Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 cod penal). Decizia 250/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(2791/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.250/
Ședința publică de la data de 09 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Leontina Cișmașiu
JUDECĂTOR 2: Florentina Dragomir
JUDECĂTOR 3: Dumitru Mirancea
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.671/03.04.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B și a deciziei penale nr.613/A/12.11.2009 Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde: recurenta inculpată, în stare de libertate, personal și asistată de avocat, împuternicire avocațială nr. -/15.12.2009, intimatul inculpat G în stare de libertate personal, intimata parte civilă - prin consilier juridic, împuternicire de reprezentare nr. 64316/04.01.2010, lipsă fiind: intimații inculpați, (fost ) și.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței de judecată atașarea relațiilor solicitate de la intimata parte civilă -.
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentei inculpate, susține oral motivele de recurs aflate în scris la dosar.
Astfel, în primul rând, în opinia sa, consideră că în mod greșit instanțele nu au achitat-o pe clienta sa de orice penalitate, solicitând a se observa că nu se motivează care este fapta încriminată de lege cauzatoare de prejudicii și pentru care trebuie să răspundă penal inculpata, care pe perioada respectivă a ocupat postul de director economic la -, și astfel cum rezultă din dosar avea la momentul respectiv peste 13 mii de persoane care erau înscrise la acest. Identificarea persoanei fizice cu actele pe care le prezenta, nu era atribuția de serviciu a directorului economic, astfel cum reiese din fișa postului. Arată că din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpata și-ar fi încălcat atribuțiile de serviciu și consideră că în mod greșit a fost condamnată întrucât fapta nu există și solicită achitarea.
Dacă se va trece peste acest aspect, în subsidiar, solicită schimbarea încadrării juridice a faptei, respectiv din art. 246 Cod penal în art. 249 Cod penal, întrucât inculpata nu a avut cunoștință de existența unei nereguli administrative. Apreciază că inculpata nu și-a încălcat în mod deliberat atribuțiunile de serviciu. Totodată, solicită aplicarea dispozițiilor art. 18/1 Cod penal, în raport de persoana inculpatei și de condițiile reale în care s-a petrecut fapta pentru care este cercetată.
Concluzionând, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și rejudecând în fond, în principal achitarea, iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice a faptei și aplicarea dispozițiilor art. 18/1 Cod penal.
Intimata parte civilă - prin consilier juridic, solicită respingerea recursului inculpatei, ca fiind nefondat și menținerea soluției pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B, având în vedere probele existente la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea recursului inculpatei, ca fiind nefondat. Consideră că hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice și vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii de abuz în serviciu este corect stabilită pe baza probelor administrate în cauză.
Din înscrisurile depuse la dosar la care instanța a făcut referire, statutul R -, fișa postului, normele interne de întocmire a dosarelor pentru contractele de împrumut, rezultă că inculpata avea obligația de serviciu să verifice autenticitatea actelor și a persoanelor cărora li se acordau împrumuturi de către persoana juridică fără scop patrimonial la care era angajată în calitate de director economic, și aceasta alături de atribuțiile de serviciu ale contabilului Inculpata nu și-a respectat aceste atribuții de serviciu cu știință, iar volumul mare de muncă nu poate constitui un argument în susținerea atitudinii sale, acționând cu intenție indirectă astfel cum au reținut instanțele de judecată, întrucât deși nu a urmărit producerea rezultatului care s-a produs în concret, nerambursarea creditelor acordate unor persoane care nu aveau dreptul de a le primi, a acceptat producerea acestui rezultat pentru că nu a verificat autenticitatea documentelor prezentate și nici identitatea persoanelor cărora le-a vizat favorabil cererile de acordare de împrumut.
Totodată, consideră că sunt fondate și susținerile relative la modalitatea circumstanțială în care a acționat inculpata având în vedere probele administrate în cauză.
Concluzionând, în raport de aceste împrejurări de fapt consideră că vinovăția inculpatei a fost corect stabilită și pedeapsa corespunzătoare faptei comise.
În ultimul cuvânt, recurenta inculpată arată că nu a avut cunoștință de acele adeverințe false, se consideră nevinovată, altcineva trebuia să verifice autenticitatea documentelor.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.671 din 3.04.2009, în baza art. 334 Cod procedură penală, au fost respinse ca neîntemeiate cererile inculpaților și G de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina acestora, din infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 Cod penal în infracțiuni de neglijență în serviciu prev. de art. 249 Cod penal.
A f ost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată din oficiu cu privire la inculpații, G și.
A fost schimbată încadrarea juridică a unora din faptele reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatei, din infracțiunile prev. de art. 290 și 291 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penalîn infracțiunea prev. de art. 290 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.
A fost schimbată încadrarea juridică a uneia din faptele reținute în sarcina inculpatei, din infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penalîn infracțiunea prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.
A fost schimbată încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului G, din infracțiunea prev. de art. 246 Cod penalîn infracțiunea prev. de art. 246 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.
A fost schimbată încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatei, din infracțiunea prev. de art. 246 Cod penalîn infracțiunea prev. de art. 246 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 215 alin. 1,2,3 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 74 și art. 76 alin. 1 lit. c) Cod penal, a fost condamnată inculpata, fiica lui și, născută la data de 23.11.1960 în comuna, jud. O, cetățean român, studii 10 clase, administrator la SC - COM SRL, necunoscută cu antecedente penale, domiciliată în B,-,. 6,. 1, sector 2, la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În baza art. 290 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 74 și art. 76 alin. 1 lit. e) Cod penal, a fost condamnată inculpata la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 33 lit. a)- 34 lit. b) Cod penal, s-au contopit pedepsele stabilite anterior și aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 71 alin. 1, 2 Cod penal, i s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal pe durata pedepsei principale rezultante.
În baza art. 81 alin. 1, 2 Cod penal cu referire la art. 71 alin. ultim Cod penal,
s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii pe un termen de încercare de 4 (patru) ani, stabilit potrivit art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatei asupra disp. art. 83 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.
II. În baza art. 215 alin. 1,2,3 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 74 și art. 76 alin. 1 lit. c) Cod penal, a fost condamnată inculpata (fostă ), fiica lui și, născută la data de 25.04.1965 în comuna, jud. T, CNP -, cetățean român, studii medii, divorțată, administrator la SC - COM SRL, domiciliată în B,-,. 79,. 2,. 45, sector 2, necunoscută cu antecedente penale, la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În baza art. 290 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 74 și art. 76 alin. 1 lit. e) Cod penal, a fost condamnată inculpata (fostă ) la o pedeapsă de o lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 291 Cod penal, cu aplic. art. 74 și art. 76 alin. 1 lit. e) Cod penal, a fost condamnată inculpata (fostă ) la o pedeapsă de o lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals (faptă de la pct. 51 din rechizitoriu).
În baza art. 33 lit. a)- 34 lit. b) Cod penal, au fost contopite pedepsele stabilite anterior și aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. 1, 2 Cod penal, s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal pe durata pedepsei principale rezultante.
În baza art. 81 alin. 1, 2 Cod penal cu referire la art. 71 alin. ultim Cod penal,
s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii pe un termen de încercare de 4 (patru) ani, stabilit potrivit art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatei asupra disp. art. 83 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.
III. În baza art. 26 Cod penal rap. la 215 alin. 1,2,3 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 74 și art. 76 alin. 1 lit. c) Cod penal, a fost condamnată inculpata, fiica lui și, născută la data de 24.02.1957 în B, CNP -, cetățean român, studii medii, divorțată, tehnician la SC SA B, necunoscută cu antecedente penale, domiciliată în B,-,. 30, 1,. 1,. 10, sector 4 și cu reședința în B,-, - 1,. 1,. 3,. 9, sector 6, CNP -, la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune.
În baza art. 290 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 74 și art. 76 alin. 1 lit. e) Cod penal, a fost condamnată inculpata la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 33 lit. a)- 34 lit. b) Cod penal, s-au contopit pedepsele stabilite anterior și aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 71 alin. 1, 2 Cod penal, s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal pe durata pedepsei principale rezultante.
În baza art. 81 alin. 1, 2 Cod penal cu referire la art. 71 alin. ultim Cod penal,
s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii pe un termen de încercare de 4 (patru) ani, stabilit potrivit art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatei asupra disp. art. 83 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.
IV. În baza art. 246 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, a fost condamant inculpatul, fiul lui și, născut la data de 03.05.1953 în comuna, jud. V, CNP -, cetățean român, studii medii, căsătorit, funcționar administrativ la -, necunoscut cu antecedente penale, domiciliat în B,-,. 12,. C,. 95, sector 6, la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
În baza art. 71 alin. 1, 2 Cod penal, i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal pe durata pedepsei principale.
În baza art. 81 alin. 1 Cod penal cu referire la art. 71 alin. ultim Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii pe un termen de încercare de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni, stabilit potrivit art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 246 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 74 și art. 76 alin. 1 lit. e) Cod penal, a fost condamnată inculpata, fiica lui și, născută la data de 21.02.1948 în comuna, jud. T, CNP -, cetățean român, studii medii, divorțată, director economic la -, necunoscută cu antecedente penale, domiciliată în B,-, - 19,. 2,. 45, sector 4, CNP -, la o pedeapsă de 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
În baza art. 71 alin. 1, 2 Cod penal, s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal pe durata pedepsei principale.
