Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 cod penal). Sentința 39/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
SENTINȚA NR. 39
Ședința publică din data de 05 martie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind pronunțarea asupra procesului penal pornit prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia nr.853/P/2002, prin care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului, fiul lui și, născut la 2.03.1960 în, jud.N, domiciliat în C,-, -.A,.7, jud.C, pentru infracțiunea de abuz în serviciu prev. și ped. de art.246, cauză strămutată și venită spre rejudecare potrivit deciziei penale nr.588/04.07.2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 27.02.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea pentru data de 5 martie 2008, când a dat următoarea sentință:
CURTEA
Asupra cauzei penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin decizia penală nr.588 din 4.07.2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău și partea civilă, cu sediul în M,-, jud.C, s-au casat sentința penală nr.1708/2006 pronunțată de Judecătoria Buzău și decizia penală nr.15/2007 pronunțată de Tribunalul Buzău și s-a dispus rejudecarea cauzei în primă instanță de către Curtea de Apel Ploiești.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că prin rechizitoriul nr.853/P/2002 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalias -a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului, fiul lui și, născut la 2.03.1960 în, jud.N, domiciliat în C,-, -.A,.7, jud.C, studii superioare, fără antecedente penale, pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. și ped. de art.246
S-a reținut în actul de acuzare că inculpatul, având calitatea de executor judecătoresc, în cadrul atribuțiilor de serviciu, cu știință, a îndeplinit defectuos mai multe acte, cauzând o vătămare părții vătămate
Cauza a fost înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Mangalia, iar ulterior, urmare strămutării cauzei de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin încheierea nr.4531 din 14.09.2004 la judecătoria Buzău.
Cu ocazia rejudecării, Curtea, a dispus audierea părții vătămate, prin administratorul său - și a inculpatului, declarațiile acestora fiind atașate la filele 156-157 dosar.
Prin declarația dată, partea vătămată a susținut că se constituie parte civilă cu suma de 300.000 lei (RON) reprezentând despăgubiri ca urmare a faptelor comise de către inculpat, arătând că în baza unei hotărâri judecătorești definitive se începuse executarea silită împotriva societății pentru suma de cca 26 miliarde lei (ROL), iar la momentul la care inculpatul a preluat executarea, toate actele de executare, inclusiv publicațiile de vânzare, fuseseră anulate. S-a susținut că în aceste condiții inculpatul a trimis notificări partenerilor săi de afaceri prin care erau încunoștiințați asupra noului proprietar, împrejurări în care aceștia deși aveau termene scadente de plată a chiriilor, au întârziat plata lor, situație ce a generat neîndeplinirea de către aceasta a obligațiilor către stat.
De asemenea, a susținut că tot din cauza activității inculpatului, care până în anul 2001 ocupa locul trei pe țară în domeniul turismului, a fost pusă în situația de a nu mai avea contracte și, a fost afectat în egală măsură prestigiul pe care administratorul societății îl avea ca om de afaceri..
Administratorul, a declarat că se constituie parte civilă și în calitate de persoană fizică cu suma de 100.000 lei (RON), cu titlu de daune morale, susținând că i-a fost afectată imaginea și urmare somațiilor continue primite de la inculpat i-a fost afectată sănătatea, în sensul că a suferit depresii, chiar nevroze.
Inculpatul a declarat cu ocazia audierii că nu recunoaște săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, respectiv cea prev. de art.246 Cod penal.A susținut că în anul 2000, în baza unei hotărâri penale definitive, s-a pornit executarea silită imobiliară împotriva pentru suma de 24 miliarde lei (ROL), sens în care a întocmit comandamentul asupra a trei imobile, două hoteluri și un restaurant, proprietatea societății debitoare, imobile ce fuseseră indisponibilizate încă din timpul cercetării penale, prin aplicarea sechestrului asigurător.
A mai arătat că după intrarea în vigoare a Legii nr.188/2000, executarea silită a fost continuată de către un executor judecătoresc din M, care a procedat la vânzarea imobilelor către creditorii adjudecatari, ocazie cu care s-a încheiat un proces verbal în anul 2001, ce a fost contestat de debitoare, lucru pe care l-a aflat după ce, la cererea unuia dintre creditori, a fost angajat să continue executarea.
Mai susține inculpatul că după admiterea contestației, debitoarea a obținut un certificat emis de Parchet, din care personal a înțeles că privește doar suspendarea pedepselor aplicate inculpaților, întrucât nu avea nici o altă dispoziție și era emis la cererea inculpaților.
De asemenea, inculpatul a arătat că în anul 2002 fost anulat procesul verbal de licitație, urmare admiterii contestației debitorului și, la cererea creditorilor, a procedat la refacerea actului în condițiile legii, apreciind, pe temeiul dispozițiilor cuprinse în legea executorilor judecătorești, că poate îndrepta eroarea materială câtă vreme procesul verbal a fost anulat de instanță pentru vicii de formă.
Totodată, inculpatul a declarat că instanța a anulat actul pe care l-a întocmit precum și pe cele subsecvente, respectiv actele de adjudecare, precizând că imobilele urmărite nu au ieșit niciodată din posesia, folosința și proprietatea debitoarei, așa încât partea civilă nu a suferit nici un prejudiciu.
În ședința publică din 1 februarie 2008 partea civilă a solicitat proba cu înscrisuri, în dovedirea temeiniciei pretențiilor civile solicitate, ambele părți înțelegând să se folosească, în prezenta cauză, de expertiza contabilă întocmită anterior de expert.
În cauză, a formulat întâmpinare Casa de Asigurări a Executorilor Judecătorești din România, susținând că potrivit art.42 alin.2 din Legea nr.188/2000 are calitatea de asigurător de răspundere profesională a executorului judecătoresc, solicitând însă a se avea în vedere dispozițiilor cuprinse în art.34 din lege și ale art.31 din Statutul propriu, prin care se stabilește că despăgubirea nu poate depăși limita maximă de 5.000 lei (RON).
Examinând întregul material probator administrat în cauză, atât în timpul urmăririi penale cât și în faza de judecată, respectiv înscrisurile depuse: sentința penală nr.1259/15.12.1999 pronunțată de Judecătoria Giurgiu, jud. G, definitivă prin decizia penală nr.2011/30.11.2000 a Curții de Apel București, actul de adjudecare din 23.07.2002, ordonanța nr.1008/22.04.2002 a Judecătoriei Mangalia, procesul verbal de licitație din 2.07.2001, procesul verbal de îndreptare a erorilor materiale și omisiunilor nr-, notificări din 31.07.2002, somații din 2.08.2002, publicațiile de vânzare din 15.04.2002 și 30.04.2002, notificarea nr.195/17.07.2001, procesul verbal nr.6/2.07.2001, sentința civilă nr.2411/27.09.2001 a Judecătoriei Mangalia, cererea prin din 22.04.2002 privind efectuarea unei expertize pentru imobilele supuse vânzării la licitație, încheierea din 29.05.2002 și sentința civilă nr.1242/4.06.2002 a Judecătoriei Mangalia, cererea din 12.06.2002, procesul verbal de licitație imobiliară nr- din 23.07.2002, procesul verbal din 23.07.2002, actele de adjudecare, sentința civilă nr.1934/26.09.2002, declarațiile părții vătămate, prin administrator, declarațiile martorului și declarațiile inculpatului, Curtea reține următoarea situație de fapt:
Inculpatul are calitatea de executor judecătoresc și își desfășoară activitatea în cadrul Biroului Executorului Judecătoresc.
În această calitate, în urma cererii formulată de creditoarele SRL C și SRL C, la data de 24.10.2001, a preluat dosarul de executare nr.6/2001 de la Biroul Executorului Judecătoresc, înregistrat sub nr.173/2001.
Obiectul dosarului de executare nr.173/2001 îl reprezenta sentința penală nr.1259/15.12.1999 a Judecătoriei Giurgiu, definitivă prin decizia penală nr.2011/30.11.2000 a Curții de Apel București.
Anterior preluării dosarului de executare la data de 2.07.2001. imobilele aparținând debitoarei M, respectiv Hotelul, Hotelul și restaurantul au fost adjudecate de creditoarele SRL C și SRL C, în contul creanței pe care debitoarea o avea față de acestea.
Prin sentința civilă nr.2411/27.09.2001 a Judecătoriei Mangaliaa fost admisă contestația la executare formulată de debitoarea și s-a constatat nulitatea absolută a procesului verbal de licitație, ocazie cu care s-a dispus anularea tuturor actelor de executare emise ulterior procesului verbal de licitație, moment în care dosarul de executare a fost preluat de inculpatul.
La data de 11.04.2002, inculpatul a dispus reactualizarea creanțelor, comunicând debitoarei procesul verbal de actualizare, iar la data de 15.04.2002 inculpatul emite publicațiile de vânzare la licitație și stabilește drept termen de vânzare la licitație publică ziua de 30.04.2002.
Este de reținut că după primirea notificării asupra creanțelor reactualizate, prin administratorul său, adresează Biroului Executorului Judecătoresc o cerere, prin care solicită efectuarea unei expertiză pentru imobilele supuse vânzării la licitație, căreia inculpatul nu i-a dat curs.
Rezultă de asemenea că, față de actele de executare dispuse, a solicitat suspendarea executării silite, ce a fost dispusă de Judecătoria Mangalia prin Ordonanța 1008 din 29.04.2002 până la soluționarea contestației ce făcea obiectul dosarului nr.837/2002 al aceleiași instanțe. Pe fond, prin sentința civilă nr.1242/4.06.2002 instanța a dispus anularea formelor de executare întocmite de în dosarul de executare nr-, respectiv publicația de vânzare din 15.04.2002 și procesul verbal de actualizare a creanțelor din 11.04.2002.
La data de 12.06.2002 creditoarele SRL și SRL, prin cererea scrisă, au solicitat inculpatului îndreptarea greșelilor și completarea omisiunilor din procesul verbal de licitație nr.6/2001, întocmit de executorul judecătoresc la 2.07.2001, motivat de faptul că respectivul proces verbal a fost anulat de Judecătoria Mangalia ca urmare a încălcării condițiilor de formă prev. de art.388 Cod procedură civilă.
În vederea soluționării acestei cereri, inculpatul a citat părțile, iar la 23.07.2002, în prezența reprezentanților creditoarelor, a întocmit un alt proces verbal de licitație precum și actul de adjudecare pentru fiecare activ, apreciind că instanța a anulat doar procesul verbal iar nu și licitația din 12.07.2001.
Raportat la situația de fapt expusă anterior și care nu a fost contestată de inculpat, se constată că, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, ce rezultă din prevederile Legii nr.188/1.10.2000, modificată și completată și celelalte dispoziții legale ce reglementează activitatea de executare silită, inculpatul a îndeplinit, în mod defectuos, mai multe acte, astfel: a emis publicațiile de vânzare din 15.04.2002 și a stabilit ca termen de vânzare la licitație publică ziua de 30.04.2002, încălcând astfel disp. art.504 alin.2 Cod procedură civilă, potrivit cărora "termenul stabilit pentru vânzare nu va fi mai scurt de 30 de zile și nici mai mult de 60 de zile de la afișarea publicației de vânzare la locul un de va avea loc licitația"; a emis publicațiile de vânzare fără să procedeze la reactualizarea prețului imobilelor supuse vânzării, la dosarul de executare neexistând o dovadă privind acordul părților cu privire la prețul imobilelor și nici o expertiză în acest sens, așa cum rezultă din art.500 alin.2 cu referire la art.411 alin.3 deși debitoarea solicitase administrarea probei cu expertiză tehnică evaluare imobile; a îndreptat erorile materiale și omisiunile vădite din procesul verbal de licitație nr.6/2001 încheiat de executorului judecătoresc, în condițiile în care cunoștea că acesta fusese declarat nul printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă și a încheiat proces verbal de licitație, emițând în aceeași zi acte de adjudecare pentru fiecare activ urmărit, în condițiile în care nu a avut loc o licitație, încălcând astfel disp. art.500-511 Cod procedură civilă.
Este de reținut că inculpatul, având calitatea de executor judecătoresc este funcționar public, fiind învestit, potrivit art.2 alin.2 din Legea nr.188/2000, să îndeplinească un serviciu de interes public.
În drept, fapta inculpatului, care în calitate de executor judecătoresc, în exercitarea atribuțiilor de serviciu a îndeplinit, cu știință, acte de executare în mod defectuos, cu încălcarea repetată a legii, cauzând prin aceasta o vătămare a intereselor legale ale M, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.246 Cod penal, text de lege în baza căruia va dispune condamnarea inculpatului.
Sub aspectul laturii subiective, Curtea apreciază că inculpatul a acționat cu intenție indirectă, având în vedere că toate actele de executare au fost făcute la cererea creditorilor, cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile în materia executării silite imobiliare și ignorarea unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile pronunțate în legătură cu executarea silită continuată sau efectuată de acesta.
Inculpatul a avut cunoștință de măsurile dispuse de instanță vizând anularea actelor de executare întocmite, fie de la creditori dar și ca urmare a faptului că pentru soluționarea fiecărei contestații la executare formulată de către debitoare, instanța a solicitat biroului în care își desfășura activitatea, dosarul de executare, însă acesta, în mod nejustificat, a ignorat atât dispozițiile legale cât și deciziile instanței, cauzând prin aceasta o vătămare a intereselor legale ale
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, ea rezultă din faptul că în activitatea de executare silită privind vânzarea la licitație a imobilelor, inculpatul, în calitate de executor judecătoresc, funcționar public, și-a îndeplinit în mod defectuos sarcinile de serviciu, toate acțiunilor sau inacțiunile descrise anterior, constituind elementul material al infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art.246 Cod penal.
Referitor la urmarea infracțiunii, aceasta constă în atingerea adusă calității relațiilor de serviciu din unitatea în care își desfășoară activitatea subiectul activ, cu consecința vătămării intereselor legale ale unei persoane. În calitate de subiect pasiv al acestei infracțiuni, era îndreptățită la respectarea drepturilor recunoscute acesteia prin lege și alte acte normative, în speță, prin dispozițiile cuprinse în Legea nr.188/2000 și normele din Codul d e procedură civilă.
Desfășurarea activității de către executorii judecătorești este reglementată în cap.V din Legea nr.188/2000, iar pentru încălcarea anumitor obligații, legea specială prevede răspunderea civilă și disciplinară a acestora.
De asemenea, Legea nr.188/2000 prevede în art.53 alin.6 că, nerespectarea, cu rea credință, de către executorul judecătoresc a obligației de a se conforma hotărârii judecătorești rămase irevocabile constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoarea de la unu la 3 ani, iar dacă fapta a fost săvârșită din culpă, cu închisoarea de la 3 luni la un an sau cu amendă.
În cauza de față, însă, partea vătămată a formulat plângere penală împotriva inculpatului pentru încălcarea de către acesta a dispozițiilor legale aplicarea în efectuarea executării silite ce a format obiectul dosarului -, iar nu pentru nerespectarea obligației stabilite prin titlul executoriu, așa încât dispozițiile legale incidente sunt cele prev.de art.246 Cod penal.
Apărarea inculpatului în sensul că fapta reclamată de partea vătămată SC SA, nu există și, prin urmare, se impune achitarea sa, nu poate fi primită de instanță având în vedere că din întreg materialul probator administrat în cauză, rezultă, dimpotrivă, că fapta există, este prevăzută de legea penală, prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și este săvârșită cu vinovăție, fiind îndeplinite așadar, toate trăsăturile esențiale ale infracțiunii, așa cum rezultă din art.17 Cod penal, de natură să atragă răspunderea penală a acestuia.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, instanța va avea în vedere dispozițiile cuprinse în art.72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, împrejurările comiterii infracțiunii, limitele de pedeapsă prevăzută de lege, de la 6 luni la 2 ani și persoana inculpatului, necunoscută cu antecedente penale, cu atitudine procesuală corespunzătoare, așa încât va aplica acestuia o sancțiune situată la limita inferioară a textului de lege incriminator.
Fiind îndeplinite cerințele impuse de art.81 Cod penal și apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare stabilită conform art.82 Cod penal.
De asemenea, având în vedere data comiterii infracțiunii, respectiv anterior intrării în vigoare a Legii nr.543/2002, în temeiul disp. art.1 se va dispune grațierea în totalitate a pedepsei aplicate și conform disp. art.120 alin.2 Cod penal va fi redus termenul de încercare cu durata pedepsei.
În temeiul disp. art.71 Cod penal se vor aplica inculpatului pedepsele accesorii prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II a, lit.b și c din Codul penal, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal se va dispune suspendarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza disp. art.359 Cod procedură penală, se va atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării disp. art.83 și art.7 din Legea nr.543/2002, privind revocarea beneficiului suspendării condiționate, ori al grațierii condiționate în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni pe parcursul termenului de încercare al suspendării sau grațierii condiționate.
În ceea ce privește latura civilă, așa cum s-a arătat anterior, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 300.000 lei, reprezentând pagubele produse prin fapta inculpatului.
Concret, s-a susținut că în perioada în care s-a derulat activitatea infracțională a inculpatului, societățile cu care avea încheiate contracte de locațiune nu au achitat la termen sumele stabilite, producând acesteia mari pierderi, determinând totodată, neonorarea propriilor obligații către bugetul de stat.
Din coroborarea înscrisurilor depuse de partea civilă, respectiv adresa 5756/20.02.2008 emisă de - C, certificatul de atestare fiscală 25865/18.02.2008 emis de Primăria Municipiului M, cu expertiza contabilă efectuată în cauză de expert, rezultă că la debutul activității infracționale înregistra o pierdere de 74.070.015 lei (ROL), iar în perioada 23.07.2002-2004, locatoarele SRL și SRL și-au onorat obligațiile de plată, cu depășirea termenelor scadente, însă, pentru întârzierea la plată acestora le-au fost calculate penalități de întârziere conform contractului de locațiune de gestiune, așa încât nu se poate reține că între situația financiară a părții vătămate și activitatea inculpatului există legătură de cauzalitate.
De asemenea, nici între impozitele și taxele datorate statului și neachitate de partea vătămată și activitatea infracțională a inculpatului nu există legătură de cauzalitate, atâta timp cât aceasta datora la bugetul de stat în perioada 2002-2004 suma de 390.220.000 lei, reprezentând impozite pe clădiri, terenuri și mijloace de transport și suma de 674.980.000 lei impozit pe profit și TVA la bugetul de stat și a încasat în aceeași perioadă de la cele două locatoare suma de 2.956.012.000 lei.
În examinarea cererii de despăgubiri formulată de, nu poate fi ignorată situația financiară a societății anterior preluării de către inculpat a dosarului de executare silită, când aceasta datora creditorilor SRL și SRL suma de cca 24 miliarde lei și care în mod evident nu a avut legătură cu activitatea infracțională a inculpatului.
În raport de considerentele expuse, Curtea, apreciind că între prejudiciul încercat de partea civilă și infracțiunea comisă de inculpat nu există raport de cauzalitate și prin urmare nu sunt îndeplinite cerințele răspunderii civile delictuale, va respinge acțiunea civilă a acestei societăți, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește acțiunea formulată de partea civilă, care a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 100.000 lei, cu titlu de daune morale, Curtea apreciază că cererea este în parte întemeiată, în sensul că față de durata lungă de timp în care s-a desfășurat executarea silită, care nici în prezent nu este finalizată, încălcarea repetată a legii de către inculpat, ceea ce a determinat promovarea de către acesta a numeroase acțiuni în justiție, toate soluționate în favoarea sa și care au avut ca urmare, pe lângă scăderea încrederii partenerilor de afaceri în activitatea desfășurată de acesta și afectarea stării de sănătate, se impune acordarea unei despăgubiri în cuantum de 5.000 lei, cu titlu de daune morale, reprezentând prejudiciu personal nepatrimonial încercat de partea civilă.
La aprecierea cuantumului a fost avut în vedere ca acesta să nu reprezinte o sancțiune excesivă pentru inculpat și nici o îmbogățire nejustificată a părții civile.
De aceea, în temeiul disp. art.14 alin.3 lit.b Cod procedură penală comb. cu art.998 cod civil și art.42 din Legea nr.188/2000, se va dispune obligarea inculpatului, în solidar cu asigurătorul Casa de Asigurări a Executorilor Judecătorești din România la plata sumei de 5.000 lei, cu titlu de daune morale, aceasta din urmă în limita sumei asigurate la nivelul anului 2002.
În temeiul disp. art.192 alin.1 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Rejudecând, după casare, conform deciziei penale nr.588 din 4 iulie 2007 Curții de Apel Ploiești:
Condamnă pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 02.03.1960 în, județul N, cetățean român, studii superioare, executor judecătoresc -, divorțat, fără antecedente penale, domiciliat în C,-, - scara A apart.7, județul C, identificat cu Pașaport nr.- eliberat de Inspectoratul Județean de Poliție la data de 07.09.2004, în baza disp.art.246 Cod penal, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.
Conform disp.art.71 Cod penal aplică inculpatului pedepsele accesorii prev.de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b și c din Codul penal.
În temeiul disp.art.81 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit conform disp.art.82 Cod penal iar în baza disp.art.71 alin.5 Cod penal dispune suspendarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza disp.art.1 din legea nr.543/2002 privind grațierea unor pedepse, constată grațiată în totalitate pedeapsa aplicată și conform disp.art.120 alin.2 Cod penal reduce termenul de încercare cu durata pedepsei, stabilind că acesta este de 2 ani.
În baza disp.art.359 p Cod Penal atrage atenția inculpatului asupra consecintelor nerespectării disp.art.83 Cod penal și art.7 din Legea nr.543/2002 privind revocarea beneficiului suspendării condiționate ori al grațierii condiționate în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni pe parcursul termenului de incercare al suspendării ori grațierii condiționate.
Admite în parte acțiunea formulată de partea civilă domiciliat în M,- județul C și obligă pe inculpatul în solidar cu asigurătorul Casa de Asigurări a executorilor judecătorești din România cu sediul în B sector 1--8.6.33 la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale, acesta din urmă în limita sumei asigurate la nivelul anului 2002.
Respinge, ca neîntemeiată, actiunea formulată de partea civilă SC. SA cu sediul în M- județul
Obligă inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru părțile lipsă la dezbateri, de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 5 martie 2008.
Președinte, Grefier,
Red./.red.
2 ex./24.03.2008
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea
