Abuz în serviciu contra intereselor publice (art.248 cod penal). Decizia 489/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 368/2009)
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALA NR. 489
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 2: Vasile Băjan
JUDECĂTOR 3: Niculae
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale ce are ca obiect RECURSUL declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 74 din data de 03.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I -a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - inculpat, personal, asistat juridic de apărător din oficiu, avocat, cu delegație pentru asistență juridică depusă la dosar, lipsă fiind intimații - inculpați,reprezentat juridic de avocat, cu delegație de substituire a apărătorului din oficiu și, reprezentat juridic de apărător din oficiu, avocat, cu delegație pentru asistență juridică depusă la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că în privința intimatului - inculpat acesta a fost citat sub numele de, insă apreciază că acest aspect nu viciază procedura de citare în condițiile în care intimatul respectiv nu a formulat nici apel și nici recurs în cauză, sentința primei instanțe fiind definitivă în privința acestuia.
Apărătorul din oficiu al recurentului - inculpatdepune la dosar înscrisuri în circumstanțiere, respectiv copie contractului individual de muncă,caracterizări de la locul actual de muncă, precum și de la un loc de muncă anterior, diploma de licență din 2008, precum și alte caracterizări de la diferite persoane fizice.
Reprezentantul Ministerului Public,luând cunoștință de înscrisurile în circumstanțiere, nu se opune încuviințării acestora.
Curtea, după deliberare, încuviințează proba cu înscrisuri în circumstanțiere pentru recurentul - inculpat, apreciindu-le pertinente, concludente și utile cauzei.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al recurentului - inculpat indică ca prim motiv de recurs cel prevăzut de disp. art. 385 ind. 9 pct. 21 Cpp, apreciind că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită cu inculpatul în cadrul judecării apelului, având în vedere disp. art.373 Cpp, potrivit cărora instanța de apel judecă și prin extindere apelul și cu privire la persoanele ce nu au declarat apel, ori și-au retras apelul. Totodată, apreciază că soluția instanței de apel ar fi putut fi diferită dacă acest inculpat ar fi fost în mod legal citat și dacă se prezenta în fața instanței de apel, motivat de împrejurarea că, din considerentele hotărârii atacate, rezultă că instanța a reținut că declarațiile inculpatului au avut o contribuție esențială la aflarea adevărului în prezenta cauză, și că acele declarații ale intimatului infirmă apărarea recurentului - inculpat .
În consecință, în temeiul art. 385 ind. 15 alin. 1 pct. 2. lit. c Cpp, solicită casarea deciziei atacată și să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului București.
Un alt motiv de recurs este cel vizat de disp. art. 385 ind. 9 pct. 18 Cp, în sensul că s-a comis o gravă eroare de fapt, întrucât situația de fapt reținut prin hotărârea atacată este contrară probelor și actelor existente la dosar.
În acest sens solicită să se aibă în vedere declarațiile martorilor ( fila 244 dosar fond), ( fila 246 dosar fond) și - ( fila 247 dosar fond), din toate acestea rezultând că aceștia nu au văzut ca recurentul să fi preluat documente ilegale ci, din contră, martorul - confirmă declarațiile inculpatului, în sensul că el este cel ce a înregistrat documentele respective, și personal a văzut persoana care se prezentase pentru a se elibera pașaportul, iar lui i s-a părut că acea persoană era cea din fotografie. Mai mult decât atât, din aceste declarații rezultă că recurentul se consulta cu colegii săi dacă avea dubii cu privire la identitatea unei persoane. În acest sens este de reținut și rezoluția pronunțată de DNA, din 20.08.2004, prin care se dispune neînceperea urmăririi penale în ceea ce-l privește pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență și luare de mită, întrucât nu rezultă indicii în sensul vinovăției inculpatului.
Martorul - confirmă că declarațiile inculpatului, în sensul că sub presiune a dat declarații la DNA; același martor a declarat, atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței de fond, că și el a dat prima declarație fiind supus unei anumite presiuni, în sensul că, dacă nu declară într-un anume sens " va fi băgat la zdup".
Solicită să se aibă în vedere că declarațiile martorei sunt oscilante, acestea nu se coroborează cu declarațiile inculpatului; așa cum reiese și din rezoluția mai sus amintită, această martora declară că i-ar fi dat inculpatului o sumă de bani, însă cu titlu de împrumut, în acest sens fiind și chitanța atașată la fila 32 dosar urmărire penală.
Declarațiile inculpatului nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă, iar instanțele inferioare nu au făcut aplicabile dispozițiile art. 69 Cpp.
Având în vedere toate aceste considerente, solicită achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. 1 lit. a) Cpp pentru fapta prevăzută și sancționată de disp. art. 248 Cp, în sensul că nu există dovezi certe în sensul că inculpatul și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu.
În cea ce privește infracțiunea de fals privind identitatea persoanei solicită să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. 1 lit. d) Cpp, având în vedere că faptei ii lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv vinovăția.
În sprijinul acestei cereri solicită să se aibe în vedere rapoartele tehnice de expertiză din care rezultă că în ceea ce privește pașaportul eliberat pe numele lui, actele au fost trimite de către martorul, acesta din urmă fiind chiar sancționat. În ceea ce privește pașaportul pentru numitul, este adevărat ca actele au fost preluate de către recurentul - inculpat, însă acesta avea carte de identitate valabilă, emisă de Secția 16 Poliție, respectiv de martora care, pentru faptul că a emis această carte de identitate, a primit o sancțiune administrativă.
În consecință, în temeiul art. 385 pct. 15 alin. 1 pct. 1 lit. 2 lit. b Cpp, solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale recurate și pe fond, rejudecând, să se dispună achitarea inculpatului în sensul celor de mai sus.
În subsidiar, dacă instanța va trece peste motivele de recurs mai sus invocate, solicită ca în temeiul dispozițiilor art. 385 ind. 9 pct. 14 Cpp, să se aplice dispozițiile art. 72 alin. 1 rap. la art. 76 lit. e Cp, cu aplicarea dispozițiilor art. 90 lit. e Cp, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar dacă inculpatului i se aplică doar o amendă penală și nu se menține pedeapsa la care fost condamnat de către instanța de fond. În acest sens solicită să se aibă în vedere actele depuse la dosar la acest termen, precum și faptul că, înainte de săvârșirea acestor fapte recurentul - inculpat a avut o conduită normală și nu s-a abătut de la normele sociale ori morale și, chiar ulterior pretinselor infracțiuni, acesta a încercat sa-și creeze un viitor, continuându-și studiile și fiind încadrat în muncă, cu carte de muncă, ca manager al SC.
Depune la dosar concluzii scrise.
Apărătorul din oficiu al intimatului - inculpat lasă la aprecierea instanței cu privire la recursul declarat în cauză.
Apărătorul din oficiu al intimatului - inculpat solicită admiterea în parte recursului declarat de inculpat, insă doar în ceea ce privește motivul achitării.
Cu privire la restituirea cauzei la instanța de apel solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Reprezentantul Ministerului Public, în ceea ce privește recursul declarat de inculpatul,susține că motivul întemeiat pe dispozițiile art. 385 ind. 9 pct. 21 Cpp, poate fi invocat doar într-un anumit termen, și anume cel prev. de art. 385 ind. 10 alin. 2 Cpp, iar potrivit alin. 3 rap la art. 385 ind. 9 pct. 21 Cpp nu este un caz de casare care să se ia în considerare din oficiu, pe de-o parte, iar pe de altă parte, inculpatul poate invoca lipsa de procedură din faza de judecată a apelului doar în ceea ce privește propria persoană și nu cu privire la ceilalți inculpați din cauză.
În consecință, susținerile apărătorului recurentului - inculpat cu privire la acest caz de casare nu sunt întemeiate prin prisma dispozițiilor art. 385 ind. 9 pct. 21 Cpp, lipsa de procedură indicată vizând situația unui alt inculpat și nu a inculpatul.
În ceea ce privește cazul de casare prev. de art. 385 ind. 9 pct. 18 Cpp, apreciază că situația de fapt fost corect reținută de către instanțe prin prisma probatoriului administrat, inculpatul săvârșit fapta cu vinovăție, așa cum în mod corect au apreciat instanțele în raport de același probatoriu și anume, având în vedere declarația inculpatului dată în prezența apărătorului ales la data de 29.11.2005, în care arată că: "am constatat că persoana existentă la ghișeu, nu corespunde cu persoana din fotografia aflată pe cartea de identitate. au confirmat că este vorba despre aceeași persoană, apoi am introdus datele în baza existentă la biroul Evidența Populației - Secția 14 Poliție, urmând să fie preluată de poșta militară pentru le duce la serviciul pașapoarte din - -"; procesul verbal de confruntare, întocmit ca urmare a confruntării efectuate intre inculpatul și, inculpatul, cu prilejul confruntării, a arătat că: " cu privire la actul lui, doua zi am verificat actele, când le-am copia pe CD, astfel cum prevede regulamentul, mi s-a părut că nu este una și aceeași persoană. Am introdus datele în baza existentă la Biroul Evidența Populației a Secției 14 Poliție urmând a fi preluate de poșta militară".
În situația în care avea dubiu cu privire la identitate, inculpatul trebuia să facă cunoscut acest aspect și organelor în drept, ori inculpatul a trimis actele mai departe, inducând astfel în eroare organele în drept să elibereze pașaportul, respectiv Biroul de pașapoarte din strada - -.
De asemenea, inculpatul, cu ocazia aceleiași confruntări, a arătat că:" nu am semnat de primire pașaportul emis pe numele. mi-a înmânat pașaportul în fața secției de poliție și nu în secția de poliție, așa cum cer prevederile legale"; mai mult, acel pașaport se eliberează titularului, și nicidecum unei alte persoane.
, actual, a arătat că nu s-a prezentat la ghișeu, ci este cel care i-a obținut pașaportul.
În declarațiile date, inculpatul recunoaște că i- dat numărul de telefon lui; rezultă deci faptul că inculpatul se cunoștea anterior prezentelor fapte cu inculpatul,astfel încât, susținerile acestuia din declarațiile date, sunt reale. Nu are nici o relevanță în prezenta cauză că DNA a dispus o soluție de netrimitere în judecată cu privire la fapte de corupție întrucât, în prezenta cauză, inculpatul este cercetat pentru cu totul alte fapte, respectiv abuz în serviciu și fals. Nu se examinează la acest moment dacă susținerile inculpatului cu privire la faptul că i-ar fi dat bani inculpatului, pentru a nu-și îndeplini atribuțiile de serviciu în mod corespunzător, sunt reale sau nu întrucât, cu privire la acest aspect, al înmânării banilor, s-a pronunțat autoritatea competentă, respectiv DNA.
Potrivit art. 23 alin. 2 din Normele Metodologice întocmite pentru aplicarea în mod unitar a prevederilor actelor normative privind regimul pașapoartelor, informațiile referitoare la pașapoarte se furnizează numai titularilor acestora, de aceste norme metodologice a luat cunoștință și inculpatul urmare actelor aflate la dosarul cauzei, din care rezultă că aceste dispoziții s-au prelucrat cu toți angajații, inclusiv cu inculpatul.
Astfel, este de reținut că, dacă inculpatul nu avea cunoștință de intențiile inculpatului, de ce ii furniza acestuia informații și primea la rândul său de la acesta actele ce priveau cu totul alte persoane.
De asemenea, inculpatul a arătat că cererea pentru eliberarea pașaportului pe numele numitului a completat-o el, și nicidecum titularul pașaportului care ar fi trebuit să completeze cererea în situația în care actul îl privea pe el. Martora a arătat că inculpatul nu i-a cerut niciodată părerea cu privire la fizionomia vreunei persoane, martora a arătat că inculpatul nu se sfătuia cu ea în privința fizionomiei unei persoane, martora a arătat faptul că a observat cazuri în care inculpatul prelua documente în mod nelegal de la persoane aflate în sala de așteptare și nu de la ghișeu, așa cum era normal, martorul - declară: " inculpatul m-a rugat să preluăm actele unei persoane, numitul, întrucât persoana se grăbea să plece la spital", inculpatul a arătat că inculpatul știa că era vorba despre o substituire de persoane, arătând totodată, în declarațiile ulterioare, ceea ce a precizat și anterior, și anume faptul că a completat cererea pentru eliberarea pașaportului pe numele.
În declarația dată la procuror, în prezența apărătorului ales, inculpatul recunoaște faptul că fost sunat de către inculpatul pe telefonul mobil și acesta i-a cerut să se întâlnească; mai arată inculpatul că în cazul numitului nu el a introdus datele în baza de date ci doar a primit documentele și certificat actele lui pentru conformitate cu originalul.
Conform normelor metodologice pentru aplicarea în mod unitar prevederilor actelor normative privind regimul pașapoartelor, prelucrate cu angajații conform procesului verbal de la fila 221 întocmit la 23 mai 2003, cererile pentru eliberarea pașaportului vor fi certificate de lucrătorii care primesc cererea prin semnare, cu gradul și numele în clar, și datare, ori, din examinarea cererii de eliberare a pașaportului ce fost certificată de către inculpatul pentru numitul rezultă că aceste norme nu au fost respectate; dintr-o simplă examinare a cererii rezultă acest aspect.
În consecință, apreciază că vinovăția inculpatului fost temeinic dovedită.
Totodată, în situația în care inculpatul ar fi fost străin de ceea ce făcea inculpatul este de neexplicat de ce acesta a primit actele pentru numitul, având în vedere că nu el le-a certificat pentru conformitate cu originalul, ci a cerut martorului - să facă acest lucru, mai mult, având în vedere și faptul că inculpatul a susținut că i s-a părut că există o deosebire intre persoana care s-ar fi prezentat la poliție și cea aflată în poză, pe de-o parte, iar pe de altă parte, așa cum a arătat, de ce de fiecare dată îi furniza informații inculpatului cu privire la eliberarea pașaportului pentru alte persoane, și de ce accepta să discute cu acesta de fiecare dată când venea împreună cu alte persoane, pentru a li se elibera pașapoartele. Totodată este de neexplicat de ce inculpatul, așa cum a arătat și anterior, i-a cerut colegului său, martorul - să certifice un act pentru conformitate cu originalul întrucât, în situația în care acela era cel îndreptățit să facă acest lucru, nu trebuia el să-i solicite așa ceva colegului său, cu atât mai mult cu cât pretinde că nu avea nici o legătură cu inculpatul.
Și în ceea ce-l privește pe, tot inculpatul este cel care a făcut demersurile pe lângă inculpatul; inculpatul l-a rugat să-l ajute și să preia actele, iar inculpatul l-a ascultat și de această dată pe inculpatul, preluând actele și semnând pentru conformitate cu originalul, fără ca acea semnătură și certificarea făcută să fie în conformitate întrutotul cu normele metodologice întocmite în cauză.
Față de toate aceste considerente apreciază că în cauză nu s- comis o eroare de fapt; de asemenea, apreciază că s- făcut justă individualizare a pedepselor aplicate, inculpatului fiindu-i aplicate pedepse într-un cuantum redus, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei; apreciază că nu se justifică o reducere a cuantumului pedepselor. Totodată, întrucât s-a făcut referire și la disp. art. 90 Cp, care sunt în strânsă legătură cu disp. art. 18 ind. 1 Cp, apreciază și că fapta prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni având în vedere natura și gravitatea faptelor precum și calitatea pe care o avea inculpatul la momentul săvârșirii faptelor, și anume că o persoană chemată să respectă legea fost cea care a încercat să inducă în eroare instituție de stat pentru ca anumite persoane să beneficieze de acte de stare civilă.
Față de toate aceste aspecte consideră că nu sunt incidente în cauză disp. art. 18 ind. 1 Cp pe de-o parte, iar pe de altă parte nu se justifică nici o reducere cuantumului pedepselor ce au fost stabilite de către instanța de fond, solicită, în consecință, respingerea ca nefondat a recursului.
Recurentul - inculpat, având cuvântul, se raliază concluziilor apărătorului său și solicită instanței să aibă în vedere atitudinea sa sinceră, în sensul că este nevinovat. În ceea ce privește primele declarații date în faza de urmărire penală, precizează că acestea au fost date sub presiune, fiind amenințat; de asemenea, precizează că nu a influențat eliberarea anumitor pașapoarte. De asemenea, precizează că avea numărul său de telefon de la alți colegi ai săi, niciodată, în nici o împrejurare nu i-a comunicat lui acest număr de mobil.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față reține următoarele:
Prin sentința penală nr.1815/22.10.2008 Judecătoria Sectorului 4 B 1, n baza art.248 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul lonel-, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă continuată.
În baza art.293 alin.1 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul - la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea, în formă continuată.
In baza art.33 lit.a rap. la art.34 lit.b Cod penal, s-au contopit cele două pedepse și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 alin.1, lit.a teza a II-a, lit.b și c Cod penal.
În baza art.86/1 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei închisorii, sub supraveghere, pe o durată de 4 ani, care constituie termen de încercare stabilit conform art.86/2 Cod penal.
În baza art.86/3 alin.1 Cod penal, s-a pus în vedere inculpatului ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.86/4 cu referire la art.83 Cod penal, în sensul că săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare și neîndeplinirea cu rea-credință a măsurilor de supraveghere au ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin. 1, lit.a teza a II-a, lit.b și c Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
II. În baza art.293 alin. 1,2 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea, în formă continuată.
În baza art.85 alin.1 Cod penal, s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.344 7/31.10.2005 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B, definitivă la data de 01.03.2006 prin decizia penală nr. 153/13.02.2006 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare menționată mai sus, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor:
- pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art.215 alin. 1, 2, 3 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art. 74 lit.a, c și art.76 lit.c Cod penal;
- pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art.291 Cod penal cu aplic, art.41 alin.2 Cod penal, art.74 lit.a, c și art.76 lit.e Cod penal;
- pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art.293 alin.1 Cod penal cu aplic, art.41 alin.2 Cod penal, art. 74 lit.a, c și art.76.e Cod penal.
În baza art.33 lit.a rap. la art.34 lit.b Cod penal, s-au contopit aceste trei pedepse, repuse în individualitatea lor, cu pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare aplicată în prezenta cauză, și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare,
În baza art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 alin.1, lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
În baza art.85 alin.3 Cod penal rap. la art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, pe o durată de 4 ani, care reprezintă termen de încercare și se calculează începând cu data de 01.03.2006.
În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, în sensul că săvârșirea unei noi in fracțiuni în cursul termenului de încercare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
In baza art.71 alin.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin. 1, lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
III. În baza art.293 alin.1 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul (fost i ) la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea, în formă continuată.
În baza art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 alin.1, lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe o durată de 3 ani, care constituie termen de încercare stabilit conform art.82 Cod penal.
În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, în sensul că săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin. 1, lit.a teza a Ii-a și lit.b Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
IV. În baza art.112 lit.f rap. la art.118 lit.a Cod penal, s-a confiscat cartea de identitate cu seria - nr.- emisă de Secția 16 Poliție pe numele (fila 25 vol.II ), precum și pașaportul cu seria - eliberat la data de 29.07.2003 pe numele
(fila 105 vol.II ).
S-a anulat cartea de identitate și pașaportul menționate anterior.
În baza art.191 alin. 1,2 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, după cum urmează:
- inculpatul la plata sumei de 1000 RON;
- inculpații lonel- și la plata a câte 500 RON
fiecare.
Pentru a pronunța această sentința, din examinarea mijloacelor de probă administrate în cauză, prima instanță a reținut sub aspectul împrejurările faptice ale cauzei că în cursul lunilor mai-iunie 2003 inculpatul Ionel l-a cunoscut pe inculpatul, zis " taximetristul". Nu s-a putut stabili exact momentul în care s-au cunoscut, declarațiile celor doi fiind neconcordante, inculpatul declarând că l-a transportat pe inculpatul de două-trei ori până la locul de muncă, iar acesta din urmă declarând că l-a întâlnit pe inculpatul atunci când acesta i-a cerut informații la ghișeu despre actele necesare eliberării unui pașaport.
Cert este însă că începând cu data de 15.04.2003 inculpatul - era încadrat ca agent operativ principal I la Serviciul Independent de Evidență Informatizată a Persoanei al municipiului B-Biroul nr. 15, aflat în incinta Secției 14 Poliție. Acesta avea ca principale atribuții de serviciu primirea, în condițiile legii, a cererilor de eliberare a pașapoartelor simple, înregistrarea acestora, verificarea acestora pentru conformitate cu originalul, preluarea imaginilor solicitanților cu ajutorul sistemului informatic precum și eliberarea pașapoartelor după întocmirea acestora.
La fel de cert este, așa cum rezultă din declarațiile inculpatului, declarațiile martorei, declarația inculpatului, declarațiile martorului (și chiar din declarația inculpatului - dată la 29.10.2003 -filele 96-98 vol.I, declarație retractată ulterior cu motivarea că ar fi fost dată sub amenințări), că cei doi inculpați se cunoșteau, iar inculpatul și-a îndeplinit în mod defectuos cu știință îndatoririle de serviciu (pronunțându-se însă o soluție de neîncepere a urmăririi penale sub aspectul infracțiunilor de corupție), facilitând eliberarea de pașapoarte pe numele de și, cu datele acestora de identitate dar cu fotografiile numiților, respectiv "", atribuindu-le practic numiților și "" identitățile false de și respectiv, în vederea eliberării unor pașapoarte turistice.
Inculpatul a declarat în repetate rânduri că inculpatul i-a adus la cunoștință faptul că poate facilita eliberarea de pașapoarte unor persoane care nu aveau acest drept sau care aveau interdicție de intrare în spațiul, urmând a se folosi metoda "substituirii de persoană", adică solicitarea unui pașaport cu datele de identitate ale unei persoane dar cu fotografia altei persoane.
Așa cum rezultă din declarația inculpatului - filele 9194 vol.1 și din adresa Inspectoratului General al Poliției de Frontieră de la fila 228 vol.II, acesta fusese returnat din Germania pe motivul încălcării legislației privind dreptul de ședere al cetățenilor români, îi fusese ridicat pașaportul și avea interdicție de intrare în spațiul. Prin intermediul unei cunoștințe, l-a întâlnit pe inculpatul, care l-a pus în legătură cu inculpatul.
Astfel, la data de 07.07.2003, inculpatul l-a condus pe inculpatul la SIEIP-Biroul nr.15, acesta având asupra sa cartea de identitate și certificatul de naștere ale numitului, cu care era prieten, din declarația inculpatului reieșind că îi dăduse actele.
Inculpatul a completat o cerere pentru eliberarea unui pașaport cu datele de identitate ale numitului (fila 88 vol.I ), iar inculpatul a semnat această cerere, după care a predat actele inculpatului. După cum reiese din declarațiile martorului - (filele 29-30 vol.I ), inculpatul și-a încălcat atribuțiile de serviciu, rugându-I să înregistreze cu prioritate lucrarea, întrucât persoana în cauză "se grăbea să ajungă la spital". De altfel, nu era prima dată când inculpatul proceda mai puțin deontologie, așa cum reiese și din declarațiile martorelor - sau. Aceste martore, ca și martora, au infirmat și apărarea inculpatului în sensul că s-a consultat cu colegele în privința fizionomiei persoanelor.
Martorul lrimescu- a preluat actele lui (care s-a prezentat așadar sub identitatea falsă a numitului ) certificându-le pentru conformitate cu originalul, realizându-se și fotografierea inculpatului.
După aproximativ două săptămâni, inculpatul i-a înmânat pașaportul inculpatului, care i l-a remis inculpatului. pașaportul, inculpatul a trecut frontiera la data de 13.08.2003 prin Nădlac și a revenit în România la data de 26.10.2003.
În baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpații și și-au continuat activitatea infracțională. Inculpatul a fost contactat de inculpatul și de soția acestuia, martora (care nu a putut fi audiată nemijlocit de instanță, neprezentându-se în ciuda citării cu mandat de aducere cu însoțitor), pentru a-l ajuta pe un anume "" să obțină un pașaport turistic, acesta având interdicție de intrare în spațiul.
Mai întâi, la data de 05.08.2003, inculpatul l-a însoțit pe "" la SIEIP-Biroul nr.3 care funcționează în incinta Secției 16 Poliție, acolo unde a luat legătura cu martora, o rudă mai îndepărtată a soției, pe care a rugat-o să preia actele în vederea eliberării cărții de identitate pe numele, prieten cu inculpatul. a completat cererea pentru eliberarea actului de identitate pe numele (fila 79 vol.I ), iar "" a prezentat martorei actele (permis de conducere, contract de vânzare-cumpărare, certificat de naștere etc.). Urmare a cererii, a fost eliberată cartea de identitate pe numele, dar cu fotografia lui "".
După eliberarea cărții de identitate, inculpatul a luat legătura cu inculpatul, iar împreună cu "" s-a prezentat la data de 25.09.2003 la SIEIP-Biroul nr.15, unde inculpatul a completat cererea de eliberare a unui nou pașaport pe numele (fila 99 vol.I ), de fapt persoana în cauză fiind "", iar inculpatul a preluat actele, a realizat fotografia și le-a înaintat la. La sfârșitul lunii octombrie 2003, inculpatul s-a interesat de pașaportul lui "", prilej cu care s-au depistat o serie de nereguli, inculpatul dezvăluind apoi împrejurările faptice privind eliberarea celor două pașapoarte.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților instanța a avut în vedere, în mod distinct, pentru fiecare inculpat dispozițiile art. 72 Cod penal, gravitatea faptelor în concret, împrejurările comiterii, modalitatea de operare, persoana și conduita inculpaților, după cum urmează:
În ceea ce îl privește pe inculpatul -, instanța a avut în vedere gravitatea faptei, deoarece a facilitat emiterea unor pașapoarte pentru persoane care aveau interdicție de a intra în spațiul. Inculpatul s-a folosit de funcția pe care o deținea, și intrând în anturaj cu persoane ca inculpatul, a provocat prin faptele sale o gravă perturbare a activității instituției la care lucra, motiv pentru care a fost destituit din poliție. Ținând seama de faptul că nu are antecedente penale, dar și faptul că de la comiterea infracțiunilor au trecut mai bine de 5 ani, timp în care inculpatul nu a mai intrat în conflict cu legea, instanța a apreciat că o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare (după ce în prealabil se vor aplica pedepse orientate între cuantumul minim și mediu prevăzut de lege), cu suspendare sub supraveghere, poate constitui atât un serios avertisment pentru inculpat cu privire la consecințele faptelor sale, dar servește și funcției de exemplaritate a pedepsei, întrucât infracțiunile de acest gen au consecințe importante nu numai asupra încrederii publice în instituțiile statului și asupra persoanelor angajate de acestea, dar ajută persoane certate cu legea să părăsească teritoriul României și să pătrundă pe teritoriul altor state.
În ceea ce îl privește pe inculpatul, s-a reținut că acesta a avut un rol principal în desfășurarea activității infracționale, fiind practic cel care a făcut legătura dintre inculpatul și persoanele care doreau să obțină pașapoarte sub identitate falsă. La data faptei nu era cunoscut cu antecedente penale, însă ulterior a săvârșit infracțiunile de înșelăciune, uz de fals și fals privind identitatea (din care rezultă perseverența infracțională), pentru care a fost condamnat de Judecătoria Sectorului 4 Nu este însă de negat contribuția concretă și esențială la aflarea adevărului, motiv pentru care instanța i-a aplicat o pedeapsă finală cu suspendare condiționată. În fața instanței, deși citat în repetate rânduri, s-a prezentat la un singur termen (10.09.2008), când la cererea sa cauza a fost amânată pentru angajarea unui apărător ales, după care inculpatul nu și-a mai făcut apariția. Având în vedere modalitatea de comitere și gravitatea faptei, i se va aplica pentru infracțiune a de fals privind identitatea o pedeapsă orientată spre cuantumul mediu prevăzut de lege.
În ceea ce îl privește pe inculpatul, instanța a avut în vedere pe de o parte gravitatea faptei în sine, scopul urmărit de inculpat (obținerea unui pașaport prin metoda substituirii de persoană, pentru a se putea deplasa în spațiul, acolo unde avea interdicție de intrare) și modalitatea de comitere a acesteia, și se va orienta la alegerea unei pedepse cu închisoarea care prin cuantumul ei să răspundă cu adevărat scopului preventiv și educativ prevăzut de art.52 Cod penal. La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere pe de altă parte lipsa antecedentelor penale și atitudinea relativ sinceră din faza urmăririi penale, în singura declarație pe care inculpatul a dat- De altfel, acesta nu a mai fost găsit pentru a i se prezenta materialul de urmărire penală, iar în fața instanței nu a dorit să dea nicio declarație. Nu se impune aplicarea de circumstanțe atenuante, întrucât pedeapsa ar cădea în derizoriu iar lipsa antecedentelor penale nu semnifică prin ea însăși un comportament bun în societate (art. 74 lit.a Cod penal), cu atât mai mult cu cât o persoană cu o bună conduită respectă legile, ceea ce nu se poate spune despre inculpat, care a fost returnat din Germania, iar apoi, după obținerea pașaportului fals, a părăsit din nou România.
Instanța a apreciat că o pedeapsă de 1 an închisoare, suspendată condiționat, este în măsură să prevină săvârșirea de noi infracțiuni și să conducă la o reală reeducare a inculpatului. O pedeapsă prea mică nu ar putea constitui un avertisment serios pentru inculpat.
Apelurile declarate de inculpații și, împotriva acestei sentințe au fost respinse ca nefondate prin decizia penală nr. 74/A/03.02.2009 a Tribunalului București - Secția I-a Penală, cu obligarea apelanților la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul a solicitat achitarea pentru infracțiunea prev. de art. 248 Cod penal pe temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală cu motivarea că probele administrate nu dovedesc desfășurarea în mod defectuos a atribuțiilor de serviciu.
Referitor la infracțiunea prev. de art. 293 Cod penal a solicitat achitarea pe temeiul art. 11 pct. 2 rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală cu motivarea că lipsește vinovăția inculpatului.
Instanța de apel a constatat reținerea corectă a situației de fapt și a încadrării juridice a faptelor, din materialul probator administrat în cauză, judicios analizat în considerentele sentinței, rezultând fără echivoc că, inculpatul, cu știință, și-a îndeplinit - în mod defectuos îndatoririle de serviciu, facilitând eliberarea de pașapoarte pe numele și, cu datele de identitate ale acestora dar cu fotografiile lui, respectiv "", atribuindu-le astfel acestora identități false, pentru a induce în eroare o instituție de stat, în vederea producerii unei consecințe juridice.
De asemenea, probele administrate dovedesc vinovăția și a celorlalți doi inculpați, completând cererea pentru eliberarea unui pașaport cu datele de identitate ale numitului, atribuindu-i această identitate falsă lui, ulterior însoțindu-l pe numitul "" în vederea obținerii de către acesta a cărții de identitate și a pașaportului sub identitatea falsă de, scop în care i-a încredințat înscrisuri pentru a le folosi fără drept.
Inculpatul s-a prezentat la Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei - Serviciul Independent de Evidență Informatizată a Persoanei - Biroul nr.15 sub identitatea falsă de, solicitând și obținând un pașaport pe acest nume, pe care l-a folosit pentru a se deplasa în străinătate și pentru a reveni în România.
Alături de declarațiile inculpatului (care a avut o contribuție esențială la aflarea adevărului) și de cea a inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei, se impun cu evidență și alte mijloace de probă, de neînlăturat, care fac dovada neîndoielnică a săvârșirii infracțiunilor de către cei trei inculpați și care infirmă apărarea inculpatului: declarațiile martorilor, -, -, precum și depoziția inculpatului din data de 29.10.2003( filele 96-98 vol.I p). Deși inculpatul a retractat această declarație, pe motiv că ar fi fost dată sub amenințări, nu există nici un indiciu că inculpatul ar fi fost determinat în vreun fel să nu spună adevărul cu această ocazie.
Instanța fondului a făcut o justă individualizare a pedepselor aplicate, conform criteriilor prev. de art.72 Cod penal, ținând seama de gradul concret de pericol social al faptelor, de modalitatea și împrejurarea în care au fost comise, de rezultatul produs, precum și de circumstanțele personale ale inculpaților, astfel că este neîntemeiată solicitarea avocatului din oficiu al inculpatului, de a fi redus cuantumul pedepsei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
-primul motiv se referă la nesocotirea dispozițiilor privind citarea legală a inculpatului la instanța de apel (cazul de casare prev. de art. 3859pct. 21 Cod procedură penală), întrucât prin prezența acestuia s-ar putea lămurit toate împrejurările cauzei.
Se solicită trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului.
-al doilea motiv de apel se referă la comiterea de către instanță a unei erori grave de fapt (cazul de casare prev. de art. 3859pct. 18 Cod procedură penală) cu consecința greșitei condamnări a inculpatului, probele administrate nu dovedesc nerespectarea atribuțiilor de serviciu (pentru infracțiunea prev. de art. 248 Cod penal) și nici vinovăția inculpatului (pentru infracțiunea prev. de art. 293 Cod penal), solicitându-se achitarea pentru ambele infracțiuni prin incidența dispozițiilor art. 10 lit. a Cod procedură penală și respectiv a art. 10 lit. d Cod procedură penală.
-al treilea motiv de recurs se referă la greșita individualizare a pedepsei susținând că aplicarea unei amenzi penale este suficientă și aptă pentru sancționarea și îndreptarea inculpatului, având în vedere și circumstanțele personale ale acestuia (conduita morală/socială bună, este angajat în muncă, s-a preocupat de continuarea studiilor) (cazul de casare prev. de art. 3859pct. 14 Cod procedură penală).
Curtea, examinând recursul inculpatului prin prisma dispozițiilor art. 3856alin. 1 și 2 Cod procedură penală, a motivelor invocate și a cazurilor de casare susținute, cum și din oficiu, constată că acesta nu este întemeiat.
Prima critică a recursului, respectiv necitarea legală a inculpatului la instanța de apel nu poate fi circumscrisă cazului de casare prev. de art. 3859pct. 21 Cod procedură penală, întrucât această nelegalitate trebuie să producă o vătămate părții care o invocă, iar nu altei părți. În cauză, critica se referă la situația unei alte părți în proces, iar inculpatul nu a declarat nici apel și nici recurs, neconsiderându-se vătămat în vreun fel prin hotărârile pronunțate. Recurentul nu se poate prevala în susținerea propriei căi de atac, de eventuala nelegalitate ce privește o altă parte, a cărei situație juridică nu influențează propria sa situație, dar ar fi și contrar art. 3856alin. 1 Cod procedură penală care prevede că instanța judecă recursul numai cu privire la persona care l- declarat și la persoana la care se referă declarația de recurs și numai în raport cu calitatea pe care recurentul o are în proces.
Nu este nici o situație ce ar impune o extindere a efectelor recursului potrivit art. 3857Cod procedură penală și dacă ar fi o asemenea împrejurare, ea ar profita inculpatului, iar nu inculpatului. Astfel că această critică nu este primită.
A doua critică se referă la comiterea de către instanțe a unei erori grave de fapt cu consecința greșitei condamnări a inculpatului. Inculpatul recurent deși invocă cazul de casare prev. de art. 3859pct. 18 Cod procedură penală, are în vedere în realitate o reapreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză. Eroarea gravă de fapt există atunci când între situația de fapt stabilită de instanță și probele administrate există o contradicție esențială, neechivocă și necontroversată, ajungându-se astfel la o condamnare greșită (în speță) deși probele dovedesc contrariul.
Ori în cauză împrejurările faptice stabilite de instanțe au în vedere coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, inclusiv a declarației inițiale a inculpatului din 29.10.2003 (retractată ulterior în mod nejustificat) când a recunoscut împrejurările și mecanismul de acțiune reținut în cauză.
Atât declarațiile inculpatului, dar și cele ale martorilor, -, dovedesc că inculpatul și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, deși i se adusese la cunoștință (și semnase pentru aceasta), metodologia de urmat pentru eliberarea pașapoartelor. Rezultă că inculpatul se cunoștea cu inculpatul, iar modul său de acțiune era pus la punct de cei doi, acest din urmă inculpat recunoscând împrejurările în care a obținut eliberarea celor două pașapoarte.
Apărările inculpatului nu au nici un suport probator, dar nici nu pot răsturna constatările desprinse din declarațiile coinculpaților ori ale martorilor menționați mai sus.
Nu poate fi reținută nici apărarea privind lipsa vinovăției pentru infracțiunea prev. de art. 293 Cod penal, întrucât din probele administrate rezultă nu doar că însuși inculpatul a avut dubii cu privire la identificarea persoanelor pentru care s-au prezentat documentele (cum recunoaște chiar el în declarația din 29.10.2003), dar și martorii, și au infirmat susținerea inculpatului în sensul că s-a consultat cu aceștia pentru eliminarea dubiilor avute, inculpatul în anumite situații apelând la unii colegi pentru înregistrarea solicitărilor, sub diferite pretexte, tocmai pentru abate atenția de la propria sa activitate defectuoasă.
Intenția directă cu care a acționat inculpatul este evidențiată și dovedită, neexistând nicio împrejurare care să conducă la o altă constatare.
Invocarea de către inculpat a nesocotirii art. 69 Cod procedură penală, nu ar susținere în cauză, întrucât inculpatul nu face decât să ignore coroborarea celorlalte probe administrate (inclusiv cu declarația sa din 29.10.2003), iar prezentarea declarațiilor celorlalți inculpați și ale martorilor ca neexprimând adevărul și doar din declarația sa (mai puțin cea din 29.10.2003) rezultând acest adevăr, nu poate conduce la constatarea unei erori grave de fapt.
Așa fiind, se constată că instanțele nu au comis o eroare gravă de fapt, iar împrejurările faptice ale cauzei se sprijină pe dovezi administrate și care se coroborează între ele.
A treia critică a recursului se referă la greșita individualizare pedepsei prin referire la art. 90 lit. e Cod procedură penală, ceea ce în mod corect conduce la constatarea că este o cerere de achitare prin incidența art. 181Cod penal și a art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b Cod procedură penală, dar s-a indicat eronat cazul de casare prev. de art. 3859pct. 14 Cod procedură penală, când de fapt această solicitare se circumscrie tot cazului de casare prev. de art. 3859pct. 18 Cod procedură penală, potrivit deciziei penale nr. 8/09.02.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite.
Această solicitare nu poate fi primită,deși se invocă art. 90 lit. e Cod penal care reglementează înlocuirea răspunderii penale, întrucât nu este îndeplinită cerința cuantumului pedepsei prevăzută de lege de cel mult un an sau amendă, iar infracțiunile reținute în sarcina inculpatului nu se regăsesc printre cele prev. de art. 90 lit. a Cod procedură penală.
Examinând însă și solicitarea de achitare prin aplicarea art. 181Cod penal se constată că faptele reținute nu pot fi considerate ca lipsite de pericolul social cerut de lege pentru existența infracțiunii. Inculpatul a comis fapte în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu într-o funcție ce implică exercitarea autorității de stat (poliția), activitatea infracțională nu a fost întâmplătoare, ci se desfășura în înțelegere cu inculpații beneficiari ai modului defectuos de îndeplinire a atribuțiilor avute. În această modalitate, dar și prin eliberarea unor acte neconforme realității către inculpatul s-a permis acestuia să se deplaseze în spațiul deși acesta avea interdicție de intrare în acest spațiu, ceea ce sporește periculozitatea faptelor inculpatului.
Circumstanțele personale ale inculpatului invocate în recurs (și susținute prin dovezi depuse) nu pot conduce la diminuarea pericolului social al faptelor până la reținerea incidenței art. 181Cod penal, aceste circumstanțe fiind deja avute în vedere de instanțe când au aplicat o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare cu executarea în regim de suspendare supravegheată.
O asemenea pedeapsă este proporțională cu împrejurările cauzei și persona inculpatului, putând asigura și cerințele art. 52 Cod penal.
Astfel că nu poate fi primită nici această din urmă solicitare de achitare și de reindividualizare a pedepsei.
Pentru toate aceste considerente urmează ca potrivit art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală recursul inculpatului să fie respins ca nefondat, cu obligarea acestuia la 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
Urmează a face aplicarea art. 69 din Legea nr. 51/1995 referitoare la plata /suportarea onorariului pentru avocatul din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 74/03.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, onorariul avocatului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.04.2009
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact./07.05.2009
2 ex.
Red. escu - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Red. - Judecătoria Sectorului 4 B - Secția Penală
Președinte:Carmen Veronica GăinăJudecători:Carmen Veronica Găină, Vasile Băjan, Niculae
