Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 cod penal). Decizia 31/2009. Curtea de Apel Suceava

Comentarii

0

Dosar nr- - art. 246, 290 Cod penal -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA NR. 31

Ședința publică din 22 ianuarie 2009

PREȘEDINTE: Andrieș Maria

JUDECĂTOR 2: Sandu Geta

JUDECĂTOR 3: Motan Traian

Grefier - -

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA

Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpatul, fiul lui și -, născut la data de 26 noiembrie 1944 în Rusia, CNP -, domiciliat în municipiul B, str. -, nr. 1-3,.5, sector 1, cu domiciliul ales la Cabinetul Avocatului - din municipiul S,-, județul S, și partea civilă, cu sediul în municipiul S, - -, nr. 24, județul S, prin reprezentanții săi legali, împotriva deciziei penale nr. 268 din 16 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.

Dezbaterile privind recursurile au avut loc în ședința publică din 12 ianuarie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată - redactată separat și care face parte integrantă din prezenta decizie - și când, pentru a da posibilitatea părților să formuleze eventuale concluzii scrise, precum și apărătorului părții civile recurente să depună împuternicirea avocațială, pronunțarea a fost amânată pentru data de 19 ianuarie 2009, apoi, din lipsă de timp pentru deliberare, pentru astăzi, 22 ianuarie 2009.

După deliberare,

CURTEA,

Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 315/24.03.2006 a Judecătoriei Suceava, pronunțată în dosarul nr. 5672/2005 s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa amenzii penale în sumă de 500 RON ( 5.000.000 ROL) pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 Cod penal.

În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 1 (un) an stabilit conform art. 82 alin. 2 Cod penal.

S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 și următoarele Cod penal.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală s-a dispus achitarea aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea-credință a bunurilor societății, prev. de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, modificată.

S-a respins, ca nefondată, acțiunea civilă a cauzei exercitată de partea civilă "" S, cu sediul în-, județul

S-a dispus desființarea, prin anularea în totalitate a înscrisului fals intitulat "extras din ședința consiliului de administrație din 12.04.2000", semnat de inculpat în calitate de Președinte al Consiliului de Administrație al "" aflat la fila nr. 23 al dosarului Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava nr. 1698/P/2002.

În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 250 RON ( 2.500.000 ROL)

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava nr. 1698/P/2002 din 30.06.2004, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 Cod penal și de folosire cu rea-credință a bunurilor societății, prev. de art. 266 pct.2 din Legea nr. 31/1990, modificată.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut că în cursul lunii aprilie 2000, inculpatul, în calitate de membru al Consiliului de Administrație al "" S, a întocmit și semnat un înscris intitulat "extras din ședința onsiliului de administrație din 12 aprilie 2000", în care se specifica faptul că în ședința Consiliului de Administrație al "" de la acea dată, s-a aprobat vânzarea mașinii de ambalat model 14 tip 847/266 ( tip ) și a monoblocului de imprimare; ulterior inculpatul a trimis acel înscris prin fax la "", iar în baza acestuia și a solicitării telefonice a inculpatului, la data de 26.07.2000, "", prin directorul său executiv, a vândut către "", județul B, utilajele prevăzute în înscrisul falsificat, pentru suma totală de 1.154.862.915 ROL.

Infracțiunile reținute în sarcina inculpatului s-au probat cu: denunțul (17-18), copia procesului-verbal al ședinței Consiliului de Administrație al "" S din data de 12.04.2000 (19- 22); copia înscrisului intitulat "extras din ședința consiliului de administrație din 12.04.2000 " (23); adresa România (24- 26); declarațiile martorilor audiați în cauză (31- 34); copia încheierii nr. 312/24.02.1998 a judecătorului delegat de Tribunalul Suceava pe lângă PRC al Județului S (36); copie act adițional al Statului și Contractul "" (37, 38); copia procesului - verbal al AGA de la "" din data de 29.10.1998 (39 - 42); copia statutului "" (43 -56); copia procesului - verbal de control la "" (61); nota contabilă din 30.09.2000 a "" (59); copia procesului - verbal de recepție nr. 91/2000 al SC SA (62, 63); copia facturii fiscale seria - - nr. - (64); copia OP nr. 1187/31.07.2000 emis de către SC SA (65); copia actului adițional la Actul al "" (69); procesul-verbal nr. 4 din 28.05.1997 al AGA a "" (77 - 80); contractul de societate al "" ( 107 - 112); actul constitutiv al "" (113 - 133); adresa nr. 10364/10.06.2002 a "" S (170 - 175); raportul de expertiză contabilă întocmit de către expertul contabil G (184 - 240 ); declarația olografa a inculpatului (241- 243).

În cursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpatul ( 125 - 126) și martorii ( 110), ( 111) și ( 112).

La cererea inculpatului, prima instanță a dispus efectuarea unei expertize contabile, prin care să se stabilească data la care a fost închisă secția de carton ondulat din cadrul "" S, care au fost motivele ce au determinat luarea măsurii desființării acelei secții, care era valoarea contabilă a mașinii de carton ondulat model 14 tip 847/226 și a monoblocului de imprimare la data vânzării acestora, care era procentul valorii acestor utilaje din valoarea contabilă a întregului patrimoniu al "" la data vânzării lor, să se precizeze dacă operațiunea de vânzare a utilajelor a fost reflectată în raportul cenzorilor și în auditul financiar intern și să se indice, în funcție de profitul secției de carton ondulat în anii anteriori vânzării celor două utilaje, dacă vânzarea acestor bunuri a produs vreun prejudiciu părții civile ( 142).

În urma probatoriului administrat în cauză, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 07.06.2001, "", persoană juridică franceză, cu sediul social în 69 Du, 62380, Franța, prin reprezentantul său a depus la Poliția Municipiului S un denunț penal formulat împotriva inculpatului, arătând că acesta din urmă ar fi întocmit în fals un înscris denumit " din ședința Consiliului de Administrație - 12 aprilie 2000".

Din cercetările efectuate a rezultat că " - ", persoană juridică de naționalitate franceză, cu sediul social în Franța, 69 Du, 62380, înmatriculat în Registrul Comerțului din sub nr. B- ( 91 B 10) din 29.01.1991, a devenit la data de 29.01.1998 acționar la "".

La data de 24.02.1998 a fost numit un nou consiliu de administrație la "", format din numiții, și inculpatul, președinte al acestui Consiliu de Administrație fiind numit acesta din urmă.

La data de 12.04.2000, la sediul social al "" din-, comuna Otopeni, județul I, a avut loc ședința Consiliului de administrație al "", ședință prezidată de către inculpat, în prezența membrilor consiliului de administrație, și.

Ulterior acestei date, însă tot în cursul lunii aprilie 2000, inculpatul a întocmit și semnat un înscris intitulat "extras din ședința consiliului de administrație din 12 aprilie 2000", în care se specifica faptul că, în ședința Consiliului de Administrație al "" din data menționată în înscris, s-a aprobat vânzarea mașinii de ambalat model 14 tip 847/266 (tip ) și a monoblocului de imprimare (componente grup SR 18 - 01), fapt ce nu corespundea realității.

Acest înscris a fost trimis de inculpatul prin fax la "" S, iar în baza acestui înscris și a solicitării telefonice a inculpatului la data de 26.07.2000, "", prin directorul său executiv, a vândut către "", județul B, utilajele prevăzute în înscrisul întocmit de către inculpat, respectiv mașina de ambalat model 14 tip 847/266 (tip ) și monoblocul de imprimare (componente grup SR 18 - 01), pentru suma totală de 1.154.862.915 lei, conform facturii fiscale seria S - nr. -, sumă ce a fost plătită de către "", județul B, prin ordinul de plată nr. 1187/31.07.2000.

Ulterior, s-a constatat că în ședința Consiliului de Administrație a "" din 12.04.2000 nu a figurat pe ordinea de zi aprobarea vânzării utilajelor industriale mai sus - amintite, inculpatul întocmind în fals înscrisul intitulat " din ședința Consiliului de administrație din 12 aprilie 2000", în condițiile în care în procesul-verbal încheiat cu această ocazie, au figurat trei puncte.

Primul punct a vizat încheierea bilanțului contabil al "", la al doilea punct pe ordinea de zi a figurat și aprobarea proiectului de buget de venituri și cheltuieli al "" S pentru anul 2000.

Corespondent celor două puncte de pe ordine de zi au fost votate rezoluțiile nr. 10/2000, respectiv 11/2000.

Deși pe ordinea de zi a mai figurat și un pct. 3 intitulat "Diverse", din analiza procesului-verbal de ședință, rezultă că la acest punct nu s-a discutat nici un aspect și nu s-a luat nici o hotărâre.

De altfel, din declarațiile martorilor și, rezultă că în ședința din 12.04.2000 a Consiliului de Administrație al "" nu s-a discutat vânzarea vreunui utilaj industrial al acestei societăți.

Mai mult, conform art.19 din Statutul "", singurul organ al acestei societăți care avea competența de a aproba încheierea de contracte comerciale (inclusiv de vânzare a unor utilaje industriale ale societății) era consiliul de administrație (organul colectiv de conducere) și nu președintele consiliului de administrație.

Conform expertizei contabile efectuate în cauză, partea vătămată "" a suferit un prejudiciu în valoare de 1.633.812.000 de lei, reprezentând prejudiciul nerealizat în perioadele de timp - semestrul II 1999; 2000; 2001; 2002 și semestrul I 2003 (la stabilirea acestui prejudiciu expertul contabil a avut în vedere ponderea ridicată a producției celor două utilaje în producția totală a secției "carton ondulat").

