Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 cod penal). Decizia 589/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.589/
Ședința publică din 13 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 2: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 3: Marius Cristian
Grefier - I
Cu participarea Ministerului Public prin Procuror
Pe rol pronunțarea recursului penal declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 70/09.06.2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr-, având ca obiect abuz în serviciu (art. 246, art. 248.Cod Penal).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 6.10.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 13.10.2009, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Cu privire la recursul penal de față constată următoarele;
Prin sentința penală nr. 81 din27 ianuarie 2009 judecătoriei Tulceas -a respins ca nefondată cererea de schimbarea a încadrării juridica din infracțiunea prevăzută de art. 248 al.1 cu aplicarea art. 41 al.2 cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 249 al.1 cod penal și în baza art. 246 al.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 cod penal și art. 42 cod penal, l-a condamnat pe inculpatul, zis la 1 an și 6 luni închisoare.
In baza art. 71 Cod penal au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 al.1 lit. a, teza a II-a, lit. b Cod penal.
In baza art.248 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 Cod penal - art. 42 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.
"In baza art. 71 Cod penal au fost interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 al.1 lit. a, teza a II-a, lit. b Cod penal, urmând ca în baza art. 33 lit. a Cod penal și 34 lit. b Cod penal inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.
In baza art. 71 Cod penal au fost interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 al.1 lit.a, teza a II-a, lit. b Cod penal.
In baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare pe o durata de 3 ani și 6 luni reprezentând termen de încercare, potrivit art. 82 Cod penal.
In baza art. 71 alin. 5 Cod penal, a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate.
In baza art. 359 Cod pr. penală, i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, art. 84 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și în baza art. 14 și 346 Cod pr. penală, raportat la art. 998 și urm. cod civil a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă.
Totodată în baza art. 191 Cod pr. penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 17 iunie 2004, urmare a alegerilor locale, în funcția de primar al comunei, județul T, a fost validat numitul, iar în funcția de vice-primar numita. Deoarece vice-primarul nu îi era pe plac, inculpatul, de la acest moment până în luna decembrie 2004, pentru a-i determina demisia sau înlăturarea din funcție cu sprijinul Consiliului local, a făcut nenumărate demersuri, unele care îmbracă elementele constitutive ale abuzului în serviciu.
Prin acțiunea ce face obiectul dosarului nr. 2064/2004 al Tribunalului Tulcea, numita a solicitat anularea hotărârii prin care numita a fost desemnată vice-primar.
Pentru a-și exercita drepturile procesuale de pârâtă, respectiv pentru a depune întâmpinare și pentru a se prezenta la termenul stabilit de către instanță la data de 09 și respectiv 12 august 2004, numita s-a deplasat la sediul Tribunalului Tulcea, l-a anunțat pe inculpat că va fi nevoită să lipsească de la serviciu, fără a depune o cerere scrisă prin care să solicite să-i fie aprobate două zile libere.
Deși cunoștea motivul pentru care numita a absentat, la data de 07 septembrie 2004, inculpatul emis dispoziția nr. 39, prin care în temeiul art. 264 lit. d din Codul muncii și art. 68 alin.1 lit. f și art. 71 din Legea nr.215/2001, aceasta a fost sancționată cu reducerea salariului în procent de 10% pentru o perioadă de trei luni.
Aceasta s-a întâmplat fără respectarea dispozițiilor art. 267 din Codul muncii, conform cărora nici o măsură cu excepția celei prevăzute de art. 264 alin. 1 lit. a, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
S-a reținut că decizia de sancționare cu reducerea salariului nu a fost pusă în aplicare, aspect care rezultă din ștatele de plată aferente lunilor ce au urmat din care nu reiese calcularea unor rețineri.
Pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu este necesar ca prin acțiune abuzivă să fie realizată și urmarea prevăzută de textul incriminator. S-ar putea susține că, atâta vreme cât salariul nu a fost diminuat acea urmare nu s-a realizat și pe cale de consecință, nu ar fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii. Un astfel de punct de vedere nu poate fi primit în condițiile în care plata integrală a salariului a fost determinată de promovarea unei acțiuni în justiție și însăși punerea numitei, în situația să se adreseze instanței, a fost de natură să-i cauzeze o vătămare a intereselor.
La aceeași dată de 17 septembrie 2004, inculpatul a emis și dispoziția nr. 38 potrivit căreia, în temeiul art. 264 alin. 1 lit. a din Codul muncii și art. 68 alin. 1 lit. f și 71 din Legea nr. 215/2001 numita a fost sancționată cu "avertisment" pentru faptul că a lipsit nemotivat în perioada 26-27 iulie 2004, deși conform Ordinului de deplasare nr. 79 fusese delegată să se deplaseze în interes de serviciu la Garda de Mediu și la Ocolul Silvic
Aceste două dispoziții emise de către primarul comunei, au fost anulate ca netemeinice și nelegale, prin sentința civilă nr. 220 din 02 februarie 2005 Tribunalului Tulcea, care a reținut pe de o parte, că nu a fost efectuată cercetarea disciplinară prealabilă, iar pe de altă parte că, potrivit art. 3 din Codul muncii, delegarea reprezintă exercitarea temporară din dispoziția angajatorului a unor lucrări corespunzătoare atribuțiilor de serviciu în afara locului de muncă, așa încât absența de la serviciu nu poate fi considerată nemotivată.
În legătură cu dispoziția nr. 38/17-09-2004, inculpatul a arătat în cursul urmăririi penale că din punctul său de vedere absența de la serviciu a fost nemotivată, atâta vreme cât delegația nr. 79 fost semnată de către secretarul comunei, iar ștampila aparține Consiliului local. Aceste susțineri însă nu sunt de natură a-i înlătura răspunderea penală pentru fapta de a-l sancționa pe vice-primar atâta vreme cât deplasarea acestuia dovedită cu aplicarea ștampilelor și semnăturilor reprezentanților instituțiilor la care s-a făcut referire, au fost făcute în interes de serviciu. Din ordinul de deplasare rezultă că vice-primarul a fost delegat pentru "procurarea de materiale pentru protecția mediului și pentru a obține autorizație de exploatare lemne foc".
Pe lângă aceste acțiuni abuzive menite să o determine pe să demisioneze din funcția în care fusese validată, inculpatul în mod repetat s-a adresat Consiliului pentru ca acesta să dispună schimbarea din funcție a vice-primarului.
Inculpatul a emis astfel dispozițiile nr. 16 din 16.07.2004, 42 din 27.09.2004, 45 din 02.10.2004 și 84 din 16.12.2004, prin care dispune convocarea Consiliului local pentru 22 iulie, 02 octombrie, 05 octombrie și respectiv 10 decembrie 2004, ordinea de zi propusă vizând și "proiect de hotărâre privind eliberarea din funcție a doamnei ".
Dacă în ședințele din 02 iulie, 02 octombrie, 05 octombrie, membrii Consiliul local, au respins propunerea făcută de către primar, apreciindu-se că nu sunt motive temeinice pentru aceasta, în ședința din 10 decembrie 2004, cu opt voturi - pentru și unul - împotrivă, s-a dispus eliberarea din funcție a numitei. Aceasta deși secretarul comunei a atras atenția asupra ilegalității hotărârii nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 69 alin. 4 din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali.
În aceeași ședință, cu toate că același secretar, a atras atenția asupra inadmisibilități alegerii unui nou vice-primar până la expirarea termenului de contestare a deciziei de eliberare din funcție a numitei, la insistențele primarului, cu șapte voturi "pentru" și unul "împotrivă", a fost aleasă să ocupe această funcție numita.
Drept urmare, au fost emise nr. 27 prin care s-a dispus eliberarea din funcție a numitei și L nr. 28 prin care a fost numită în funcția de vice-primar numita.
Hotărârea de eliberare din funcția a fost contestată pe calea contenciosului administrativ atât de către numita cât și de Prefectura T, cele două cereri fiind reunite de către Tribunalul Tulcea sub nr. 107/2005. În motivare, s-a arătat că nu sunt realizate cerințele imperative ale art. 69 alin. 4 din Legea nr. 393/2004 și anume că, prin expunerea de motive, nu se face dovada că vice-primarul a încălcat constituția sau legile țării sau a prejudiciat interesele locuitorilor comunei.
Prin adresa nr. 6077/07.01.2005 Prefectura județului Tas olicitat Consiliului local revocarea nr. 27/10-12-2004 ca nelegală, prin adresa nr. 417/24.01.2005 Instituția prefectului a informat Consiliul local asupra faptului că nr. 27 fost contestată la instanța de contencios, așa încât conform art. 135 din Legea nr. 215/2001 și art. 36 din Legea nr. 340/2004, această hotărâre, dar și cele subsecvente, respectiv nr. 28, 31 și 32 au fost suspendate de drept.
În ședința din 31 ianuarie 2005, ședință la care a participat și inculpatul, secretarul comunei a dat citire adresei nr. 417/24.01.2005 prin care s-a atras atenția asupra faptului că hotărârile consiliului local prezentate sunt suspendate de drept, aceasta însemnând menținerea în funcție a vice-primarului, până la soluționarea cauzei de către instanță. În aceeași ședință, consilierul a prezentat scrisoarea prefecturii nr. 6077/07.01.2005 prin care se solicita revocarea nr. 27, consilierii apreciind că o astfel de cerere este tardivă, atâta vreme cât pe rolul instanței se află deja contestația formulată împotriva acestui act.
Prin sentința civilă nr.1815/22.09.2005 pronunțată în dosarul nr. 107/2005 a Tribunalului Tulcea au fost admise acțiunile formulate de către și Prefectura T și s-a dispus anularea nr. 27/10.12.2004. Hotărârea instanței a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr.315/CA/28.11.2005 Curții de APEL CONSTANȚA care a constat că recursul este nul, atâta vreme cât a fost formulat fără acordul Consiliului local.
După numirea în funcția de vice-primar, numita, a fost cuprinsă pe ștatul de plată a autorității executive în perioada decembrie 2004-august 2005, fiind efectuate cheltuieli salariale în cuantum de 148.834.531 lei vechi. Prin dispoziția primarului de a se efectua plățile salariale numitei au fost încălcate și dispozițiile art. 19 alin. 1 din nr.OUG 45/2003, conform cărora ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de a utiliza credite bugetare numai în limita prevederilor și destinațiile aprobate pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale.
Prin sentința civilă nr. 2785/19-10-2006 Tribunalului Tulcea, irevocabilă prin decizia civilă nr. 66/CA/12.03.2007 Curții de APEL CONSTANȚAa fost admisă acțiunea formulată de numita și s-a dispus obligarea Primăriei să-i plătească drepturile salariale și îndemnizația de concediu în sumă totală de 16.439 lei, aferentă perioadei de la eliberare și până la repunerea în funcția de vice-primar.
La data de 20 decembrie 2006 numita a adresat Primăriei o cerere înregistrată sub nr.2121 prin care solicita achitarea acestei sume, sumă care de altfel nu i-a fost remisă.
S-a mai reținut că numita a avut calitatea de bibliotecar în cadrul Primăriei pe parcursul a 10 ani. La sfârșitul anului 2004, având probleme financiare, a hotărât să plece la muncă în Italia, gândindu-se că va solicita concediu de odihnă și apoi fără plată pentru perioada respectivă. Dorind să depună cerere în acest sens, a discutat cu inculpatul care a sfătuit-o să nu procedeze în această manieră, să plece, urmând ca serviciul la bibliotecă să fie asigurat de altcineva, astfel încât să încaseze și salariul. Numita a urmat sfatul primarului și a plecat în Italia lăsând-o pe fiica sa, să îndeplinească atribuțiile de bibliotecară în fapt, fără a i se întocmi forme legale.
În această situație, în perioada decembrie 2004-martie 2005, inculpatul a aprobat foile de pontaj întocmite de, foi care atestau nereal că aceasta a fost prezentă la muncă. În baza foilor de pontaj au fost întocmite ștatele de plată, încasând în mod nelegal suma de 10.219.057 lei vechi. În legătură cu momentul și împrejurările concrete în care au fost întocmite acele fișe, a precizat că personal le-a completat, știind că sunt necesare pentru plata salariilor și nu a fost determinată de primar să procedeze de această manieră. Într-o primă declarație a precizat că foile au fost întocmite la data de 15.12.2004, iar fiica sa, a depus câte una în fiecare lună. Ulterior, a revenit asupra declarației, cu precizarea că a întocmit acele înscrisuri după ce a revenit. Deși inculpatul în apărare a arătat că nu avea cunoștință de faptul că a fost plecată în străinătate și nu și-a îndeplinit personal atribuțiile de serviciu pentru care a fost retribuită, această apărare este contrazisă de precizările făcute de către însăși care a arătat că în discuția avută cu primarul acesta a întrebat-o "de ce să cerere de concediu, ce nu-ți stau bine banii în buzunar?". Această discuție a fost percepută și de către numitul care a auzit sugestia făcută de către primar.
Deși apărătorul inculpatului, relativ la aceste plăți, a solicitat schimbarea încadrării juridice arătând că în sarcina inculpatului s-ar putea discuta despre o eventuală culpă, în cauză există suficiente probe care au demonstrat că primarul în cunoștință de cauză a efectuat acele plăți, fiind puțin probabil ca primarul, o persoană care se preocupă de ceea ce se întâmplă cu angajații, să nu fi observat lipsa angajatei o perioadă atât de îndelungată de timp.
Deși după sesizarea făcută de către Prefectura județului T, înștiințată cu privire la plățile nelegale făcute, inculpatul a demarat procedura de cercetare disciplinară a numitei, pe motivul că a lipsit nejustificat de la serviciu, procedură finalizată cu dispoziția nr. 55/13.05.2005 prin care salariata a fost sancționată cu reducerea retribuției, cu prilejul acelei cercetări, a declarat în scris că este vinovată că nu și-a anunțat plecarea, afirmație pe care a negat-o însă ulterior, arătând că primarul știut tot timpul că este plecată, dar că a relatat astfel, pentru că nu a dorit un nou conflict.
Potrivit contractului individual de muncă nr. 17/13.09.2004 numitul a fost angajat de Primăria comunei în funcția de consilier juridic cu o normă de patru ore pe zi și cu un salariu de bază lunar brut de 2.500.000 lei vechi. Prin hotărârea nr. 36/2004 a Consiliului local, postul de consilier juridic a fost aprobat ca funcție publică, nemaiputând funcționa ca funcție contractuală. Această dispoziție a fost luată în urma propunerii formulată de însuși primarul comunei, prin expunerea de motive din data de 28.12.2004 privind adoptarea proiectului de hotărâre pentru aprobarea organigramei și a numărului de posturi din cadrul aparatului propriu a Consiliul local al comunei pe anul 2005.
Într-o atare situație, începând cu data de 01 ianuarie 2005 funcția de consilier juridic contractual nu se mai regăsește în organigrama Consiliului local. Cu toate acestea, inculpatul nu a dispus desfacerea contractului de muncă nr. 17 din 13.09.2004 decât abia la data de 01.06.2005 și nici atunci nu a emis o dispoziție. Angajatul a fost doar informat că funcția pe care o ocupă nu mai este prevăzută în organigramă, urmând a se fixa termen pentru organizarea unui concurs pentru ocuparea funcției publice. Toate acestea au determinat ca numitul să fie salarizat, potrivit contractului, până in luna aprilie 2005 inclusiv. După acest moment, consilierul juridic nu a mai primit salariul, motiv pentru care a formulat o cerere de chemare în judecată a primăriei, cerere care a fost soluționată prin sentința civilă nr. 1459/18.08.2005 pronunțată în dosar nr. 1954/2005 a Tribunalului Tulcea, prin care s-a luat act de tranzacția părților, Primăria comunei, prin reprezentantul legal, fiind de acord să achite salariile restante, începând cu luna mai 2005".
Prin decizia penală nr. 70/09 06.2009 Tribunalul Tulcea a respins ca nefundat apelul declarat de inculpatul, a menținut ca legală și temeinică sentința penală nr. 81/27.01.2009 a judecătoriei Tulcea și l-a obligat pe inculpatul apelant să plătească statului 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru ase pronunța în sensul celor menționate tribunalul a reținut următoarele;
"Reexaminând probele administrate în cauză, instanța a avut în vedere întreaga activitate a inculpatului și atitudinea acestuia față de partea vătămată constatând că nu poate fi reținută doar o simplă culpă sau neglijență, care să înlăture răspunderea penală pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 Cod penal. Nu poate fi înlăturată vinovăția inculpatului pe considerentul că deciziile sale puteau fi contestate în instanță; acest lucru constituia un drept al părții vătămate și nu au relevanță cu privire la existența infracțiunii prevăzută de art. 246 Cod penal și vinovăția inculpatului în condițiile în care inculpatul, în mod repetat și- îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, pe fondul conflictului cu partea vătămată, nu se poate prevala de faptul că nu a cunoscut prevederile legale, deoarece dispune de un aparat de specialitate și secretar prin intermediul cărora poate obține informațiile necesare îndeplinirii mandatului în condiții legale.
Pe de altă parte, prin sentința civilă nr. 220 din 2.02.2005 a Tribunalului Tulceas -a stabilit că în zilele de 26 și 27.07.2004 partea vătămată s-a deplasat în interes de serviciu la Garda de Mediu T și Ocolul Silvic T, având delegare în conformitate cu prevederile Codului muncii,Prin hotărârea civilă amintită, au fost anulate dispozițiile nr. 38 și 39 din 7.09.2004 (pag. 90 parchet).
Hotărârea definitivă a instanței civile trebuie avută în vedere ca o chestiune prealabilă și instanța penală numai avea de analizat dacă partea vătămată s-a prezentat sau nu, în zilele de 26 și 27.07.2004 la Garda de Mediu, la Ocolul Silvic sau la instanță.
Aceste aspecte, nu mai pot fi puse la îndoială și de aceea, susținerile formulate în apel nu sunt întemeiate.
De asemenea, analizând întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. 246 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41-42 Cod penal, în mod special a laturii subiective, s-a constatat că inculpatul, în mod repetat a solicitat Consiliului Local eliberarea din funcție a părții vătămate ( la 2 iulie, 2 octombrie și 5 octombrie) reușind în final să-și atingă scopul, la 10 decembrie 2004 deși secretarul comunei a atras atenția asupra nelegalității măsurii, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 69 al. 4 din Legea nr. 394/2004.
În această privință, trebuie avută în vedere sentința civilă nr. 1815/22.09.2005 a Tribunalului Tulcea (pag. 157-159 dosar parchet) prin care a fost anulată hotărârea nr. 27 din 10 decembrie 2004. Prin hotărârea amintită, în ședință extraordinară, s-a dispus eliberarea din funcția de viceprimar al comunei a părții vătămate. Prin sentință civilă s-a constatat neîndeplinirea condițiilor imperative prevăzute de art. 69 al. 4 din Legea nr. 393/2004.
Privită în ansamblu activitatea infracțională a inculpatului, se constată că acesta a acționat cu vinovăție în forma cerută de lege și în mod corect instanța de fond a reținut săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, în forma continuată.
Cât privește infracțiunea de abuz în serviciu, contra intereselor publice, prev. de art. 248 al. 1 Cod penal cu aplicarea art. Cod penal cu aplicare art. 41 - 42 Cod penal, se constată că probele administrate în cauză, dovedesc fără dubiu atât existența faptei cât și vinovăția inculpatului. Inculpatul în baza unei rezoluții infracționale unice, în calitate de ordonator principal de credite a dispus retribuirea nelegală a numitei, cauzând un prejudiciu de 148.834.531 lei (vechi) a numitului, cauzând un prejudiciu de 12.500.000 lei (vechi) și,cauzând un prejudiciu de 10.219.057 lei (vechi). Nu se poate reține că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 248 Cod penal, rezultând fără dubiu că inculpatul, cu știință, și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, cauzând astfel prejudicii, destul de însemnate.
În consecință, se constată că instanța de fond, în mod corect a reținut săvârșirea de către inculpatul a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată și vinovăția acestuia.
În raport de criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal se constată că instanța de fond a realizat corect individualizarea judiciară, pedeapsa aplicată și modalitatea de executare corespunzând gradului de pericol social concret al faptelor și persoanei inculpatului".
Împotriva hotărârilor menționate anterior a declarat recurs, în termen legal inculpatul criticându-le pentru netemeinicie și nelegalitate în privința condamnării sale pentru infracțiunea prevăzută de art.246 cod penal și respectiv 248 cod penal.
În sență, inculpatul, a susținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în condițiile în care cele două decizii de sancționarea a viceprimarului nu au fost puse în aplicare, astfel că nu s-a produs vătămarea produsă de lege.
În privința infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice recurentul a susținut că, fapta sa nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii, în condițiile în care munca la bibliotecă s-a desfășurat normal, activitatea bibliotecarei fiind suplinită de fiica acesteia iar consilierul juridic a fost plătit numai o lună din banii primăriei.
Drept urmare, s-a solicitat achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 248 cod penal în temeiul art. 11 pct.2 lit. a raportat la art. 10 lit.1cod pr. penală și cu referire la art.181cod penal.
Examinând hotărârile atacate în lumina criticii din recursul inculpatului, a probatoriului administrat, cât și din oficiu în limitele prevăzute de art. 3856cod pr. penală, curtea reține următoarele:
Este de necontestat faptul că inculpatul, în calitate de primar a sancționat- pe partea vătămată în două rânduri fără a efectua procedura prealabilă a cercetării administrative și în pofida faptului că existau dovezi referitor la faptul că viceprimarul nu încălcase disciplina muncii.
Faptul că respectivele dispoziții de sancționare nu au fost puse în aplicare nu este de natură să înlăture vinovăția cu care a acționat inculpatul, în sensul că a dispus sancționarea nejustificată a viceprimarului; în deplină cunoștință de cauză că săvârșește un abuz de natură să lezeze interesele persoanei vizate.
În aceeași ordine de idei se reține că inculpatul, în mod repetat a propus Consiliului local al comunei, județul T eliberarea din funcția a viceprimarului iar în cele din urmă propunerea sa a fost acceptată, invocând în mod nereal faptul că acesta din urmă nu-și îndeplinește în mod corespunzător sarcinile de serviciu.
abuzivă a inculpatului,este pusă în evidență, odată în plus, de împrejurarea că prin hotărâri definitive ale instanțelor au fost anulate atât dispozițiile de sancționare emise de inculpat cât și hotărârea Consiliului local al comunei, județul T nr. 27/10 decembrie 2004, prin care a fost eliberată din funcție.
Raportat la cele ce preced curtea constată că, urmarea vătămătoare asupra intereselor părții vătămate, determinată de comportamentul abuziv al inculpatului, s-a produs, fiind astfel îndeplinite cerințele legale pentru a se reține în sarcina inculpatului infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 cod penal.
Drept urmare, curtea constată că în mod temeinic și legal s-a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 cod penal și pe cale de consecință s-a dispus condamnarea sa.
Și în privința săvârșirii de către inculpatul a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice se constată că a fost dovedită fără echivoc, în condițiile în care bibliotecara a fost plătită fără să fi prestat muncă, postul de viceprimar a fost ocupat în condiții de ilegalitate, din dispoziția inculpatului de o persoană care a fost plătită din fondurile comunei iar jurisconsultul a fost în continuare plătit în baza unor raporturi contractuale, deși inculpatul cunoștea că respectiva funcție devenise una publică, potrivit legii.
Prejudiciile produse bugetului comunei prin plata salariilor persoanelor menționate, în mod nelegal, nu sunt lipsite de importanță, așa cum susține în mod nejustificat inculpatul recurent, astfel că, se constată îndeplinită cerința legii privind producerea pagubei în patrimoniul public, ca urmarea a îndeplinirii în mode defectuos a atribuțiilor de serviciu de către inculpat, în calitatea sa de primar al comunei, județul
Pentru considerentele menționate, curtea constată că inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzură de art. 248 cod penal, iar condamnarea sa și pentru această infracțiune este legală și temeinică, nefiind cazul să se facă aplicarea prevederilor art. 181cod penal.
Rezultă deci, că sunt neîntemeiate criticile din recursul inculpatului.
Examinând hotărârile recurate, și din oficiu, curtea nu a identificat alte motive de reformare a acestora, astfel că va respinge recursul ca nefundat și va menține ca legale și temeinice hotărârile de fond și de apel.
Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul în contul Baroului C, pentru avocat ( substituire).
Văzând și dispozițiile art. art.192 al.2 cod pr. penală, curtea îl va obliga pe recurentul să plătească statului 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
În baza art. 38515pct. 1 lit. b cod pr. penală;
Respinge ca nefondat recursului penal declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 70/09.06.2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr-.
În baza art. 192 al.2 cod pr. penală, obligă recurentul la 300 lei cheltuieli judiciare statului și 100 lei onorariu apărător din oficiu, ( substituire) ce se decontează din fondul MJ către Baroul Constanța.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 octombrie e 2009.
PREȘEDINTELE COMPLETULUI, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red Jud. 17.11.2009 I
Președinte:Zoița FranguJudecători:Zoița Frangu, Viorica Lungu, Marius Cristian
