Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 cod penal). Decizia 353/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 658/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 353
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2010
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Corneliu Bogdan Ion Tudoran
JUDECĂTOR 2: Lavinia Lefterache
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI reprezentat de procuror .
Pe rol, se află RECURSURILE declarate de inculpații G și împotriva deciziei penale nr. 22/A/09.03.2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publicăau răspuns: recurenții - inculpați G, personal, asistat de apărător din oficiu, avocat, cu delegație pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosar și, personal, asistat juridic de apărător ales, avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosar,lipsă fiind: intimatul - parte civilă SC " COM" SA, intimata - parte responsabilă civilmente SC " " SRL - prin lichidator, și intimații - reprezentanți ai COM G, și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează depunerea la dosar de către recurentul - inculpat prin biroul registratură, a unei cereri completatoare.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat, în ceea ce privește cererea completatoarea depusă la dosar de către recursul - inculpat, precizează că prin aceasta inculpatul solicită audierea numitei - fost procuror - condamnată pentru infracțiuni de corupție, aceasta fiind procurorul care a instrumentat cauza de față și care a întocmit rechizitoriul.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că în această etapă a dosarului, respectiv în calea de atac a recursului, nu este admisibilă decât proba cu înscrisuri noi; de altfel, ascultarea procurorului de caz nu o apreciază utilă, iar condamnarea acestuia nu are nici o legătură cu acest dosar. În consecință, solicită respingerea cererii ca fiind nefondată.
Curtea, după deliberare, respinge cererea formulată de către recurentul - inculpat pentru administrarea probei testimoniale ca fiind inadmisibilă, având în vedere calea de atac cu care este investită această instanță.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al recurentul - inculpat G solicită admiterea recursului conform disp. art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d rap. la art. 385 ind. 9 pct. 17 ind. 1 și pct. 18 Cod procedură penală, cu consecința casării hotărârilor pronunțate în prezenta cauză atât de către instanța de fond cât și de către instanța de apel.
În ceea ce privește faptele de abuz în serviciu, reține în sarcina acestui inculpat, solicită achitarea acestuia în temeiul disp. art. 10 lit. b Cod procedură penală și, în subsidiar, în baza art.10 lit. d Cod procedură penală, motivat de faptul că lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv intenția.
Este de constatat că faptele imputate inculpatului nu sunt prevăzute de Codul penal cu sunt supuse unor legi speciale, respectiv OG nr. 26/2000, precum și legii civile; în fapt, prejudiciul invocat nu s-a mai produs, existând în schimb un profit la promisiunea de vânzare a acțiunilor către SC SRL. Este de reținut faptul că nu au existat părți civile care să solicite vreo despăgubire, iar din materialul probator administrat nu există vinovăția inculpatului în săvârșirea acestor două fapte, și nici intenția de a produce un prejudiciu, acesta dorind de fapt să salveze societatea.
Aceste aspecte rezultă și din declarațiile martorilor audiați în acest dosar. Mai mult, această în convenția pentru încheierea căreia este trimis în judecată inculpatul (respectiv convenția încheiată la data de 08.05.2002 intre Asociația COM și nu între COM SA - în calitate de promitent vânzător, promitentul - cumpărător fiind SC IMPORT EXPORT SA) la art. II alin. 2, se menționează că va intra în vigoare la momentul aprobării de către Consiliul de Administrație. Solicită să se constate că această convenție a fost votată în Consiliul de Administrație, a intrat în vigoare, și și-a produs efectele.
În ceea ce privește cea de-a doua faptă reținută în sarcina inculpatului, respectiv infracțiunea de abuz în serviciu, solicită să se constate că actul adițional nu a fost aprobat de Consiliul de Administrație și, prin urmare, acesta nu și-a produs efectul juridic deci, ca atare, inculpatul nu poate fi sancționat pentru încheierea unui act care nu a fost aprobat de către Consiliul de Administrație și, prin urmare, nu a produs nici un efect juridic. Mai mult, din declarațiile martorului, și așa cum rezultă din întreg materialul probator, inculpatul, în calitate de președinte al ASOCIAȚIEI COM a fost practic determinat să încheie această convenție pentru faptul că, în urma contractului încheiat cu FPS, de cumpărare a unui număr de acțiuni, se achitase deja o tranșă pentru plata acestor acțiuni, și dacă nu plăteau următoarea tranșă riscau să piardă 3,3 miliarde lei. Prin urmare, inculpatul G, în calitate de președinte al asociației, a acționat strict în interesul acesteia.
În ceea ce privește infracțiunea de neglijență în serviciu solicită achitarea inculpatului în temeiul disp art. 10 lit. c Cod procedură penală întrucât inculpatul nu este persoana care se face vinovat de această faptă; atribuțiile de verificare a filei CEC era în sarcina compartimentului financiar - contabil, la acel moment responsabilă fiind, cea care a și semnat contractul - dând în acest sens dovadă de neglijență în serviciu.
Este de reținut faptul că în acest sens există și fișa postului, care este anexă la contractul individual de muncă.
Față de toate aceste considerente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, motivat și susținut la acest termen.
Totodată, solicită instanței să dispună și cu privire la sechestrul instituit asupra apartamentului inculpatului.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat solicită admiterea recursului pentru următoarele considerente:
Față de rigorile legii penale, apreciază că prima instanță ar fi trebuit să aibă în vedere dispozițiile legii speciale, respectiv art. 84 din Legea CEC-ului, având în vedere că emiterea unui instrument de plată, fără disponibil în numerar, nu reprezintă o infracțiune, cu atât mai mult cu cât nu a existat intenția de a înșela pe nimeni.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și achitarea inculpatului în sensul celor de mai sus.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate; în ceea ce privește cele două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului G, apreciază că din probatoriul administrat în cauză rezultă atât faptul că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal, cât și săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 249 Cod penal.
În ceea ce privește prima faptă, apreciază că acea încheiere a convenției de împrumut, la care a făcut trimitere și apărarea, înregistrată sub nr. 20/2002, s-a efectuat cu încălcarea dispozițiilor art. 6 pct. 1 lit. f din Statutul asociației salariaților SC COM; de asemenea, acest articol la care a făcut trimitere prevede că adunarea generală este cea care aprobă angajarea de credite. Din datele dosarului rezultă că la acel moment inculpatul G nu a avut mandat din partea adunării generale pentru a negocia și semna vreun act în baza căruia această asociație să fie angajată; de altfel, și dacă se obținea o aprobare din partea consiliului de administrație, solicită să se constate că aceasta nu era eficientă întrucât nu existau atribuții pentru a se angaja credite de către asociație.
În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii prev. de art. 249 Cod penal, apărătorul ales al inculpatului G a și solicitat schimbarea de încadrare juridică în infracțiunea prev. de art. 84 din Legea nr. 59, însă apreciază că simpla săvârșire a faptei de neglijență în serviciu a celuilalt participant nu exclude comiterea infracțiunii de înșelăciune atâta timp cât fapta s-a săvârșit prin inducerea în eroare a societății prejudiciate.
Din datele dosarului, și face referire la declarațiile martorului, rezultă că inculpatul a fost cel care a luat fila CEC de la celalalt participant, această filă CEC nu se putea deconta prin bancă întrucât era barată, iar inculpatul G cunoștea diferența dintre o fila CEC bună și una care nu se putea deconta.
Prin urmare, participarea acestuia la comiterea acestei infracțiuni, de neglijență în serviciu este dovedită.
Raportul de expertiză contabilă - administrat în cauză - susține aceeași împrejurare și anume că inculpatul nu a verificat probabilitatea cumpărătorului și nici garanțiile care erau oferite în momentul în care au existat relațiile comerciale.
În ceea ce privește schimbarea de încadrare juridică, în opinia acuzării, apreciază că cea dată faptei este corectă având în vedere împrejurarea că la acel moment nu exista disponibil suficient pentru ca acea filă CEC să fie acoperită și nu a existat un minim de verificări din partea persoanei responsabile pentru se stabili probabilitatea societății și toate aspectele la care a făcut trimitere anterior.
Prin urmate, în raport de toate aceste elemente, solicită respingerea recursurilor declarate în cauză ca fiind nefondate.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Conform pct. 1 și 2 din rechizitoriu a fost trimis în judecată pentru că a încheiat o minută cu promisiune de vânzare de acțiuni; precizează că nu a fost un contract pentru luare de credite. Pentru aceasta el a fost mandatat de către membrii consiliului de administrație, așa cum rezultă din declarațiile aflate la dosar. Astfel, solicită să se constate că doar și-a îndeplinit mandatul încredințat; banii care au venit în avans de la firma căreia i se promitea vânzarea au fost folosiți pentru achitarea ratei restante către FPS, în caz contrar, contractul încheiat se rezilia de drept, conform art. 5 pct. 1 din contractul respectiv.
De asemenea, minuta încheiată, la pct. 2, are o prevedere expresă, și anume că intră în vigoare numai cu aprobarea consiliului de administrație.
De reținut este și faptul că în expertiza efectuată s-a reținut un prejudiciu care s-ar fi produs prin vânzarea de acțiuni în anul 2004; precizează că această sumă de bani a fost returnată de către asociație firmei în luna mai 2004, după efectuarea expertizei.
Concluzionând, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și să se dispună achitarea sa, având în vedere că este nevinovat.
Recurentul - inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului și achitarea sa; se raliază concluziilor apărătorului său ales. Precizează că fila CEC a fost lăsată doar ca o garanție, aceasta nu era pentru bancă, nu era completată nici o dată și nici o sumă.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor formulate, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.2373, pronunțată la data de 20 decembrie 2007, de către Judecătoria Giurgiu, în dosarul nr-, s-au dispus următoarele:
Prin sentința penală nr.2373 din 20.12.2007, Judecătoria Giurgiu în baza art.246 al.1 Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul G, fiul lui și, născut la data de 06.04.1956 în com., jud. P, domiciliat în mun. G, B-dul B,. 103,. B,. 1,. 21, jud. G, CNP- -, studii superioare, căsătorit, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (părți civile SC SRL,cu sediul în mun. G,-, jud. G, SC SRL, și reprezentanții -, G,-, jud. G, -, domiciliat în B, sector 1,-, G,-, jud. G și AVAS, cu sediul în B, sector 1,., nr. 21,. C,. 1,. 3).
În baza art.249 al.1 Cod penal, l-a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu.
În baza art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul G să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.
În baza art. 81-82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 215 al. 1 și 3 Cod penal, prin aceeași sentință penală, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 18.03.1958 în com., jud. T, CNP- -, domiciliat în loc. A, str. -,. 1613,. B,. 3,. 25, jud. T, studii superioare, căsătorit, 2 copii, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În baza art. 81 - 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 69806,57 lei, reprezentând contravaloare prejudiciu.
A fost obligat inculpatul G să plătească părții civile suma de -,70 lei, reprezentând contravaloare prejudiciu.
Au fost obligați inculpații să plătească fiecare statului câte 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut că, la data de 28.05.2002, inculpatul G în calitate de președinte al Consiliului de Administrație al Asociației Salariaților SA G, acționar majoritar la Sc SA Gas emnat cu SC Import Export SRL Convenția de împrumut nr. 20/28.05.2002, având ca scop obținerea de către asociație a unor fonduri pentru plata ratei a doua restante în contractul de privatizare, încheiat cu FPS.
Astfel, la respectiva convenție, părțile implicate au încheiat la data de 18.10.2002 un act adițional prin care G - în calitate de persoană juridică distinctă (care nu făcea parte din convenția inițială) se obliga la preluarea tuturor obligațiilor de plată asumate prin convenția 20/28.05.2002 și actul adițional.
Obligațiile de plată pe care inc. G le-a garantat cu patrimoniul G (obligând această societate la plata lor în cazul desființării Asociației ), au fost angajate contrar actului constitutiv al SC SA și legislației în vigoare, fără a exista aprobarea Adunării Generale a acționarilor societății, sau după caz, a Consiliului de Administrație.
La data de 30.10.2002, inculpatul Gaî ncheiat în numele SC SA G, un contract de vânzare-cumparare cu SC SRL, jud. T, pentru cantitatea de 200 tone de, la prețul de 3.300 lei/kg. și cu plata în 30 zile de la încărcarea fiecărui transport.
Totodată, pentru garantarea plății prețului, inculpatul -administrator al SC, la data semnării contractului a predat furnizorului, o filă CEC în alb - un document de ridicare numerar și nu un instrument de plată.
Mai mult, la data încheierii contractului SC SRL se afla în centrala incidentelor de plăți a BNR începând cu 24.05.2002, având interdicție de emitere CEC-uri până la data de 10.12.2003.
Fiind audiat, inculpatul Gad eclarat că activitățile le-a desfășurat în calitate de președinte al G și cu toate că îmbracă forma unor acte juridice nelegale, nu le-a făcut cu intenția de a vătăma interesele sau vreunui membru al acesteia, ci cu scopul de a nu se ajunge la o reziliere a contractului încheiat cu.
Totodată, inculpatul Gad eclarat (în legătură cu contractul încheiat cu Sc SRL) că imediat ce a fost atenționat de casiera despre destinația filei CEC lăsată drept garanție, l-a contactat pe inculpatul, ocazie cu care a doua zi au încheiat o minută prin care acesta din urmă s-a angajat să achite contravaloarea grâului achiziționat cu CEC-uri barate (preluate de la SC SA G).
Inculpatul Gam ai declarat că la momentul încheierii contractului, nu a cunoscut despre incidentele de plată ale SC și a avut încredere în inculpatul întrucât a mai avut relații comerciale cu acesta din urmă.
Declarațiile inculpatului G au fost infirmate de cele ale inculpatului - acesta din urmă precizând că i-a lăsat fila Cec în numerar necompletată, spunându-i că nu o poate folosi ca instrument de plată.
Inculpatul a mai declarat că grâul achiziționat l-a măcinat la moara proprie însă nu a achitat furnizorului decât 78 milioane lei, deoarece avea de achitat și alte datorii și a rămas fără lichidități.
Din totalul prejudiciului de 707.065.761 lei, existent la data consemnării plângerii, inculpatul a mai achitat suma de 9 milioane lei (la data de 09.05.2003), obligându-se să ramburseze și celelalte datorii până în decembrie 2003, înțelegere pe care nu a onorat-
În cauză, a fost efectuată o expertiză contabilă, aceasta dovedind vinovăția inculpatului
Astfel, acesta, în calitate de director general, nu a verificat solvabilitatea cumpărătorului și nici garanțiile oferite de acesta, acceptând o filă CEC de numerar, în condițiile în care cunoștea sau trebuia să cunoască faptul că respectivul document nu poate constitui un instrument legal de plată pentru terți.
În ceea ce privesc raporturile comerciale dintre SC SA G și SC SRL B, derulate în perioada 01.01.-31.12.2002, acestea nu au avut o bază legală, deoarece între părți nu a putut fi identificată existența unor raporturi contractuale care să justifice plățile efectuate de SC SA în favoarea SC SRL, fiind identificate 17 operații, prin care s-a acordat finanțare pe termen scurt SC SRL, prejudiciul cauzat SC SA este reprezentat de lipsirea societății de dobânzile aferente, fiind în sumă de 2.366.828 lei.
Referitor la raporturile comerciale cu SC SRL G, s-a constatat că între cele două societăți, s-a derulat un contract de livrare a 200 tone motorină, în care se prevedea ca SC SA să acorde un avans de 100.000.000 lei, deși motorina se achită la 10 zile de la facturare, prejudiciul produs fiind generat de obținerea dobânzilor bancare aferente sumelor avansate în mod nelegal și s-a estimat la suma de 481.046.285 lei, vinovat de producerea lui fiind inculpatul
în ceea ce privește modul de achiziționare de acțiuni de la FPS (actualmente ), conform contractului de vânzare-cumparare din 7.06.1999, i-a achitat un avans de 20% din prețul acesteia, iar restul de 80% urma să se achite în cinci rate contractuale în perioada 1.06.2000-1.06.2004.
Prin încheierea convenției nr. 20/28.05.2002, inculpatul Gaî ncălcat dispozițiile art. 6 pct. 1 lit. f din Statutul Asociației Salariaților care prevede: "Adunarea Generală este cea care aprobă angajarea de credite".
Din cercetări, a rezultat că inculpatul G nu a avut mandat din partea Adunării Generale a Asociației pentru negocierea și semnarea vreunui act care să angajeze Asociația, obținând doar ulterior (la cererea expresă a SC Import Export SRL) o aprobare din partea Consiliului de Administrație al Asociației.
Cu toate acestea, aprobarea era insuficientă, Consiliul de Administrație neavând atribuții în ceea ce privește angajarea de credite către Asociație.
Astfel, inculpatul Gaa cceptat promisiunea de vânzare-cumpărare a unui număr de 88.187 acțiuni (la un preț de 16.894 lei pentru fiecare acțiune).
Mai mult, garantarea în nume personal a convenției de către inculpatul G cu un număr de 32.385 lei acțiune este contrară legii, deoarece acele acțiuni erau nominalizate și erau proprietatea Asociației și făceau deja obiectul drept de gaj constituit în favoarea FPS până la achitarea integrală a contractului de vânzare-cum parare acțiuni încheiat cu această instituție.
Prin încheierea convenției s-a produs un prejudiciu în cuantum de 1.120.504.022 lei, ca rezultat al diferenței între cumpărarea acțiunilor de la FPS (29.600 lei) și obligația de vânzare a acestora către SC Import Export SRL (16.894 lei).
Totodată, prin actul adițional nr. 1 din 18.10.2002, a fost introdus în calitate de garant al executării obligațiilor și Sc SA G, fără ca G să aibă un mandat în acest sens.
Prejudiciul rezultat prin menținerea actului adițional este de 20.000 USD, precum și dobânda de 35% pe lună calculată pentru 8 luni.
Răspunzător pentru producerea prejudiciului este inculpatul G, care și-a exercitat în mod abuziv atribuțiile de președinte al Consiliului de Administrație al Asociației, precum și cea de director general al SC SA G, încheind fără nici un fel de mandat un act care angaja două persoane juridice la plata unor sume de bani pe care în mod normal nu o datorau.
În drept, în sarcina inculpatului G s-a reținut comiterea infracțiunii de abuz în serviciu și neglijență, fapte prev.și ped. de 246 al.1 Cp și art. 249 al. 1 Cp cu aplic. Art. 33 lit. a Cod penal.
În sarcina inculpatului s-a reținut comiterea infracțiunii de înșelăciune, faptă prev. și ped. de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal.
Împotriva acestei soluții, au declarat apel inculpații G și, apreciind că soluția pronunțată este nelegală.
Astfel, inculpatul Gai nvocat faptul că, în mod greșit s-a dispus condamnarea sa, întrucât din probele dosarului rezultă că nu este vinovat, solicitând achitarea sa, în temeiul prevăzut de art.11 pct.2, lit.a, raportat la art.10 lit.d din Codul d e procedură penală, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și în temeiul prevăzut de art.11 pct.2, lit.a raportat la art.10 lit.c din Codul d e procedură penală, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art.249 alin.1 Cod penal.
Inculpatul a criticat soluția fondului tot pentru nelegalitate și a solicitat în temeiul prevăzut de art.11 pct.2, lit.a Cod procedură penală, raportat la art.10 lit.a din Codul d e procedură penală, achitarea sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art.215 alin.1 și 3 din Codul penal, întrucât fila CEC la care se face referire nu există în accepțiunea Legii nr.51/1936.
Prin decizia penală nr.22 din 9 martie 2009, Tribunalul Giurgiu - Secția Penală, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b din Codul d e procedură penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de către cei doi apelanți, cu motivarea că probele administrate până la momentul dat au demonstrat vinovăția acestora, sub aspectul faptelor reținute în sarcina lor.
Împotriva acestor soluții inculpații au declarat recurs.
Astfel, inculpatul Gac riticat soluția prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art.3859pct.171Cod procedură penală, "când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii" și art. 3859pct.18 Cod procedură penală "când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare", solicitând în principal achitarea în temeiul prevăzut de art.11 pct.2, lit. raportat la art.10 lit.b din Codul d e procedură penală, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și, în subsidiar, achitarea în temeiul prevăzut de art.11 pct.2, lit.a Cod procedură penală, raportat la art.10 lit.d din Codul d e procedură penală, întrucât acestei infracțiuni, sub aspectul laturii subiective, îi lipsește intenția, prin urmare, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.
Recurentul inculpat a criticat soluția prin prisma cazului de casare prevăzut de art.3859pct.17 Cod procedură penală, "când faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică", solicitând schimbarea încadrării juridice în temeiul prevăzut de art.334 Cod procedură penală, din infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1 și 2 din Codul penal, în infracțiunea prevăzută de art.84 din Legea nr.59/1934, privind Legea CEC-ului și achitarea sa, în temeiul prevăzut de art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a din Cod procedură penală, sub aspectul săvârșirii acestei infracțiuni, întrucât emiterea unui instrument de plată fără disponibil în numerar nu reprezintă o infracțiune, susținând prin avocatul său că nu a existat intenția de a înșela pe nimeni.
Curtea, examinând recursurile declarate, prin prisma cazurilor de casare invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu prevederile art.3859alin.3 din Cod procedură penală, costată că acestea sunt nefondate, urmând a le respinge ca atare.
Astfel, se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt creată prin activitatea infracțională desfășurată de cei doi inculpați, dându-i o încadrare juridică corespunzătoare.
De asemenea, prin mijloacele de probă uzitate și anume: plângerea formulată de către, notificare, proces-verbal de predare-primire, statutul Asociației SA, încheierea din 4.06.2001, conținutul convenției încheiată între Asociația nr.49, actul adițional nr.1 la Convenție, factura fiscală, cerere de consultare contract de vânzare-cumpărare nr.542/2001, copie de pe decizia civilă nr.633/2002, declarații de martori, toate coroborate cu declarațiile inculpaților, conduc indubitabil la stabilirea vinovăției acestora sub aspectul săvârșirii infracțiunilor reținute în sarcina lor de către parchet și, ulterior,trimiși în judecată prin rechizitoriu.
Inculpatul, prin declarația sa, arată că își menține toate declarațiile date la parchet, recunoaște faptele săvârșite și, la data de 30 octombrie 2002, s-a prezentat la sediul, a discutat cu celălalt coinculpat, stabilind de comun acord să-i livreze cantitatea de 200 tone, contractul încheindu-l la data de 30 octombrie 2002 (l-au antedatat), în realitate s-a încheiat a doua zi după discuții, la 31 octombrie 2002. În contract, susțin cei doi inculpați, au stabilit de comun acord că, pe măsură ce grâul achiziționat de la Comcereal se procesa și încasa bani sau file CEC să achite în continuare materia primă către furnizor.
În contract, se mai stipula că plata se face prin ordin de plată ori ei foloseau file CEC.
Inculpatului Administrația financiară i-a pus sechestru pe moară și nu a mai putut funcționa.
Inculpatul Gaa rătat în declarația sa că, în noiembrie 2002 încheiat un contract cu SC SRL pentru livrarea a 200 tone, pe care l-a semnat în calitate de director, iar la poziția director economic, a semnat contabilul șef. Conform acestui contract, plata trebuia făcută în termen de 30 de zile de la data livrării (30 oct.2002), prin ordin de plată. S-a plătit suma de 76 mil. lei vechi, restul de 700 mil. lei vechi - nu. Ulterior, a aflat că societatea căreia îi livrase marfa, se afla în incapacitate de plată (incidență de plată).
Inculpatul, astfel cum rezultă din probe, a încheiat o promisiune de vânzare cu societatea Import-Export SR B și, la propunerea unei persoane din Ministerul Agriculturii, a introdus trei persoane (, și ), străine de societate, cu scopul de a forma -ul, a negociat cu aceștia și, astfel a obținut 63% procent din activele societății. La data de 31.05.2002 trebuia plătită rata nr.3 către FPS, în condițiile în care nu se plătise nici rata nr.2, așa că cei trei acționari aveau acțiunile blocate conform adunării generale și deci, nu puteau plăti și, pentru a ieși din impas, nevoit a trebuit să încheie acea promisiune de vânzare pentru a încheia ratele restante și a salva societatea.
Vinovăția inculpatului constă în aceea că acesta a trecut în actul adițional că acestea reprezintă un împrumut, că avea calitatea de reprezentant legal al societății în momentul când a semnat actul, însă nu avea aprobarea Consiliului de Administrație.
În concluzie, din probele administrate, rezultă fără echivoc, cu privire la vinovăția celor doi inculpați, următoarele aspecte:
La 28.05.2002,inculpatul, în calitate de președinte al Consiliului de Administrație al Asociației Salariaților SA G, acționar majoritar (63%) la SC SA G, a semnat cu SC Import Export SRL Convenția de împrumut nr.20/28.05.2002, cu scopul obținerii pentru asociație a unor fonduri pentru plata ratei a doua restante în contractul de privatizare, încheiat cu FPS.
La 18.10.2002, s-a încheiat un act adițional, prin care G, în calitate de persoană juridică se obliga să preia toate obligațiile de plată asumate prin convenție și actul adițional. Însă, obligațiile de plată inculpatul G le-a garantat cu patrimoniul SC "" SA G, contrar actului constitutiv și legislației în vigoare, neexistând aprobarea Adunării generale a acționarilor societății sau a Consiliului de Administrație.
La 30 octombrie 2002, inculpatul G, în calitatea sa de director la SC SA G, a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu SC SRL, jud. T, pentru cantitatea de 200 tone la prețul de 330 lei/kg, cu plata în 30 zile de la încărcarea fiecărui transport.
Pentru a garanta plata, de data aceastainculpatul- administrator al SC SRL, jud. T, la data semnării contractului a predat furnizorului o filă CEC în alb, deși cunoștea foarte bine că societatea se afla în centrala incidentelor de plată a BNR, începând cu data de 24.05.2002, având interdicție de emitere CEC-uri până la data de 10 decembrie 2003.
Astfel, inculpatul G nu avea mandat special să negocieze și să semneze vreun act, adunarea generală nu-l împuternicise și, prin urmare, nu putea angaja credite pentru societate, în consecință, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.246 Cod penal.
Cât privește schimbarea de încadrare juridică art.334 Cod procedură penală, din infracțiunea prevăzută de art.249 Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art.84 din Legea nr.59/1934, privind CEC-ul, se constată că inculpatul a luat fila CEC de la, filă care nu se putea deconta prin bancă, întrucât era barată, iar inculpatul G cunoștea diferența dintre o filă CEC corespunzătoare și una care nu se putea deconta.
Inculpatul Gad at dovadă de pasivitate, în sensul că nu a verificat posibilitatea contractorului și nici garanțiile oferite în momentul în care au existat relații comerciale (concluzii raport expertiză contabilă).
Concluzionând, Curtea constată că faptele sunt dovedite și, în consecință, nu poate primi cererile de achitare solicitate de inculpatul G, în cauză neregăsindu-se niciunul din cazurile de casare invocate de către acesta, prin apărătorul său, în susținerea motivelor de recurs invocate oral, cât și în scris.
În ceea ce privește activitatea infracțională a inculpatului, se constată că, acesta a comis infracțiunea prin inducerea în eroare a societății prejudiciate, cunoscând că fila CEC nu putea fi decontată prin bancă, întrucât era barată, a emis o filă CEC în alb, deși cunoștea i faptul că societatea al cărei administrator era (SC ) se afla în centrala incidentelor de plată a BNR.
Mai mult, pentru a se proceda la o schimbare a încadrării juridice (decizia ÎCCJ nr.IX/2005 din 9 febr.2006 din infracțiunea prev.de art.215 alin.1 și 2 Cod penal, în infracțiunea prev.de art.84 alin.1, pct.2 din Legea nr.59/1934, se impune ca beneficiarul CEC-ului să aibă cunoștință, în momentul emiterii, că nu există disponibilul necesar acoperirii la tras ori, în cauza dedusă judecății, acest aspect nu a fost dovedit, din contră, apare intenția clară de prejudiciere a societății manifestată de inculpat. De altfel, contractul prevedea ca plățile să se facă prin ordine de plată și nu file CEC.
Așa fiind, în raport de cele invederate mai sus, nici în ceea ce-l privește pe acest inculpat, nu se regăsește cazul de casare invocat și nici nu poate primi Curtea cererea de achitare solicitată de acesta, fapta sa fiind dovedită fără putință de tăgadă, ca de altfel și vinovăția sa.
Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate, Curtea apreciază că instanțele au avut în vedere Criteriile generale prevăzute de art.72 din Codul penal, că pedepsele aplicate sunt echilibrate, judicios individualizate, iar prin modalitatea de executare a acestora este atins scopul pedepsei prevăzut de art.52 Cod penal.
Prin urmare, în baza art.38515pct.1, lit.b din Codul d e procedură penală, Curtea urmează să respingă, ca nefondate, recursurile declarate de către recurenții inculpați G și.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Conform art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații G și împotriva deciziei penale nr. 22/A/09.03.2009 a Tribunalul Giurgiu.
Obligă recurentul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat și pe inculpatul G la 500 lei cheltuieli judiciare statului, din care se avansează onorariul avocatului din oficiu din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red.-Trib.
Red.-Jud.
Președinte:Corneliu Bogdan Ion TudoranJudecători:Corneliu Bogdan Ion Tudoran, Lavinia Lefterache