De asemenea, prin aceeași expertiză contabilă s-a mai stabilit că vânzarea celor două utilaje a adus "" un prejudiciu de 7.499.232.833 lei, cauzat de neincluderea în valoarea de inventar cele două utilaje a cheltuielilor de montaj, a celor vamale, a contravalorii lucrărilor de dezasamblare a utilajelor, precum și neachitarea chiriei de către "".

Fiind audiat, inculpatul a arătat că nu a fost ideea sa de a întocmi extrasul din ședința Consiliului de Administrație din 12.04.2000, el semnându-1 după ce acesta i-a fost adus de către secretara consiliului. De asemenea, inculpatul a arătat faptul că, întrucât avea calitatea de director general, avea dreptul să efectueze vânzarea acestor utilaje și cumpărarea altora, precizând că prețul cu care au fost vândute utilajele nu a fost stabilit de către dânsul, ci de către contabilitate, în funcție de valoarea cu care erau trecute în inventar.

Societatea comercială "" s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 9.133.044.833 RON, reprezentând daune materiale (54 - faza de judecată).

Din raportul de expertiză contabilă efectuată în cursul urmăririi penale de către expertul contabil G, rezultă că cele 2 utilaje vândute erau singurele mijloace tehnice ale secției de "carton ondulat" din cadrul "", iar prin închirierea și vânzarea lor în fapt, secția a fost desființată.

S-a mai stabilit că prejudiciul total care a fost creat în activul "" S prin valorificarea celor două mijloace corporale, reprezintă suma de 7.499.232.833 ROL, din care 7.285.760.033 ROL- contravaloarea cheltuielilor de montaj + vamă, 132.082.392 ROL - contravaloarea chiriei, iar 81.390.408 ROL - contravaloarea dezmembrării. De asemenea, s-a stabilit că prejudiciul creat la "", prin beneficiul nerealizat care se putea înfăptui în perioada absenței utilajelor la secția carton ondulat, are o valoare actualizată de 1.633.812 ROL.

În consecință, din raportul de expertiză contabilă efectuată în cursul urmăririi penale, a rezultat că prejudiciul creat la "" are o valoare totală de 9.133.044.833 lei, acesta fiind produs din chiria neîncasată, din dezmembrarea utilajelor, din nefacturarea cheltuielilor de montaj plus vamă și din beneficiul nerealizat pe timpul înstrăinării utilajelor.

Din raportul de expertiză financiar contabilă efectuată în cursul cercetării judecătorești de către expertul contabil G (180 -202) a rezultat că activitatea secției de carton ondulat nu s-a oprit din cauza transferării cu titlu de împrumut și apoi a vânzării celor două utilaje, deoarece secția mai avea în dotare utilaje asemănătoare și în fapt, și-a continuat activitatea de croit ambalaje și de legare a acestora până la mijlocul lunii februarie 2000; nu au fost identificate motivele reale ale opririi activității secției la mijlocul lunii februarie 2000, deoarece nu s-a făcut nici o mențiune în procesele - verbale ale Consiliului de Administrație în intervalul octombrie 1999 - martie 2000 și conducerea societății nu a pus la dispoziția expertizei alte documente referitoare la aceasta.

S-a mai stabilit că operațiunea de vânzare a utilajelor - mașina de ambalat carton ondulat și monobloc de imprimare - nu a fost reflectată (comentată) în raportul cenzorilor și în auditul financiar pe anii 1999 și 2000, în sensul că nu s-a făcut nici un comentariu referitor la această operațiune și la consecințele ei.

S-a mai reținut că, întrucât mașina de produs carton ondulat a funcționat independent de utilajele expediate și pentru că secția mai avea în dotare utilaje identice cu cele expediate, secția de carton ondulat nu și-a încetat activitatea de produs carton ondulat și de confecționare ambalaje din carton ondulat după expedierea către "" a celor două utilaje; conducerea compartimentului financiar contabil nu a prezentat documentele solicitate de expertiza contabilă - rapoartele de producție și fișele de magazie ale produselor realizate de secție în intervalul 1999 - 2001, astfel că nu s-a putut stabili pe baza de documente primare data încetării activității secției. Din discuțiile purtate cu unul din muncitorii care a lucrat în secție în iulie 1999 - iulie 2000, Lemne, a rezultat că secția și-a oprit activitatea la mijlocul lunii februarie 2000, deși lucra la capacitatea normală. Conducerea secției i-a informat că secția a fost oprită în vederea efectuării reparațiilor și modernizărilor la mașina de carton ondulat. Pe durata efectuării expertizei contabile conducerea "", prin compartimentul financiar contabil sau prin conducerea secției, nu a prezentat pachetul de comenzi la care a fost nevoită să renunțe în perioada iulie 1999 - februarie 2000, ca urmare a reducerii capacității de imprimare. În consecință, expertiza nu a putut calcula prejudiciul suferit de societate corespunzător beneficiului nerealizat ca urmare a neexecutării comenzilor de confecționare din cauza trimiterii celor două utilaje la "" De asemenea, nu a prezentat documente din care să rezulte că în intervalul iulie 1999 - februarie 2000, scăzut producția de ambalaje croite din carton ondulat datorită reducerii capacității de legare ambalaje.

În temeiul acestor constatări, s-a ajuns la concluzia că vânzarea celor 2 utilaje nu a produs un prejudiciu cert părții civile, constând în beneficiul nerealizat din vânzarea producției din cauza imposibilității de inscripționare a ambalajelor ori din imposibilitatea de legare a ambalajelor croite din carton ondulat, deoarece secția avea în dotare utilaje asemănătoare cu cele vândute.

S-a constatat că mașina de legal ambalaje și monoblocul de imprimare nu au rodus vreun prejudiciu părții civile cauzat de subevaluarea utilajelor,deoarece aceste utilaje au fost facturate la un preț mai mare cu 386.629.621 lei decât valoarea contabilă netă (rămasă neamortizată). Această vânzare nu a produs un prejudiciu părții civile, deoarece secția avea în dotare utilaje asemănătoare cu care a continuat procesul de producție de la 26 iulie 1999 până la 15 februarie 2000, când secția a fost închisă din motive independente de expedierea celor două utilaje și vânzarea ulterioară a acestora.

Din analiza datelor înregistrate în balanța și bilanțul pe anii 1997 -1999, din cele constatate în cadrul secției de carton ondulat și din informațiile furnizate de compartimentul financiar contabil a rezultat că nu s-au făcut investiții pentru modernizarea utilajelor împrumutate și ulterior vândute la SC SA - mașina de legat ambalaje și monoblocul de imprimare. Prin natura construcției lor, aceste utilaje nu pot fi modificate în sensul modernizării lor, aceste operațiunii putând fi efectuate de constructor prin reproiectarea utilajului respectiv. Nu au fost efectuate nici amenajări sau modernizări exterioare aferente acestor utilaje deoarece punerea lor în funcțiune presupune operațiuni relativ simple și ieftine care odată realizate sunt folosibile pe toată durata de viață a utilajului. Partea civilă nu a prezentat în cursul efectuării expertizei, vreun document din care să rezulte că s-au efectuat asemenea lucrări și cheltuieli pentru modernizarea utilajelor în cauză, astfel încât s-a stabilit că, pe lângă cheltuielile normale necesare funcționării celor două utilaje, nu s-au făcut investiții în acestea pentru modernizarea lor.

S-a mai reținut că nu poate fi stabilită valoarea de piață (piața internă) a utilajelor - mașina de legat ambalaje și monobloc de imprimare, deoarece în România nu a existat și nu există o piață activă pentru astfel de utilaje și nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute în definiția termenului de piață activă, în sensul că nu au fost suficiente cantități de asemenea active tranzacționate, nu pot fi găsiți suficienți potențiali cumpărători și prețurile nu au fost disponibile spre a fi cunoscute public. Partea civilă nu a făcut demersuri la furnizorii externi pentru a cunoaște prețul de ofertă pentru utilaje identice sau cu aceeași destinație pentru a stabili eventuala valoare de piață externă. Urmare a demersurilor făcute de expertiza contabilă la furnizorul italian firma și aceasta a comunicat prețul de livrare de 43.680 euro, care reprezintă valoarea pe piața externă - italiana - a utilajului mașina de legat ambalaje tip, care este apropiată de valoarea contabilă calculată de expertiza contabilă la întrebarea nr. 2, respectiv, 41.855 USD, la data vânzării acestui utilaj - 26.07.2000.

Pentru monoblocul de imprimare - fiind un subansamblu al mașinii de confecționat ambalaje, expertiza nu a reușit să intre în legătură cu firma franceză pentru stabilirea valorii de piață externă a acestuia.

Valoarea de dezasamblare a utilajelor mașina de legat ambalaje din
carton ondulat și monoblocul de imprimare, de împachetare și încărcare,
înregistrate în evidența contabilă în luna iulie 1999 fost de 9.245.680 lei, care
actualizată cu rata inflației la sfârșitul anului 2003 este de 22.229.716 lei.

"" nu a suportat cheltuielilor de transport pentru cele două utilaje, întrucât acestea au fost transportate cu mijloace auto venite de la B și plătite de "" Partea civilă nu a prezentat în cursul efectuării expertizei contabile documente prin care să dovedească faptul că ea a suportat cheltuieli de transport auto pentru respectivele utilaje.

În cauză s-a întocmit de către expertul contabil G, desemnat de către instanță la cererea părții civile, un raport de expertiză contabilă judiciară - opinie separată (165 - 170- faza de judecată), din care rezultă că predarea utilajelor la "" Bac auzat Societății comerciale "" S un prejudiciu în suma de 997.658.534 lei format din: 355.721.776 lei chirie (calculată la nivelul amortizării lunare) neîncasată de la "" B pentru folosirea utilajelor în perioada iunie 1999 - iulie 2000; 600.836.502 lei profit nerealizat în semestrul II 1999 prin diminuarea producției secției de carton ondulat după predarea utilajelor în cauză; 40.100.256 lei cheltuieli efectuate cu dezmembrarea și împachetarea utilajelor în vederea expedierii la; la aceste pierderi s-ar mai putea adăuga prejudiciul din eventuala subevaluare a monoblocului de imprimare și supraestimare a gradului de uzură, dacă o expertiză tehnică ar stabili acest lucru.

Mașina de ambalat carton a fost facturată cu valoarea contabilă de inventar actualizată la data de 26.07.2000, iar monoblocul de imprimare cu un preț ce reprezenta 4,46 % din valoarea de inventar în mod arbitrar.

Din raportul de expertiză tehnică întocmit în cursul cercetării judecătorești de către expertul tehnic, rezultă că valoarea cheltuielilor de dezasamblare și de împachetare a celor două utilaje este de 2100, 67 RON (178).

Expertul contabil Gaa rătat, cu privire la opinia separată a expertului contabil G, că nu s-a precizat din ce surse, din ce documente au fost preluate datele privind producția pe semestrul I de 6006 tone plăci și cutii de carton și de 5757 tone în semestrul II, iar în lipsa menționării surselor de date și a copiilor xerox de pe documentele conținând datele invocate, aceste date nu sunt relevante; este posibil ca producția, respectiv vânzările, să fi înregistrat o scădere datorită scăderii cererii de ambalaje din carton ondulat, scădere care să nu aibă nici o legătură cu lipsa celor două utilaje, iar în lipsa unor date certe, bazate pe documente primare de producție nu poate fi invocată o reducerea volumului de producție și în final nu poate fi invocat profitul nerealizat.

Cu privire la profitul nerealizat, calculat în opinia separată la suma de 600.836.502 lei, se reține formularea "în categoria prejudiciului de "" prin cedarea utilajelor care fac obiectul dosarului P/5672/2004 ar putea fi inclusă și diminuarea în sem. II a producției secției de carton ondulat și prin aceasta obținerea unui profit mai mic cu 600.836.502 lei". Concluzia expertului este îndoielnică prin utilizarea expresiei "s-ar putea"; nu s-au menționat documentele (sursele) din care au fost extrase datele luate în calcul; nu au fost anexate în copie documentele care conțin datele luate în calcul și nu rezultă în mod cert că producția s-a diminuat cu 249 tone din cauza lipsei celor două utilaje; motiv pentru care nu poate fi luată în considerare opinia separată formulată de expertul asistent din partea părții civile cu privire la existența prejudiciului de 600.836.502 lei, constând în beneficiul nerealizat.

Prima instanță a dat eficientă concluziilor raportului de expertiză contabilă întocmită în cursul cercetării judecătorești de către expertul contabil G, apreciind că activitatea secției de carton ondulat din cadrul "" nu s-a oprit din cauza transferării cu titlu de împrumut și apoi a vânzării celor două utilaje, având în vedere faptul că secția respectivă mai avea în dotare utilaje asemănătoare.

Având în vedere faptul că personalul de conducere a compartimentului financiar - contabil nu a prezentat documentele solicitate, respectiv rapoartele de producție și fișele de magazie ale produselor realizate de secție în intervalul 1999 - 2001, prima instanță a arătat că în mod corect a reținut expertul contabil G, faptul că nu s-a putut stabili pe bază de documente primare, data încetării activității secției. De asemenea, a reținut că, întrucât pe durata efectuării expertizei contabile conducerea "" nu a prezentat pachetul de comenzi la care a fost nevoită să renunțe în perioada iulie 1999 - februarie 2000, expertul a fost în imposibilitatea de a calcula prejudiciul suferit de partea civilă corespunzător beneficiului nerealizat ca urmare a neexecutării comenzilor de confecționare din cauza trimiterii celor 2 utilaje la ""

Având în vedere faptul că nu au fost prezentate documente din care să rezulte că în perioada iulie 1999 - februarie 2000 scăzut producția de ambalaje croite din carton ondulat, datorită reducerii capacității de legare ambalaje, prima instanță a apreciat că în mod corect s-a reținut că partea civilă nu a încercat vreun prejudiciu cert constând din beneficiul nerealizat din vânzarea producției.

De asemenea, întrucât partea civilă nu a prezentat în cursul efectuării expertizei contabile documente prin care să dovedească faptul că a suportat cheltuielile de transport auto pentru cele două utilaje, prima instanță a apreciat că aceasta nu a suportat cheltuielile respective.

În ceea ce privește cheltuielile de demontare și împachetare a celor două utilaje, la nivelul anului 2003, reactualizate cu rata inflației, se ridică la suma de 22.229.716 ROL, prima instanță a apreciat că inculpatul nu este ținut să suporte această sumă, atât timp cât, la data de 23.06.1999 "" - Bas olicitat către "" S, "să asigure transportul unei mașini de legat tip de la "" la "" B", iar directorul societății "" - a menționat pe documentul respectiv "se aprobă împrumut pe o perioadă de 3 luni". Cu avizul de însoțire a mărfii nr. - din 02.07.1999 și cu auto iît. - delegat - a fost transportată la B - pentru "" "una mașină de tip împrumutată pentru o perioadă de trei luni". Cu avizul nr. -/ 09.06.1999, auto -, delegat - a fost expediat și transportat la B -, pentru "" un monobloc de imprimare 18 - 01", iar pe aviz directorul general a făcut mențiunea "de acord cu închirierea".

În consecință, prima instanță a apreciat că prin vânzarea celor două utilaje, partea civilă "" nu a încercat nici un prejudiciu material, astfel cum s-a reținut în concluziile raportului de expertiză contabilă efectuată în cursul cercetării judecătorești.

S-a reținut că fapta inculpatului de a întocmi în fals înscrisul intitulat " din ședința Consiliului de administrație din 12.04.2000", pe care ulterior 1-a trimis prin fax la "" în vederea producerii unei consecințe juridice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.290 Cod penal.

În ceea ce privește infracțiunea de folosire cu rea-credință a bunurilor societății, prev. de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, modificată, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, prima instanță a apreciat că în cauză lipsește unul din elementele constitutive ale acestei infracțiuni, respectiv sub aspectul laturii subiective.

În acest sens, prima instanță a motivat că infracțiunea de folosire cu rea-credință a bunurilor societății se săvârșește numai cu intenție, cerință care rezultă din expresia "cu rea-credință", folosită de legiuitor în cuprinsul textului art. 266 pct.2 din Legea nr. 31/1990, modificată, intenția implicând știința făptuitorului că pricinuiește o pagubă prin fapta sa de folosire a bunurilor societății.

Având în vedere întregul material probator administrat în cauză, prima instanță a apreciat că inculpatul nu a urmărit sau acceptat ca prin vânzarea celor două utilaje să producă vreo pagubă societății "" pagubă care, de altfel, nici nu s-a produs.

Astfel, s-a reținut că din raportul de expertiză financiar - contabilă întocmită în cursul cercetării judecătorești de către expertul contabil G, a rezultat că prin vânzarea celor două utilaje nu s-a produs vreun prejudiciu cert părții civile, deoarece secția avea în dotare utilaje asemănătoare cu care a continuat procesul de producție de la 26.07.1999 până la 15.02.2000, când secția a fost închisă din motive independente de expedierea celor două utilaje și vânzarea ulterioară a acestora.

Prima instanță a apreciat că, deși potrivit art. 19 din Statutul "", singurul organ al acestei societăți care avea competența de a aproba încheierea de contracte comerciale, inclusiv de vânzare a unor utilaje industriale ale societății, era consiliul de administrație, inculpatul a considerat că, în calitate de președinte al acestui consiliu, era îndreptățit să efectueze atât vânzarea unor utilaje ale societății, cât și cumpărarea altora.

Prin urmare, prima instanță a constat că în cauză nu este dată reaua-credință cu care a acționat inculpatul - cerința esențială prevăzută de legiuitor pentru existența infracțiunii de folosire cu rea-credință a bunurilor societății prev. de art. 266 pct.2 din Legea nr. 31/1990, modificată - astfel încât, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art.10 lit. d Cod procedură penală, l-a achitat pe inculpat pentru săvârșirea acestei infracțiuni, nefiind realizată latura sa subiectivă.

Având în vedere concluziile raportului de expertiză financiar-contabilă întocmită în cursul cercetării judecătorești de către expertul contabil G, din care rezultă că prin vânzarea celor două utilaje nu s- cauzat vreun prejudiciu cert părții civile "", prima instanță a respins, ca nefondată, acțiunea civilă a cauzei, cu motivarea că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.

Desființarea, prin anularea în totalitate, a înscrisului fals intitulat " din ședința Consiliului de Administrație din 12.04.2000", a fost dispusă de către prima instanță în baza art.170 Cod procedură penală.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, la data de 31.03.2006, Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava, partea civilă "" S și inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Parchetul a arătat că sentința este netemeinică în ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 Cod penal, deoarece se impunea aplicarea pedepsei cu închisoare și nu aplicarea pedepsei amenzii într-un cuantum modic, cât și sub aspectul modalității de executare a pedepsei, nefiind atins scopul preventiv și educativ al pedepsei. Totodată, a arătat că sentința este nelegală sub aspectul achitării inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, modificată, deoarece, din probatoriul administrat în cauză atât în timpul urmăririi penale, cât și a judecății, reiese cu certitudine vinovăția inculpatului. Pe baza înscrisului întocmit în fals de către inculpat, trimis prin fax la partea civilă și a solicitării telefonice a inculpatului, partea civilă a vândut utilajele prevăzute în înscris către ""SA, rezultatul direct fiind oprirea activității secției de carton ondulat care până în anul 1999 era una dintre cele mai profitabile secții ale părții civile. Totodată, prin vânzarea celor două utilaje s-a adus părții civile un prejudiciu de 1.633.812.000 ROL reprezentând beneficiul nerealizat în perioada semestrului II 1999 - semestrul I 2003. Față și de motivele de apel depuse în scris la dosar, a solicitat admiterea acestuia, desființarea sentinței și condamnarea inculpatului.

Inculpatul apelant a solicitat, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. f Cod procedură penală, încetarea procesului penal pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, motivat de faptul că în cauză lipsește hotărârea adunării generale de atragere a răspunderii penale, acțiunea penală fiind pusă în mișcare în lipsa plângerii prealabile a adunării generale a "" S; achitarea sa pentru aceeași infracțiune, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală și pentru motivul lipsei laturii obiective, motivat de faptul că actul material de vânzare a utilajelor nu face parte din modalitățile prin care se săvârșește această infracțiune, și achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b sau b/1 Cod procedură penală, în principal, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 Cod penal, motivat de faptul că înstrăinarea fiind rezultatul voinței exclusive exprimate în condițiile art. 72 și 196 din Legea nr. 31/1990, înscrisul nu poate fi considerat falsificat, iar câtă vreme și în lipsa acestui înscris vânzarea este expresia manifestării legale de voință a administratorului, nu suntem în prezența infracțiunii prev. de art. 290 Cod penal. În subsidiar a solicitat să se facă aplicarea disp. art. 18/1 Cod penal.

De asemenea, tot în subsidiar, inculpatul apelant a solicitat încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției. Totodată, a solicitat respingerea acțiunii civile ca inadmisibilă.

Partea civilă a arătat, în esență, că prin modul în care s-a făcut judecata fondului a fost lipsită de posibilitatea de a-și face apărările și de a-și susține cererile de probatoriu, fiind practic lipsită de un grad de jurisdicție, solicitând orientarea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 290 Cod penal, precum și schimbarea încadrării juridice a faptei comise de către inculpatul, din infracțiunea prev. de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, în infracțiunea prev. de art. 246 Cod penal, condamnarea inculpatului la o pedeapsă privativă de libertate, orientată spre maximul special prevăzut de lege, datorită persistenței infracționale deosebite, ce denotă un grad de înrăire ridicat.

Cu privire la latura civilă a cauzei, partea civilă a solicitat admiterea acțiunii civile, iar la calculul prejudiciului să fie avute în vedere expertiza efectuată în cursul urmăririi penale, precum și expertiza efectuată în apel.

Prin decizia penală nr. 517/28.12.2007 a Tribunalului Suceava, a fost respinsă, ca nefondată, cererea privind suspendarea judecării cauzei și sesizarea Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate invocate la termenul de judecată din 17.12.2007 de inculpatul, prin apărător.

Totodată, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava și de partea civilă "" S, împotriva sentinței penale nr. 315 din 24.03.2006 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. 5672/2004 și a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul împotriva aceleiași sentințe penale.

A fost desființată în totalitate sentința penală apelată și, în rejudecare:

A fost schimbată încadrarea juridică a faptei comise de către inculpatul, din infracțiunea de folosire cu rea-credință a bunurilor societății, prev. de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal și a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 Cod penal.

Același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal.

În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 81. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei principale pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit conform disp. art. 82 al. 1 Cod penal.

I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și urm. Cod penal.

În baza art. 71 alin. 1 și 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

A fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă "" S și a fost obligat inculpatul să-i plătească acesteia suma de 975.896.862 lei, reprezentând despăgubiri civile.

A fost anulat înscrisul intitulat " din ședința Consiliului de Administrație din 12.04.2000" semnat de inculpat în calitate de președinte al Consiliului de Administrație al "" S, înscris aflat la fila 23 dosar urmărire penală.

A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare de la judecata în fond și suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din apel, iar celelalte cheltuieli judiciare din apel au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivând că în mod greșit instanța de apel a soluționat excepția de neconstituționalitate ridicată de apărătorul său odată cu soluționarea cauzei pe fondul ei, încălcând grav formele de procedură și dispozițiile legale în materie prevăzute de Legea nr. 47/1992.

În soluționarea excepției de neconstituționalitate, instanța în fața căreia se ridică aceasta are obligația de a urma procedura specială instituită prin Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale care, în art. 29 alin. 6, stabilește că instanța, în cazul în care apreciază ca inadmisibilă excepția, va respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale printr-o încheiere motivată ce va putea fi atacată cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Așadar, până la soluționarea irevocabilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale, instanța nu poate soluționa cauza pe fondul ei, aceasta echivalând cu o antepronunțare asupra fondului.

În mod greșit instanța de apel a respins cererea de sesizare a Curții (și implicit cererea de suspendare a cauzei), excepția invocată având relevanță în cauză întrucât viza neconstituționalitatea unei norme procedurale care, în caz de admitere, ar fi condus la pronunțarea față de inculpat a unei soluții de încetare a procesului penal în baza art. 10 lit. f Cod procedură penală și lăsarea ca nesoluționată a laturii civile a cauzei în concordanță cu disp. art. 346 alin. ultim Cod procedură penală.

Este dat, totodată, motivul de casare prev. de art. 385⁹pct. 9 Cod procedură penală, decizia instanței de apel necuprinzând în totalitate motivele pe care se întemeiază soluția, ceea ce impune trimiterea cauzei spre rejudecare în baza art. 385¹⁵lit. c Cod procedură penală.

Astfel, dacă în cauză au fost efectuate mai multe expertize financiar-contabile care formulează concluzii contradictorii în ceea ce privește întinderea prejudiciului și cauzele producerii acestuia, instanța avea obligația de motiva argumentat reținerea ca fiind adecvată a concluziilor numai uneia dintre acestea, în cazul de față al expertizei efectuate de.

De asemenea, instanța de apel a respins fără nici o motivare și obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, în încheierea de dezbateri concluzionând în mod generic că acestea sunt nefondate.

Deși la data soluționării cauzei în apel nu a fost prezent, în mod greșit instanța de apel a respins cererea apărătorului de acordare a unui termen pentru a i se aduce la cunoștință solicitarea schimbării încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată și pentru a-și formula apărările corespunzătoare cu noua încadrare, această împrejurare constituind motivul de casare prev. de art. 385⁹pct. 10 Cod procedură penală.

Instanța de apel, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 în infracțiunea prev. de art. 246 Cod penal și reținerea în sarcina inculpatului a unor fapte săvârșite în perioada anului 1999, pronunțat o hotărâre de condamnare pentru alte fapte decât cele pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava.

Instanța de apel a dispus condamnarea sa pentru alte acte materiale ce ar intra în conținutul acestei infracțiuni (închirierea utilajelor), fără a face în cauză aplicarea art. 335 Cod procedură penală (extinderea pentru alte acte materiale).

A mai arătat inculpatul-recurent, în scris (nu și în motivele susținute oral în instanță), că în mod greșit instanța de apel a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa în infracțiunea de abuz în serviciu - prev. de art. 246 Cod penal, din descrierea arătată în actul de sesizare a instanței, însușită și în motivarea deciziei din apel, rezultând elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 30/1990 cu aplicarea art. 13 Cod penal.

Hotărârea de condamnare sub aspectul, fie chiar și a infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal, este nelegală și netemeinică, instanța de apel reținând în mod greșit în sarcina sa comiterea unei fapte penale, în cauză fiind motivul de casare prev. de art. 385⁹Cod procedură penală.

În mod greșit a fost condamnat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal, în cauză impunându-se achitarea sa în baza arat. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b Cod procedură penală.

Din moment ce vânzarea utilajelor s-a făcut de administrator cu respectarea dispozițiilor art. 146 din Legea nr. 31/1990 (abrogate prin Legea nr. 441/2006, în prezent textul se regăsește în art. 150), nefiind necesară aprobarea consiliului de administrație, înscrisul intitulat " din ședința Consiliului de administrație din 12.04.2000" este lipsit de efecte, fiind inutil sub aspectul valabilității exprimării voinței sociale la încheierea actului de înstrăinare.

În subsidiar, în situația în care instanța de control judiciar ar reține existența în sarcina sa cele două infracțiuni pentru care a fost condamnat în apel, solicită încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. g Cod procedură penală, în cauză fiind împlinit termenul prescripției speciale prev. de art. 124 Cod penal (la data de 26.01.2008).

Hotărârea recurată este nelegală și sub aspectul modului de soluționare a laturii civile a cauzei, între fapta pretins săvârșită și prejudiciul în sumă de 975.896.862 lei, neexistând raport de cauzalitate.

Prin decizia penală nr.141 din 19.03.2008, Curtea de APEL SUCEAVAa admis recursul declarat de inculpat, a casat în totalitate decizia penală sus- menționată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că motivele invocate se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 385⁹alin. 1 pct. 9, 10,12, 14, 15, 17 și 18 Cod procedură penală și că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:

În ședința publică din data de 17.12.2007, inculpatul a invocat excepția de neconstituționalitate a disp. art. 2 alin. 2 Cod procedură penală și art. 282¹din Legea nr. 31/1990 introdus prin Legea nr. 441/2006 în măsura în care principiul oficialității procesului penal se aplică și infracțiunii prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, când societatea comercială este integral privatizată și a disp. art. 282¹din Legea nr. 31/1990, text introdus prin Legea nr. 441/2006, în măsura în care acest text se aplică și faptelor anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 441/2006.

Instanța de apel a amânat pronunțarea asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile invocate odată cu fondul, a constatat apelurile în stare de judecată și a acordat cuvântul pentru dezbateri, prin decizia penală nr. 517 din 28.12.2007 procedând astfel cum pe larg mai sus s-a arătat.

Ori, soluționând cererea inculpatului-recurent de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată, odată cu fondul cauzei, instanța de apel a încălcat dispozițiile Legii nr. 47/1992, republicată în condițiile în care rezolvarea dată a fost aceea de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Art. 29 alin. 6 din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, instituie calea de atac a recursului împotriva încheierilor prin care este respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale pentru a se decide asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanței de judecată "în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia".

Așadar, până la soluționarea irevocabilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale, în cazul în care aceasta a fost respinsă în apel, instanța de apel nu putea soluționa apelurile declarate în cauză.

Trebuie dată eficiență textului de lege sus-menționat - art. 29 alin. 6 din Legea nr. 47/1992, republicată, care se referă în mod expres la încheierile prin care este respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale și împotriva cărora exista calea de atac a recursului.

Deci instanța de apel avea obligația legală de a pronunța mai întâi o încheiere, prin care să arate considerentele pentru care a procedat la respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, temeinicia și legalitatea acesteia fiind supusă controlului judiciar la instanța imediat superioară.

Trecând la soluționarea pe fond a cauzei concomitent cu soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale, cerere ce a fost respinsă, instanța de apel a încălcat formele de procedură și dispozițiile legale în materie, prevăzute de Legea nr. 47/1992, republicată, astfel încât, sub acest aspect, soluția pronunțată este nelegală și netemeinică, impunându-se admiterea recursului declarat de inculpatul, casarea în totalitate decizia penală mai-sus menționată și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr.1622/86/208 din 25.03.2008.

La termenul de judecată din 21.04.2008, avocat -, pentru inculpatul apelant, a solicitat admiterea în principiu a excepției de neconstituționalitate a disp. art. 2 alin. 2 Cod procedură penală și art. 282¹din Legea nr. 31/1999, introdus prin Legea nr. 441/2006, invocată la instanța de apel în dosarul nr- la termenul de judecată din data de 17.12.2007 și sesizarea Curții Constituționale. De asemenea, având în vedere faptul că, potrivit art. 23 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituțională hotărăște asupra excepțiilor invocate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea legilor și a ordonanțelor, a solicitat în temeiul art. 303 alin. 6 Cod procedură penală, suspendarea judecării cauzei.

Avocat, pentru partea civilă apelantă, a considerat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei comise de către inculpatul, din infracțiunea de folosire cu rea-credință a bunurilor societății, prev. de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal, aspect cu care și procurorul a fost de acord anterior, solicitând respingerea excepției invocate de apărătorul inculpatului ca inadmisibilă întrucât nu are legătură cu fondul cauzei.

Prin încheierea de ședință din 21.04.2008, menținută prin decizia penală nr.141/19.05.2008 a Curții de APEL SUCEAVA, Tribunalul Suceavaa schimbat încadrarea juridică a faptei comise de inculpatul, din infracțiunea de folosire cu rea-credință a bunurilor societății, prev. de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal și a respins, ca inadmisibilă, cererea privind suspendarea judecării cauzei și sesizarea Curții Constituționale invocate la termenul de judecată din 21.04.2008 de inculpatul, prin apărător.

Cu ocazia dezbaterilor pe fond, procurorul a arătat că înțelege să-și mențină aceleași concluzii puse la termenul de judecată din data de 19 mai 2008, respectiv că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor prev. de art.290 Cod penal și prev.de art.246 Cod penal, astfel cum s-a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prev.de art.266 pct.2 din Legea nr.31/1990, solicitând admiterea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava și de partea civilă, dar, cum între timp a intervenit prescripția răspunderii penale, în temeiul art.11 pct.2 lit. b rap. la art.10 lit.g Cod procedură penală, a se înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului, iar pe latura civilă a cauzei, a se dispune obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile în măsura în care acestea au fost dovedite.

Partea civilă, prin apărătorul ales, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și, în rejudecare, condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de fals și abuz în serviciu și potrivit art.346 Cod penal, obligarea la repararea pagubelor produse societății, astfel cum a solicitat și la termenul de judecată din data de 19.05.2008. Față de prescripția specială invocată de procuror, a considerat că la acest moment prescripția specială nu a intervenit, întrucât vânzarea celor două utilaje s-a efectuat în data de 26.07.2000. În măsura în care s-ar discuta de prescripția specială, această prescripție specială dacă ar fi curs cum trebuie, s-ar fi împlinit pe data de 26.01.2008, dar în perioada 26.03.2007 când tribunalul s-a pronunțat, dispunând suspendarea cauzei și trimiterea dosarului la Curtea Constituțională, până la 17.12.2007 când cauza a fost pusă pe rol deoarece Curtea Constituțională a constatat că nu s-a încălcat nici o dispoziție normativă, toate fiind constituționale, acțiunea penală nu a putut să se desfășoare, fiind o legală în calea ei, pentru că însăși legea spune că pe perioada judecării constituționalității normei de către Curtea Constituțională cauza se suspendă. Acest lucru a făcut să nu opereze prescripția specială, în doctrină și jurisprudență dându-se tot felul de interpretări. În măsura în care această acțiune nu se poate finaliza, nu se poate penaliza partea și nu se poate discuta de starea dosarului în nelucrare, pentru că asta face practic prescripția, pedepsește starea în nelucrare a unui dosar.

Cât timp s-a judecat excepția de neconstituționalitate, această prescripție specială nu a operat. Mai mult este textul de lege care spune că prescripția operează indiferent câte întreruperi ar fi, aici nu se discută de întreruperi, trimiterea dosar la Curtea Constituțională nu este o întrerupere ci o suspendare, invocând în acest sens faptul că membrii Guvernului sau președinții nu pot fi cercetați, având imunitate, prescripția neoperând în aceste cazuri. Același lucru s-a întâmplat și în cauza de față, fiind o cauză echivalentă și pe cale de consecință, prescripția de 7 ani și 6 luni nu a operat.

Cu privire la apelul declarat de procuror, a considerat că acesta este legal și temeinic, practic au cerut același lucru, motiv pentru care a solicitat admiterea apelului și respingerea apelului declarat de inculpat.

Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea apelului declarat de acesta și desființarea hotărârii primei instanțe pentru următoarele considerente. Cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu, prev. de art.246 Cod penal a solicitat achitarea inculpatului în baza art.10 lit. a Cod penal, precizând că această infracțiune are caracter subsidiar, o persoană putând fi condamnată cu privire la această infracțiunea numai în măsura în care fapta respectivă nu conține elementele unei alte infracțiuni, în speță inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.272 din Legea societăților comerciale, deci, prin urmare, fapta este reglementată separat printr-o lege specială, aceasta având prioritate, din caracterul subsidiar al acestei infracțiuni, art. 246 Cod penal derivă și temeiul achitării respectiv art. 10 lit. a Cod procedură penală.

Mai arată că fapta descrisă în rechizitoriu și pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este aceea de vânzare cu efectul și cu privire la abuzul de bunuri sociale prevăzut de Legea nr.31 și infracțiunea de fals prev. de art.290 Cod penal. Inculpatul nu a fost trimis în judecată și instanța nu se poate pronunța cu privire la actul de închiriere care s-a produs la începutul anului 1999, faptă care, de altfel, nici nu a fost comisă, operațiunea de închiriere nu a fost dispusă și nu a fost efectuată de inculpat, ci de către directorul general al societății, domnul, lucru care rezultă din rapoartele de expertiză întocmite în cauză, cât și din depoziția martorului dată în fața primei instanțe. Deci abuzul în serviciu constând în vânzare presupunea și existența unei pagube pentru societate. Se constată că prejudiciul stabilit prin ultimul raport de expertiză este pentru operațiunea de închiriere și nu de vânzare, respectiv sumele de cca. 300 milioane lei neobținute din chirii neîncasate - sume care puteau fi recuperate pe calea unei acțiuni civile; cca.600 milioane lei pentru scoaterea celor două utilaje - operațiune care vizează semestrul II al anului 1999 și o diferență de 441 milioane lei care vizează tot operațiunea de închiriere.

Prin urmare prejudiciul care a fost stabilit prin raportul de expertiză și acordat de instanța de apel și necontestat de partea civilă este cel stabilit prin acest raport și fiindcă acest prejudiciu vizează actul de închiriere, deci o altă faptă pentru care practic inculpatul nu a fost trimis în judecată, deci pentru vânzare nu există un prejudiciu, nu a fost acordat de instanța de apel și sub acest aspect hotărârea nu mai poate fi criticată în lipsa recursului părții civile și, ca atare, în acest caz se impune achitarea inculpatului în baza art.10 lit. d Cod procedură penală, considerând că nu sunt date elementele constitutive ale acestei infracțiuni, lipsind prejudiciul prevăzut de legiuitor.

A doua chestiune vizează infracțiunea prev. de art.290 Cod penal pentru care a solicitat achitarea conform art.10 lit. a Cod procedură penală, această infracțiune are în vedere în primul rând un înscris sub semnătură privată preexistent asupra căruia se intervine ulterior, ori, în speța de față, ne aflăm în situația în care părțile și-au exprimat voința în scris, considerând că inculpatul nu avea nevoie de acordul scris al Consiliului de Administrație, administratorul societății având mandat legal de a efectua orice operațiune, inclusiv de înstrăinare a bunurilor dacă valoarea contabilă a bunurilor respective nu depășea 50 % din valoarea contabilă a întregului patrimoniu a societății, situație în care nici nu era necesară emiterea unui asemenea înscris care să stea la baza vânzării.

Cu privire la latura civilă, a considerat că acțiunea civilă trebuie respinsă pentru că prejudiciul astfel cum a fost determinat prin raportul de expertiză CONSUL vizează o faptă pentru care inculpatul nu a fost trimis în judecată și acțiunea civilă nu poate fi admisă.

Prin decizia penală nr. 268 din 16 septembrie 2008, Tribunalul Suceavaa respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 315 din data de 24 martie 2006, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. 5672/2004.

A admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava și partea civilă "", împotriva sentinței penale nr. 315 din data de 24 martie 2006, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. 5672/2004, pe care a desființat-o în totalitate și, în rejudecare:

În baza art.11 pct.2 lit. b rap. la art.10 lit. g Cod procedură penală, a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 Cod penal, ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale, prev. de art. 124 Cod penal.

A admis, în parte, acțiunea civilă exercitată de partea civilă "" și, în consecință, a obligat pe inculpat să-i plătească acesteia suma de 97.589, 6862 lei, reprezentând despăgubiri civile.

A anulat înscrisul intitulat " din ședința Consiliului de Administrație din 12.04.2000" semnat de inculpat în calitate de președinte al Consiliului de Administrație al "", înscris aflat la fila 23 dosar urmărire penală.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, în mod corect prima instanță a constatat că fapta inculpatului de a întocmi în fals înscrisul intitulat " din ședința Consiliului de administrație din 12.04.2000", pe care ulterior 1-a trimis prin fax la "", în vederea producerii unei consecințe juridice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 Cod penal.

Așa cum s-a arătat și în considerentele încheierii de ședință din 21.04.2008, în ceea ce privește fapta de scoatere din circuitul productiv și vânzarea mașinii de ambalat carton ondulat model R- 847/226 și a monoblocului de imprimare, care a avut drept rezultat oprirea activității secției "Carton ", care până în anul 1999 era una dintre cele mai profitabile secții ale "", măsura nefiind justificată din punct de vedere economic, Tribunalul a apreciat că aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal.

Astfel, singurul organ care avea competența de a aproba încheierea de contracte comerciale, inclusiv de vânzare a unor utilaje industriale ale "" era Consiliul de Administrație și nu președintele Consiliului de Administrație.

Pe baza înscrisului întocmit în fals de către inculpatul, trimis prin fax la "" S și a solicitării telefonice a acestuia, "" Sav ândut utilajele prevăzute în înscrisul falsificat către "", măsura nefiind justificată din punct de vedere economic, rezultatul direct fiind oprirea activității secției "Carton ", care, până în anul 1999, era una dintre cele mai profitabile secții ale ""

Prin urmare, fapta inculpatului apelant care, cu știință, a îndeplinit în mod defectuos un act și prin aceasta a cauzat un prejudiciu părții civile "" S, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal.

Deși la data comiterii faptei inculpatul nu avea calitatea de funcționar public, potrivit art. 258 Cod penal, dispozițiile art. 246 - 250 Cod penal se aplică și celorlalți funcționari, în acest caz maximul pedepsei reducându-se cu o treime.

Potrivit art. 147 al. 1 Cod penal, prin funcționar public se înțelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unități dintre cele la care se referă art. 145, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, prin funcționar se înțelege persoana menționată în alin. 1, precum și orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevăzute în acel alineat.

Deși faptele au existat, au prezentat pericol social, au fost săvârșite de către inculpat, cu forma de vinovăție cerută de textele de lege incriminatoare - probatoriul administrat în cauză demonstrând în mod indubitabil, contrar susținerilor acestuia care nu a făcut dovada lipsei de temeinicie a probelor de vinovăție existente, situația de fapt descrisă mai sus, tribunalul a constatat însă că a intervenit o cauză care înlătură răspunderea penală, respectiv prescripția răspunderii penale.

Prescripția răspunderii penale constă în stingerea raportului juridic penal de conflict, născut prin săvârșirea unei infracțiuni, ca urmare a nerealizării lui într-un anumit termen prevăzut de lege. Prin prescripția răspunderii penale se stinge dreptul statului de a stabili răspunderea penală și de a aplica pedeapsa ori măsura educativă prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă și se stinge, totodată, și obligația infractorului de a mai suporta consecințele săvârșirii infracțiunii. Cu alte cuvinte, instituția răspunderii penale a fost consacrată pentru ca raporturile juridice de conflict să nu treneze, ținând seama de faptul că după trecerea unui timp îndelungat de la data săvârșirii infracțiunii, aplicarea unei sancțiuni sau executarea acesteia nu mai are eficiență în raport cu scopul sancțiunilor penale.

Codul penal, la art.122, prevede termenele de prescripție pentru persoana fizică, în funcție de natura și durata sancțiunii prevăzută de lege pentru fapta care se prescrie, avându-se în vedere maximul special al acestei pedepse.

Termenul de prescripție începe să curgă de la data săvârșirii infracțiunii (când se produce rezultatul în cazul infracțiunilor de rezultat, când are loc acțiunea sau inacțiunea în cazul infracțiunilor formale și când se epuizează infracțiunea, în cazul infracțiunilor cu durată de executare).

Potrivit legii, cursul termenului prescripției răspunderi penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act care, potrivit legii procesual penale, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfășurarea procesului penal. Pentru a evita o prescripție perpetuă, legiuitorul a reglementat o prescripție specială care are ca efect înlăturarea răspunderii penale pentru fapta comisă, oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție a răspunderii penale este depășit cu încă J (art.124 Cod penal).

Suspendarea cursului prescripției are loc atunci când, potrivit legii, există o cauză care îmE. punerea în mișcare sau continuarea acțiunii nepenale.

De asemenea, se consideră suspendat cursul prescripției și în caz de întrerupere a procesului penal, ca urmare a sesizării Curții Constituționale, cu excepții de neconstituționalitate.

După întrerupere începe să curgă un nou termen, iar după suspendare, cursul termenului continuă odată cu dispariția cauzei de suspendare, luându-se în calcul și perioada anterioară intervenirii suspendării.

În speța de față, tribunalul a constatat că termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani, întrucât legea prevede pentru infracțiunile săvârșite pedepse cu închisoare cuprinse între 6 luni și 3 ani, pentru abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și între 3 luni la 2 ani sau cu amendă, pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată și curge de la datele de 12.04.2000 și respectiv 26.07.2000, fiind împlinit la data soluționării apelurilor, întrucât este depășit cu încă J (5 ani + 2 ani și 6 luni) chiar dacă în intervalul 26.03. 2007 - 06.11.2007, judecata a fost suspendată ca urmare a sesizării Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționale a dispozițiilor art. 183 și 184 Cod procedură penală, soluționate prin decizia nr. 885 din 16 octombrie 2007 Curții Constituționale.

Așa fiind, tribunalul, în temeiul art.11 pct.2 lit. b rap. la art. 10 lit. g Cod procedură penală, a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 și art. 290 Cod penal, ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale, prev. de art. 124 Cod penal.

Soluționând latura civilă, tribunalul a constatat că "" S s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 913.304, 4833 lei, reprezentând daune materiale ( fila 54 dosar fond ).

Astfel, din raportul de expertiză contabilă efectuată în cursul urmăririi penale de către expertul contabil G, a rezultat că cele 2 utilaje vândute erau singurele mijloace tehnice ale secției de "carton ondulat" din cadrul "" S, iar prin închirierea și vânzarea lor în fapt, secția a fost desființată.

S-a mai stabilit că prejudiciul total care a fost creat în activul părții civile prin valorificarea celor două mijloace corporale, este în sumă de 749.923, 2833 lei, din care 728.576, 0033 lei - contravaloarea cheltuielilor de montaj + vamă, 13.208, 2392 lei - contravaloarea chiriei, iar 8.139, 0408 lei - contravaloarea dezmembrării. De asemenea, s-a stabilit că prejudiciul creat la "", prin beneficiul nerealizat care se putea înfăptui în perioada absenței utilajelor la secția carton ondulat are o valoare actualizată de 163, 3812 lei.

În consecință, din raportul de expertiză contabilă efectuată în cursul urmăririi penale, a rezultat că prejudiciul creat la "" are o valoare totală de 913.304, 4833 lei, acesta fiind produs din chiria neîncasată, din dezmembrarea utilajelor, din nefacturarea cheltuielilor de montaj plus vamă și din beneficiul nerealizat pe timpul înstrăinării utilajelor.

Din raportul de expertiză financiar-contabilă efectuată în cursul cercetării judecătorești de către expertul contabil G ( fila 180 -202 - dosar fond), a rezultat că activitatea secției de carton ondulat nu s-a oprit din cauza transferării cu titlu de împrumut și apoi a vânzării celor două utilaje, deoarece secția mai avea în dotare utilaje asemănătoare și, în fapt, și-a continuat activitatea de croit ambalaje și de legare a acestora până la mijlocul lunii februarie 2000; nu au fost identificate motivele reale ale opririi activității secției la mijlocul lunii februarie 2000, deoarece nu s-a făcut nici o mențiune în procesele-verbale ale Consiliului de Administrație în intervalul octombrie 1999 - martie 2000 și conducerea societății nu a pus la dispoziția expertizei alte documente referitoare la aceasta. S-a mai stabilit că operațiunea de vânzare a utilajelor - mașina de ambalat carton ondulat și monobloc de imprimare - nu a fost reflectată (comentată) în raportul cenzorilor și în auditul financiar pe anii 1999 și 2000, în sensul că nu s-a făcut nici un comentariu referitor la această operațiune și la consecințele ei. S-a mai reținut că, întrucât mașina de produs carton ondulat a funcționat independent de utilajele expediate și pentru că secția mai avea în dotare utilaje identice cu cele expediate, secția de carton ondulat nu și-a încetat activitatea de produs carton ondulat și de confecționare ambalaje din carton ondulat după expedierea către "" a celor două utilaje; conducerea compartimentului financiar-contabil nu a prezentat documentele solicitate de expertiza contabilă - rapoartele de producție și fișele de magazie ale produselor realizate de secție în intervalul 1999 - 2001 - astfel că nu s-a putut stabili pe bază de documente primare data încetării activității secției. Din discuțiile purtate cu unul din muncitorii care a lucrat în secție în iulie 1999 - iulie 2000, Lemne, a rezultat că secția și-a oprit activitatea la mijlocul lunii februarie 2000, deși lucra la capacitatea normală. Conducerea secției i-a informat că secția a fost oprită în vederea efectuării reparațiilor și modernizărilor la mașina de carton ondulat. Pe durata efectuării expertizei contabile conducerea "", prin compartimentul financiar - contabil sau prin conducerea secției, nu a prezentat pachetul de comenzi la care a fost nevoită să renunțe în perioada iulie 1999 - februarie 2000, ca urmare a reducerii capacității de imprimare. În consecință, expertiza nu a putut calcula prejudiciul suferit de societate corespunzător beneficiului nerealizat ca urmare a neexecutării comenzilor de confecționare din cauza trimiterii celor două utilaje la "" De asemenea, nu a prezentat documente din care să rezulte că în intervalul iulie 1999 - februarie 2000, scăzut producția de ambalaje croite din carton ondulat datorită reducerii capacității de legare ambalaje.

În temeiul acestor constatări, s-a ajuns la concluzia că vânzarea celor 2 utilaje nu a produs un prejudiciu cert părții civile, constând în beneficiul nerealizat din vânzarea producției din cauza imposibilității de inscripționare a ambalajelor ori din imposibilitatea de legare a ambalajelor croite din carton ondulat, deoarece secția avea în dotare utilaje asemănătoare cu cele vândute.

S-a constatat că mașina de legat ambalaje și monoblocul de imprimare - nu au produs vreun prejudiciu părții civile cauzat de subevaluarea utilajelor, deoarece aceste utilaje au fost facturate la un preț mai mare, cu 38.662,9621 lei decât valoarea contabilă netă (rămasă neamortizată). Această vânzare nu a produs un prejudiciu părții civile, deoarece secția avea în dotare utilaje asemănătoare cu care a continuat procesul de producție de la 26 iulie 1999 până la 15 februarie 2000, când secția a fost închisă din motive independente de expedierea celor două utilaje și vânzarea ulterioară a acestora.

Din analiza datelor înregistrate în balanța și bilanțul pe anii 1997 - 1999, din cele constatate în cadrul secției de carton ondulat și din informațiile furnizate de compartimentul financiar-contabil, a rezultat că nu s-au făcut investiții pentru modernizarea utilajelor împrumutate și, ulterior, vândute la "" - mașina de legat ambalaje și monoblocul de imprimare. Prin natura construcției lor, aceste utilaje nu pot fi modificate, în sensul modernizării lor, aceste operațiunii putând fi efectuate de constructor prin reproiectarea utilajului respectiv. Nu au fost efectuate nici amenajări sau modernizări exterioare aferente acestor utilaje deoarece punerea lor în funcțiune presupune operațiuni relativ simple și ieftine care odată realizate sunt folosibile pe toată durata de viață a utilajului. Partea civilă nu a prezentat în cursul efectuării expertizei vreun document din care să rezulte că s-au efectuat asemenea lucrări și cheltuieli pentru modernizarea utilajelor în cauză, astfel încât s-a stabilit că, pe lângă cheltuielile normale necesare funcționării celor două utilaje, nu s-au făcut investiții în acestea pentru modernizarea lor.

S-a mai reținut că nu poate fi stabilită valoarea de piață (piața internă) a utilajelor - mașina de legat ambalaje și monobloc de imprimare - deoarece în România nu a existat și nu există o piață activă pentru astfel de utilaje și nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute în definiția termenului de piață activă, în sensul că nu au fost suficiente cantități de asemenea active tranzacționate, nu pot fi găsiți suficienți potențiali cumpărători și prețurile nu au fost disponibile spre a fi cunoscute public. Partea civilă nu a făcut demersuri la furnizorii externi pentru a cunoaște prețul de ofertă pentru utilaje identice sau cu aceeași destinație pentru a stabili eventuala valoare de piață externă. Urmare a demersurilor făcute de expertiza contabilă la furnizorul italian, firma și a comunicat prețul de livrare de 43.680 euro, care reprezintă valoarea pe piața externă - italiana - a utilajului mașina de legat ambalaje tip, care este apropiată de valoarea contabilă calculată de expertiza contabilă la întrebarea nr. 2, respectiv, 41.855 USD, la data vânzării acestui utilaj - 26.07.2000.

Pentru monoblocul de imprimare - fiind un subansamblu al mașinii de confecționat ambalaje, nu s-a reușit a se intra în legătură cu firma franceză, pentru stabilirea valorii de piață externă a acestuia.

Valoarea de dezasamblare a utilajelor mașină de legat ambalaje din
carton ondulat și monoblocul de imprimare, de împachetare și încărcare,
înregistrate în evidența contabilă în luna iulie 1999 fost de 924, 5680 lei, care,
actualizată cu rata inflației la sfârșitul anului 2003, este de 2.222, 9716 lei.

"" nu a suportat cheltuielile de transport pentru cele două utilaje, întrucât acestea au fost transportate cu mijloace auto venite de la B și plătite de "" Partea civilă nu a prezentat în cursul efectuării expertizei contabile documente prin care să dovedească faptul că ea a suportat cheltuieli de transport auto pentru respectivele utilaje.

n cauză s-a întocmit de către expertul contabil G, desemnat de către prima instanță la cererea părții civile, un raport de expertiză contabilă judiciară - opinie separată ( 165 - 170 - dosar fond), din care rezultă că predarea utilajelor "" Bac auzat "" un prejudiciu în suma de 99.765, 8534 lei format din: 35.572, 1776 lei chirie (calculată la nivelul amortizării lunare) neîncasată de la "" pentru folosirea utilajelor în perioada iunie 1999 - iulie 2000; 60.083, 6502 lei profit nerealizat în semestrul II 1999 prin diminuarea producției secției de carton ondulat după predarea utilajelor în cauză; 4.010,0256 lei cheltuieli efectuate cu dezmembrarea și împachetarea utilajelor în vederea expedierii la. La aceste pierderi s-ar mai putea adăuga prejudiciul din eventuala subevaluare a monoblocului de imprimare și supraestimare a gradului de uzură, dacă o expertiză tehnică ar stabili acest lucru.

Mașina de ambalat carton a fost facturată cu valoarea contabilă de inventar actualizată la data de 26.07.2000, iar monoblocul de imprimare cu un preț ce reprezenta 4,46 % din valoarea de inventar în mod arbitrar.

Din raportul de expertiză tehnică întocmit în cursul cercetării judecătorești de către expertul tehnic, rezultă că valoarea cheltuielilor de dezasamblare și de împachetare a celor două utilaje este de 2.100 lei (fila 178 - dosar fond).

Expertul contabil Gap recizat, cu privire la opinia separată a expertului contabil G, că nu s-a arătat din ce surse, din ce documente au fost preluate datele privind producția pe semestrul I de 6.006 tone plăci și cutii de carton și de 5.757 tone în semestrul II, iar în lipsa menționării surselor de date și a copiilor xerox de pe documentele conținând datele invocate, aceste date nu sunt relevante; este posibil ca producția, respectiv vânzările să fi înregistrat o scădere datorită scăderii cererii de ambalaje din carton ondulat, scădere care să nu aibă nici o legătură cu lipsa celor două utilaje, iar în lipsa unor date certe, bazate pe documente primare de producție nu poate fi invocată de reducerea volumului de producție și în final nu poate fi invocat profitul nerealizat.

Cu privire la profitul nerealizat calculat în opinia separată la suma de 60.083, 6502 lei, se reține formularea în categoria prejudiciului de "" prin cedarea utilajelor care fac obiectul dosarului P/5672/2004 ar putea fi inclusă și diminuarea în sem. II a producției secției de carton ondulat și prin aceasta obținerea unui profit mai mic cu 60.083, 6502 lei. Concluzia expertului este îndoielnică prin utilizarea expresiei "s-ar putea"; nu s-au menționat documentele (sursele) din care au fost extrase datele luate în calcul; nu au fost anexate în copie documentele care conțin datele luate în calcul și nu rezultă în mod cert că producția s-a diminuat cu 249 tone din cauza lipsei celor două utilaje; motiv pentru care nu poate fi luată în considerare opinia separată formulată de expertul asistent din partea părții civile cu privire la existența prejudiciului de 60.083, 6502 lei, constând în beneficiul nerealizat.

Datorită concluziilor contradictorii ale acestor rapoarte de expertiză efectuate în cauză și apreciind că la întocmirea lor nu au fost avute în vedere actele esențiale pentru stabilirea prejudiciului de către expertul desemnat de prima instanță, instanța de apel a dispus efectuarea unei noi expertize contabile, de către expertul contabil, la care a participat și expertul contabil recomandat de către partea civilă, (filele 64 - 99 dosar apel).

Din concluziile acestui raport de expertiză a rezultat că, din calculele efectuate, s-a estimat că înstrăinarea celor două utilaje către "" a cauzat părții civile "" un prejudiciu în sumă de 97.589, 6862 lei, format din suma de 33.396, 0104 lei chirie, calculată la nivelul amortizării lunare, neîncasată de la "", pentru folosirea utilajelor după expirarea celor 3 luni de împrumut gratuit, până la facturarea și încasarea contravalorii acestora, suma 60.083, 6502 lei profit nerealizat, ca urmare a diminuării producției fizice, după scoaterea din funcțiune a celor două utilaje și suma de 4.110, 0256 lei, cheltuieli efectuate cu dezmembrarea și împachetarea utilajelor în vederea expedierii la.

Tribunalul a înlăturat concluziile reținute în raportul de expertiză întocmit de către expertul contabil G, precum și cele reținute în raportul de expertiză contabilă efectuată de către expertul contabil G, întrucât acestea sunt în contradicție cu concluziile celorlalte rapoarte de expertiză, urmând ca la soluționarea laturii civile a cauzei să dea eficiență concluziilor raportului de expertiză contabilă efectuată de către expertul contabil, la care a participat și expertul contabil recomandat de către partea civilă, având în vedere următoarele: aceste concluzii se coroborează cu concluziile raportului de expertiză întocmit de către expertul contabil G; partea civilă nu a contestat concluziile raportului de expertiză contabilă întocmită de către expertul contabil, la care a participat și expertul contabil; aceste concluzii îi sunt mai favorabile inculpatului, în sensul că suma stabilită drept prejudiciu cauzat părții civile este în cuantum mai redus decât cel reținut în concluziile raportului de expertiză întocmit de către expertul contabil

Această decizie penală a fost atacată cu recurs, în termenul legal prevăzut de lege, atât de inculpatul, cât și de partea civilă ""

În motivarea recursului, inculpatul arată că în mod greșit instanța de apel l-a condamnat pentru alte fapte decât cele pentru care a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, încălcându-se astfel dispozițiile art. 317 Cod procedură penală, care prevăd că judecarea se mărginește la fapta și persoana cu privire la care s-a făcut trimiterea în judecată.

Apărătorul inculpatului a arătat că prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 272 din Legea nr. 31/1990 în infracțiunea prevăzută de art. 246 Cod penal, instanța de apel l-a condamnat pe inculpat atât cu privire la fapta de vânzare a unor utilaje, comisă în luna iulie 2000, cât și cu privire la fapta de închiriere ce a fost comisă în luna iunie 1999, ori trimiterea în judecată nu a avut în vedere închirierea utilajelor din luna iunie 1999, ci doar fapta de vânzare a unor utilaje din anul 2000.

Partea civilă, în motivarea recursului, a arătat că în mod greșit instanța de apel a considerat împlinit termenul de prescripție specială a răspunderii penale și a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului, solicitând obligarea acestuia la daunele materiale cauzate.

Apărătorul părții civile a invocat excepția nulității motivării recursului declarat de inculpat, dat fiind faptul că motivele de recurs nu au fost depuse la dosar în termenul procedural de cinci zile prevăzut de lege.

Având în vedere motivele de recurs invocate de inculpat, instanța constată că acestea se pot pune în discuție și din oficiu.

Pe cale de consecință, va respinge excepția invocată.

Examinând recursurile declarate în raport cu criticile formulate și cu decizia dată în cauză, Curtea constată că recursul declarat de partea civilă este nefondat, iar recursul declarat de inculpat este fondat sub aspectul laturii civile, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.

Cu privire la recursul declarat de inculpat - care vizează greșita schimbare a încadrării juridice făcută de instanță și obligarea în mod greșit a inculpatului la despăgubiri civile, deși raportul de expertiză vizează o faptă pentru care inculpatul nu a fost trimis în judecată și acțiunea civilă nu poate fi admisă.

Potrivit art. 317 Cod procedură penală, sesizarea instanței se face în scris, cu privire la fapta și persoana arătate în actul de sesizare - rezultă că nu prezintă relevanță sub acest aspect încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu.

În concluzie, în ipoteza în care fapta prevăzută de legea penală este descrisă în expunerea din rechizitoriu, chiar fără a fi menționată în dispozitiv, instanța este învestită legal cu judecarea acesteia.

În speță, având în vedere că infracțiunea de abuz în serviciu a fost expusă în cuprinsul rechizitoriului cu toate elementele sale constitutive, instanța de judecată, în mod corect s-a considerat sesizată cu fapta, încadrarea juridică a acesteia fiind de competența sa.

Cu toate că infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată au fost considerate prescrise, acesta a susținut în continuare că nu este vinovat de comiterea acestor fapte.

În mod corect instanța de apel a constatat că inculpatul se face vinovat de comiterea celor două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată, în cauză existând probe certe că acesta a întocmit un înscris fals de care s-a folosit pentru a vinde utilajele către "" fără acordul Consiliului de Administrație și acest lucru a cauzat o vătămare a intereselor legale ale părții civile.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, curtea constată că în mod greșit inculpatul a fost obligat să achite despăgubirile în cuantum de 97.589,6862 lei.

Din expertiza efectuată de expertul contabil însușită de instanța de apel rezultă că inculpatul ar datora părții civile suma de 97.589,6862 lei, formată din suma de 33.396,0104 lei chirie, calculată la nivelul amortizării lunare, neîncasată de la "", pentru folosirea utilajelor după expirarea celor 3 luni de împrumut gratuit, până la facturarea și încasarea contravalorii acestora, suma de 6.083,6502 lei profit nerealizat ca urmare a diminuării productivității fizice, după scoaterea din funcțiune a celor două utilaje și suma de 4.110,0256 lei, cheltuieli efectuate cu dezmembrarea și împachetarea utilajelor în vederea expedierii la.

Pentru ca inculpatul să poată fi obligat la despăgubiri către partea civilă, trebuie ca prin infracțiunea comisă să fi cauzat o pagubă materială sau daune morale, între infracțiunea săvârșită și paguba reclamată să existe un raport de cauzalitate, prejudiciul să fie cert și să nu fi fost reparat.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul a fost trimis în judecată pentru că în cursul lunii aprilie 2000, în calitate de membru al Consiliului de Administrație al "" S, a întocmit și semnat un înscris intitulat "extras din ședința consiliului de administrație din 12.04.2000", în care se specifica faptul că în ședința Consiliului de Administrație al "" S de la acea dată, s-a aprobat vânzarea mașinii de ondulat model tip 847/266 (tip ) și a monoblocului de imprimare; ulterior inculpatul a trimis acel fax la "" S, iar în baza acestuia și a solicitării telefonice a inculpatului, la data de 26.07.2000, "" S, prin directorul său executiv, a vândut către "", județul B, utilajele prevăzute în înscrisul falsificat, pentru suma totală de 1.154.862.915 ROL, utilaje care la acea dată se aflau în posesia acestei societăți ca urmare a unui contract de închiriere încheiat anterior.

Din expertiza contabilă efectuată în cauză și însușită de instanța de apel rezultă că înstrăinarea celor două utilaje către "" a cauzat "" S un prejudiciul în sumă de 975.896.862 lei, format din 333.960.104 lei chirie; 600.836.502 lei profit nerealizat ca urmare a diminuării producției fizice după scoaterea din funcțiune a celor două utilaje, în semestrul I și II al anului 1999 și 41.100.256 lei cheltuieli efectuate cu dezmembrarea și împachetarea utilajelor în vederea expedierii la.

În această situație nu există un raport de cauzalitate între infracțiunea săvârșită și paguba stabilită, paguba fiind generată de încheierea contractului de închiriere și nu a celui de vânzare-cumpărare încheiat ca urmare a abuzului în serviciu comis de inculpat.

În aceste condiții, curtea constată că instanța de apel a admis în mod greșit acțiunea civilă formulată de partea civilă.

În ceea ce privește recursul declarat de partea civilă, acesta este nefondat atât în ceea ce privește latura civilă pentru considerentele expuse mai sus, cât și cu privire la latura penală referitor la greșita constatare a prescripției răspunderii penale a inculpatului.

Instanța de apel a stabilit corect că termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani, întrucât legea prevede pentru infracțiunile săvârșite pedepse cu închisoare cuprinse între 6 luni și 3 ani, pentru abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și între 3 luni la 2 ani sau cu amendă, pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată și curge de la datele de 12.04.2000 și respectiv 26.07.2000, fiind împlinit la data soluționării apelurilor, întrucât este depășit cu încă J (5 ani + 2 ani și 6 luni) chiar dacă în intervalul 26.03. 2007 - 06.11.2007, judecata a fost suspendată ca urmare a sesizării Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționale a disp. art. 183 și 184 Cod procedură penală, soluționate prin decizia nr. 885 din 16 octombrie 2007 Curții Constituționale.

Pentru considerentele arătate, Curtea, în temeiul art. 385¹⁵pct. 1 lit. b va respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă și în temeiul art. 385¹⁵pct. 2 Cod procedură penală va admite recursul declarat de inculpat.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE:

Admite recursul declarat de inculpatul, fiul lui și -, născut la data de 26 noiembrie 1944 în Rusia, domiciliat în municipiul B, str. -, nr. 1-3,.5, sector 1, împotriva deciziei penale nr. 268 din 16 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-

Casează în parte decizia penală nr. 268 din 16 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava.

Înlătură din decizie dispozițiile de obligare a inculpatului la plata către partea civilă "" Sas umei de 97.589,6862 lei reprezentând despăgubiri civile și cele de obligare la plata către stat a sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare din apel și, în rejudecare:

Respinge, ca nefondată, acțiunea civilă exercitată de partea civilă ""

Menține celelalte dispoziții ale deciziei care nu sunt contrare prezentei.

Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 22.01.2009.

Președinte, Judecători, Grefier,

Judecători - fond -

- apel -

-

.

2 ex. / 28 ianuarie 2009

Președinte:Andrieș Maria
Judecători:Andrieș Maria, Sandu Geta, Motan Traian

Vezi şi alte speţe de drept penal: