apreciate în mod greșit probele administrate în cauză de către intimată și a fost individualizată necorespunzător sancțiunea penală.
Revizuientul apelant a mai arătat că potrivit art. 394 al. 1 lit. a și al. 2.C.P.P. revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, de natură să dovedească netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal, ori de condamnare, precizând că expresia "fapte sau împrejurări" are înțelesul de probe propriu-zise, adică de elemente de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii.
De asemenea, revizuientul apelant a arătat că în cauză nu s-a dovedit reaua sa credință de a plăti pensia de întreținere și nici nu a refuzat plata acesteia, ci dimpotrivă, până la data introducerii plângerii prealabile a achitat mai mult decât fusese obligat prin hotărâre judecătorească, precizând că i-a plătit fostei soții mai multe sume de bani, fără să consemneze sau să solicite chitanță de mână pentru sumele respective, de față fiind mai multe persoane, care nu au fost audiate ca martori, dar instanța de fond i-a respins proba cu martori solicitată în dovedirea acestei situații de fapt.
A mai arătat că a achitat mai multe sume de bani și mamei părții vătămate, unde se află în prezent minorii, aspect care a fost prezentat la judecarea în fond a revizuirii, și probat cu acte, care însă nu i-au fost luate în considerare și care au fost ignorate de instanța de fond, precizând că mama părții vătămate a refuzat la data de 25.02.2004 să primească banii pe care i-a trimis conform mandatului nr. 23/25.02.2004, pe care, deși l-a depus, nu a fost luat în considerare. Deși în cursul judecății și-a îndeplinit obligațiile restante față de cei doi minori, nu s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art. 305 al. 4.C.P.P. deși aceasta era obligatorie.
Prin decizia penală nr.467 din 26 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat apelul declarat de revizuient împotriva sentinței penale mai sus-arătate.
Pentru a decide astfel, a reținut instanța de control judiciar că prin sentința penală nr. 242/3.03.2006 a Judecătoriei Suceava, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea cu care a fost sesizată instanța, dispunându-se totodată suspendarea condiționată a executării pedepsei în temeiul dispozițiilor art. 81 Cod penal, s-a respins acțiunea civilă inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare.
În pronunțarea soluției de condamnare, instanța a avut în vedere reaua credință a inculpatului în ceea ce privește realizarea obligației sale de întreținere, acesta realizând venituri care i-ar fi permis acest lucru, înlăturând apărările acestuia conform cărora cuantumul pensiei de întreținere este prea mare în funcție de veniturile realizate, în condițiile în care cererile inculpatului privind reducerea pensiei de întreținere au fost respinse de către instanță prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Prin decizia penală nr. 474/18.09.2006 a Tribunalului Suceavaa fost admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, fiind desființată în parte sentința penală atacată în sensul înlăturării dispozițiilor art. 81 Cod penal și au fost respinse apelurile declarate de partea civilă și inculpat.
Prin decizia penală nr. 69/1.11.2006 a Curții de APEL SUCEAVAa fost respins recursul declarat de inculpat ca fiind tardiv.
La data de 05.03.2007 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava cererea de revizuire a sentinței penale nr. 242/03.03.2006 a Judecătoriei Suceava, formulată de către numitul
În motivarea cererii, revizuientul Gaa rătat, în esență, că sentința penală nr. 242/03.03.2006 a Judecătoriei Suceava și decizia penală nr. 474/18.09.2006 a Tribunalului Suceava sunt lovite de nulitate absolută, întrucât cauza a fost judecată în primă instanță în complet de un singur judecător, contrar dispozițiilor art. 57 al. 1 din Legea nr. 304/2004, iar instanța de apel a dispus judecarea cauzei în lipsa apărătorului său ales. De asemenea, a arătat că nu i-a fost comunicată decizia pronunțată în apel astfel după cum prevede legea, motiv pentru care nu a exercitat recursul în termen de 10 zile de la comunicare, întrucât, având domiciliul în Italia, nu a avut cunoștință de soluția pronunțată decât în urmă cu o săptămână.
Revizuientul a mai arătat că probele administrate în cauză nu au dovedit reaua sa credință, ci contrariul, în sensul că a încetat activitatea în Italia și nu are alte venituri, astfel încât a fost obligat să plătească o sumă pe care nu o realizează, fiind astfel pus în imposibilitate de plată.
A precizat că toate probele administrate de către dânsul în cauză nu au fost luate în considerare, fiind astfel condamnat pe nedrept și fără probe, iar martorii audiați în cauză au prezentat o altă situație decât cea existentă, declarațiile acestora fiind date cu rea-credință.
În mod corect prima instanță a respins, ca nefondată, cererea de revizuire, cu motivarea că analiza îndeplinirii elementelor constitutive ale infracțiunii de abandon de familie pentru care revizuientul a fost condamnat nu face obiectul soluționării unei cereri de revizuire, în cauză nefiind dovedit că martorii audiați au săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă pentru a fi incidente dispozițiile art. 394 lit. b Cod procedură penală. Motivele privind nulitatea hotărârii atacate nu pot fi analizate în cadrul cererii de revizuire, acestea fiind, de altfel, nefondate, întrucât potrivit dispozițiilor art. 360.C.P.P. Dispozitivul hotărârii se comunică doar părții care nu a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțarea hotărârii, iar în primă instanță, conform dispozițiilor art. 54 al. 1 din Legea nr. 304/2004, completul este format dintr-un singur judecător.
Cu privire la motivul invocat de către revizuient, în sensul că martorii audiați în cauză au prezentat o altă situație decât cea existentă, a constatat Tribunalul că potrivit art. 394 al. 1 lit. b cod procedură penală, revizuirea poate fi cerută când un martor a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere. Această situație se dovedește prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului, dacă prin aceasta s-a dispus asupra fondului cauzei, ceea ce revizuientul însă nu a făcut.
Prin urmare, revizuientul apelant nu a făcut dovada existenței acestui caz de revizuire.
În ceea ce privește analiza îndeplinirii elementelor constitutive ale infracțiunii de abandon de familie pentru care revizuentul a fost condamnat, aceasta a fost verificată de către instanța care a pronunțat condamnarea sa, precum și în calea de atac a apelului declarat împotriva sentinței de condamnare, neputând face obiectul soluționării unei cereri de revizuire.
Referitor la proba testimonială solicitată de revizuient atât la instanța de fond, cât și în apel, Tribunalul reține că este inadmisibil ca pe calea revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte deja cunoscute și verificate de către instanțele care au soluționat cauza.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuientul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că sunt date în cauză cazurile de casare prevăzute de art.385/9 alin.1 pct.3,10 Cod procedură penală.
În motivarea recursului, acesta a arătat că, la soluționarea apelului, au fost încălcate dispozițiile legale privind compunerea completului de judecată, în sensul că unul dintre membrii acestuia a fost doamna judecător, care s-a pronunțat în dosarul nr.867/P/2006, prin decizia penală nr.474/18.09.2006 respingând apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr.242/2006 a Judecătoriei Suceava.
De asemenea, greșit, instanța de apel a reținut inexistența unor fapte sau împrejurări necunoscute de instanțele ce au soluționat cauza (finalizată prin condamnarea sa).
Astfel, la pronunțarea hotărârii de condamnare nu s-a avut în vedere că și-a îndeplinit, în cursul judecății, obligațiile de întreținere restante, devenind astfel aplicabile, cu caracter obligatoriu, dispozițiile art.305 alin.4 Cod penal. Sumele de bani au fost achitate în prezența unor martori.
În latura subiectivă a cauzei, greșit s-a reținut existența relei credințe în neplata pensiei de întreținere, întrucât a participat, sub toate aspectele, la întreținerea copiilor.
Sesizarea instanței, prin rechizitoriu, s-a făcut cu neobservarea dispozițiilor legale, astfel că se impunea restituirea cauzei la Parchet în vederea refacerii urmăririi penale.
În plus, instanțele nu au administrat probe - inclusiv cu martori - în dovedirea susținerilor părții vătămate, cu respectarea dispozițiilor art.65 cod penal.
Prin urmare, în mod greșit instanțele de fond și apel, în cauza ce face obiectul prezentului dosar (revizuire) i-au respins cererile de probatorii formulate care ar fi condus la dovedirea nevinovăției sale, el fiind condamnat pe nedrept.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, și care se circumscriu cazurilor de casare prevăzute de art.385/9 alin.1 pct.3,10 cod procedură penală, precum și în conformitate cu dispozițiile art.385/9 alin.3 cod procedură penală, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
După cum au reținut și instanțele de fond și apel, prin sentința penală nr.242/3.03.2006 a Judecătoriei Suceava, inculpatul Gaf ost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, prevăzută de art.305 alin.1 lit.c cod penal, cu aplicarea art.81 și următoarele cod penal.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava, precum și inculpatul.
Prin decizia penală nr.474 din 18.09.2006, pronunțată în dosarul nr.867/P/2006 - din compunerea completului de judecată făcând parte judecătorii și - s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat. S-a admis apelul declarat de Parchet, cu consecința înlăturării art.81 și următoarele cod penal și aplicării art.71,64 lit.a-c cod penal.
Recursul declarat de inculpat împotriva acestei decizii a fost respins ca tardiv prin decizia penală nr.69 din 1.11.2006 pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA în dosar nr-.
Cererea de revizuire formulată de inculpat a fost respinsă prin sentința penală nr.542/5.09.2007 a Judecătoriei Suceava, pronunțată în dosarul nr-.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuientul, completul de judecată investit cu soluționarea sa fiind, inițial, compus din doamnele judecătoare și.
Cu motivarea că au făcut parte din completul de judecată ce a pronunțat decizia penală nr.474/2006, doamnele judecătoare au formulat cerere de abținere. Aceasta a fost respinsă prin încheierea nr.169/7.11.2007 pronunțată de Tribunalul Suceava, cu motivarea că nu există incompatibilitate la judecarea unei cereri de revizuire, întrucât motivele pe care se întemeiază nu sunt de natură să conducă la o analiză asupra fondului, incompatibilitatea intervenind doar după eventuala admitere în principiu, la reluarea cercetării asupra fondului.
La termenul de judecată din data de 26.11.2007, completul de judecată a fost alcătuit din doamnele judecătoare și.
Revizuientul, prin apărător, a formulat cerere de recuzare a completului, respinsă prin încheierea nr.174/26.11.2007, încheiere pronunțată de către doamnele judecătoare și, cu aceeași motivare mai sus pe larg arătată.
În completul format din doamnele judecătoare și, apelul a fost soluționat prin decizia penală nr.174/26.11.2007 a Tribunalului Suceava.
Prin urmare, doamna judecător nu a făcut parte din completul ce a soluționat apelul declarat de revizuient împotriva sentinței penale nr.542/5.09.2007 a Judecătoriei Suceava.
Este real că la pronunțarea deciziei penale recurate a participat doamna judecător, însă motivele pe care o cerere de revizuire se întemeiază, cât privește aprecierea asupra inadmisibilității ei în principiu, sunt expres și limitativ prevăzute de lege și nu sunt de natură să conducă la o analiză asupra fondului cauzei.
Or, dispozițiile procedurale în vigoare reglementează în mod distinct, în soluționarea unei cereri de revizuire, două etape: cea a admiterii în principiu (în care se verifică numai dacă cererea formulată se circumscrie vreunuia dintre aceste motive) și cea a rejudecării (și care implică o prealabilă admitere în principiu), care vizează administrarea de probatorii și analiza cauzei pe fond.
Prin urmare, nu se poate reține că la pronunțarea deciziei recurate a participat un judecător incompatibil, pentru ca aceasta să fie lovită de nulitate absolută.
Dispozițiile art.394 alin.1 lit.a cod procedură penală prevăd că revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de către instanță la soluționarea cauzei.
Potrivit alin.2 al aceluiași articol, acest caz constituie motiv de revizuire numai dacă, pe baza faptelor sau împrejurărilor noi, se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
Pentru a exista acest caz de revizuire, este necesar să fie "noi" faptele sau împrejurările invocate sau faptele probatorii și mijloacele de probă prin care acestea pot fi administrate în cauză.
Pot fi considerate ca "noi" și mijloacele de probă care nu au putut fi cunoscute de instanță la data soluționării cauzei.
Necunoașterea faptelor sau împrejurărilor de către instanță nu trebuie înțeleasă în mod absolut, în sensul că despre acestea nu s-a amintit nimic în actele și lucrările dosarului, ci în sensul că ele nu au putut fi luate în considerare la soluționarea cauzei din lipsa posibilității dovedirii lor.
Revizuientul a solicitat, înaintea instanței de apel, încuviințarea administrării probei cu martori, a căror listă o va depune în termen de 5 zile.
Or, în mod corect instanța a respins proba solicitată, în condițiile în care, pe de o parte, nu a prezentat numele acestor martori și nu a indicat teza probatorie, iar pe de altă parte nu a făcut dovada imposibilității obiective de prezentare a acestora înaintea instanțelor de fond și apel la soluționarea cauzei în care inculpatul a fost condamnat.
În plus, deși revizuientul susține că achitase parțial, la data pronunțării hotărârii de condamnare, pensia de întreținere, dovezile în acest sens puteau fi depuse pe parcursul soluționării cauzei în fond și în căile de atac, el cunoscând că a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, audiat fiind de către instanța de fond la data de 3.02.2006 (fila 37 dosar nr.8161/06 al Judecătoriei Suceava ).
Pe această cale, revizuientul a urmărit de fapt completarea probatoriului. Or, atât doctrina cât și jurisprudența este constantă în sensul că este inadmisibil ca pe calea revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte deja cunoscute și verificate de instanțele ce au soluționat cauza, după cum corect a reținut și instanța de apel.
Celelalte motive de recurs invocate de revizuient, respectiv, nelegalitatea sesizării instanței prin rechizitoriu, incompleta administrare a probatoriului, neaplicarea art.305 alin.4 cod penal, inexistența elementelor constitutive ale infracțiunii de abandon de familie, atât sub aspectul laturii obiective, cât și al laturii subiective sunt critici care au putut fi invocate doar pe parcursul soluționării cauzei pe fond (nelegala sesizare a instanței), precum și în căile de atac, și nu se circumscriu cazului de revizuire prevăzut de art.394 alin.1 lit.a cod procedură penală, în faza admisibilității în principiu. Ele ar putea fi analizate numai după ce instanța investită cu soluționarea cererii de revizuire ar dispune, prin încheiere, în conformitate cu dispozițiile art.403 alin.3 Cod procedură penală.
Așa fiind și cum nu este dovedit niciunul din cazurile de revizuire expres și limitativ reglementate de dispozițiile art.394 cod procedură penală, în mod corect instanța de apel a respins apelul declarat de revizuient împotriva sentinței penale nr.542/5.09.2007 a Judecătoriei Suceava.
Pentru considerentele arătate, Curtea, constatând că decizia atacată este legală și temeinică, în conformitate cu dispozițiile art.385/15 pct.1 lit.b cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuient.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul G, fiul lui G și -, născut la data de 08.07.1971 în mun.A, jud.A, cu domiciliul ales în municipiul I,-,.603,.A,.12, județul I (la cabinet avocat G ), împotriva deciziei penale nr.467 din 26 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția penală (dosar nr-).
Obligă revizuientul să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 13 februarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
Jud.fond.
Jud.apel.
2 ex. 25.02.2008
Președinte:Frunză SandaJudecători:Frunză Sanda, Rusu Maria, Samoilă Viorica
