Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 cod penal). Decizia 646/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art. 246 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 646
Ședința publică de la 02 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mirela Ciurezu Gherghe JUDECĂTOR 2: Mihai Marin
- - - JUDECĂTOR 3: Onița
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, soluționarea recursului penal declarat de partea vătămată împotriva deciziei penale nr.62 A din 02 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, privind pe intimata - inculpată.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata - inculpată, asistată din oficiu de avocat, lipsind recurentul - parte vătămată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, a fost audiată inculpata și întrucât nu se formulează alte cereri, iar reprezentantul parchetului nu are obiecțiuni, în baza dispoz.art.38513Cod pr.penală, se acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului declarat de către partea vătămată, casarea deciziei și trimiterea cauzei la instanța de apel - Tribunalul Mehedinți, pentru rejudecarea apelului, declarat de partea vătămată, având în vedere că au fost încălcate dispozițiile prev.de art.171 alin.3 Cod pr.penală, în sensul că nu s-a asigurat apărare inculpatei, deși pentru una dintre infracțiuni pedeapsa prevăzută de lege este de 5 ani.
Avocat având cuvântul pentru intimata inculpată, lasă la aprecierea instanței și arată că prin această încălcare a legii, inculpata nu a fost prejudiciată.
Inculpata având cuvântul, declară că-și însușește concluziile apărătorului.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 98 din 02.04.2008 pronunțată de Judecătoria V, în baza art.11 pct. 2 lit. a raportat la art.10 alin.1 lit. a pr.pen. a fost achitată inculpata - fiica lui si, născută la data de 18.06.1951 în C, județul C - pentru infracțiunea prev. de art.246 pen, iar în baza art.11 pct. 2 lit. a, raportat la art.10 alin.1 lit. a pr.pen. a fost achitată aceeași inculpată pentru infracțiunea prev. de art.289 pen.
In temeiul art. 346 alin.3 CPP, a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă.
În temeiul art. 192 alin.1 pct.1 lit. a pr.pen. a fost obligată partea vătămată la plata către stat a sumei de 150 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 100 RON onorariul de avocat din oficiu, care să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin rezoluția din data de 14.03.2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria V M în dosarul nr.1787/P/2005, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de învinuita - pentru infracțiunile prevăzute de art.246, 289 Cod Penal, reținându-se faptul că: petentul a solicitat cercetarea învinuitei - care, în calitate de director executiv în cadrul - G, punct de lucru, în mod abuziv a refuzat să-l remunereze.
Astfel, s- reținut că petentul a fost angajat la 04.04.2004 la unitatea menționată anterior, contractul de muncă fiind încheiat pe o perioadă nedeterminată. În timpul desfășurării activității, petentul a suferit un accident de muncă, după care nu s-a mai prezentat la locul de muncă și nici nu a prezentat înscrisuri medicale pentru a-și justifica absența. La 15.06.2004 petentul s-a prezentat la serviciu, iar în cursul lunii iulie 2004 datorită unor abateri disciplinare, i s-a desfăcut contractul de muncă, petentul susținând însă că în perioada lucrată nu a fost remunerat de către unitate, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultând că, în acea perioadă nu a existat un fond de salarii, ocazie cu care nici ceilalți angajați nu au fost plătiți. Urmare acestei situații, angajații au acționat în instanță unitatea pentru plata drepturilor salariale.
Împotriva acestei rezoluții, petentul a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Judecătoria M, motivând faptul că aceasta este netemeinică și nelegală, plângere ce a fost respinsă ca nefondată, cu motivarea că din cercetările efectuate a rezultat că faptele sesizate de petent în privința abuzului în serviciu și a falsului intelectual, nu se confirmă.
Petentul s-a adresat Judecătoriei M cu plângere, în termenul legal prevăzut de art. 278 alin. 3.C.P.P. plângere prin care susține vinovăția învinuitei -.
Judecătoria V M, prin încheierea din 12.06.2006, în temeiul art. 2781alin.8 lit. c C.P.P. a admis plângerea formulată de petent, a desființat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale pronunțată în dosarul nr. 1787/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria V M la data de 14.03.2006, a reținut cauza spre rejudecare.
Instanța de fond, în raport de probele administrate în cauză și având în vedere înscrisurile de la dosar, a constatat și reținut că faptele pentru care a fost chemată în judecată inculpata nu există, astfel că, în baza art.11, pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. a C.P.P. a dispus achitarea acesteia.
În acest sens, s-a reținut că fișele de pontaj în care partea vătămată a fost trecută ca fiind lipsă de la serviciu, au fost întocmite în mod corect, deoarece martorii audiați în cauză n-au confirmat susținerile părții vătămate, ci dimpotrivă au susținut că acesta obișnuia să lipsească de la serviciu, iar atunci când se prezenta, nu lucra eficient, fie din necunoaștere, fie că nu-și dădea interesul.
De asemenea, s-a considerat că, neefectuarea anchetei administrative cu prilejul emiterii deciziei de desfacere a contractului de muncă al părții vătămate, nup oate duce la concluzia că, în speță s-a săvârșit o infracțiune de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. Referitor la neînregistrarea accidentului de muncă suferit de partea vătămată, s-a reținut că nici acest fapt nu poate fi imputat inculpatei în cauză, deoarece partea vătămată nu a dovedit că ar fi prezentat actele medicale și concediile medicale ce atestau perioada în care acesta a fost spitalizat, unității spre a fi înregistrate.
Cât privește infracțiunea de fals intelectual reclamată de partea vătămată, s-a reținut că nici aceasta nu s-a confirmat, deoarece din probele administrate în cauză nu a rezultat faptul că mențiunile din pontajele referitoare la prezența părții vătămate la serviciu ar fi fost false.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel partea vătămată, criticând-o ca nelegală și netemeinică, sens în care a susținut că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor sale, ce aveau legătură cu cauza și puteau determina pronunțarea unei alte soluții, pretinzând că s-a comis o gravă eroare de fapt, în condițiile în care a dispus achitarea inculpatei.
Prin decizia penală nr. 62 din 02 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat apelul declarat de către partea vătămată și a fost obligat acesta la plata a 30 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a constatat în esență că, nici unul din motivele de apel invocate de partea vătămată nu este fondat, deoarece instanța de fond a dat dovadă de rol activ în soluționarea cauzei, dând posibilitatea apelantului să-și probeze susținerile, dovadă fiind faptul că acesta a depus la dosar toate înscrisurile ce au considerat că sunt importante pentru aflarea adevărului.
De asemenea, a încuviințat administrarea tuturor probelor solicitate de partea vătămată, solicitând de la ITM M relațiile cerute de partea vătămată.
Deci, în condițiile în care părții vătămate nu i s-a respins nici o probă, susținerile făcute de acesta în apel - cum că i s-ar fi încălcat drepturile procesuale - s-au apreciat a fi nefondate.
De asemenea, s-au constatat a fi nefondate și celelalte motive de apel, deoarece instanța de fond a dat o interpretare obiectivă probelor administrate în cauză, iar în aceste condiții, starea de fapt reținută a fost confirmată de probele cauzei.
În mod legal și temeinic instanța de fond a considerat că probele administrate în cauză n-au confirmat existența faptelor penale sesizate de partea vătămată, anume faptul că inculpata ar fi săvârșit acte materiale care să intre sub incidența legii penale, susceptibile de a fi încadrate în infracțiunile prev. de art. 246.Cod Penal și respectiv art. 289.
Cod PenalAstfel, probatoriul administrat în cauză a demonstrat că mențiunile din pontajele referitoare la prezența părții vătămate la serviciu sau absența sa de la serviciu au corespuns realității, în condițiile în care martorii audiați în cauză, au declarat că acesta obișnuia să lipsească de la serviciu, iar atunci când se prezenta, nu întotdeauna efectua lucrări corespunzătoare, fie din necunoaștere, fie din lipsă de interes.
Faptul că partea vătămată nu a primit integral drepturile salariale ce i se cuveneau pentru munca prestată, în mod corect s-a apreciat că nu poate fi imputată conducerii unității, deoarece și ceilalți colegi ai săi - respectiv ceilalți salariați ai unității G - nu au primit la timp salariile, deoarece această unitate a fost imposibilitate financiară de a achita aceste drepturi, din lipsă de fonduri.
De asemenea, nici neînregistrarea accidentului pe care l-a suferit partea vătămată în data de 5.05.2004, în mod corect s-a apreciat că nu poate fi răspunzătoare inculpata de aceasta, în condițiile în care partea vătămată s-a prezentat la serviciu și după accident, în data de 7.05.2004, iar potrivit actelor depuse la dosar a rezultat că a fost internat în spital în perioada 17.05 - 21.5.2004, dar nu a dovedit că a prezentat actele medicale unității, inclusiv certificatul de concediu medical pentru a fi înregistrat în vederea acordării drepturilor legale.
Și în ce privește neefectuarea anchetei administrative cu prilejul emiterii deciziei de desfacere a contractului de muncă, în mod corect s-a apreciat că neefectuarea cercetării disciplinare nu poate fi calificată drept o faptă penală în sensul disp. art. 246.Cod Penal, de care să fie răspunzătoare inculpata, în calitate de director executiv al unității al cărei salariat a fost apelantul.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, în termen, partea vătămată, criticând-o ca fiind netemeinică, motivat de faptul că în mod greșit a fost achitată inculpata, deși probatoriile administrate evidențiază săvârșirea infracțiunilor reclamate.
Recursul este fondat pentru motivul invocat de către reprezentantul parchetului.
Analizând probatoriile administrate în cauză și decizia pronunțată în raport de cele invocate de reprezentantul parchetului, Curtea reține că la instanța de apel, respectiv Tribunalul Mehedinți, inculpatei nu i-a fost asigurată apărarea, deși era obligatorie, în raport de dispozițiile prev.de art.171 alin.3 Cod pr.penală, având în vedere că pentru infracțiunea prev.de art.289 Cod penal, pedeapsa prevăzută de lege este de 5 ani.
Potrivit dispozițiilor prev.de art.197 alin.2 Cod pr.penală, sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute și dispozițiile relative la participarea procurorului, prezența învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestora de către apărător, când sunt obligatorii, potrivit legii, iar în conformitate cu alin.3 nulitatea prevăzută în alin.2 nu poate fi înlăturată în nici un mod, ea putând fi invocată în orice stare a procesului și se ia în considerare chiar din oficiu.
Cum în speța de față, soluționarea apelului a avut loc cu încălcarea dispozițiilor prev.de art.171 alin.3 Cod pr.penală, privind asistența obligatorie, decizia pronunțată este lovită de nulitate absolută, prev.de art.197 alin.2 Cod pr.penală, ne aflăm sub incidența cazului de casare prev.de art.3859pct.6 Cod pr.penală și pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor prev.de art.38515pct.2 lit.c Cod pr.penală, va fi admis recursul declarat de partea vătămată, va fi casată decizia Tribunalului Mehedinți nr.62/A din 2 iulie 2008 și va fi trimisă cauza la aceeași instanță, în vederea rejudecării apelului declarat de partea vătămată, cu respectarea dispozițiilor legale încălcate și arătate mai sus.
Cu ocazia rejudecării apelului, instanța va avea în vedere și cele invocate în motivele de recurs de către partea vătămată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul penal formulat de partea vătămată, împotriva deciziei penale nr. 62 din 02 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, privind pe intimata - inculpată.
Casează decizia și trimite cauza la Tribunalul Mehedinți, pentru rejudecarea apelului formulat de partea vătămată.
Cheltuielile judiciare, în sumă de 100 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, rămân în sarcina statului și se vor vira din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul d e Avocați C -
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 2 octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. Jud. -
Jud. apel:
Gh.
Dact. 3 ex./ 17 octombrie 2008
Președinte:Mirela Ciurezu GhergheJudecători:Mirela Ciurezu Gherghe, Mihai Marin, Onița
