Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 cod penal). Decizia 481/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 481/2008
Ședința publică de la 25 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Bădilă
JUDECĂTOR 2: Maria Covaciu
JUDECĂTOR 3: Leontin Coraș
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de partea civilă împotriva deciziei penale nr. 147/16 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat avocat cu delegație de apărător ales al părții civile recurente, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care nefiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocata părții civile recurente solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și rejudecând a se pronunța o hotărâre de condamnare a inculpatului pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 213 cod penal și art. 246 cod penal, iar ca o consecință a se dispune și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
Precizează că recuperarea creanțelor bugetare nu poate constitui o dezincriminare a infracțiunii, pericolul social ridicat este evident, conduita și modul și mijloacele săvârșirii faptelor sunt evidente iar sancțiunea administrativă aplicată este insuficientă având în vedere că inculpatul nu se află la prima confruntare cu legea penală.
Reprezentantul parchetului a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei atacate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Sub numărul - din 23.05.2007 sa înregistrat pe rolul Judecătoriei Avrig plângerea formulată de petentul împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ din data de 22.11.2006 în dosarul nr.950/P/2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu și a rezoluției nr. - din 23.04.2007 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu.
Prin sentința penală nr. 392/08.06.2007 pronunțată de Judecătoria Sibiu în
dosarul nr. 4237/306/207, s-a declinat competența de soluționare a plângerii în
favoarea Judecătoriei Avrig, cauza fiind astfel înregistrată pe rolul acestei
instanței, cu același număr de dosar, la data de 29.06.2007.
Prin sentința penală nr. 83/22.08.2007, pronunțată de Judecătoria Avrig, instanța a respins ca nefondată, în temeiul art. 2781alin. 8 lit. a plângerea C.P.P. formulată de petentul împotriva actelor emise de procuror menționate, mai sus.
mpotriva sentinței penale nr. 83/2007 a formulat recurs petentul. Prin decizia penală nr. 339/22.10.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu, s-a admis recursul formulat de petent, s-a casat sentința necurată și rejudecând cauza în fond, tribunalul a admis plângerea formulată de petent împotriva ordonanței și rezoluției pe care le-a desființat și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond, Judecătoria Avrig, formându-se prezentul dosar.
Potrivit prevederilor art. 2781alin. 9.C.P.P. plângerea petentului constituie actul de sesizare al instanței.
Prin sentința penală nr. 44 din 9.04.2008, Judecătoria Avriga dispus achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat C.P.P. la art. 10 lit.1pentru C.P.P. infracțiunile prevăzute de art. 213 și art. 246 Cod penal. în baza art. 181Cod penal raportat la art. 91 Cod penal s-a aplicat o amendă cu caracter administrativ în sumă de 1.000 lei. În baza art. 346.C.P.P. s-a respins acțiunea civilă formulată de către partea civilă.
S-a reținut prin hotărâre că la data de 22.08.2006 la sediul Primăriei comunei a avut loc o licitație pentru vânzarea unui teren extravilan, licitație care a fost condusă de către inculpat în calitate de primar și la care a participat în nume propriu și ca persoană fizică partea vătămată.
După terminarea licitației, inculpatul a luat plicul care conținea garanția depusă conform legii pentru participare la licitație a părții civile și a dat dispoziție casierei primăriei să rețină din banii aflați în plic suma de 4.000 lei datorată Primăriei de către SC al cărei administrator era partea vătămată. Plicul în care se aflau banii era sigilat, a fost desfăcut de către inculpat iar la dispoziția acestuia, casiera a reținut suma de 4.000 lei eliberând chitanță pentru aceasta iar plicul și chitanța a fost ridicată de către o persoană în numele părții vătămate, după câteva zile.
Inculpatul a recunoscut că a dat dispoziție casierei dar nu a recunoscut că a desfăcut el plicul. Instanța a apreciat că s-a adus o atingere minimă unei valori sociale apărate de lege astfel că s-a dispus o amendă administrativă împotriva inculpatului.
Instanța a apreciat că plata daunelor morale și materiale este neîntemeiată deoarece partea vătămată nu a încercat nici un prejudiciu material și nu s-a creat nici un prejudiciu moral. De fapt, parte vătămată nu a făcut dovada unui prejudiciu moral sau material.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel solicitând condamnarea inculpatului pentru săvârșirea celor două infracțiuni și obligarea la despăgubiri materiale și morale.
Prin decizia penală nr. 147/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr- s-a admis apelul părții civile, a desființat parțial hotărârea și procedând la o nouă judecată a obligat pe inculpat să plătească părții civile suma de 4000 lei, reprezentând despăgubiri civile, iar în temeiul art. 192.pr.penală inculpatul intimat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele:
Starea de fapt a fost corect reținută de către instanță iar încadrarea juridică este legală și temeinică.
Critica hotărârii se referă la integralitatea hotărârii adică atât cu privire la faptul că inculpatul nu a fost condamnat dar și la faptul că nu a fost obligat la despăgubirea părții civile.
Instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt. De asemenea, în mod judicios a apreciat că fapta inculpatului, împrejurările în care s-a săvârșit nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Inculpatul a acționat în virtutea calității pe care o avea apreciind în mod greșit că este îndreptățit să sancționeze pasivitatea și refuzul părții civile dea-și achita obligațiile cetățenești și obligațiile financiare pe care le avea societatea comercială al cărei acționar este față de Primăria.
Desigur așa cum s-a reținut și de către instanța de fond, faptele inculpatului întrunesc conținutul constitutiv al infracțiunilor de abuz de încredere și abuz în serviciu contra intereselor persoanei dar circumstanțele producerii acestora diminuează pericolul social al acestor fapte penale care nu sunt de maniera a conduce la concluzia îndeplinirii celor trei trăsături ale infracțiunii prevăzute de art. 17 Cod penal.
În cauză de fapt, sunt incidente dispozițiile art. 181Cod penal iar sancționarea administrativă a inculpatului este suficientă pentru atingerea scopului legii penale.
Hotărârea este criticabilă însă, sub aspectul laturii civile deoarece deși s-a dispus achitarea inculpatului totuși, din punct de vedere civil, urmează a răspunde patrimonial. Partea civilă avea obligații în cuantum de 4.000 lei către Primăria Comunei din anul 2003 ca urmare a sentinței civile nr. 333 din 19.05.2003 a Judecătoriei Avrig prin care s-a menținut o amendă contravențională în cuantum de 4.000 lei față de al cărei asociat este partea civilă.
Inculpatul și serviciul fiscal al primăriei au neglijat punerea în executarea acestei amenzi astfel că în data de 22.08.2006 a dispus punerea în executare.
Inculpatul în calitate de primar a dispus reținerea din sumele de bani depuse la primărie cu titlu de "taxă de participare la licitație" reținerea contravalorii acestei amenzi aplicate.
Desigur inculpatul avea alte modalități de a executa această amendă iar taxa de participare la licitație trebuia remisă în totalitate societății participante pierdut licitația.
Inculpatul, potrivit dispozițiile art. 126 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, putea înființa poprirea asiguratorie, sechestru asigurata, asupra bunurilor debitorului, ori nici una din aceste activități nu a realizat Primăria și primarul și s-a trecut direct la luarea unor sume de bani din cele încredințate de către partea civilă Primăriei.
Inculpatul nu a contestat împrejurarea că a dispus reținerea acestei sume de bani iar martorele audiate în cauză confirmă această împrejurare a dispunerii reținerii banilor de către inculpat.
Aceste forme legale de recuperare a sumelor de bani nu au fost inițiate de către inculpat nici după ce s-a formulat plângere penală împotriva persoanei sale
Având în vedere argumentele de mai sus urmează a obliga inculpatul să plătească apelantului parte civilă suma de bani de 4.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În cauză partea civilă nu a făcut dovada unor prejudicii morale și de fapt partea civilă la rândul ei a fost în culpă și prin comportamentul său a generat situația care a condus la cauza de față.
Din acest punct de vedere partea civilă nu poate pretinde despăgubiri morale atâta timp cât prin atitudinea sa a generat starea de fapt.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel a declarat recurs partea civilă.
Recursul a fost declarat în termen.
În motivarea recursului partea civilă a susținut că instanțele nu s-au pronunțat asupra faptelor reținute în sarcina inculpatului și nici cu privire la unele probe administrate, care evidențiază vinovăția inculpatului.
De asemenea, partea civilă a apreciat că s-a făcut o greșită aplicare a legii penale și civile prin aplicarea unei măsuri administrative
Partea civilă a invocat cazurile de casare prev. de art. 385/9 alin.1 pct.10 și 17/1 pr.penală.
Punctul 17/1 alin art. 385/9 alin.1 pr.penală a fost abrogat prin art. I pct. 185 din Legea nr. 356/2006.
Examinând hotărârea prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 385/9 alin.1 pct. 10.pr.penală, instanța apreciază că recursul este nefondat, din următoarele considerente:
Instanțele au administrat probele necesare elucidării laturii obiective și subiective a cauzei, reținând corect stare de fapt și constatând vinovăția inculpatului, pronunțându-se asupra infracțiunilor prev. de art. 213 și 246 cod penal reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare.
În mod corect instanțele, ținând seama de modul și mijloacele de săvârșire faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă fapta, de urmarea produsă, precum și de conduita inculpatului, a apreciat că s-a adus o atingere minimă valorilor apărate de lege și a aplicat dispozițiile art. 18/1 cod penal.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 385/15 alin.1 pct.1 lit.b pr.penală instanța va respinge ca nefondat recursul părții civile.
Conform art. 192 alin.2 pr.penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor fi suportate de partea civilă recurentă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă împotriva deciziei penale nr. 147/16.06.2008 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. obligă pe partea civilă să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25.09.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. LC 30.09.2008
Tehnored. VV 2 ex/01.10.2008
MI
MI,
Președinte:Mircea BădilăJudecători:Mircea Bădilă, Maria Covaciu, Leontin Coraș
