Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 cod penal). Decizia 637/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 637/
Ședința publică de la 16 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
Judecător G -
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursurilor formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, inculpatul G și partea civilă, împotriva deciziei penale nr.94/A/11 martie 2008 Tribunalului Arad pronunțată în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: pentru inculpatul lipsă, avocat ales, partea civilă, personal, asistată de avocat ales.
Procedura legal îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul ales al inculpatului depune la dosar motivele de recurs.
Instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Procurorul pune concluzii de admitere a recursului, așa cum a fost el formulat în scris, casarea deciziei pronunțată de Tribunalul Arad, care este netemeinică și nelegală, și menținerea soluției dată de prima instanță, partea civilă nu era angajat cu normă întreagă la unitatea de învățământ condusă de inculpat, acesta avea obligația de a-și întocmi autoevaluarea și apoi directorul instituției își spunea punctul de vedere.
Apărătorul ales al părții civile recurente, solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale pronunțată de Tribunalul Arad, și în rejudecare, condamnarea inculpatului, pentru infracțiunea prev.de art.246 Cod Penal, infracțiune pe care a comis-o cu bună știință și prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, cu cheltuieli de judecată.
Solicită respingerea recursului formulat de parchet, ca nefondat, deoarece inculpatul avea obligația de a-i elibera aceea adeverință, privind calificativele părții civile, în termen, aceasta fiind totuși eliberată după expirarea termenului stabilit de Inspectoratul Școlar
Apărătorul ales al inculpatului, solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat în scris, casarea deciziei pronunțată de Tribunalul Arad și menținerea hotărârii date de prima instanță, iar în subsidiar solicită casarea celor două hotărâri, deoarece în cauză nu a fost introdusă și citată, partea responsabilă - civilmente. În susținerea cuvântului, arată că, acțiunea penală nu a fost pusă în mișcare pentru infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul de către Tribunalul Arad, iar termenul general prevăzut de lege, pentru eliberarea adeverinței este de 30 de zile, însă partea civilă a solicitat eliberarea acestei cu întârziere.
De asemenea, solicită respingerea recursului formulat de parchet și respingerea recursului formulat de partea civilă.
Apărătorul părții civile, arată că cererea pentru eliberarea adeverinței, a fost făcută în termen, de către partea civilă, împreună cu alți 5 colegi, cărora le-au fost eliberate adeverințele, solicitând respingerea recursului formulat de inculpat.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursurilor formulate de inculpat și partea civilă.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2622/27.11.2007 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod Procedură Penală a fost achitat inculpatul G, fiul lui și, născut la 17.04.1952 în I, județ A, domiciliat în A,-, județ A, CNP - pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei prevăzută de art. 246 Cod Penal.
Au fost respinse pretențiile civile formulate de către partea civilă, domiciliat în A, B-dul - -, bloc 303, scara A, etaj 2,. 7.
În baza art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod Procedură Penală a fost obligată partea civilă la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Partea vătămată, în calitate de angajat al Clubului Sportiv Școlar A, unde director era inculpatul, a depus la data de 20 ianuarie 2006 o cerere înregistrată cu nr. 53/20.01.2006 prin care solicita conducerii instituției eliberarea adeverințelor necesare pentru completarea dosarului care trebuia întocmit în vederea obținerii gradației de merit pentru anul 2006. Conform metodologiei de acordare a gradației de merit la dosar trebuia să se afle și o adeverință din care să rezulte calificativele acordate la sfârșit de an solicitantului pentru activitatea desfășurată în perioada 01.03.2002-20.01.2006.
Cu toate că a eliberat o serie de acte necesare părții vătămate la obținerea gradației inculpatul nu a mai eliberat adeverința din care să rezulte calificativele solicitate de Metodologia aprobată de pentru anul 2005. Inculpatul a motivat acest refuz prin faptul că pe perioada în cauză partea vătămată avea funcția de bază la A, unde era director, iar la clubul sportiv avea doar un cumul de funcții cu o catedră de doar 12 ore pe săptămână.
Dosarul a fost depus la de partea vătămată la Inspectoratul Școlar Județean A ( A), competent să acorde gradațiile de merit, termenul de depunere fiind 11.02.2006 conform metodologiei aprobate de. Inculpatul a eliberat totuși la data de 20.02.2006 adeverința solicitată de partea vătămată însă, cu toate acestea, solicitarea de acordare a gradației de merit a fost respinsă de
Împotriva inculpatului a fost pusă în mișcare acțiunea penală prin încheierea din data de 11 iunie 2007 pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei prevăzută de art. 246 Cod Penal.
Prima instanță a apreciat că în cauză lipsește atât latura obiectivă, cât și latura subiectivă a infracțiunii prevăzută de art. 246 Cod penal.
Astfel sub aspectul laturii subiective instanța a reținut din declarația dată de inculpat la 04.06.2007 că a întrebat la A dacă poate elibera adeverința solicitată de către partea vătămată și că de acolo i s-a răspuns că nu poate deoarece partea vătămată nu este angajatul Se reține că faptele inculpatului au fost determinate fie de necunoașterea exactă a prevederilor emise de în materie, fie de comunicările făcute de A acestuia, chiar și neîntemeiate.
Cu privire la existența laturii obiective a infracțiunii prevăzută de art. 246 Cod penal se reține că textul legal cere ca prin fapta inculpatului să se cauzeze "o vătămare intereselor legale ale unei persoane".
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel partea vătămată solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 Cod penal și obligarea acestuia la plata despăgubirilor materiale.
În memoriul cuprinzând motivele de apel se arată că prima instanță a apreciat că inculpatul nu a eliberat adeverința dat fiind necunoașterea de către inculpat a prevederilor în materie și că în mod eronat instanța a interpretat dispozițiile art. 103 din Legea 53/2003, art. 35 Codul muncii, sens în care a ajuns la concluzia că partea vătămată nu este angajatul Se mai precizează că din probele administrate în cauză rezultă fără dubiu faptul că inculpatul a refuzat sistematic să-i elibereze părții vătămate adeverință de evaluare cu consecința respingere dosarului părții vătămate depus pentru obținerea gradației de merit.
Prin DP nr. 94/A/11.03.2008, pronunțată de Tribunalul Arad, s-a admis apelul declarat de partea vătămată împotriva sentinței penale nr. 2622/27.11.2007 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr- pe care a desființat-o în latura penală a cauzei și în consecință:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.1Cod procedură penală, art. 181Cod penal a fost achitat inculpatul G pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 Cod penal.
În baza art. 91 Cod penal s-a aplicat inculpatului amenda administrativă în cuantum de 500 lei.
În baza art. 346 al. 2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata către partea vătămată a sumei de 3500 lei daune materiale și a sumei de 500 lei daune morale.
În baza art. 192 al. 1 pct. 1 lit. d) Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 500 lei cheltuieli judiciare în ambele instanțe. Restul cheltuielilor judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, examinând apelul, în cadrul dat de art. 378 Cod procedură penală și din oficiu conform art. 371 al. 2 Cod procedură penală, a apreciat că este fondat.
Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei tribunalul e reținut că, la data de 20.01.2006 partea vătămată, în calitate de angajat la Clubul Sportiv Școlar Aaf ormulat o cerere prin care solicita eliberare unor acte pentru completarea dosarului în vederea obținerii gradației de merit pe anul 2006. Conform Ordinului Ministerului Educației și Cercetării nr. 5466/15.11.2005 printre actele necesare se impune a fi depusă și o adeverință din care să rezulte calificativele obținute în perioada 01.03.2002-20.01.2006.
Inculpatul G nu a eliberat adeverința din care să rezulte calificativele acordate părții vătămate și a motivat acest refuz prin faptul că pe perioada solicitată partea vătămată avea funcția de bază A, iar la clubul sportiv avea doar un cumul de funcție.
Partea vătămată a depus dosarul pentru acordarea gradației de merit fără această evaluare motiv pentru care dosarul a fost respins, dovada obținerii calificativului foarte bine pentru activitatea didactică desfășurată constituind un criteriu eliminatoriu.
Inculpatul a eliberat părții vătămate adeverința solicitată la data de 20.02.2006 în condițiile în care aceasta trebuia la A până cel mai târziu la data de 11.02.2006.
În mod netemeinic prima instanța a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale laturii obiective și subiective a infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal, reținând apărările făptuitorului. Astfel, art. 50 alin. 5 lit. c) din Legea nr. 12/1997 și metodologia de acordare a gradației de merit prevăd că "directorul unității școlare transmite inspectoratului școlar raportul de autoevaluare, aprecierea consiliului profesoral, precum și propria apreciere; în urma consultării consiliului consultativ de specialitate, inspectorul de specialitate întocmește un raport motivat".
Astfel, directorului unității de învățământ nu-i revine atribuția de a analiza îndeplinirea condițiilor privind acordarea gradației de merit, ci doar obligația de a efectua aprecierea cu mențiunea calificativului acordat.
Conform art. 246 Cod penal, constituie infracțiune de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor "fapta funcționarului public care în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, cu știință nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare a intereselor legale ale unei persoane.
Potrivit art. 181, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social al faptei săvârșită de inculpat, instanța de apel a avut în vedere dispozițiile al. 2 al aceluiași articol, sens în care a reținut faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a eliberat părții vătămate mai multe adrese mai puțin cea privind evaluarea pe care totuși i-a eliberat-o la data de 20.02.2006. De asemenea inculpatul, din adresele Aad edus faptul că partea vătămată nu ar îndeplini condițiile de fond pentru a primi gradația de merit, acesta constituind unul din motivele pentru care adeverința a fost eliberată cu întârziere, respectiv ulterior momentului în care aceasta trebuia depusă de partea vătămată la
Astfel, tribunalul a apreciat că fapta săvârșită de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Pentru aceste considerente, tribunalul, în baza art. 379 pct. 2, lit. a) Cod procedură penală a admis apelul declarat de partea vătămată împotriva sentinței penale nr. 2622/27.11.2007 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr- pe care a desființat-o în latura penală a cauzei și în consecință:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.1Cod procedură penală, art. 181Cod penal l-a achitat pe inculpatul G pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 Cod penal.
În baza art. 91 Cod penal a aplicat inculpatului amenda administrativă în cuantum de 500 lei.
În soluționarea laturii civile a cauzei tribunalul a reținut incidența dispozițiilor art. 998-999 Cod civil, fapta inculpatului prejudiciind partea vătămată atât din punct de vedere material cât și moral.
Astfel, în baza art. 346 al. 2 Cod procedură penală l-a obligat pe inculpat la plata către partea vătămată a sumei de 3500 lei daune materiale și a sumei de 500 lei daune morale.
În baza art. 192 al. 1 pct. 1 lit. d) Cod procedură penală l-a obligat inculpat la plata către stat a sumei de 500 lei cheltuieli judiciare în ambele instanțe. În baza art. 192 al. 3 Cod procedură penală restul cheltuielilor judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, inculpatul G și partea civilă.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad în motivarea recursului a arătat că decizia penală recurată este nelegală, deoarece fapta inculpatului G, nu întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, lipsind atât latura subiectivă, cât și o parte a elementelor specifice laturii obiective a acestei infracțiuni.
S-a mai arătat că inculpatul a declarat pe parcursul procesului că nu a întocmit adeverința din care să rezulte calificativul în perioada 2001 - 2005, întrucât partea vătămată avea funcția de bază și locul de muncă cu normă întreagă la A, unde era director, iar la Clubul Sportiv A, avea doar o grupă de lupte în pregătire.
O altă apărare a inculpatului, a fost aceea că conform procedurii de evaluare, stabilită prin 128/1997, partea vătămată avea obligația de a declanșa procedura de evaluare prin întocmirea autoevaluării și abia ulterior consiliul de administrație întocmește fișa de evaluare și apoi directorul instituției formulează propria sa apreciere, partea vătămată neputând dovedi că a întocmit această fișă de autoevaluare.
S-a mai arătat, în continuare, că în speța de față nu suntem în prezența unei neîntocmiri a unui act ce intră în atribuțiile de serviciu ale persoanei, cu intenția directă de a prejudicia interesele unui terț și nici nu s-a cauzat vreo vătămare a intereselor legale ale părții vătămate.
În concluzie, s-a mai arătat că, între fapta inculpatului de a refuza eliberarea adeverinței și încălcarea intereselor pe care partea vătămată îl considera legitim, nu există legătură de cauzalitate, astfel că hotărârea primei instanțe de a achita inculpatul, în baza art.10 lit.d C.P.P. este legală, solicitându-se în final casarea deciziei atacate și menținerea hotărârii primei instanțe.
Inculpatul, în motivele de recurs, a arătat că decizia pronunțată se bazează pe o interpretare eronată a stării de fapt, sancționând inculpatul pentru o altă faptă, decât cea pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală. De asemenea, s-a arătat că tribunalul nu a analizat și înlăturat apărările inculpatului, în sensul că adeverința solicitată putea să fie eliberată doar de instituția unde partea vătămată avea funcția de bază și locul de muncă cu normă întreagă. Inculpatul a mai arătat că, în speță nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu nici în ceea ce privește latura obiectivă și nici latura subiectivă, inculpatul având în permanență reprezentarea că nu poate elibera actul solicitat de către partea civilă, iar pe de altă parte actul respectiv a fost eliberat în termenul general de 30 de zile.
Partea civilă, în motivele recursului, a arătat că Tribunalul Arada comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare a inculpatului, în temeiul art. 10 lit.1C.P.P. respectiv art.181Cod Penal, făcând o apreciere greșită cu privire la gravitatea faptei comise de către inculpatul, care, în calitate de director al unei instituții de învățământ, cu știință nu a îndeplinit un act, cauzându-i o vătămare a intereselor părții vătămate. Acesta a mai arătat că, refuzul de a elibera actul necesar a făcut să piardă gradația de merit profesional, la care era îndreptățit legal, prejudiciindu-l din punct de vedere material, motiv pentru care a solicitat condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută și pedepsită de art.246
Cod PenalExaminând decizia penală recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, instanța constată că recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și inculpatul G, sunt fondate, iar recursul formulat de partea civilă este nefondat, pentru motivele care urmează a fi expuse în continuare.
Instanța constată că Judecătoria Arada stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății, pe baza probelor administrate în cauză, dar și nevinovăția inculpatului, în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzut de art.246
Cod PenalInstanța de control judiciar apreciază că în speța de față nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzut de art.246 Cod Penal, nici sub aspectul laturii obiective, dar nici sub aspectul laturii subiective.
Astfel, textul articolului 246.Cod Penal, prevede că, constituie infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor " fapta funcționarului public care în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act, ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane".
În primul rând, în cauza de față, nu există nici o vătămare a intereselor legale a părții civile, în condițiile în care acesta avea funcția de bază la A, instituție publică ce nu face parte din sistemul național de învățământ și nu are regimul juridic al unei unități de învățământ preuniversitar, astfel că chiar și în situația eliberării adeverinței de către inculpat, cererea părții vătămate de acordarea gradației de merit ar fi fost respinsă de către Inspectoratul Școlar al Județului A, conform comunicărilor existente la dosar, astfel că între fapta inculpatului de a refuza eliberarea adeverinței și încălcarea interesului pe care partea vătămată îl reclama ca fiind legitim nu există legătură de cauzalitate.
În cea ce privește lipsa laturii subiective, se observă că inculpatul nu a eliberat adeverința solicitată de către partea civilă, în termenul legal, deoarece avea în permanență reprezentarea că nu are temei pentru eliberarea actului respectiv, în condițiile în care partea vătămată avea funcția de bază și locul de muncă cu normă întreagă la A, la Clubul Sportiv A având doar o grupă de lupte, în pregătire, aspect întărit de comunicările date de Inspectoratul Școlar Județean A, având mai puțină relevanță sub aspectul inexistenței infracțiunii, dacă susținerile acestui for superior au fost mai mult sau mai puțin corecte, cu privire la temeinicia cererii părții vătămate.
Mai mult decât atât, partea vătămată nu a făcut dovada întocmirii fișei de autoevaluare cu care se declanșează procedura de evaluare, aceasta fiind practica internă a școlilor din sistemul național, aspect care a întărit convingerea inculpatului de a nu emite adeverința în cauză privind calificativele, având în vedere această lipsă a fișei de autoevaluare.
Având în vedere aceste elemente, se poate concluziona că în cauza de față inculpatul nu a eliberat la timpul potrivit adeverința privind calificativele acordate părții vătămate, " cu știință", adică cu intenție directă, așa cum prevede norma de incriminare, inculpatul fiind influențat decisiv și de comunicările Inspectoratului Școlar Județean A, referitor la problema emiterii adeverinței necesare pentru întocmirea dosarului în vederea obținerii gradației de merit.
În aceste condiții, este evident că în speța de față, nu sunt întrunite cumulativ elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art.246 Cod Penal, sub aspectul laturii subiective și parțial sub aspectul laturii obiective, ceea ce conduce la ideea achitării inculpatului G, în temeiul art.10 lit.d C.P.P. așa cum a procedat și instanța de fond, Judecătoria Arad.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, prima instanță a apreciat în mod corect că nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, respectiv vreo vătămare a intereselor sale legale a părții civile și în consecință nu s-a produs vreun prejudiciu acestuia, în sensul articolului 998.Civil, astfel că acțiunea civilă exercitată de către parte civilă, prin acre a solicitat 3500 lei daune materiale și 5000 lei daune morale, urmează a fi respinsă.
Tribunalul Arad, în mod eronat a apreciat că ar fi întrunite elementele constitutive ale laturii obiective și subiective, a infracțiunii prevăzută de art.246 Cod Penal, și apoi l-a achitat pe inculpatul G, în temeiul art.10 lit.1C.P.P. raportat la art.181Cod Penal, aplicându-i acestuia o amendă administrativă în cuantum de 500 lei, reținând că fapta inculpatului există, doar că prin conținutul ei concret și prin atingerea minimă valorilor apărate de lege, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu ar prezenta gradul de pericol social al unei infracțiuni. De asemenea, în latura civilă a cauzei a obligat inculpatul, către partea civilă, la plata sumei de 3500 lei daune materiale și 500 lei daune morale, fără a motiva de ce a acordat și în ce constau exact aceste sume, însă în contextul în care instanța de control judiciar apreciază că în speța de față nu se poate reține existența infracțiunii prevăzută de art.246 Cod Penal, în cauză neexistând vreun prejudiciu, creat prin fapta inculpatului, soluția privind acțiunea civilă exercitată de partea civilă, este una de respingere a acesteia.
Instanța de control judiciar apreciază că hotărârea Tribunalului Arad este greșită atât sub aspectul soluționării laturii penale a cauzei, prin admiterea greșită a apelului formulat de către partea civilă și reținerea existenței faptei de abuz în serviciu, fără ca ea să constituie infracțiune, dar și sub aspectul soluționării laturii civile, prin care inculpatul a fost obligat la plata daunelor materiale și morale, soluția Judecătoriei Arad fiind temeinică și legală, atât sub aspectul soluționării laturii penale și civile, motivarea în fapt și în drept, fiind una conformă cu realitatea.
Pentru toate aceste considerente, instanța apreciază că se impune admiterea recursurilor formulate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și inculpatul G, urmând a fi casată hotărârea Tribunalului Arad, în întregime, și va fi menținută hotărârea Judecătoriei Arad, atât în ceea ce privește latura penală cât și cea civilă.
Văzând că partea civilă a solicitat condamnarea inculpatului G, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art.246 Cod Penal, iar din probele dosarului a rezultat că nu se poate reține în sarcina acestuia din urmă o astfel de infracțiune, instanța pentru motivele care au fost larg dezvoltate mai sus, urmează să respingă ca nefondat recursul formulat de către partea civilă.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2,3 C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.2 lit.a p Cod Penal admite recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și inculpatul G împotriva deciziei penale nr.94/A/11 martie 2008 Tribunalului Arad pronunțată în dosar nr-.
Casează decizia penală recurată și menține sentința penală nr.2622/27.11.2007 a Judecătoriei Arad pronunțată în dosar nr-.
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b p Cod Penal respinge, ca nefondat recursul formulat de partea civilă împotriva aceleiași decizii penale.
În baza art.192 al.2 p Cod Penal obligă partea civilă recurentă la 50 lei cheltuieli judiciare față de stat.
În baza art.192 al.3 p Cod Penal celelalte cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședință publică azi 16 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky
- - - - G -
GREFIER
- -
RED: GB/17.06.08
Dact: 2 exempl/ 18 Iunie 2008
Primă instanță: Judecătoria Arad
Jud:
Apel: Tribunalul Arad
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky
