Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 cod penal). Sentința 27/2009. Curtea de Apel Pitesti

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie

DOSAR NR- SENTINȚA PENALĂ NR.27/

Ședința publică din 13 martie 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Dumitru Diaconu

Grefier: - - -

Parchetul d e pe lângă Curtea de Apel Pitești reprezentat prin:

Procuror:

S-a luat în examinare, pentru pronunțare, cauza penală reținută spre judecare, privind pe inculpata, având ca obiect infracțiunea prevăzută de art.249 Cod penal.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința din 05 martie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință. Instanța, având nevoie de mai mult timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 12 martie 2009 și apoi la 13 martie 2009, când a pronunțat următoarea soluție:

CURTEA

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 16 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr-, a Curții de Apel Pitești, în baza art.278/1 alin.8 lit.c) Cod pr.penală, au fost admise plângerile formulate de petiționarele: persoana vătămată și învinuita, împotriva ordonanței nr.103/P/2002 din 31 iulie 2006 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

A fost desființată rezoluția atacată și reținută cauza spre judecare.

In prealabil, această cauză a parcurs mai multe cicluri procesuale atât la organele de urmărire penală, cât și la instanțele de judecată, după cum urmează:

Astfel, la data de 13.09.2002, petiționara parte vătămată a formulat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteștio plângere penală împotriva notarului public pentru atestarea în mod nereal a împrejurării că petiționara s-a prezentat în fața notarului la data de 23 ianuarie 2002 și a semnat personal contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 468, pentru apartamentul petiționarei.

Procurorul prin ordonanța nr. 103/P/2002 din 31 iulie 2006 dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei, notar public cercetată penal sub aspectul săvârșiri infr. prev.de art. 249.pen. întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni (10 b ind. 1.pr.pen. ). De asemenea, i-a aplicat acesteia o sancțiune penală, respectiv o amendă administrativă în sumă de 1000 RON.

La data de 21.09.2006, petenta parte vătămată a formulat la Curtea de Apel Piteștio plângere împotriva rezoluției nr.103/P/2002 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, formându-se dosarul -.

În plângere petenta parte vătămată a criticat soluția procurorului pe motiv de nelegalitate în sensul că, procurorul în mod greșit i-a aplicat intimatei învinuită amendă administrativă în cuantum de 1000 RON pentru comiterea infr. prev.de art. 249.pen.

Prin sentința penală nr. 96F/16.11.2006 Curtea de Apel Pitești și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Pitești, dosarul fiind înregistrat sub același număr la această ultimă instanță.

La data de 04.10.2006 intimata învinuită a formulat la Curtea de Apel Piteștio plângere îndreptată împotriva rezoluției nr. 103/P/2002 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, formându-se dosarul -.

În plângere intimata învinuită a criticat soluția procurorului pe motiv de nelegalitate și netemeinicie, în sensul că în mod greșit acesta i-a aplicat o sancțiune penală constând în amendă în cuantum de 1000 RON, pentru comiterea infr. prev.de art. 249.pen.

Prin sentința penală nr. 97/F/16.11.2006 Curtea de Apel Pitești și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Pitești, dosarul fiind înregistrat sub același număr.

Prin încheierea din data de 23.02.2007, Judecătoria Piteștia reunit cele două cauze pentru o bună înfăptuire a justiției reținând, în baza criteriului celui mai vechi dosar, ca dosar inițial la această instanță - dosarul nr.-.

Instanța de fond a constatat în această cauză că atât învinuita cât și partea vătămată din dosarul de urmărire penală au formulat plângere împotriva rezoluției procurorului și, întrucât potrivit disp. art. 278 ind. 1 pct. 8 lit. a) pr.pen. în caz de respingere a plângerii, soluția pronunțată de instanța este o sentință, judecătoria a dat eficiență acestui text de lege, pronunțând sentința penală 1021/13 aprilie 2007.

Prin aceeași sentință plângerea formulată de către petenta parte vătămată fost admisă, în baza art. 278 pct. 8 indice 1 lit. c) pr.pen. și s-a reținut cauza spre judecare.

Astfel instanța a constatat că plângerea intimatei învinuite este nefondată, iar plângerea petentei este fondată întrucât, conform expertizei grafice nr.131/29.06.2006 a Institutului Național de Expertize Criminalistice, rezultă că semnătura de la poziția "vânzători" de pe contractul de vânzare cumpărare cu nr.468/2002 întocmit de către intimata învinuită în calitate de notar, nu a fost efectuată de petenta partea vătămată.

De asemenea, din probele testimoniale administrate în faza de urmărire penală rezultă că, nu a fost de față atunci când a fost încheiat de către intimata învinuită în calitate de notar contractul de vânzare cumpărare prezentat mai sus, prin care a fost înstrăinat apartamentul proprietatea petentei parte vătămată.

Pentru o bună înfăptuire a justiției, având în vedere că pentru plângerea formulată de intimata învinuită, s-a dispus soluția de respingere a acesteia, iar calea de atac este recursul, instanța de fond în baza art. 38.pr.pen. și art. 33 lit. d) pr.pen. a disjuns cauza în care se va proceda la judecare, de cauza în care a fost respinsă plângerea învinuitei .

În dosarul disjuns (-) a continuat judecata în fața Judecătoriei Pitești, până la data de 26 iunie 2007, când, prin sentința penală 1718/2007, judecătoria a dispus declinarea cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, urmare modificării competenței prin Legea nr.79/2007.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel la data de 10 iulie 2007, sub același număr.

Împotriva sentinței penale 1021/13 aprilie 2007 declarat recurs, petiționara învinuită, care a motivat că în mod greșit i-a fost respinsă plângerea, întrucât la data pronunțării, Judecătoria Pitești nu mai era competentă, după calitatea persoanei, să soluționeze cauza.

Examinând sentința, Tribunalul Argeșa admis recursul prin decizia penală nr.886/R din 8 octombrie 2007. Tribunalul a constatat că sentința pronunțată la data de 13 aprilie 2007 este nelegală deoarece în Monitorul Oficial nr. 225 din 02.04.2007 a fost publicată Legea nr. 79 prin care litera "b" a art.28¹proc.pen. se modificase în sensul că se dă în competența Curților de Apel judecarea în primă instanță a infracțiunilor săvârșite, printre alții, și de notarii publici.

În consecință a fost admis recursul, casată sentința și trimisă cauza la Curtea de Apel Pitești pentru a soluționa plângerea în primă instanță. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel la data de 29 octombrie 2007 sub nr-.

La termenul de judecată din data de 15 noiembrie 2007 instanța a pus în discuție conexarea celor două dosare și, stabilind identitatea de obiect, identitatea de părți și calitățile inverse ale acestora în cele două plângeri, luând act și de acordul părților și al procurorului, a conexat cauzele, dosarul înregistrat ulterior, la dosarul prim înregistrat pe rolul Curții de Apel.

Deși dosarul - se afla, conform dispozițiilor sentinței penale 1021/13 aprilie 2007, în etapa de după admiterea plângerii și reținerea cauzei pentru judecată în primă instanță conform procedurii obișnuite, Curtea a constatat că și aceste dispoziții au fost date de o instanță necompetentă.

Având în vedere prevederile art.197 alin 2 Cod procedură penală, care sancționează cu nulitatea absolută actele efectuate de o instanță necompetentă, chiar dacă această sentință a fost desființată doar în ce privește respingerea plângerii petiționarei, deoarece restul dispozițiilor pot fi atacate numai odată cu hotărârea pronunțată în judecata de fond, Curtea a considerat că orice act de cercetare și implicit sentința ce se va pronunța în cauză vor fi lovite de nulitate absolută dacă nu există o încheiere valabilă de admitere a plângerii și de reținere a cauzei pentru judecată.

De aceea, a subliniat curtea, procedura în plângerea petiționarei va continua de la ultimul act întocmit de judecătorie ca instanță competentă, deci înainte de intrarea în vigoare a legii 79/2007. În consecință, curtea a considerat că ambele cauze au ca obiect procedura prevăzută de art.278/1 șiC.P.P. poate hotărî în limitele soluțiilor arătate de alin.8 al acestui articol.

Astfel, în ceea ce privește, cele două plângeri împotriva aceleiași ordonanțe a parchetului, examinând actele de urmărire penală și cele efectuate de Curtea de Apel și de Judecătoria Pitești până la data publicării Legii nr. 79/2007, curtea a constatat că există probe privind săvârșirea infracțiunii prev. de art. 249 de către petiționara cu ocazia întocmirii contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 468/23.01.2002.

Concluziile expertizei grafice efectuate în cauză, în sensul că semnătura de pe contract nu aparține petiționarei- parte vătămată, coroborate cu declarațiile martorilor audiați în timpul urmăririi penale și cu declarațiile părții vătămate, dovedesc faptul - a susținut curtea - că partea vătămată nu a semnat actul de vânzare sus-menționat.

Față de această situație de fapt, a apreciat curtea, învinuita - notar public - urmare încălcării atribuțiilor sale de identificare a părților, de explicare a conținutului și naturii actului, a atestat în mod nereal că partea vătămată s- prezentat la sediul notariatului, a consimțit personal la întocmirea înscrisului și a semnat pe toate exemplarele lui, după citire.

Anterior formulării prezentelor plângeri, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteștia mai dispus în mai multe rânduri neînceperea urmăririi și apoi scoaterea de sub urmărire în baza art.18/1 față de învinuită, dar ordonanțele respective au fost desființate și a fost trimisă cauza la parchet pentru completarea urmăririi penale, iar îndrumările date de instanța de judecată au fost respectate.

Curtea a constatat, că de la data sesizării cu plângere a organelor de urmărire penală s-au scurs peste 5 ani, iar până momentul reținerii cauzei spre judecare, nu exista o hotărâre judecătorească asupra fondului cauzei, afectând, astfel, cerințele unui proces echitabil, ce presupune pronunțarea unei hotărâri de către instanță, într-un termen rezonabil, prin stabilirea vinovăției sau nevinovăției ce trebuie făcută de către instanța de judecată urmare unor cercetări publice, nemijlocite și contradictorii, în condiții de egalitate a armelor.

Pentru respectarea acestor principii și după evaluarea probelor administrate în cursul urmăririi penale, considerate suficiente pentru inculpare, ambele plângeri au fost admise, și prin încheierea din 16 noiembrie 2007, fost reținută cauza pentru judecare, potrivit art.278/1 alin.8 lit.c Cod pr.penală, așa cum rezultă din dispozitivul enunțat mai înainte și din considerentele, de asemenea, mai sus expuse.

Pășind la judecarea cauzei, în condițiile art.278/1 alin.8 lit.c Cod pr.penală, în urma cercetării judecătorești efectuate în cauză, conform dispozițiilor privind judecata în primă instanță, curtea constată, că din probele administrate atât în faza actelor premergătoare, cât și în cursul urmăririi penale, în multiplele cicluri procesuale parcurse, precum și în faza prezentei judecăți în primă instanță, rezultă, în esență, următoarea situație de fapt:

Partea vătămată a fost căsătorită cu numitul până în anul 1997, când au divorțat.

In urma partajului, apartamentul în litigiu, respectiv apartamentul nr.1 din blocul 2,.C,.1, str.-, municipiul P, județul A, a revenit în proprietatea exclusivă a acesteia, cei doi continuând să trăiască în concubinaj în acest apartament.

Intrucât avea datorii către asociația de proprietari, în urma unei condamnări suferite, acesta împreună cu partea vătămată au căutat o persoană de la care să împrumute suma de 25.000.000 lei ROL, sumă ce urma să fie garantată cu apartamentul în care locuiau.

In aceste împrejurări, la data de 23 ianuarie 2002, s-a încheiat și autentificat sub nr.468, la Biroul notarului public, un contract de vânzare-cumpărare între și, foști soți, și numitul, prin care vânzătorii și transmiteau cumpărătorului proprietatea apartamentului nr.1, -.2,.C,.1 din municipiul P, în schimbul sumei de 240.000.000 lei, primită de la cumpărătorul.

Din susținerile părții vătămate și din ansamblul probator administrat, suma primită ar fi fost nu de 240.000.000 lei, sumă înscrisă în actul de vânzare-cumpărare, ci numai suma de 25.000.000 lei, necesară pentru achitarea datoriei către asociația de proprietari, intenția numiților și fiind aceea de a fi împrumutați cu suma arătată, împrumut care să fie garantat cu apartamentul în litigiu.

In realitate, însă, actul încheiat cu privire la apartament a fost un act de vânzare-cumpărare, vânzătorul pierzând dreptul de proprietate asupra acestuia.

In această situație, partea vătămată a adresat multiple plângeri penale nu numai împotriva notarului public în fața căruia s-a autentificat actul de vânzare-cumpărare, cum este și cea de față, dar și împotriva altor persoane cum sunt martorii din această cauză, despre care susține că ar fi fost cel care i-ar fi dat 25.000.000 lei în urma perfectării actului de vânzare-cumpărare, martorul, cumpărătorul din această cauză, care a avut, în aprecierea părți vătămate, contribuția sa la vânzarea apartamentului și nu la folosirea lui ca și garanție pentru împrumutul convenit cu vânzătorii.

De asemenea, partea vătămată a făcut demersuri pentru a introduce acțiune civilă, prin avocatul, și acesta martor în prezenta cauză, în vederea anulării actului de vânzare-cumpărare.

Așadar, prezentând situația de fapt, motivația și împrejurările în care a fost perfectat contractul de vânzare-cumpărare nr.468 din 23 ianuarie 2002, în fața notarului public, inculpata, urmează a fi analizată în continuare susținerea părții vătămate, care arată că ea nu a fost prezentă în fața notarului la întocmirea acestui contract de vânzare-cumpărare și că nu-i aparține semnătura înscrisă pe acest act ca și vânzător, faptă ce s-ar circumscrie infracțiunii de neglijență în serviciu săvârșită de inculpata, pentru care, curtea, prin încheierea din 16 noiembrie 2007, pe considerentele exprimate, a reținut cauza spre judecare în plângerea părții vătămate, care a dorit continuarea procesului penal, dar și în plângerea învinuitei, nemulțumită de aplicarea unei sancțiuni administrative date de către procuror.

Cu referire la nemulțumirea părții vătămate, curtea constată că aceasta vizează numai latura civilă a cauzei, edificatoare fiind în acest sens declarația dată în fața instanței (123), în care arată că nu dorește condamnarea inculpatei, ci numai să se constate nulitatea actului de vânzare-cumpărare, solicitând să-i fie restituită contravaloarea acestui apartament de care a fost deposedată în mod nelegal, prin întocmirea și autentificarea de către inculpata, ca notar public a acestui act, valoare pe care o apreciază la suma de 3.000.000.000 lei vechi (120).

Revenind la răspunderea penală ce poate fi antrenată în această cauză, curtea consideră că din ansamblul probator al cauzei, raportat și la atribuțiile de serviciu în exercițiul funcției de notar public, se pot contura elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu, prevăzută de art.249 alin.1 Cod penal, urmare a faptului că acest contract nu ar fi fost semnat în birou, în fața sa, ca notar, de părți, datorită afluenței clienților,ci pe hol, când nu s-a mai făcut, din culpa sa, o verificare personală a identității vânzătorilor și cumpărătorilor, o explicare a conținutului și naturii actului ce urma să fie încheiat, atribuțiile de serviciu fiind îndeplinite în mod defectuos.

In aceste condiții, în locul numitei, la rubrica "vânzător" ar fi semnat o altă persoană, concubinul acesteia,.

Raportat însă la această încadrare juridică a faptei, curtea constată că a intervenit prescripția specială a răspunderii penale, potrivit art.124 Cod penal.

