Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 cod penal). Decizia 15/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 15/
Ședința publică din 08 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 3: Elena Minodora
Judecător: - -
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești reprezentat prin:
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul, domiciliat în comuna, sat, județul A, împotriva deciziei penale nr.220 din 28.10.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul inculpat G, lipsă fiind intimata parte vătămată.
Procedura, legal îndeplinită.
Ședința a fost înregistrată conform dispozițiilor art. 304 alin.1 Cod procedură penală. S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea pune în discuția părților tardivitatea recursului.
Recurentul inculpat G, având cuvântul, precizează că nu i-a fost comunicată decizia tribunalului și lasă la aprecierea instanței cu privire la excepția invocată.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, arată că recurentul a declarat recurs peste termenul legal prevăzut de lege și pune concluzii de admitere a excepției invocate.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.198 din 19.06.2008, pronunțată de Judecătoria Curtea d Argeș, în baza art.11 pct. 2 lit. a Cod pr. penală, rap. la art.10 lit.b/1 Cod pr. penală, a fost achitat inculpatul G, fiul lui și, născut la data de 29.04.1939 în municipiul Pitești, județul A, domiciliat în comuna, sat, județul A, CNP--, pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 Cod penal. În baza art.18/1 și art.91 Cod penal, s-a aplicat inculpatului amendă administrativă în cuantum de 400 lei.
În baza art.14 și art.346 alin.2 Cod pr. penală, rap. la art.998 și urm. Cod civil, a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă G, a sumei de 1000 lei daune morale.
În baza art.192 alin.1 pct.1 lit.d Cod pr. penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 450 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că petentul are calitatea de primar al comunei, județul A și, prin sentința penală nr.780/13 decembrie 2005 Judecătoriei Curtea d e A, el a fost obligat la plata sumei totale de 1200 lei către numitul Ca urmare a neachitării acestei sume, creditorul a demarat procedura de executare silită împotriva debitorului, prin adresa nr.145/E/26 aprilie 2006, executorul judecătoresc înființând poprire asupra drepturilor salariale ale lui G la Primăria comunei, până la concurența sumei de 1308,45 lei ( debitul de 1200 lei + 108,45 lei cheltuielile de executare).
Ulterior, prin adresa nr.145/E/17 mai 2006, executorul judecătoresc a înființat poprire pentru recuperarea aceleiași sume și la Casa Județeană de Pensii A, de unde G primește și pensie.
La data înființării popririi la Primăria comunei, debitorul G mai avea înființată o altă poprire de la. Curtea de A, acesta mai având de plătit și încă un împrumut la Învățământ Curtea de A și pentru care i se rețineau rate lunare operate în statul de plată a salariilor, în afara sumelor datorate organelor fiscale.
Totalul venitului net lunar încasat de debitor de la primărie era de 1411 lei la nivelul lunilor aprilie-iunie 2006, acestuia reținându-i-se lunar rata la împrumutul de la în sumă de 1.000 lei și alte rețineri (datorii) în sumă de 90 de lei, deci în total avea rețineri de 1090 lei. Pentru luna aprilie 2006, mai înainte de înființarea popririi la cererea creditorului G, lui G nu i se reținea decât rata la împrumutul de 1125 lei.
Petentul a fost înștiințat despre înființarea popririi la Casa Județeană de Pensii A la data de 24 mai 2006. Datorită acestei împrejurări, el a menționat pe acea înștiințare că,nu se va mai face poprire pe salariu, întrucât s-a făcut poprire pe pensie" și i-a adus acest lucru la cunoștință contabilului primăriei,. Acesta din urmă, cu toate că inițial operase în statul de plată a salariilor și poprirea înființată la cererea creditorului G, a refăcut statul de salarii, nemaireținându-i petentului suma ce i se cuvenea intimatului.
Petentul i-a mai spus contabilului primăriei că statul de plată a salariilor trebuie refăcut deoarece reținerile sale depășesc cu mult cota de 1/3 din veniturile salariale nete, limită până la care se pot efectua rețineri pentru achitarea unor creanțe.