În baza art. 81 alin. 1 Cod penal cu referire la art. 71 alin. ultim Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii pe un termen de încercare de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni, stabilit potrivit art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatei asupra disp. art. 83 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a luat act că partea civilă Casa de Ajutor Reciproc- Regia Autonomă de Transport B a renunțat la pretențiile formulate în cauză, prejudiciul fiind acoperit.
În baza art. 191 alin. 1, 2 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații la câte 1.000 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin rechizitoriul nr. 4366/P/2005 din data de 28.12.2007, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bad ispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților, cercetată în stare de libertate sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de de fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals și înșelăciune, prev. de art. 290 Cp, art. 291 Cp și art. 215 al. 1,2,3 Cp, fiecare cu aplic. art. 41 al. 2 Cp și toate cu aplic. art. 33 lit. a Cp, (fostă ), cercetată în stare de libertate sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 215 al. 1,2,3 Cp, cu aplic. art. 41 al. 2 Cp și art. 290 Cp cu aplic. art. 41 al. 2 Cp, ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cp, cercetată în stare de libertate sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și înșelăciune, prev. de art. 290 Cp și art. 215 al. 1,2,3 Cp, fiecare cu aplic. art. 41 al. 2 Cp și toate cu aplic. art. 33 lit. a Cp, G, cercetat în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 Cp și, cercetat în stare de libertate sub aspectul săvârșirii aceleiași infracțiuni.
În fapt, prin actul de sesizare a instanței s-a reținut în esență că în perioada 2004-2008, inculpata, folosindu-se de faptul că avea acces la ștampila și evidențele salariaților și foștilor salariați ai SC SA, unde era angajată ca secretar-dactilograf, împreună cu inculpatele și au completat în fals formularele de adeverință-angajament cu date ale unor foști angajați ai societății menționate, falsificând semnăturile acestora și pe cele ale conducătorului unității și contabilului șef- și. Cu ajutorul acestor înscrisuri false, inculpatele și 69 de titulari ai unor împrumuturi au obținut de în mod fraudulos de la - (Casa de Ajutor Reciproc a Regiei Autonome de Transport B) sume cuprinse între 3.000 și 7.500 RON, bani nerecuperați în totalitate.
S-a mai reținut că inculpații G și -funcționari ai -, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, prin încălcarea normelor ce reglementau acordarea de împrumuturi de tip, au cauzat - un prejudiciu de 175.525 RON.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 4 B și inculpatele și.
În motivarea apelului, Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 4 a solicitat, în baza art. 379 pct. 2 lit. a C.P.P. admiterea apelului și desființarea nr. 671/2009 a Judecătoriei sectorului 4 B, întrucât, deși instanța de fond a reținut că inculpatele, împreună cu și (fostă ), au completat în fals formularele de adeverință - angajament cu date ale unor foști angajați ai SC SA, falsificând semnăturile acestora și pe cale ale conducătorului unității și contabilului - șef, nu s-a pronunțat asupra declarării ca false și anulării lor.
În motivarea scrisă a apelului, inculpata a solicitat achitarea sub aspectul săvârșirii infracțiuni de înșelăciune, prev. de art 215 alin. 1, 2, 3.Cod Penal, cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a C.P.P. rap. la art. 10 lit. d C.P.P. lipsind unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura subiectivă, sub forma intenției. De asemenea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a C.P.P. rap. la art. 10 lit. a, c, d C.P.P. a solicitat achitarea sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290.Cod Penal, cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal, arătând că pentru a constitui obiect material al infracțiunii, înscrisul trebuie să îndeplinească două condiții: să emane de la o persoană particulară, fiind semnat și datat de aceasta și să producă consecințe juridice, înainte de a se înregistra și a se verifica datele înscrise în acesta, ceea ce nu este cazul, întrucât formularele completate se găseau liber pe holul instituției, fără a fi datate sau înregistrate și nu au fost înmânate celor îndreptățiți la înregistrarea și verificarea lor de către inculpată.
De asemenea, inculpata a arătat că a solicitat instanței de fond aplicarea unor pedepse sub minimul special, prin reținerea circumstanțelor atenuante, și cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În susținerea orală a apelului, apelanta, prin apărător, a solicitat achitarea, în baza art. 11 alin. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.P.P. susținând că nu se poate reține vinovăția apelantei - inculpate și, în subsidiar, achitarea acesteia în baza art. 11 alin. 2 lit. a rap. la art. 10 lit.1C.P.P.
În motivarea apelului, inculpata a arătat că în mod greșit instanța de fond a înlăturat ca nesinceră declarația dată în cursul cercetării judecătorești, întrucât niciun martor nu a contrazis declarația acesteia, toți arătând că nu au cunoscut-o pe inculpată, nu au luat legătura cu aceasta, necunoscând în ce modalitate a făcut împrumuturile. Mai arată apelanta - inculpată că nu a luat legătura cu niciun împrumutat și că în mod greșit s-a reținut de către instanță că din declarațiile martorilor, a rezultat că ar fi stat de vorbă cu inculpata și că le-ar fi promis că rezolvă problema, întrucât era firesc ca inculpata să rezolve administrativ această problemă. Se mai arată de către apelantă că nu avea obligația de serviciu să verifice autenticitatea actelor, a persoanelor, această sarcină revenind în exclusivitate contabilului Apelanta precizează că în mod greșit s-a reținut intenția în săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, în cel mai rău caz poate fi vorba de neglijență în serviciu și a solicitat, în susținerea orală a apelului, achitarea și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, atât prin prisma motivelor invocate de apelanți, cât și din oficiu, conform art. 371 alin. 2.C.P.P. Tribunalul a reținut că apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 4 este fondat, iar apelurile inculpatelor sunt nefondate, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Tribunalul a reținut că în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt, necontestată de altfel de către apelanți, decât cu privire la aspectele ce urmează a fi precizate.
Tribunalul a mai reținut că în perioada septembrie 2002 - decembrie 2003, în baza unor cereri de împrumut, 51 de persoane au solicitat și obținut împrumuturi de la -, fiind garantați cu adeverințe de angajament pentru giranți și adeverințe titular falsificate de intimata - inculpată sau apelanta - inculpată, care au completat formularele și au aplicat ștampila SC.
Cererile de împrumut, contractele de împrumut și adeverințele angajament completate în fals, precum și semnătura de la rubrica "beneficiar" de pe dispozițiile de plata au fost semnate de beneficiari, deși nu au deținut niciodată calitatea de angajați ai SC.
În ceea ce privește încadrarea juridică, cu privire la inculpata, instanța de fond a reținut în mod corect că activitatea acesteia de falsifica adeverințe-angajament, în baza aceleiași rezoluții infracționale, înlesnind astfel obținerea frauduloasă a unor împrumuturi de către titulari (cei care au realizat activitatea de inducere în eroare a SC SA), constituie complicitate la infracțiunea de înșelăciune în convenții în formă continuată, prev. de art. 26 Cp rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 Cp cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp. și infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 290.Cod Penal, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod Penal
Tribunalul nu poate reține susținerea apelantei - inculpate în sensul că se impune achitarea sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290.Cod Penal, cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal, în baza art. 11 pct. 2 lit. a C.P.P. rap. la art. 10 lit. a, c, d
C.P.P.Tribunalul nu poate reține susținerile apelantei în sensul că fapta nu există sau nu a fost săvârșită de apelanta - inculpată (pentru a se dispune achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a C.P.P. rap. la art. 10 lit. a sau c C.P.P.), întrucât din probele administrate în cursul urmăririi penale a rezultat că a falsificat adeverințele-angajament și cererile de împrumut pe numele, Biton,. Aceste aspecte rezultă din raportul de constatare tehnico-științifică grafoscopică care a concluzionat că apelanta - inculpată a contrafăcut cererile de împrumut și adeverințele-angajament (filele 336 ), care se coroborează și cu declarațiile inculpatei, care a recunoscut săvârșirea faptelor.
De asemenea, Tribunalul a apreciat nu pot fi reținute nici susținerile apelantei în sensul că nu există unul din elementele constitutive ale infracțiunii, pentru a se dispune achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a C.P.P. rap. la art. 10 lit. d
C.P.P.În acest sens, a reținut că infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290.Cod Penal, presupune, sub aspectul elementului material, falsificarea unui înscris sub semnătură privată, prin vreunul din modurile arătate la art. 288.Cod Penal, respectiv pin contrafacerea scrierii ori subscrierii, sau alterarea înscrisului în orice mod, în cazul de față falsificarea realizându-se prin contrafacerea scrierii cererilor de împrumut și adeverințelor-angajament.
Pentru realizarea elementului material al infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, este necesar de asemenea ca înscrisul astfel falsificat să fie folosit de însuși autorul falsului ori să fie încredințat altei persoane spre folosire, condiție de asemenea îndeplinită în cauză, întrucât cererile de împrumut și adeverințele-angajament au fost folosite în vederea obținerii împrumuturilor de la - (infracțiunea de uz de fals fiind absorbită în infr. prev. de art. 290.Cod Penal).
De asemenea, a apreciat că este îndeplinită și cerința laturii subiective, apelanta - inculpată acționând cu intenție directă, intenție care privește atât acțiunea de falsificare, cât și cea de folosire a înscrisurilor falsificate, apelanta - inculpată prevăzând rezultatul socialmente periculos al faptelor sale și urmărind producerea lui prin săvârșirea faptelor.
Tribunalul nu a reținut apărarea apelantei - inculpate în sensul că este necesar ca înscrisul să producă consecințe juridice,înaintede a se înregistra și a se verifica datele înscrise în acesta, argumentat de faptul că, din analiza conținutului constitutiv al acestei infracțiuni, pentru a fi întrunite elementele constitutive, este necesar ca înscrisul falsificat să fie folosit (de autorul falsului sau de altă persoană), lucru realizat de altfel în cauză, întrucât cererile de împrumut și adeverințele-angajament au fost folosite în vederea obținerii împrumuturilor de la -.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată, tribunalul a apreciat că, în mod corect, instanța de fond a aplicat acesteia o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, prin reținerea circumstanțelor atenuante, reținând astfel că faptele apelantei - inculpate întrunesc gradul de pericol social al unor infracțiuni, având în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, numărul ridicat al acestora, de împrejurările în care a fost comisă, de prejudiciul produs, precum și de conduita inculpatei.
În consecință, apelul declarat de inculpata este nefondat, urmând a fi respins.
În ceea ce privește apelul inculpatei, Tribunalul reține că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi în continuare menționate.
La acordarea acestor împrumuturi a contribuit și apelanta - inculpată (în calitate de vicepreședinte la ), care a nesocotit prevederile Statutului și Regulamentul de Organizare și Funcționare a - (asociație fără scop patrimonial) având ca obiect de activitate întrajutorarea materială a membrilor săi prin acordarea de împrumuturi membrilor săi, încălcându-și astfel atribuțiile de serviciu. Această concluzie rezultă din cele cuprinse în Statutul și Regulamentul de organizare și funcționare a -, în Regulile interioare de întocmire a contractelor de împrumut forma B (plată pe carduri BCR) și în fișa postului apelantei - inculpate.
În mod corect instanța de fond a înlăturat ca nesincere declarațiile date de inculpata, acestea fiind vădit contrazise de ansamblul probator administrat în cauză.
Astfel, apelanta - inculpată a susținut în tot cursul procesului penal că nu avea obligația de serviciu să verifice autenticitatea actelor și a persoanelor, această sarcină revenind în exclusivitate contabilului G și că dacă acesta considera că toate documentele sunt valabil întocmite, dosarul era supus circuitului de aprobare: inspectorul de credite și comitetului de împrumuturi, din care făcea parte și apelanta, în calitate de director economic. Mai menționează apelanta în declarațiile sale că nu avea cunoștință de faptul că G - contabil șef nu și-a respectat obligațiile de serviciu, în sensul de a solicita prezența giranților la încheierea contractelor și a buletinelor acestora și prezentarea buletinelor de identitate; nu a observat lipsa unor ștampile sau a semnăturii inspectorului de credit cu prilejul analizării documentației, datorită volumului mare de muncă. Într-o declarație ulterioară, apelanta precizează că a acceptat documentația fără ca actele să fie verificate de inspectorul de credite, întrucât avea încredere în G (filele 115, 116 ).
Astfel, în art. 11 alin. 4 lit. g din Statul - rezultă că directorul economic are, printre alte atribuții, sarcina de a conduce și supraveghea administrarea și prelucrarea cererilor de împrumut de către angajați; potrivit art. 13 alin. 1 Comitetul de împrumuturi, din care făcea parte și apelanta, avea, printre atribuții, să analizeze și să aprobe cererile de împrumuturi, să revadă cererile de împrumut și să ia decizii asupra lor în limitele sale de competență dacă a delegat aprobarea împrumuturilor directorului economic/contabilului șef și personalului angajat; în art. 41 se prevede de asemenea procedura de acordare a împrumuturilor, menționându-se în alin. 2 că înainte de aprobarea împrumutului se verifică o serie de elemente, printre care sunt de menționat: analiza elementelor înscrise în cerere, acoperirea cu garanții a împrumutului, etc.
Din analiza fișei postului apelantei - inculpate rezultă că aceasta, în calitate de director economic, avea, printre altele, următoarele atribuții: să cunoască politica și procedurile de împrumut, criteriile de acordare ale împrumuturilor, documentația necesară pentru fiecare tip de împrumut, să accepte toate informațiile complete de la potențialul beneficiar de împrumut și să se asigure că toate informațiile necesare au fost primite înainte de analiza împrumutului sau de prezentarea lui în fața comitetului de împrumuturi.
De asemenea, din cuprinsul Interioare de întocmire a contractelor de împrumut a - rezultă că la întocmirea contractelor se vor verifica, printre altele, adeverințele angajament pentru titular și girant, care trebuie să fie conforme cu datele personale ale titularului sau girantului din buletinul sau cartea de identitate, să fie înregistrate de unitatea care a emis-o, semnate și ștampilate de conducătorul unității și contabilul șef, între persoanele care au luat la cunoștință de cuprinsul acestor reguli figurând și apelanta inculpată.
Astfel, susținerile apelantei - inculpate în sensul că nu avea obligația de serviciu să verifice autenticitatea actelor și a persoanelor, este contrazisă de obligațiile pe care aceasta le avea, obligații care rezultă din prevederile Statutului și Regulamentul de Organizare și Funcționare a -, din Regulile interioare de întocmire a contractelor de împrumut forma B (plată pe carduri BCR) din fișa postului apelantei - inculpate.
Pe de altă parte, Tribunalul a reținut că în mod corect instanța de fond a reținut forma de vinovăție a intenției, și nu culpa (pentru reținerea infracțiunii de neglijență în serviciu).
Potrivit art. 19 pct. 1.Cod Penal, există intenție când infractorul prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte (intenție directă) ori prevede rezultatul faptei sale și, deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui (intenție indirectă).
Astfel, inculpata a prevăzut rezultatul faptelor sale, pe care, dacă nu l-a urmărit, cel puțin a acceptat posibilitatea producerii lui, ceea ce semnifică existența intenției indirecte.
Acest aspect a rezultat atât din declarațiile coinculpatei care a declarat în mod constant în cursul urmăririi penale (în cursul cercetării judecătorești a refuzat să dea o declarație) că îi dădea apelantei diverse sume de bani pentru fiecare contract încheiat cât și din declarațiile contradictorii ale apelantei - inculpate care, în una din declarații precizează că nu a observat lipsa unor ștampile sau a semnăturii inspectorului de credit cu prilejul analizării documentației, datorită volumului mare de muncă, iar într-o declarație ulterioară, apelanta precizează că a acceptat documentația fără ca actele să fie verificate de inspectorul de credite, întrucât avea încredere în
Totodată, Tribunalul a reținut la fel ca și instanța de fond că, în declarațiile date în cursul urmăririi penale, inculpata a precizat că a constatat lipsa semnăturilor și ștampilelor angajatorilor, situație în care inculpata i-a relatat că persoanele în cauză nu au un loc de muncă. Cu toate acestea, inculpata a avizat favorabil respectivele cereri de împrumut, acceptând astfel eventualitatea nerambursării împrumuturilor. De asemenea, unele împrumuturi s-au acordat în aceeași zi cu depunerea cererilor, fără semnătura președintelui Comitetului de împrumuturi, procedura de acordare derulându-se rapid, inculpații G și dând astfel curs insistențelor inculpatei, profitând de faptul că nu exista timpul material ca președintele sau vicepreședintele -, aflați în alte locații din B, să avizeze cererile.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată, în mod corect instanța de fond a aplicat acesteia o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, prin reținerea circumstanțelor atenuante, reținând astfel că faptele apelantei - inculpate întrunesc gradul de pericol social al unor infracțiuni, având în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă, precum și de conduita inculpatei.
În ceea ce privește apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 4, Tribunalul a reținut că acesta este fondat, întrucât, deși instanța de fond a reținut că inculpatele, împreună cu și (fostă ), au completat în fals formularele de adeverință - angajament cu date ale unor foști angajați ai SC SA, falsificând semnăturile acestora și pe cale ale conducătorului unității și contabilului - șef, nu s-a pronunțat asupra declarării ca false și anulării lor, conform art. 348.C.P.P. sens în care îl va admite, va desființa în parte sentința penală apelată și pe fond, rejudecând, în baza art. 348.C.P.P. va anula înscrisurile falsificate, respectiv cererile de împrumut, contractele de împrumut, adeverințele angajament.
Prin decizia penală nr.613/A/12.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 B, împotriva sentinței penale nr.671 din 3.04.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4
S-a desființat, în parte, sentința penală apelată și pe fond, rejudecând, în baza art.348 Cod procedură penală au fost anulate înscrisurile falsificate, respectiv cererile de împrumut, contractele de împrumut, adeverințele angajament.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de apelantele inculpate și, împotriva sentinței penale apelate.
Au fost obligate apelantele inculpate la plata sumei de 500 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpata care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 din Codul d e procedură penală și a criticat hotărârea pronunțată de instanța de fond și apel, în principal, pe latură penală, susținând în esență că, în mod greșit cele două instanțe au reținut că inculpata trebuia să verifice identitatea persoanelor și autenticitatea adeverințelor de serviciu prezentate de cei care doreau să obțină împrumuturi de la. întrucât aceasta nu era atribuția sa de serviciu, conform mențiunilor din fișa postului, cel obligat să efectueze aceste operațiuni era contabilul G, coinculpat în dosar.
Totodată, recurenta-inculpată susține că din probele administrate în cauză nu rezultă că și-ar fi încălcat atribuțiile de serviciu și consideră că, în mod greșit, a fost condamnată întrucât fapta nu există, motiv pentru care solicită achitarea. În subsidiar, solicită schimbarea încadrării juridice a faptei, respectiv din art. 246 Cod penal în art. 249 Cod penal (neglijență în serviciu), întrucât în mod greșit s-a reținut intenția acesteia în comiterea faptei, recurenta nu a avut cunoștință de existența unor nereguli administrative astfel că, nu și-a încălcat în mod deliberat atribuțiunile de serviciu. De asemenea, solicită aplicarea dispozițiilor art. 181Cod penal, în raport de persoana inculpatei și de condițiile reale în care s-a petrecut fapta pentru care este cercetată.
În consecință, recurenta solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și rejudecând în fond, în principal achitarea, iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de neglijență în serviciu și aplicarea dispozițiilor art. 18/1 Cod penal.
La termenul de judecată din data de 09 februarie 2010 când au avut loc dezbaterile, prin adresa nr.32/29.01.2010 - a precizat că, în raport de modificările legislative referitoare la dispozițiile art. 258 alin.2 din Codul penal, prin adoptarea Legii nr. 58/2008, Consiliul director își menține plângerea formulată împotriva inculpaților și G pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, faptă prev. de art. 246 din Codul penal.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivului de recurs invocat de inculpată, în cadrul cazului de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 18 din Codul d e procedură penală - cât și din oficiu-potrivit art. 3859alin. 3 din Codul d e procedură penală - constată că acesta este neîntemeiat și va fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 3859pct.18 din Codul d e procedură penală, hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau condamnare. Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie evidentă, adică starea de fapt reținută să fie vădit și necontroversat contrară probelor existente la dosar și gravă, prin influența pe care a avut-o în soluționarea cauzei, în sensul pronunțării unei hotărâri greșite de achitare sau condamnare.
Curtea, reține ca și instanța de apel că, nu există contradicție evidentă între cele reținute prin hotărârea de condamnare și probele administrate, starea de fapt reținută prin hotărârile atacate nu este consecința unei denaturări evidente a probelor, ci o aprecierii acestora de către instanță.
Astfel, instanța de fond și cea de apel au înlăturat apărările inculpatei prin care susține că nu avea ca atribuție de serviciu să verifice autenticitatea actelor și identitatea persoanelor care contractau împrumutul, întemeiat pe obligațiile care reveneau inculpatei, în calitatea de director economic, așa cum rezultă din prevederile Statului și Regulamentului de Organizare a - astfel cum au fost modificate și completate prin sentința civilă nr.32/24.09.1997 a Judecătoriei Sector 4 B și încheierea nr. 6 din 05.12.2001 pronunțată de Judecătoriei Sector 4 B în dos. nr. 4/PJ/2001 (filele 266-272,293-299 ), Regulile interioare de întocmire a contractelor privind contractul de împrumut forma B pentru plata pe carduri BCR (fila 259 ), fișa postului (filele 257-258 ) și declarațiile inculpatei din faza de urmărire penală (filele 115-116 p).
Potrivit dispozițiilor art.10 alin. 3 și 4 din Statutul - completat prin actul adițional din 05.12.2001(filele 243, 277-278 ) directorul economic are printre atribuții, sarcina de a conduce și supraveghea administrarea și prelucrarea cererilor de împrumut de către angajați iar, potrivit art. 13 alin. 1 Comitetul de împrumut din care făcea parte și recurenta avea obligația de a analiza și aproba cererile de împrumut, să revadă cererile de împrumut în limitele competenței dacă a delegat aprobarea împrumutului directorului economic/contabilului șef sau personalului angajat.
Procedura de acordare a împrumutului astfel cum este reglementată de art. 41 alin. 2 din Statul - prevede că înainte de aprobarea împrumutului trebuie verificate mai multe aspecte: elementele înscrise în cererea de acordare a împrumutului, acoperirea cu giranți a împrumutului etc. Or, potrivit mențiunilor din fișa postului(filele 257-258 ) recurenta-inculpată, în calitatea de director economic, avea printre atribuții: cunoașterea politici și procedurilor de împrumut, criteriile în baza cărora se acordă împrumuturi, documentația necesară fiecărui tip de împrumut, să accepte toate informațiile complete de la potențialul beneficiar de împrumut și să se asigure că toate informațiile necesare au fost primite înainte de analiza împrumutului sau prezentarea lui în fața Comitetului de împrumut.
De asemenea, nu pot fi reținute nici susținerile recurentei că nu avea cunoștință de faptul că inc. G, în calitatea de contabil nu își îndeplinea atribuțiile de serviciu, în sensul că acesta nu a solicitat prezența giranților la încheierea contractelor de împrumut ori prezentarea cărților de identitate a giranților, întrucât la fel ca instanța de fond și apel, Curtea constată că, potrivit interne de acordare a împrumuturilor dosarele de credite trebuiau verificate de către inspectorii de credite și Comitetul de împrumuturi din care făcea parte și recurenta-inculpată. De altfel, aceasta într-o declarație dată în faza de urmărire penală a recunoscut că a acceptat documente pentru obținerea de împrumuturi fără a fi verificate, în prealabil, de către inspectorul de credite, motivat de faptul că avea încredere în contabilul În realitate, din probatoriul administrat în cauză (declarațiile martorilor, și, ale inculpatei ), rezultă că inculpata-recurentă a primit diferite sume de bani pentru încheierea acestor contracte de împrumuturi de la inc., uneori la solicitarea acesteia grăbind procedura de obținere a împrumutului, chiar în aceiași zi, semnând documentația în locul președintelui sau vicepreședintelui Comitetului aflați în alte locații din
Referitor la solicitarea recurentei de a fi achitată pentru fapta reținută în sarcina sa întrucât din probele administrate nu s-a dovedit vinovăția acesteia, apreciind că instanța de fond, în mod greșit, a dispus condamnarea pentru o faptă pe care nu a comis-o, Curtea o apreciază ca neîntemeiată și reține că, cele două instanțe au examinat cauza sub toate aspectele și au stabilit o situație de fapt dovedită, fiind probată atât existența faptei în materialitatea sa cât și vinovăția inculpatei.
Totodată, Curtea apreciază ca neîntemeiată și solicitarea recurentei de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 246 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 249 din Codul penal și constată că, cele două instanțe, în mod corect, au reținut forma de vinovăție a intenției și nu culpa întrucât inculpata a prevăzut rezultatul faptelor sale, pe care chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lor, elemente ce conturează vinovăția acesteia sub forma intenției indirecte.
Din declarația inculpatei coroborat cu celelalte mijloace de probă (declarațiile martorilor, și, a celorlalți inculpați și declarația inculpatei din faza de urmărire penală), rezultă că aceasta dădea directorului economic, sume de bani pentru fiecare contract de împrumut încheiat iar atunci când recurenta a constatat lipsa semnăturilor și ștampila angajatorului, inculpata i-a spus că persoanele respective nu au loc de muncă, împrejurare în care recurenta-inculpată a avizat cererile de împrumut, acceptând astfel, posibilitatea nerambursării lor. Tot din probele administrate rezultă că, în unele situații, recurenta împreună cu inc. G urgenta obținerea împrumuturilor în aceiași zi de către beneficiari, semnând contractele de acordare a împrumuturilor în locul președintelui sau vicepreședintelui - aflați în alte locații din
În ceea ce privește solicitarea recurentei de aplicare, de către instanța de recurs, a unei sancțiuni cu caracter administrativ, criticile formulate de recurentă nu pot fi încadrate în cazul de casare prev. de art. 3859pct. 18 Cod procedură penală, întrucât aplicarea dispozițiilor art. 181din Codul penal este rezultatul unui proces de apreciere a gradului de pericol social concret al faptei, ca urmare a analizei și evaluării tuturor criteriilor enumerate în dispozițiile art. 181alin. 2 din Codul penal, nefiind un proces de stabilire a situației de fapt în care s-ar putea produce erori grave care să fie analizate în condițiile art. 3859pct. 18 Cod procedură penală. Totodată, Curtea a constatat că aceste critice nu ar putea fi înscrise nici în cazul de casare prev. de art. 3859pct. 14 teza I Cod procedură penală deoarece acesta se referă exclusiv la individualizarea pedepsei, prin luarea în calcul a circumstanțelor prev. de art. 72 Cod penal, astfel că, în cadrul său nu se poate aprecia asupra aplicabilității art. 181din Codul penal, ce are drept consecință aplicare unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Ca urmare, față de aceste considerente, Curtea constată că hotărârile pronunțate de instanța de fond și cea de apel sunt legale și temeinice, nefiind incidente cazurile de casare prevăzute de art.3859alin.1, punctul 18 Cod procedură penală și nici vreun alt caz de casare care, potrivit art.3859alin.3 Cod procedură penală, să poată fi luat în considerare din oficiu.
Având în vedere că recurenta inculpată se află în culpă procesuală, Curtea, în baza art. 191 alin. 2 din Codul d e procedură penală, îi va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata împotriva deciziei penale nr. 613/A din 12 noiembrie 2009 Tribunalului București - Secția I Penală, din dosarul nr-.
Obligă recurenta - inculpată la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. Jud.
2 ex./04.03.2010
Jud.fond. - - Jud.
Jud. apel - -Secția I- Jud. /-
Președinte:Leontina CișmașiuJudecători:Leontina Cișmașiu, Florentina Dragomir, Dumitru Mirancea
