Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 cod penal). Decizia 119/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 119/R Dosar nr-
Ședința publică de la 17 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Constanța Mandu C -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Radu
JUDECĂTOR 3: Alexandru
GREFIER -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror -
în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și partea civilă SC Srl împotriva deciziei penale nr. 205/A din 24 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr. -/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au loc în ședința publică din 6 februarie 2009 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 17 februarie 2009, când,
Cu rtea
Constată că prin sentința penală nr. 315/4.03.2008 a Judecătoriei Brașov în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Cod procedură penală a fost achitată inculpata (fiica lui și, născută la data de 15.10.1977 în B, jud. B, legitimată cu BI seria - nr. -, CNP -,. în B,-,. 1, jud. B, cetățean român, studii 12 clase, ocupația ospătar, fără antecedente penale) pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal raportat la art. 258 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (54 acte materiale), de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în formă continuată.
În baza art. 215/1 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal (2 acte materiale) raportat la art. 74 alin 1 lit. a, c Cod penal și art. 76 lit. d Cod penal a fost condamnată inculpata la o pedeapsă de 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, în formă continuată.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 2 luni, reprezentând termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală i s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal și art. 84 Cod penal a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat integral grațiată pedeapsa aplicată inculpatei.
În baza art. 120 alin 2 Cod penal a fost redus termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei la 2 ani.
S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/ 2002 potrivit cărora persoanele grațiate, care în curs de trei ani, săvârșesc cu intenție o infracțiune, vor executa pe lângă pedeapsa stabilită pentru acea infracțiune, și pedeapsa sau restul de pedeapsă rămas neexecutat ca urmare a aplicării prezentei legi.
În baza art. 13 Cod penal nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 alin 1 Cod penal raportat la art. 64 lit. a (teza a II a), b Cod penal.
În baza art. 290 alin 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (2 acte materiale) raportat la art. 74 alin. 1 lit. a, c Cod penal și art. art. 76 lit. e Cod penal a fost condamnată inculpata la o pedeapsă de 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 2 luni, reprezentând termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală i s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal și art. 84 Cod penal a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 13 Cod penal nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 alin 1 Cod penal raportat la art. 64 lit. a (teza a II a), b Cod penal.
În baza art. 348 Cod procedură penală raportat la art. 445 Cod procedură penală au fost anulate chitanțele falsificate nr. -/11.06.2001 și nr. -/28.04.2001.
În baza art. 346 alin. 2 Cod procedură penală s-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă SC SRL (cu sediul în B,-, jud. B) prin reprezentant legal (. în B,-, CNP -) privind obligarea inculpatei la plata sumei de 17355,63 lei (respectiv 37843, 67 lei actualizată în raport cu rata inflației), cu privire la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal raportat la art. 258 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal (54 acte materiale), de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă continuată, ca neîntemeiată.
În baza art. 14 raportat la art. 346 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 998 cod civil a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă SC SRL (cu sediul în B,-, jud. B) prin reprezentant legal (. în B,-, CNP -) și a fost obligată inculpata, la plata sumei de 430,823 lei (reprezentând contravaloarea prejudiciului de 200 lei cauzat de inculpată prin săvârșirea infracțiunii de delapidare, actualizat în raport cu rata inflației).
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că inculpata a fost angajată in calitate de vânzător în perioada 1998-2001 la societatea SC SRL B - din cadrul complexului, având ca atribuții de serviciu vânzarea si gestionarea mărfurilor, întocmirea actelor de însoțire a mărfurilor livrate, respectarea sarcinilor de serviciu și a regulamentului de ordine interioară.
Potrivit atribuțiilor de serviciu, inculpata întocmea facturile fiscale către clienți, încasa banii pentru marfa livrată și facturată, elibera chitanțe și efectua recepția mărfurilor; în baza facturilor întocmite de inculpată, numitul preda clienților mărfurile existente la standul 88, iar martorul pe cele existente la standul nr. 96. Se mai reține că mărfurile erau livrate fie cu plata pe loc fie cu plata la termen, în acest din urmă mod doar clienților cunoscuți societății SC, întrucât la sediul societății se găseau copii de pe codul fiscal și certificatul de înmatriculare al firmei respective.
Facturile ce urmau a fi achitate la termen erau evidențiate în cuprinsul a doua caiete - unul aflat în posesia inculpatei iar altul în posesia reprezentantului părții civile, inculpata predând la sfârșitul fiecărei zile exemplarul roșu al facturii, borderoul, chitanțierul și banii încasați. În acest mod se reține că erau verificate corespondențele existente între cele două caiete, monetarul, dacă facturile erau achitate la termen. se întocmea inventarul mărfurilor separat pentru fiecare stand de către patronul societății și contabilul angajat, iar eventualele minusuri erau reținute din salariile angajaților.
S-a constatat că datorită înregistrărilor existente în cele doua caiete, patronul SC cunoștea toate sumele restante și, prin urmare, toți clienții datornici. Deși cunoștea numele clienților datornici, în baza relațiilor comerciale existente, SC a acceptat ca aceștia să achite facturile curente, rămânând la plată doar facturile restante.
În luna august 2001, partea vătămată SC SRL a formulat plângere penală împotriva inculpatei, care ar fi cauzat societății un prejudiciu de 179.322.916 lei vechi, întrucât a completat 54 de facturi în mod defectuos, motiv pentru care nu putea fi încasată contravaloarea acestora.
Instanța de fond a constatat că inculpata nu se face vinovată de comiterea infracțiunii de abuz în serviciu întrucât conducerea societății a cunoscut și acceptat modalitatea de completare a facturilor, astfel încât faptei i-ar lipsi latura subiectivă, sens în care a dispus achitarea inculpatei în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală pentru infracțiunea prev. de art. 246 Cod penal raportat. la art. 258 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
Cu privire la aceeași inculpată s-a mai reținut că la datele de 11.03.2001 si 28.03.2001, în calitate de vânzător la SC, și-a însușit suma totală de 200 lei din încasările efectuate, prin falsificarea a doua facturi pe care a trecut în mod intenționat o sumă mai mică, aspect care realizează elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare și fals în înscrisuri sub semnătură privată, ambele în formă continuată.
La individualizarea judiciara a pedepselor aplicate inculpatei, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, dispunând reținerea circumstanțelor atenuante și coborând pedeapsa sub limita specială prevăzută de lege pentru infracțiunile de delapidare și fals in înscrisuri sub semnătură privată; s-a constatat în același timp că infracțiunea prev. de art. 215/1 Cod penal beneficiază de dispozițiile 345/2004.
Raportat la soluția adoptata de instanță pentru infracțiunea prev. de art. 246 Cod penal, constatându-se neîntrunite condițiile răspunderii civile delictuale, s-au respins pretențiile formulate de partea civilă SC
Inculpata a recunoscut infracțiunile de delapidare și de fals in înscrisuri sub semnătură privată, sens în care, constatându-se întrunite cerințele art. 998, 999 Cod civil s-a dispus obligarea inculpatei la plata pretențiilor civile formulate de partea civilă și s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate.
Prin decizia penală nr. 205/A din 24.09.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov au fost respinse apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov și de partea civilă B împotriva sentinței menționate mai sus.
Tribunalul a constatat că starea de fapt și încadrările juridice reținute de prima instanță sunt reflectate în materialul probatoriu administrat în cauză. Astfel, se constată că inculpata, în perioada în care a fost angajată la SC SRL Bao mis a completa datele esențiale pe facturile emise pentru 54 de clienți, împrejurare care a condus la imposibilitatea încasării sumelor cuprinse in aceste facturi; s-a mai reținut ca în luna martie 2001 inculpata și-a însușit în doua rânduri din încasările zilnice suma de 200 lei, prin falsificarea a două facturi pe care a trecut în mod intenționat o sumă mai mică decât cea reală.
Inculpata audiată a recunoscut atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței împrejurarea că nu a completat în mod corect facturile pe care le completa, întrucât aceasta era practica la firma la care lucra, fiind instruită în acest mod de un angajat al societății - chiar soția patronului; totodată inculpata a precizat că deși nu are cunoștințe financiar contabile, cunoștea modalitatea de completare a facturilor, menționând în același timp că practica în societate o reprezenta cea uzitată de ea pentru completarea facturilor și pentru care a fost îndrumată în acest sens, în special pentru clienții fideli ai societății. Inculpata a recunoscut că a falsificat doua facturi, în sensul că a trecut în mod voit în cuprinsul acestora o sumă mai mică decât cea încasată în mod real, sumă pe care și-a însușit-o în mod nelegal.
Fapta inculpatei de însușire fără drept a banilor aflați în gestiunea sa întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, faptă pentru care s-a și dispus condamnarea inculpatei. Întrucât criticile sentinței nu privesc infracțiunea prev. de art. 215/1 Cod penal instanța de apel nu a analizat temeinicia soluției dispuse cu privire la această infracțiune.
În ceea ce privește infracțiunea de abuz in serviciu, tribunalul și-a însușit motivarea instanței de fond și, totodată, a constatat că în cauză nu numai că nu s-a dovedit faptul că s-a produs un prejudiciu cu intenție de către inculpată, dar nu rezultă cu certitudine că acest fapt este imputabil inculpatei. În cauză nu s-au efectuat minimele verificări privind situația debitorilor, reținându-se doar faptul că aceștia au refuzat să plătească întrucât nu au recunoscut preluarea mărfurilor urmare a lipsei semnăturilor de pe facturi. Împrejurarea că nu exista semnătura debitorului pe facturile emise nu însemna automat că aceștia nu au preluat marfa înscrisă pe facturi.
Întrucât modul de completare a facturilor de către inculpată se regăsește pe toate înscrisurile emanând de la societatea parte civila având aceeași destinație - aspect care rezultă și din cuprinsul expertizei efectuate în cauză, constatând că probatoriul administrat în cauză a relevat cu certitudine că persoanele responsabile a verifica facturile emise - contabila și administratorul societății - au cunoscut și acceptat modalitatea de completare a facturilor, fără a mai evidenția faptul că debitorii erau trecuți în doua caiete care nu s-au mai păstrat de către administrator, se constată că nu se poate reține existența vreunei acțiuni ilicite a inculpatei.
La toate acestea se mai adaugă faptul că însuși administratorul societății a precizat că are cunoștință despre debitele societății, având posibilitatea recuperării creanțelor prin intermediul unei acțiuni civile. Acceptarea de către conducerea societății a modalității de completare a facturilor de către inculpată a determinat aplicarea dispozițiilor art. 10 lit. d Cod procedură penală în mod corect de către prima instanță.
Dat fiind faptul că nu se cunoaște cu exactitate suma debitelor restante întrucât s-au mai efectuat unele plați din partea debitorilor, că nu s-a făcut nici o dovada a faptului că facturile corespunzătoare mărfurilor eliberate nu vor fi onorate, că refuzul plații s-a axat exclusiv pe susținerile reprezentanților societăților datornice și ținând seama de faptul că societatea parte vătămată a acceptat modalitatea de completare a facturilor, iar inculpata nu a intenționat crearea unui prejudiciu părții vătămate, tribunalul nu a modificat soluția adoptată de instanța de fond cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu.
În ceea ce privește critica sentinței referitor la prejudiciul creat, tribunalul a constatat că există un prejudiciu cauzat părții civile, însă acesta nu poate fi imputat inculpatei care a acționat în exercitarea atribuțiunilor de serviciu potrivit cu indicațiile primite din partea conducerii societății.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și partea civilă.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașova invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 18 Cod procedură penală.
Parchetul a susținut în esență că soluția de achitare a inculpatei pentru infracțiunea de abuz în serviciu este netemeinică, considerându-se că aceasta se bazează pe o deficitara analiză a materialului probator, având ca efect reținerea unei eronate stări de fapt.
Partea civilă B nu a indicat motivele recursului declarat.
Recursul declarat de partea civilă nu este fondat, iar recursul declarat de parchet este fondat, dar pentru alte motive decât cele invocate de parchet.
Prin comiterea unei erori grave de fapt, în sensul art. 3859alin. 1 pct. 18 Cod procedură penală, se înțelege denaturarea probelor administrate în cursul procesului, precum și stabilirea unei situații de fapt ce nu este confirmată de probe.
Nu se poate reține că instanța de fond și cea de apel ar fi comis o eroare gravă de fapt, pentru a își găsi incidența acest caz de casare. Astfel, instanțele au reținut în mod corect și complet situația de fapt, în deplină concordanță cu probele administrate în cauză.
De asemenea, argumentația detaliată a judecătoriei și a tribunalului cu privire la neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu prevăzute de art. 246 Cod penal raportat la art. 258 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal imputate inculpatei este corectă și curtea și-o însușește fără rezerve.
Într-adevăr, modul de completare a facturilor de către inculpată se regăsește pe toate înscrisurile de aceeași natură emanând de la societatea parte civilă, aspect care rezultă și din cuprinsul expertizei efectuate în cauză, iar din probatoriul administrat în cauză rezultă cu certitudine că persoanele responsabile a verifica facturile emise - contabila și administratorul societății - au cunoscut și acceptat modalitatea de completare a facturilor. În aceste condiții, în mod evident nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu sub aspectul laturii subiective.
Recursul parchetului este fondat însă sub un alt aspect.
Astfel, cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 13 Cod procedură penală (când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală) este unul dintre acelea care, potrivit art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, se iau în considerare întotdeauna din oficiu.
Pentru existența laturii obiective a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. 1 Cod penal este necesar ca falsificarea înscrisului să fie făcută prin vreunul din modurile arătate în art. 288 Cod penal. Mai exact, este vorba despre contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau alterarea înscrisului în orice mod.
În speța de față inculpata nu a contrafăcut scrisul sau semnătura de pe cele două chitanțe și nici nu a produs o denaturare materială a înscrisurilor respective.
Ceea ce a făcut inculpata a fost să ateste în cuprinsul înscrisurilor împrejurări necorespunzătoare adevărului, prin aceea că a trecut în mod intenționat o sumă mai mică.
Această acțiune a inculpatei nu reprezintă însă nici contrafacerea scrierii ori a subscrierii și nici alterarea înscrisului în orice mod (dar în sens material).
Ar fi vorba despre acțiunea corespunzătoare elementului material al laturii obiective a infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 Cod penal, pentru a cărei existență însă în prezenta cauză nu este îndeplinită condiția ca falsificarea să privească un înscris oficial (în sensul art. 150 alin. 2 Cod penal).
Este vorba așadar despre o lacună a legiuitorului, care a omis să incrimineze, deși ar fi fost fără îndoială necesar, acțiunea de falsificare - în sensul falsului intelectual - a înscrisurilor sub semnătură privată.
Ținând seama de aceste aspecte, precum și de principiul legalității incriminării statuat de art. 2 Cod penal, se constată că fapta inculpatei de falsificare a două facturi pe care a trecut în mod intenționat o sumă mai mică decât cea reală nu este prevăzută de legea penală.
Recursul declarat de partea civilă B, așa cum s-a arătat mai sus, nu a fost motivat. De asemenea, nu este incident în ceea ce privește acest recurs vreunul dintre cazurile de casare care, potrivit art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, se iau în considerare întotdeauna din oficiu.
Având în vedere toate considerentele expuse mai sus, curtea, în baza art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva deciziei penale nr. 205/A din 24.09.2008 a Tribunalului Brașov pe care o va casa cu privire la soluția de condamnare a inculpatei pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. 1 Cod penal raportat la art. 41 alin. 2 Cod penal și va desființa în aceste limite și sentința penală nr. 315/4.03.2008 a Judecătoriei Brașov.
Rejudecând cauza în aceste limite, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 alin. 1 lit. b Cod procedură penală curtea o va achita pe inculpata pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. 1 Cod penal raportat la art. 41 alin. 2 Cod penal.
Se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei și ale sentinței.
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă B împotriva aceleiași decizii.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurenta-parte civilă va fi obligată să plătească statului suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva deciziei penale nr. 205/A din 24.09.2008 a Tribunalului Brașov pe care o casează cu privire la soluția de condamnare a inculpatei pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. 1 Cod penal raportat la art. 41 alin. 2 Cod penal și desființează în aceste limite și sentința penală nr. 315/4.03.2008 a Judecătoriei Brașov.
Rejudecând cauza în aceste limite:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 alin. 1 lit. b Cod procedură penală achită pe inculpata pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. 1 Cod penal raportat la art. 41 alin. 2 Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei și ale sentinței.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă B împotriva aceleiași decizii.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe recurenta-parte civilă să plătească statului suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- C - pt. G - -
plecat din instanță
semnează președinte complet
- C -
red./10.03.2009 Grefier
dact./12.03.2009/2 ex
jud.apel-,
jud. fond-
Președinte:Alina Constanța ManduJudecători:Alina Constanța Mandu, Gheorghe Radu, Alexandru