Potrivit art.409 Cod pr.civilă, alariile și alte venituri periodice realizate din muncă, pensiile acordate în cadrul asigurărilor sociale, precum și alte sume ce se plătesc periodic debitorului și sunt destinate asigurării mijloacelor de existență ale acestuia pot fi urmărite:
a) până la 1/2 din venitul lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obligație de întreținere sau de alocație pentru copii;
b) până la 1/3 din venitul lunar net, pentru orice alte datorii.
Dacă sunt mai multe urmăriri asupra aceleiași sume, urmărirea nu poate depăși 1/2 din venitul lunar net al debitorului, indiferent de natura creanțelor, în afară de cazul în care legea prevede altfel.
Suma totală ce i se putea opri debitorului G din salariu era de 706 lei la nivelul lunii mai 2006 și aceasta trebuia să acopere mai întâi creanța către stat de 55,5 lei, conform popririi înființate de Curtea de A și ordinii de preferința stabilită de legislația fiscală și de Codul d e procedură civilă. După acoperirea acestei sume, restul trebuia împărțit între ceilalți doi creditori în mod egal.
Datorită faptului că petentul luase cunoștință despre poprirea înființată în paralel și asupra drepturilor sale de pensie, la cererea creditorului G, petentul, în calitate de primar, i-a transmis contabilului primăriei să nu-i mai rețină și din salariu suma ce i se cuvine aceluiași creditor.
Potrivit art.246 Cod penal, constituie infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor fapta funcționarului public care, cu intenție, efectuându-și atribuțiile de serviciu în mod incorect, provoacă o vătămare intereselor legale ale unei persoane fizice.
G nu a contestat nici poprirea înființată la primărie și nici pe cea de la Casa Județeană de Pensii A cu privire la datoria avută față de G, ci nu a fost de acord doar cu reținerea banilor respectivi de la primărie, atât timp cât îi plătea din pensie. Deci nu s-a urmărit să se producă o vătămare a intereselor legale ale acestui creditor, lipsind în mod evident intenția petentului în comiterea acestei fapte, intenția cerută în mod expres de lege pentru ca fapta să constituie infracțiunea prevăzută de art. 246 Cod penal.
De remarcat, a reținut instanța de fond, este și faptul că persoana care avea în atribuții, conform fișei postului, întocmirea statelor de plată a salariilor și evidențierea și urmărirea plăților și încasărilor în conturile speciale era numitul - contabilul primăriei. Dacă acesta întocmise un stat de plată corect pentru luna mai 2006 - în opinia sa - iar primarul nu l-a semnat, el trebuia să- aducă la cunoștință în scris dispozițiile legale și să refuze, în baza Statutului funcționarilor publici, să întocmească un nou stat de plată a salariilor până la lămurirea situației, chiar dacă acest lucru ar fi produs unele consecințe de moment cu privire la plata drepturilor salariale la primărie.
Situația de fapt a fost corect reținută în încheierea de ședință a judecătorului însă, pe parcursul cercetării judecătorești, au survenit noi împrejurări care au dus la concluzia instanței cum că inculpatul a acționat cu vinovăție sub forma intenției directe atunci când a dispus abuziv să nu se execute poprirea înființată de executorul judecătoresc, asupra veniturilor sale salariale prezente și viitoare, până la concurența sumei de 1308,45 lei, în favoarea creditorului G, poprire înființată în baza încheierii de încuviințare a executării numărul 359/18.04.2006 pronunțată de Judecătoria Curtea d Argeș.
Astfel, din declarația inculpatului dată în fața instanței, coroborată cu declarațiile martorului ( 68-69), a rezultat că inculpatul, în calitatea sa de primar, a întocmit rezoluția pe înștiințarea asupra înființării proprii la Casa Județeană de Pensii A la data de 24 mai 2006, după ce i-a comunicat contabilului faptul că are înființate mai multe popri atât asupra salariului pe care îl ridica de la primărie, cât și asupra pensiei, după care a anulat ștatul de plată întocmit de același contabil asupra pensiei. Deși în declarația sa inculpatul a învederat instanței că a procedat legal atunci când a anulat ștatul de plată, instanța de fond a reținut că, în cazul în care nu ar fi fost de acord cu reținerea din venituri pe calea popririi, avea la îndemână calea reglementată de art. 399 și urm. Cod pr.civilă. Aceasta, cu atât mai mult cu cât datoria nu a fost contractată ca urmare a exercitării atribuțiilor de primar, ci mai degrabă ca urmare a unor manifestări ale unui individ care a înțeles să se afle în raporturi juridice de conflict cu legea penală.
În declarația sa, martorul a afirmat chiar faptul că atunci când a refăcut ștatul de plată consideră că nu a procedat legal, însă a trecut la consemnarea acestei operațiuni la indicațiile inculpatului.
Acest comportament, instanța de fond a apreciat ca fiind abuziv, întrucât, în ciuda faptului că inculpatul știa despre demersurile repetate ale părții vătămate G făcute în scopul recuperării creanței sale, a încercat prin aceste operațiuni să împiedice executarea asupra veniturilor sale pentru acoperirea datoriei, vătămând în acest fel interesele legale ale acesteia, interese ce derivau din dreptul părții vătămate de a-și recupera datoria pe calea executării silite. La conturarea laturii subiective a faptei, instanța a mai avut în vedere și starea de dușmănie existentă între cele două părți, mai ales că datoria inculpatului față de partea vătămată a apărut tocmai ca urmare a unor manifestări evidente ale acestei stări.
Față de cele de mai sus, și în considerarea principiului non reformatio in prejus, atâta vreme cât plângerea care are natura juridică a unei căi de atac a fost depusă de inculpat, instanța, în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b/1 Cod pr.penală, a achitat pe inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art.246 Cod penal, iar în baza art.18/1 Cod penal și art. 91 Cod penal, a aplicat acestuia o amendă administrativă în cuantum de 400 lei.
Sub aspectul laturii civile, instanța, în baza art.14 și 346 alin. 2 Cod pr.penală, rap. la art.998 și urm. Cod civil, constatând că atitudinea fățișă de refuz a inculpatului a fost de natură să producă un prejudiciu moral părții vătămate, care s-a văzut nevoită să aștepte o perioadă mare de timp până când și-a recuperat creanța, a fost admisă acțiunea sa civilă, în parte, și a fost obligat inculpatul la plata către partea vătămată Gas umei de 1.000 lei daune morale.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel inculpatul G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe, iar pe fond înlocuirea amenzii penale aplicată acestuia cu sancțiunea mustrării.
Tribunalul Argeș, prin decizia penală nr.220 din 28 octombrie 2008, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, pe care l-a obligat la plata sumei de 120 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariu de avocat din oficiu.
Pentru a decide astfel, tribunalul, a apreciat că, din actele și lucrările dosarului: plângerea și declarația părții vătămate, declarația și cazierul inculpatului, hotărârea judecătorească și actele de poprire, în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt, în sensul că inculpatul G, în calitate de primar al comunei, județul A, a dispus abuziv să nu se execute poprirea înființată de executorul judecătoresc, asupra veniturilor sale salariale prezente și viitoare, până la concurența sumei de 1308,45 lei, în favoarea creditorului - partea vătămată G, poprire înființată în baza încheierii de încuviințare a executării nr.359/18.04.2006 emisă de Judecătoria Curtea d Argeș.
Tot în mod corect, prima instanță a reținut că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii prev.de art.246 Cod penal, deoarece la data înființării popririi, inculpatul avea grevate drepturile salariale și pentru o datorie la Învățământ Curtea de A, precum și pentru alte datorii pe care le avea către ANFP Curtea de A, fapta sa constând în aceea că a acordat prioritate restituirii unui împrumut luat de la Învățământ Curtea de A în loc să achite concomitent debitele pe care le avea față de această instituție, și a debitului pe care îl avea în limitele unei cote de din venitul net lunar realizat de el; de asemenea, creditorul -parte vătămată putea să-și realizeze creanța și prin instituirea unei popriri asupra pensiei inculpatului, precum și prin executarea silită asupra bunurilor mobile și imobile deținute de acesta.
În concluzie, a reținut tribunalul, instanța de fond a dispus în mod corect achitarea inculpatului G, în temeiul disp.art.11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b/1 Cod pr. penală și art.181Cod penal. De asemenea, în baza disp.art.91 Cod penal s-a aplicat în mod corect inculpatului amenda administrativă în cuantum de 400 lei, în raport de fapta săvârșită și de elementele ce caracterizează persoana inculpatului, iar aplicarea sancțiunii administrative a mustrării nu se justifică în raport de elementele arătate.
În concluzie, în baza disp.art.379 pct.1 lit.b Cod pr.penală, tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul
Impotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, care a invocat faptul că decizia tribunalului nu i-a fost comunicată.
De asemenea, inculpatul a criticat decizia și sentința, deoarece, deși i s-a admis plângerea sa împotriva ordonanței procurorului care dispusese scoaterea de sub urmărire penală în baza art.18/1 Cod penal și-i aplicase o amendă administrativă de 400 lei și cheltuieli judiciare de 250 lei, judecătorul i-a aplicat aceeași amendă administrativă după rejudecare și achitare, în baza aceluiași temei, dar l-a obligat la 450 lei cheltuieli judiciare către stat și la 1000 lei daune morale față de partea vătămată, creându-i deci o situație mai grea în propria cale de atac.
In ce privește vinovăția sa pentru infracțiunea de abuz în serviciu, inculpatul a arătat că nu a săvârșit această infracțiune, în condițiile în care a respectat art.409 Cod pr.civilă, referitoare la situația în care există mai multe creanțe de executat prin poprire asupra aceluiași venit, iar partea vătămată G se îndestula deja din pensia pe care inculpatul o primea pentru aceeași creanță.
Analizând recursul, curtea constată că acesta este tardiv.
Art.385/3 alin.1 Cod pr.penală, prevede că termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, iar alin.2 trimite la dispozițiile art.363, 365, privind data de la care curge termenul, repunerea în termen și declararea peste termen a căii de atac.
In cauză nu sunt incidente dispoziții legale care să deroge de la acest termen de recurs de 10 zile și nici nu sunt incidente instituțiile repunerii în termen sau a recursului peste termen.
Art.363 alin.3 Cod pr.penală, prevede că, pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare.
Pentru părțile care au lipsit atât de la dezbateri cât și de la pronunțare, pentru și pentru inculpatul deținut, militar, concentrat, elev al unei instituții militare de învățământ, internat în centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, care a lipsit de la pronunțare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.
Inculpatul nu se află în nici una dintre aceste situații excepționale.
Atât din practicaua deciziei penale nr.220 din 28 octombrie 2008, cât și din citativul de la fila 11 verso din dosar, rezultă că inculpatul a fost prezent la momentul la care cauza a fost luată în dezbatere în apel, fiind și audiat, sens în care există declarație la fila 13 din dosarul Tribunalului Argeș, deci nu era necesară comunicarea deciziei pronunțate, iar pentru inculpat termenul de 10 zile pentru declararea recursului curgea de la data de 28 octombrie 2008, data pronunțării deciziei.
Acest termen se împlinea la data de 8 noiembrie 2008, astfel încât recursul declarat de inculpat la data de 21 noiembrie 2008 se situează mult în afara termenului menționat și, în consecință, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.a Cod pr.penală, acesta va fi respins ca tardiv, iar în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul G, fiul lui și, născut la 29.04.1939 în Pitești, județul A, domiciliat în comuna, sat, județul A, CNP--, împotriva deciziei penale nr. 220 din 28.10.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Obligă pe recurent la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08 ianuarie 2009, la Curtea de Apel Pitești -secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red./Tehnored.
ex.2/21 ianuarie 2008
Jud.fond
Jud.apel Gh.
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu, Dumitru Diaconu, Elena Minodora