Astfel, potrivit acestui articol, prescripția specială înlătură răspunderea penală ori câte întreruperi ar interveni, dacă termenul prevăzut de lege, la art.122 Cod penal, la care face trimitere art.124 Cod penal, este depășit cu încă

Fapta ce poate fi reținută în sarcina inculpatei, și anume infracțiunea de neglijență în serviciu, prevăzută de art.249 alin.1 Cod penal, este sancționată cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu amendă, fiind săvârșită la data de 23 ianuarie 2002, data încheierii și autentificării contractului de vânzare-cumpărare în litigiu.

Termenul de prescripție specială prin trimitere la prevederile art.122 Cod penal, se impune a fi calculat, potrivit lit.d a acestui articol, în care se menționează că termenul de prescripție este de 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani, infracțiunea de neglijență în serviciu prevăzută de art.249 alin.1 Cod penal, fiind sancționată cu pedepse, așa cum au fost arătate, ce se încadrează între aceste limite minime și maxime fixate de legiuitor.

Ca urmare, la acest termen de 5 ani, calculat potrivit art.122 alin.1 lit.d Cod penal, trebuie să se adauge, conform art.124 Cod penal, privind prescripția specială, încă J, mai exact ajungându-se la 7 ani și

In opinia curții, însă, prevederile textului legal ale art.124 Cod penal, privind prescripția specială, nu satisface cerințele unui proces echitabil conform art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ce se aplică prioritar legii penale române.

O asemenea "inechitate", în opinia curții, rezultă din faptul că nu se poate aplica același termen fix de 7 ani și J, pentru prescrierea răspunderii penale pentru o faptă mai gravă, ca și consecințe și pericol social, ce este sancționată cu limita până la maxim 5 ani închisoare - exemplu:infracțiunea de ucidere din culpă a unei persoane - când se impune acest termen maxim de 7 ani și J, comparativ cu prescripția răspunderii penale pentru o faptă mai puțin gravă și apreciată printr-un pericol social mai redus, sancționabilă cu limite mult mai ușoare, de pildă până la 2 ani - cum ar fi infracțiunea de vătămare corporală din culpă - astfel că, s-ar impune, în opinia curții nu același termen de 7 ani și J, ci un termen de prescripție cu o durată mai mică.

De aceea, pe aceste considerente ale unui proces echitabil, curtea apreciază că în calcularea termenului special de prescripție a răspunderii penale prevăzut de art.124 Cod penal, se impune a se lua în considerare, pe lângă termenul prevăzut de art.122 Cod penal, J din limita maximă a pedepsei pentru infracțiunea a cărei răspundere penală se prescrie și nu J din termenul fixat de prevederile art.122 Cod penal.

Ca atare, cum infracțiunea reținută în cauză este încadrabilă în prevederile art.249 alin.1 Cod penal, a cărei limită maximă este de 2 ani, atunci termenul prescripției speciale este de 5 ani, termen prevăzut de art.122 alin.1 lit.d Cod penal, la care se adaugă J din limita maximă de 2 ani, în total 6 ani.

De menționat, în sprijinul opiniei mai sus-arătate, că în conținutul desfășurării unui proces echitabil, așa cum a statuat Curtea Europeană, sunt vizate și alte situații ce se pot circumscrie aceleiași noțiuni de proces echitabil, fără că acestea să se găsească "in terminis" în textul art.6 din Convenție, așa cum poate fi asimilată și situația de față, având în vedere impunerea unui tratament juridic diferențiat la situații juridice diferite.

Așadar, în opinia curții, față de cele arătate, termenul de prescripție de 6 ani, față de data săvârșirii faptei, respectiv 23 ianuarie 2002, s-a împlinit la data de 23 ianuarie 2008, astfel că, în baza art.11 pct.1 lit.d rap. la art.10 lit.g Cod pr.penală, curtea va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatei, pentru infracțiunea prevăzută de art.249 alin.1 Cod penal, în plângerea persoanei vătămate, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

De asemenea, tot în ceea ce privește latura penală a cauzei, curtea constată că nu întrunește condițiile legale cererea inculpatei de extindere a procesului penal pentru alte persoane sau de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, având în vedere limitele obiectului judecății cu care instanța a fost investită, prin reținerea cauzei spre judecare, potrivit art.278 alin.1 lit.c Cod pr.penală, judecata mărginindu-se numai cu privire la faptele săvârșite de inculpata și nu de alte persoane, față de care se cere extinderea procesului penal sau refacerea urmăririi penale, curtea respingând ca atare, această cerere a inculpatei.

Dacă în ceea ce privește răspunderea penală curtea, pe considerentele exprimate mai sus, a apreciat că se impune prescrierea acesteia pentru infracțiunea de neglijență în serviciu, ce se poate reține în sarcina inculpatei, ca notar public, în privința laturii civile curtea apreciază ca întemeiată cererea părții civile, ce solicită anularea actului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 23 ianuarie 2002, între vânzătorii și și cumpărătorul.

De menționat în acest sens, că jurisprudența și doctrina în materie a consacrat regula că în cazul în care inculpatul este absorbit de răspundere penală urmare a prescrierii faptei, partea civilă poate fi despăgubită în condițiile legii pentru fapta cauzatoare de prejudicii, reținută în cauză.

Din această perspectivă a antrenării răspunderii civile, se impune analiza pe ansamblu a probatoriului administrat, edificator în lămurirea faptei cauzatoare de prejudiciu.

Astfel, deși inculpata menționează că părțile, inclusiv partea vătămată, a semnat contractul de vânzare-cumpărare în fața sa, citindu-i actul încheiat, identificând-o personal (121 dosar instanță), susținând că a fost prezentă la biroul notarial, susținere confirmată și de martorele (157), (149), lucrători angajați la Biroul notarial al inculpatei, la care se adaugă și declarațiile martorului (226), totuși toate aceste probe testimoniale de esență, vizând nevinovăția inculpatei, sunt infirmate de probele cu expertize criminalistice grafologice dispuse în cauză, efectuate de Institutul Național de Expertize Criminalistice B sau de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice B, ce se coroborează cu susținerea constantă a părții vătămate că ea nu a fost prezentă la întocmirea actului de vânzare-cumpărare și că semnătura de pe acel act, ca și vânzător, nu-i aparține.

In acest sens, edificatoare sunt:

-raportul de expertiză criminalistică nr.106/2006 (expert ), prin care s-a concluzionat că " aflate la poziția a doua, la rubricile "Vânzători" pe contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.468 din 23 ianuarie 2002 de către notar public, și pe cererea de autentificare aferentă, nu au fost executate de ci de persoana care a executat cea de-a doua semnătură pe cererea înregistrată la Primăria P, sub nr.1884/23 ianuarie 2002. Nu se poate stabili dacă această persoană este sau nu;

-raportul de expertiză criminalistă nr.131/2006 (expert ), prin care s-a concluzionat că: "A doua semnătură de la poziția "Vânzători" de pe contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.468 din 23 ianuarie 2002, nu a fost executată de, ci de persoana care a semnat, în numele ei, pe cererea adresată "Domnule Primar", înregistrată sub nr.1884 din 23 ianuarie 2002;

-raport de expertiză criminalistică nr.14 din 26 ianuarie 2009 (experți, ), ultimul întocmit în această cauză, în urma cercetării judecătorești efectuate și a probelor testimoniale administrate, care concluzionează că:

1. "Primele semnături de la rubricile "Vânzători" ale contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr.468 din 23 ianuarie 2002, de către notarul public, și a cererii de autentificare aferentă precum și de pe cererea înregistrată sub nr.1884 din 23 ianuarie 2002 adresată Primăriei P, au fost executate de numitul ".

2." de la a doua poziție a rubricii "Vânzători" ale contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr.468 din 23 ianuarie 2002 de către notarul public și a cererii de autentificare aferentă, precum și de pe cererea înregistrată sub nr.1884 din 23 ianuarie 2002, adresată Primăriei P, nu au fost executate de numita ".

3. "Motivele invocate la pct.2 al capitolului "Constatări" nu permit stabilirea autorului semnăturilor executate pe numele numitei în actele mai sus amintite".

Toate aceste expertize, dispuse de către organul judiciar, conduc la aprecierea evidentă, așa cum rezultă din chiar prezentarea concluziilor fiecăruia dintre rapoartele de expertiză criminalistică, arătate mai sus, că la poziția a doua, la rubrica "Vânzători" nu a semnat actul, ci o altă persoană în numele său, actul de vânzare-cumpărare, privind înstrăinarea apartamentului proprietate a părții vătămate, nefiind întocmit în condiții legale.

Aceste concluzii ale numeroșilor experți oficiali desemnați în cauză, fie de procuror fie de instanță, infirmă, în opinia curții, probele testimoniale din această cauză ce susțin că partea vătămată a fost prezentă la biroul notarial și a semnat ea contractul de vânzare-cumpărare în litigiu, precum și concluziile experților recomandați de inculpată, care prin raportul de expertiză extrajudiciară nr.59 din 19 aprilie 2006 (expert Gh.), nota de constatare nr.76 din 5 iulie 2006 (expert Gh.), nota de obiecțiuni nr.201 din 25 februarie 2009 (expert ) susțin, în esență, că semnătura de la poziția a doua a rubricilor "Vânzători" ale contractului de vânzare-cumpărare, urmare și a unor afecțiuni de natură psihologică, la care se adaugă efectele unei medicamentații specifice, aparține numitei.

Ca urmare, orice alte apărări ale inculpatei, susținute în instanță atât oral cât și prin motivele scrise în legătură cu împrejurarea că aceasta a fost prezentă și a semnat la biroul notarial actul de vânzare-cumpărare întocmit și autentificat de inculpată, nu pot fi primite.

Ca atare, curtea, pe latura civilă a cauzei, urmează a constata nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.468 din 23 ianuarie 2002, de notarul public, acesta fiind întocmit în condiții nelegale.

In acest sens, pot fi invocate încălcarea dispozițiilor art.961 Cod civil, ce sancționează cu nulitatea convențiile încheiate prin lipsa unui consimțământ valabil exprimat, cu atât mai mult cu cât în urma culpei inculpatei, care și-a exercitat defectuos atribuțiile de serviciu, o altă persoană decât adevăratul proprietar a consimțit la vânzarea apartamentului în litigiu.

Este adevărat că partea vătămată, constituită parte civilă în cauză, a solicitat și repunerea părților în situația anterioară ce ar urma constatării nulității absolute a acestui contract, dar cum o atare restabilire a situației anterioare comportă o actualizare a situației juridice a imobilului, dacă acesta poate să fie restituit în natură sau nu părții vătămate, eventuale actualizări ale prețului primit de vânzători, pentru ca o atare repunere în situația anterioară să fie temeinică și echitabilă, adică să nu fie nici profitabilă și nici prejudiciabilă pentru părțile ce au încheiat acest contract, curtea apreciază că se impune introducerea unei acțiuni civile separate, în condițiile legii.

Așa fiind, soluționând cauza atât sub aspectul laturii penale cât și civile, în modul și considerentele mai sus expuse, curtea, în baza art.192 Cod pr.penală, urmează a obliga pe inculpată la 1000 lei cheltuieli judiciare către stat, întrucât în cauză subzistă culpa acesteia cu privire la fapta reținută în sarcina sa, mai ales pe latura civilă a cauzei, ce a condus la procesul intentat de partea vătămată în cauza de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

În baza art.11 pct.2 lit.b rap.la art.10 lit.g Cod procedură penală, încetează procesul penal pornit împotriva inculpatei, pentru infracțiunea prev.de art.249 alin.1 Cod penal, în plângerea persoanei vătămate, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

Respinge cererea inculpatei de extindere a procesului penal pentru alte persoane și de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.

Constată nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.468 din 23 ianuarie 2002, de notarul public.

Obligă pe inculpată la 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 martie 2009, la Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

PREȘEDINTE,

- -

Grefier,

Red.-

Tehnored.

Ex.4

24 martie 2009

Președinte:Dumitru Diaconu
Judecători:Dumitru Diaconu

Vezi şi alte speţe de drept penal: