Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 cod penal). Decizia 60/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 60/
Ședința publică din data de 28 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache judecător
JUDECĂTOR 2: Constantin Cârcotă
JUDECĂTOR 3: Marcian Marius
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VRANCEA împotriva deciziei penale nr. 240 din 20 iunie 2007 Tribunalului Vrancea, pronunțată în dosarul nr- privind pe inculpații și, trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 22 ianuarie 2008 și au fost consemnate în încheierea din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 28 ianuarie 2008.
După deliberare,
CURTEA
Asupra cauzei penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 41/19.02.2007, Judecătoria Panciu, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a comb. cu art. 10 lit. a Cod procedură penală, a achitat pe inculpatul pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. 1 și 4 Cod penal.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a comb. cu art. 10 lit. d Cod procedură penală a achitat pe inculpatul pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 Cod penal.
A respins pretențiile civile formulate de partea civilă SC "" SRL Focșani, ca fiind neîntemeiate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA din 5 sept.2006 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. 2-4 Cod penal și a inculpatului pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 Cod penal.
Prin actul de inculpare s-au reținut în sarcina inculpaților următoarele:
La data de 17.01.2000 a fost scoasă la vânzare, ocazie cu care au participat la licitație învinuitul, precum și numitul. Licitația a fost câștigată de către, încheindu-se contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. VN 3/1.02.2000.
În momentul în care a devenit acționar principal, SC SA avea un credit luat de la. - Sucursala V în cuantum de 1.500.000.000 lei ROL, din anul 1999, pe o perioadă de 9 luni și care trebuia restituit până la data de 31.12.1999. Creditul primit în baza contractului nr. 212/30.03.1999 a fost garantat inițial prin contractul de ipotecă nr. 648/30.03.1999 cu active ale societății în valoare de 3.059.092.658 lei ROL, după aplicarea coeficientului de risc (valoarea reală fiind de 8.683.121.881 lei stabilită de expertul băncii). Deși garanția era suficientă pentru acoperirea împrumutului, învinuitul, după ce a devenit acționar principal la SC SA a mai încheiat un nou contract de ipotecă pe alte active ale societății (nr. -/24.05.2001) pentru suma de 2.100.000.000 lei ROL (valoarea reală fiind de 8.400.000.000 lei ROL, la care s-a aplicat coeficientul de risc bancar).
Întrucât creditul de 1.500.000.000 lei nu a fost achitat până la termenul scadent, BRD - Sucursala V s-a adresat la data de 24.09.2001 executorului judecătoresc cu o cerere pentru începerea urmăririi imobiliare asupra bunurilor ipotecate prin cele două contracte.
În vederea executării silite, executorul judecătoresc contactează pe inculpatul, expert judiciar, căruia îi cere verbal să efectueze o expertiză prin care să evalueze activele SC SA, înscrise în cele două contracte de ipotecă.
După cum rezultă din raportul de expertiză tehnică întocmit în octombrie 2001 de inculpatul, obiectivele pe care le-a avut în vedere sunt cele incluse în cele două contracte de ipotecă.
În aceste condiții, inculpatul a concluzionat într-un raport de expertiză foarte sumar (fila 40) că valoarea integrală a obiectivelor este de 2.000.000.000 lei ROL, sumă ce a fost avută în vedere de coinculpatul.
S-a mai reținut prin rechizitoriu că experții BRD, în momentul întocmirii contractelor de ipotecă, au evaluat aceleași active la suma totală de 17.031.121.881 lei ROL.
Ulterior, inculpatul a fost solicitat de celălalt inculpat, să efectueze un alt raport de expertiză (în decembrie 2001) la momentul la care s-a înființat SC SA, la care au venit ca acționari SC " România" SRL B, SA și alte trei persoane fizice, scopul acestei din urmă expertize constituindu-l evaluarea în totalitate a activelor ce au aparținut SA SA, pentru capitalizarea societății. Valoarea totală a bunurilor s-a stabilit la suma totală de 17.926.243.724 lei ROL, sumă sensibil egală cu cea stabilită de evaluatorii experți BRD și care este mult superioară sumei de 2.000.000.000 lei, stabilită inițial.
Prin încheierea nr. 261 din 25.09.2001 a Judecătoriei Pancius -a încuviințat executarea silită.
Ulterior, la 10 octombrie 2001, s-a întocmit publicația de vânzare în care au fost înscrise activele ce urmau să fie vândute prin licitație și în cuprinsul cărora nu se menționează "cantină în construcții" - 107 și nici "magazia de materiale și utilaje" - 121, pentru simplul motiv că bunurile respective nu erau ipotecate.
Cu toate acestea, inculpatul a scos la licitație și activele 107 și 121, fără a consulta contractele de ipotecă și extrasele de carte funciară.
La data de 11 noiembrie 2001, prin procesul-verbal întocmit cu această ocazie, bunurile au fost adjudecate de către SC " România" SRL B, între acestea fiind incluse și cele două active.
În continuarea executării, inculpatul a vândut la data de 1.04.2002, imobilul 107- cantină în execuție și terenul către SC " " SRL cu suma de 500.000.000 lei ROL, atâta timp cât marea majoritate a activelor SC "" SA a vândut-o cu suma de 1.800.000.000 lei.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de expertul tehnic (la data de 25.01.2005), care a stabilit valoarea celor două bunuri și a terenului la suma totală de 226.290.133 lei (filele 105.121), însă aceste concluzii au fost contestate de inculpatul solicitând o nouă expertiză.
A doua expertiză a fost efectuată de expertul, care a ajuns la o altă concluzie, în sensul că valoarea celor active, inclusiv terenul, este de 406.155.411 lei ROL.
Din analiza probelor adminJ. în dosarul cauzei (și anume; contract de credit, acte de evaluare, contracte de ipotecă, fișa bunurilor imobile, acte de executare, raport de expertiză, un alt raport de expertiză, raport de expertiză, raport de expertiză expert, raport de evaluare BRD, planșă foto, procese-verbale de confruntare, acte emise de DGFP V, chitanțe, acte de executare BEJ, coroborate cu depozițiile martorului din lucrări (fila 36), (fila 35), (fila 37), nota Corpului de Inspecție al Ministrului Justiției (fila 69 și următoarele), coroborate cu declarațiile inculpaților) prima instanță a reținut că în sarcina inculpaților nu pot fi reținute infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 492 alin. 1 Cod procedură civilă, pot fi urmărire și alte bunuri ale debitorului care nu formează obiectul contractului de ipotecă, dacă există suspiciunea că valoarea celor ipotecate nu acoperă valoarea creanțelor.
Cele două dosare de executare nr. 259/2001 și nr. 260/2001 au fost executate în paralel, acestea nu au fost conexate, deși executarea s-a efectuat practic, cu privire la aceleași bunuri care în primul contract de ipotecă nu sunt clar individualizate, iar în cel de-al doilea sunt descrise în amănunt.
Având în vedere prevederile largi ale primului contract de ipotecă (648/30 martie 1999) ce constituie titlu executoriu și obiect al primului dosar de executare, actele de executare au fost întocmite în mod corect cu privire la bunurile ce au fost aduse în garanție în favoarea BRD - Sucursala V, prin cele două contracte de ipotecă.
Astfel, a fost întocmit procesul-verbal de situație din 25 septembrie 2001, comun pentru ambele dosare de executare, prin care au fost identificate în mod corect toate bunurile imobile din ambele contracte de ipotecă.
În luna octombrie 2001, inculpatul a fost sesizat de către celălalt coinculpat, verbal, pentru a întocmi un raport de expertiză ce avea ca obiectiv evaluarea generală, orientativă, a imobilelor aflate în incinta SC SA. La acel moment nu i s-a adus la cunoștință că acestea formau obiectul a două contracte de ipotecă încheiate în favoarea BRD Focșani, scopul acestei expertize constituindu-l constatarea existenței fizice a construcțiilor și stabilirea unei valori orientative a acestora. Ulterior, în luna decembrie 2001, inculpatul este sesizat de executorul judecătoresc cu efectuarea unui nou raport de expertiză la efectuarea căruia expertul să aibă în vedere activele celor două societăți (inclusiv terenuri, esplanade și instalații tehnologice) și din această cauză valoarea stabilită prin cel de-al doilea raport de expertiză este diferită de prima, întrucât obiectivele în sarcina expertului au fost diferite și, prin urmare, nu se poate considera că expertul a întocmit o lucrare de specialitate care nu corespunde realității; în consecință, fapta penală prev. de art. 260 Cod penal nu se poate reține în sarcina sa.
La momentul când s-au întocmit publicațiile de vânzare de către coinculpatul acesta nu a ținut cont de raportul de expertiză din octombrie 2001, și nici nu era obligat la aceasta, astfel că executorul judecătoresc a considerat că există o înțelegere între părți, cu atât mai mult cu cât nici una dintre părți nu a formulat contestație la executare, conform adresei nr. 260/2006 a Judecătoriei Panciu.
Or, potrivit art. 411 alin. 3 Cod procedură civilă, executorul judecătoresc este obligat să țină seama de valoarea bunurilor stabilită prin raportul de expertiză tehnică numai dacă există o înțelegere a părților.
Publicația de vânzare imobiliară a fost emisă în data de 10 octombrie 2001 pentru bunurile descrise în procesul-verbal de situație, fixându-se ca dată a licitației data de 9 noiembrie 2001, așa cum rezultă din dosarele de executare, respectându-se disp. art. 504 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
Conchizând, instanța a apreciat că în situația unei înțelegeri a părților, ulterioară raportului de expertiză, dar înaintea emiterii publicațiilor de vânzare, valoarea bunurilor care trebuie menționată în aceste publicații, este cea stabilită de părți, iar nu cea din raportul de expertiză tehnică la care părțile au renunțat în mod implicit, astfel cum rezultă din disp. art. 411 alin. 3 Cod procedură civilă.
Astfel, s-a reținut că nu există elementul material al infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 246 Cod penal, deoarece nu se poate considera că executorul judecătoresc a îndeplinit în mod defectuos actul de adjudecare și, totodată, pe latura subiectivă, lipsește vinovăția, în forma cerută de textul de lege (intenția directă). În consecință, nu poate fin considerată infracțiune cu toate elementele sale constitutive, faptul că s-au inclus în bunurile executate silit și cele două active ce nu au fost ipotecate, atâta timp cât includerea acestor active, chiar și în situația în care nu ar fi făcut obiectul contractului de ipotecă, este permisă de legislația urmăririi silite imobiliare.
Împotriva Sentinței penale nr. 41/2007 a Judecătoriei Panciu au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Panciu, partea civilă SC SA, prin lichidator SC Focșani.
Prin Decizia penală nr. 240/20.06.2007, TRIBUNALUL VRANCEAa admis ambele apeluri, a desființat în parte hotărârea primei instanțe și, în rejudecare, a modificat temeiul juridic al achitării inculpatului, din art. 10 lit. a, în art. 10 lit. d cu referire la art. 11 pct. 2 lit. a din Codul d e procedură penală.
A înlăturat dispozițiile privind obligarea părții civile SC SA prin SC SRL Focșani la plata cheltuielilor judiciare către stat, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA, criticându-le ca nelegale, deoarece din probele adminJ. în cauză rezultă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, astfel că în mod greșit au fost achitați.
Recursurile sunt nefondate.
Examinând cauza în raport cu motivul de recurs invocat de parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA - motiv prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 18 Cod procedură penală - Curtea constată că soluția de achitare a celor doi inculpați este legală și temeinică, pentru următoarele considerente:
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 246 Cod penal, constând în aceea că, în calitate de executor judecătoresc, cu ocazia vânzării la licitație publică a bunurilor aparținând debitoarei SC "" SA, a inclus în masa de bunuri supusă executării silite două active care nu erau ipotecate, prejudiciind astfel societatea debitoare.
Așa cum în mod corect au reținut cele două instanțe, între părți a existat un acord tacit cu privire la stabilirea valorii bunurilor supuse executării silite, acord care se deduce din împrejurarea că debitoarea nu a ridicat obiecțiuni cu privire la preț, nu a formulat contestație la executarea silită și nu a formulat sesizare cu privire la săvârșirea, cu prilejul executării silite, a vreunei fapte penale prin care să fi fost prejudiciată.
Faptul că existența acestei înțelegeri nu a fost consemnată în procesul-verbal de situație este lipsit de relevanță, deoarece dispozițiile art. 496 cu referire la art. 504 alin. 1 pct. 1-3, 5, 6 și 14 din Codul d e procedură civilă, care reglementează conținutul procesului-verbal de situație, nu stabilesc obligativitatea acestei mențiuni.
În condițiile în care a existat un acord al părților cu privire la valoarea bunurilor supuse executării silite executorul judecătoresc a avut în vedere această valoare, și nu pe cea stabilită prin raportul de expertiză, deoarece, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. 3 Cod procedură penală, evaluarea efectuată de expert este obligatorie numai în cazul în care nu a intervenit un acord al părților.
De asemenea, faptul că în masa bunurilor supuse executării silite au fost incluse două active care nu erau cuprinse în contractul de ipotecă nu constituie o încălcare a normelor care reglementează executarea silită, deoarece, potrivit dispozițiilor art. 492 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, creditorul ipotecar poate urmări în același timp și imobilele neipotecate ale debitorului său.
În consecință, în mod corect cele două instanțe au apreciat că faptele inculpatului nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 246 Cod penal, astfel că se impune achitarea acestuia în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a, ref. la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Nici faptele reținute prin actul de inculpare în sarcina inculpatului nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată - respectiv ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 din Codul penal.
Faptul că inculpatul, în calitate de expert, efectuând două evaluări asupra patrimoniului a aparținut "", la interval de circa 2 luni, a stabilit valori diferite, se datorează obiectivelor diferite și documentației diferite care au stat la baza celor două evaluări.
Astfel, în timp ce prima evaluare a avut un caracter orientativ și a vizat numai imobilele înscrise în cele două contracte de ipotecă, constituite pentru garantarea creditului bancar, a două evaluare a fost mai detaliată și a vizat întreaga masă de bunuri cumpărate de SC ROMÂNIA SRL B de la SC SA, prin licitația publică organizată la data de 09.11.2001.
De altfel, prima evaluare făcută de expert în vederea executării silite nu a fost avută în vedere cu prilejul vânzării la licitație, deoarece valoarea bunurilor a fost stabilită prin acordul părților.
Așa fiind, apar ca nefondate criticile formulate prin motivele de recurs ale Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA.
Întrucât nici după examinarea din oficiu a hotărârilor penale recurate, în limitele prevăzute de art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, nu se constată motive care să atragă casarea acestora, recursul urmează a fi respins ca nefondat, conform disp. art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VRANCEA împotriva Deciziei penale nr. 240/20.06.2007 a Tribunalului Vrancea (Sentința penală nr. 41 din 19.02.2007 pronunțată de Judecătoria Panciu în dosarul nr- privind pe inculpații, fiul lui și, născut la data de 11.06.1954 în, jud. P, CNP -, cu domiciliul în P,-, jud. V, și, fiul lui și, născut la data de 08.06.1957 în comuna, jud. V, CNP -, cu domiciliul în Focșani,-, jud. V).
Conform disp. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare efectuate în cauză rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - ---
Grefier,
Red. -/13.02.2008
Tehnored../2 ex./ 29.02.2008
Fond:
Apel:,
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Constantin Cârcotă, Marcian Marius
