Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 cod penal). Decizia 49/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.49
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 2: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 3: Elena Zăinescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror a
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de petentul, domiciliat în M,-, -C4,.A,.4,.18, județul C, împotriva sentinței penale nr.179 din 11 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de acesta împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 803/P/2005 din 24 iulie 2008 adoptată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, fiind menținută rezoluția atacată. Prin aceeași sentință s-a dispus obligarea petentului la plata sumei de 40 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 09 ianuarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat succesiv pronunțarea la data de 16 ianuarie 2009 și 20 ianuarie 2009, când a luat următoarea decizie:
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.179 din 11 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul, domiciliat în orașul M,-, -. A,. 18, județul C împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău în dosarul nr.803/P/2005 privind pe făptuitorul, agent de poliție.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin plângerea adresată instanței și înregistrată sub nr. 3472 din 04 septembrie 2008 petentul a solicitat desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 24 iulie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău în dosarul nr.803/P/2005, susținând în motivarea plângerii, că în mod nelegal și cu totul nejustificat intimatul, agent de poliție la Postul, a dispus internarea sa la Spitalul de neuropsihiatrie, în vederea efectuării unei expertize.
S-a susținut că această măsură a fost dispusă deoarece se efectuau cercetări cu privire la persoana sa în legătură cu săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă.
A mai arătat petentul că după începerea cercetărilor penale pentru această faptă, agentul l-a informat că procurorul de caz a dispus să fie supus unei expertize medicale iar acesta a fost de acord cu expertizarea, solicitând acestuia să ia măsuri organizatorice pentru ca lucrarea să se efectueze în mod operativ, însă a apreciat că nu este necesară internarea.
S-a mai susținut de către petent că în condițiile în care intimatul i-ar fi adus la cunoștință că expertiza se va efectua în regim de internare în Spitalul de neuropsihiatrie, ar fi refuzat în mod categoric și ar fi mers la parchet să solicite ca lucrarea să se efectueze fără internare și în alte unități de specialitate.
În aceste condiții petentul consideră că a fost internat forțat în Spitalul, fiindu-i pusă în pericol integritatea corporală, motiv pentru care a solicitat obligarea intimatului la plata sumei de 10.000 lei reprezentând despăgubiri morale și materiale.
Examinând actele și lucrările dosarului de urmărire penală tribunalul a reținut că prin plângerea adresată Judecătoriei Buzău și înregistrată sub nr. 3110/2005, partea vătămată a solicitat condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de calomnie prev. de art. 206 Cod penal, susținând în motivarea plângerii că în cauza ce a format obiectul dosarului 6540/2000 al aceleași instanțe, inculpatul a afirmat că aceasta și-ar fi omorât părinții.
Totodată, partea vătămată a susținut că în dosarele nr. 10131/2003, 4799/2003, 5919/2003 și 10133/2003 a fost acționat în judecată de către inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de amenințare, tulburare de posesie, calomnie și insultă.
Prezentă în instanță, în ședința publică din 07.06.2005, partea vătămată a precizat că plângerea se referă și la comiterea infracțiunii de denunțare calomnioasă.
Prin sentința penală nr. 1177 din 07.06.2005 instanța s-a dezinvestit și a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău pentru efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii de către făptuitorul a infracțiunii de denunțare calomnioasă prev. de art. 259 alin. 1 Cod penal.
Cauza a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău sub nr. 2798/P/2005.
Prin procesul verbal din 01.09.2005 încheiat de agentul principal din cadrul Postului de Poliție s-a dispus începerea urmăririi penale față de făptuitorul pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă prev. de art. 259 alin. 1 Cod penal.
Începerea urmăririi penale a fost confirmată la aceeași dată de către procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău, în competența căruia intră activitatea de supraveghere a urmăririi penale.
După începerea urmăririi penale s-a adus la cunoștința învinuitului fapta pentru care este cercetat și dreptul la apărare, acesta a fost audiat, fiind audiată și partea vătămată, s-au atașat sentințele penale pronunțate în litigiile dintre părți și s-a luat măsura efectuării unei expertize medico-legale neuropsihiatrice.
Prin Ordonanța din 07.09.2005 a Postului de Poliție dată de agentul principal, s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale neuropsihiatrice asupra învinuitului, cercetat pentru infracțiunea de denunțare calomnioasă, constând în aceea că în mod repetat, în perioada 2000-2005 l-a învinuit pe fratele său, de comiterea mai multor infracțiuni de amenințare, insultă, calomnie, tulburare de posesie, nerespectarea hotărârilor judecătorești și distrugere, stabilindu-se, prin sentințele pronunțate, că acesta din urmă nu a comis faptele respective.
În baza acestei ordonanțe făptuitorul a fost internat la Spitalul de, stabilindu-se, în urma examinării, că la data comiterii faptei nu a avut diminuată capacitatea psihică de apreciere a faptei, față de care discernământul a fost păstrat.
Prin Ordonanța nr. 2798/P/2005 Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzăua dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ constând în amendă de 140 lei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 259 alin.1 pen.
Împotriva acestei ordonanțe făptuitorul a formulat plângere la Judecătoria Buzău care a fost respinsă prin sentința penală nr. 740 din 05.04.2006.
Hotărârea a fost însă reformată de Tribunalul Buzău care, prin decizia penală nr.306 din 12 mai 2006, admis recursul, a casat sentința și a desființat în parte a ordonanța, în sensul înlocuirii amenzii administrative cu sancțiunea administrativă a mustrării.
Prin rezoluția nr. 803/P/2005 din 01.02.2006 dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzăus -a dispus neînceperea urmăririi penale față de agenții de poliție și din cadrul Postului de Politie pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 189, art.246 și art. 205. pen. deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestora.
Împotriva acestei rezoluții petentul a formulat plângere, ce a fost respinsă de către Tribunalul Buzău prin sentința penală nr. 60 din 17.04.2008.
Recursul declarat de către petent a fost admis de Curtea de APEL PLOIEȘTI și prin decizia penală nr. 559 din 18.06.2008, a fost casată hotărârea atacată, s-a admis în parte plângerea petentului și au fost desființate în parte rezoluțiile nr. 803/P/2005 si nr. 186/II/2/2006 ambele ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău, numai cu privire la intimatul, în sensul trimiterii cauzei la procuror pentru completarea cercetărilor referitor la condițiile în care a avut loc internarea petentului la Spitalul de în data de 20.09.2005, dacă acesta a fost de acord cu internarea, dacă internarea era necesară pentru efectuarea expertizei, sens în care se va proceda la audierea petentului, reaudierea lucrătorului de poliție și a personalului medical prezent la data internării.
În baza dispozițiilor instanței de recurs, organele de urmărire penală au procedat la reaudierea părții vătămate, au fost atașate foaia de observație clinică întocmită la Spitalul de, biletul de trimitere emis de B privind internarea petentului în vederea expertizării medico legale, alte acte medicale, a fost audiat făptuitorul, medicul a și s-au solicitat relații de la Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță.
Potrivit acestor relații, petentul a fost internat nevoluntar la Spitalul în data de 20.09.2005, în baza biletului de trimitere întocmit de B în vederea expertizării medico-legale psihiatrice. Petentul a fost adus de agentul principal, a fost consultat la momentul internării de dr., iar medicul care l-a evaluat, monitorizat și diagnosticat a fost dr. Expertiza psihiatrică s-a realizat la data de 23.09.2005, zi în care petentul a și fost externat.
Potrivit acestor relații, petentul a fost internat pentru investigații clinice și paraclinice necesare unei evaluări corecte întrucât nu au fost prezentate documente medicale care să pună în evidență antecedentele psihiatrice ale acestuia.
Conform art. 117 alin.1 proc. pen. efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie, între altele și atunci când organul de urmărire penală sau instanța de judecată are îndoială asupra stării psihice a învinuitului sau inculpatului, caz în care expertiza se efectuează în instituții sanitare de specialitate.
În vederea efectuării expertizei, potrivit alin. 2 al aceluiași articol, organul de cercetare penală, cu aprobarea procurorului, sau instanța de judecată, dispune internarea învinuitului ori inculpatului pe timpul necesar. Această măsură este executorie și se aduce la îndeplinire, în caz de opunere, de organele de poliție.
Din actele și lucrările dosarului nr.2798/P/2005, s-a reținut că împotriva petentului făptuitor s-a început urmărirea penală la data de 01.09.2005 pentru comiterea infracțiunii de denunțare calomnioasă prevăzută de art. 259 alin.1 pen. măsură confirmată de către procurorul care supraveghează urmărirea penală din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău.
Întrucât între petentul și fratele său au avut loc mai multe procese civile și penale, iar în procesele penale instanțele au dispus achitarea acestuia din urmă pentru infracțiunile sesizate de către petent, tribunalul a considerat că în mod judicios s-a dispus efectuarea unei expertize psihiatrice cu scopul de a se stabili dacă făptuitorul a avut discernământul păstrat ori diminuat la data comiterii faptelor respective.
Petentul a fost informat de către agentul în legătură cu efectuarea expertizei, măsură încuviințată și de procurorul care a efectuat supravegherea urmăririi penale în cauza respectivă, acesta fiind de acord să fie supus expertizării.
Cu toate acestea, petentul considera că făptuitorul s-a comportat în mod abuziv întrucât nu i-a adus la cunoștință că expertizarea urmează să se facă prin internarea sa la Spitalul de și pentru măsuri de siguranță.
Instanța de fond a apreciat că era justificat dubiul organelor de urmărire penală asupra stării psihice a petentului făptuitor, în raport de multitudinea faptelor penale reclamate de acesta ca fiind săvârșite de fratele său și în privința cărora au fost pronunțate hotărâri judecătorești de achitare, sub considerentele că acestea nu există, iar împrejurarea că nu i s-a adus la cunoștință obligativitatea internării în vederea expertizării, nu poate susține teza unui comportament abuziv al lucrătorului de politie, întrucât conform art. 117alin.2 proc.pen. expertiza se efectuează în instituții sanitare de specialitate, în vederea efectuării acesteia organul de cercetare penală, cu aprobarea procurorului, dispune internarea învinuitului pe timpul necesar, iar măsura este executorie și se aduce la îndeplinire, în caz de opunere, de către organele de poliție.
Constatând că nu sunt întrunite elementele constitutive, obiective și subiective, ale infracțiunilor de lipsire de libertate prevăzută de art. 189.pen. și de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246.pen. Tribunalul Buzăua respins ca nefondată plângerea formulată de petentul și a menținut, ca legală și temeinică, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr.803/P/2005 din 24.07.2008 dată de Parchetul de pe lângă această instanță, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de agentul principal, șeful Postului de Politie, județul B pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 189.pen.
Împotriva sentinței penale nr. 179/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Buzăua declarat recurs petentul, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului conform art.38510alin.1 și 2 cod proc. penală, petentul a susținut că intimatul, din proprie inițiativă, a dispus internarea sa în Spitalul de, inducându-l în eroare că procurorul de caz ar fi dispus această măsură, așa încât a fost lipsit de libertate în mod abuziv.
S-a mai susținut că intimatul a procedat astfel, deoarece l-a reclamant în mai multe rânduri pentru abuzurile comise cu privire la aplicarea legii în dosarele în care petentul se judeca cu frații săi.
Recurentul arată că nu a înțeles să conteste propunerea de efectuare a unei expertize medicale de specialitate, ci comportamentul intimatului față de el, în condițiile în care prin internarea în spital a fost supus batjocurii.
Prin urmare, solicită să se constate că intimatul se face vinovat de comiterea infracțiunii de lipsire de libertate în mod nelegal și că acesta a procedat la soluționarea dosarelor aflate în sarcina sa în mod abuziv, ignorând probatoriile propuse de partea vătămată și prevederile legale aplicabile.
Pe latură civilă recurentul a solicitat obligarea intimatului la plata sumei de 15.000 RON cu titlu de despăgubiri civile și daune morale.
Curtea, examinând sentința recurată în raport de criticile invocate, circumscrise cazului de casare prev. de art.3859pct.18 cod proc. penală, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer disp. art.3856alin.3 cod proc. penală, constată că recursul declarat de petent este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Prin decizia penală nr.559 din 18 iunie 2008 Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis calea ordinară de atac a recursului promovat de petentul, a casat în parte sentința penală nr.60 din 17 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău și pe fond, a admis în parte plângerea, a desființat în parte rezoluțiile nr.803/P/2005 și nr.181/II/2/2006 numai cu privire la intimatul.
Prin această hotărâre, cauza a fost trimisă la procuror în vederea completării cercetărilor, în sensul stabilirii condițiilor în care a avut loc internarea petentului la Spitalul de la data de 20 septembrie 2005, mai precis dacă acesta a fost de acord cu internarea, dacă internarea era necesară pentru efectuarea expertizei, dispunându-se completarea probatoriilor cu audierea petentului, reaudierea lucrătorului de poliție și a personalului medical prezent la data internării.
Procedând conform dispozițiilor deciziei de casare, procurorul a dispus audierea persoanei vătămate, filele 422-423, din declarația căreia rezultă, în legătură cu obiectul prezentei cauze, că în opinia sa, agentul de poliție a comis un abuz prin internarea la Spitalul deoarece nu i-a adus la cunoștință unitatea sanitară în care urma să fie expertizat și faptul că la prezentarea sa agentul i-a transmis medicului de gardă că ordonanța a fost dispusă de procurorul de caz -.
De asemenea, la dosarul cauzei a fost înaintată adresa nr.7590 din 23 iulie 2008 a Spitalului de Psihiatrie și pentru măsuri de siguranță, însoțită de foaia de observație clinică generală a părții vătămate, biletul de trimitere, buletinul de analize medicale, testul, minitestul pentru examinarea stării mentale, examenul psihologic.
Totodată, a fost reaudiat făptuitorul și medicii a și.
Analizând probatoriile la care s-a făcut referire anterior, prin prisma dispozițiilor deciziei de casare și a disp. art.117 cod proc. penală, Curtea constată, ca și instanța de fond, că rezoluția dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău în dosarul nr.803/P/2005 din 24 iulie 2008 privind neînceperea urmăririi penale față de agentul principal de poliție sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.246 cod penal și art.189 cod penal, cu aplic. 33 lit.a cod penal, este legală și temeinică.
Potrivit dispozițiilor legale menționate anterior, efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie în cazul în care organul de urmărire penală sau instanța de judecată are îndoială asupra stării psihice a învinuitului sau inculpatului.
Examinând întregul material probator aflat la dosarul cauzei, din care rezultă natura și gravitatea faptelor imputate de petent membrilor familiei, îndeosebi fratelui său, numărul însemnat al cauzelor soluționate de instanță la plângerea sa, precum și soluțiile pronunțate în respectivele cauze, se constată că dispunerea expertizei medico-legale psihiatrice era justificată, având prin urmare ca temei legal dispozițiile cuprinse în art.117 alin.1 cod proc. penală.
Această măsură se impunea pentru faptul că împotriva petentului începuse urmărirea penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de denunțare calomnioasă prev. de art.259 cod penal, caz în care, stabilirea discernământului acestuia la data comiterii faptei, era necesară pentru asigurarea respectării dreptului său la apărare.
Referitor la împrejurările concrete în care a avut loc internarea și examinarea petentului, din nici o probă a dosarului nu rezultă că acesta ar fi fost internat în Spitalul de fără acordul său și aceasta deoarece nici făptuitorul și nici medicii care l-au internat și respectiv, supus investigațiilor clinice, nu au susținut acest punct de vedere.
Dimpotrivă, însuși petentul a afirmat că a fost de acord cu efectuarea unei expertize psihiatrice, solicitând ca agentul de poliție să ia măsuri operative necesare pentru efectuarea acesteia, iar cu ocazia prezentării la unitatea spitalicească în discuție petentul nu a avut nici o manifestare de opunere, ci mai degrabă de colaborare cu medicii care l-au internat și consultat.
În plus, din dovezile aflate la dosarul cauzei rezultă că perioada de internare a petentului în vederea expertizării medico-legale psihiatrice a fost redusă la maximum, respectiv între 20 și 23 septembrie 2005, internarea fiind necesară ca urmare a faptului că nu au existat documente medicale care să evidențieze antecedente de natură psihiatrică ale pacientului.
Că recurentul petent nu a fost victima vreunui abuz din partea lucrătorului de poliție în legătură cu internarea sa rezultă atât din probele la care s-a făcut referire anterior, cât și din faptul că acesta nu a prezentat nici un document medico-legal care să ateste folosirea forței în scopul internării sale nevoluntare, mai mult, deși s-a susținut că s-a opus internării, nu reiese din materialul cauzei această împrejurare și nici faptul că pentru pretinsul abuz ar fi fost sesizat procurorul de caz.
În aceste condiții, constatând că nu există nici un fel de indicii ale săvârșirii infracțiunii de lipsire de libertate în mod nelegal prev. de art.189 cod penal și nici ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.246 cod penal, Curtea constată că soluția instanței de fond este justă și nu se impune reformare acesteia, neexistând temei în acest sens.
Pentru considerentele expuse, în baza disp. art.38515pct. 2 lit.b cod proc. penală, va fi respins recursul declarat de petent ca nefondat, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat, conform art.192 alin.2 cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de petentul, domiciliat în M,-, -. A,.4,.18, județul C, împotriva deciziei penale nr.179 din 11 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata sumei de 50 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 ianuarie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./Tehnored./
2 ex./09.02.2009
. fond - Trib.
Jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea, Elena Negulescu, Elena Zăinescu
