Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 cod penal). Decizia 657/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 657/2009
Ședința publică din 29 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Lodoabă
JUDECĂTOR 2: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 3: Leontin
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind pronunțarea deciziei în cauza penală privind recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, inculpatul G, părțile civile, - și și partea responsabilă civilmente SC Hotel "" SA PNî mpotriva deciziei penale nr. 55/AP/25.02.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosar penal nr-.
Procedura de citare este legal îndeplinită, fără citarea părților.
Se constată că s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, concluzii scrise formulate de părți.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea pronunțată în ședința publică din 22.10.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față:
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 117/31 ianuarie 2006 a Judecătoriei P N, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. b Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului G pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 Cod penal cu aplicarea art. 258 Cod penal și art. 41 alin. 2 Cod penal.
A fost condamnat inculpatul G la pedeapsa de 1.500 lei amendă pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 269 al. 2 din Legea nr. 31/1990, renumerotat art. 257 al. 2 din aceeași lege, după republicare.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.631Cod penal și art. 425 Cod procedură penală.
În temeiul art. 346 al. 4 Cod procedură penală s-a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată în cauză.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză.
în temeiul art.192 al3 Cod procedură penală au rămas în sarcina statului o parte din cheltuielile judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 22.08.1994, Fondul Proprietății de Stat a comunicat A. P N că a aprobat divizarea societății.
La data de 13.10.1994, Adunarea Generală a Acționarilor aaa probat divizarea societății în alte patru societăți comerciale prin hotărârea nr.10. Una dintre societățile nou înființate a fost Hotel P N, cu o valoare a capitalului social de 4.454.925.000 ROL, împărțită în 178.19^ acțiuni cu o valoare nominală de 25.000 ROL fiecare. Acționari ai societății erau care deținea 124.738 acțiuni în valoare totală de 3.118.450.000 ROL, reprezentând 70% din capitalul social și Fondul Proprietății de Stat III - Transilvania care deținea 53.439 acțiuni în valoare totală de 1.336.475.000 ROL, reprezentând 30% din capitalul social.
La data de 20.04.1995, salariații și membrii conducerii au hotărât constituirea Asociației Hotel în scopul dobândirii acțiunilor societății în cadrul privatizării acesteia prin metoda. Potrivit statutului, asociația urma să dețină acțiunile dobândite în condițiile art. 29 pct. 2 din Legea 77/1994, până la achitarea lor integrală, să transmită acțiunile dobândite membrilor asociației, imediat după achitarea lor și să organizeze transmiterea ulterioară a acțiunilor între membrii asociației.
La data de 12.06.1995, între III și s-a încheiat procesul verbal nr. 5171 care atestă că a predat către III un număr de 1950 carnete de certificate de proprietate. Procesul verbal era însoțit de lista detaliată a membrilor care au depus respectivele certificate.
La data de 14.06.1995, III și au încheiat contractul de schimb nr.190 având ca obiect schimbul acțiunilor deținute de III la Hotel cu certificatele de proprietate sus menționate.
La aceeași dată, întocmește prima listă privind membrii asociației cărora le-au fost repartizate acțiunile preluate de la III în funcție de numărul de certificate depuse. In această listă se repartizează și acțiunile în funcție de numărul de certificate de proprietate depuse, rezultând un număr de 154 acționari. Cu aceeași ocazie, asociația hotărăște că toți acționarii sunt scutiți să achiziționeze acțiuni pentru primul certificat de proprietate depus și că repartizarea proporțională a acțiunilor să fie efectuată începând de la al doilea certificat de proprietate, după cum urmează: "Total general acțiuni. 178.197 din care:
-. 121.. 124.738
-. 53.459
Total certificate de proprietate 1950
Total acționari. 154
Total certificate depuse pentru calcul. 154
Rest certificate (1950-154) 1796
Acțiuni aferente unui certificate.69,45."
La data de 27.07.1995, încheie cu contractul de vânzare - cumpărare nr.411 având ca obiect vânzarea acțiunilor deținute de S, la Hotel. Potrivit contractului, plata acțiunilor urmează să se facă eșalonat, după plata avansului în sumă de 714.000.000 ROL, în 19 rate, până la data de 31.01.2005 și s-a stabilit o dobândă anuală de 8%.
La data de 30.07.1995, întocmește o nouă listă a acționarilor.
La data de 14.08.1995, hotărăște ca fiecare acționar să achite cel puțin 25% din valoarea avansului acționarilor care i-au fost repartizate și să obțină un împrumut în sumă de 536.000.000 ROL.
La data de 27.09.1995, achită către avansul de 714.000.000 ROL.
La data de 30.09.1995, întocmește o nouă listă a acționarilor.
La data de 15.12.1995, Consiliul de Administrație a redistribuit un număr de 35.359 acțiuni, în funcție de ofertele de vânzare și cumpărare a unor membri, după cum urmează: - a mai primit 10.046 acțiuni, deținând în total 14818 acțiuni; a mai primit 5512 acțiuni, deținând în total 34.512 acțiuni; Ga vrii a mai primit 8.484 acțiuni deținând în total 22.949; Gam ai primit 1272, deținând în total 36.381 acțiuni iar a mai primitl0.045 acțiuni, deținând în total 14.817 acțiuni.
La data de 24.01.2001, se desfășoară o ședință a Consiliului de Administrație al. Cu acea ocazie, a solicitat reanalizarea situației repartizării acțiunilor efectuate la data de 15.12.1995. Consiliul de Administrație al cărui președinte era G hotărăște o repartizare a acțiunilor, după cum urmează: primește 4844 acțiuni de la, 1938 acțiuni de la și 551 acțiuni de la G, astfel că ajunge să dețină 36.333 acțiuni; - primește 355 acțiuni de la G, 4844 acțiuni de la și 4846 acțiuni de la, astfel că ajunge să dețină 14.817 acțiuni.
La data de 30.04.2001, Asociația, prin G, președinte și, secretar, îi comunică lui situația plății și subscrierii acțiunilor la data de 30.04.2001, după cum urmează: total acțiuni subscrise 36.333, din care 25.931 acțiuni de la și 10.402 acțiuni Transilvania, succesoarea în drepturi a III; acțiuni plătite 32.800,7; rest de plată 109.171.777 ROL, reprezentând contravaloarea a 3532 acțiuni.
De asemenea, asociația i-a comunicat lui - că deține un număr total de 14.817 acțiuni, din care 10.699 acțiuni și 4118 acțiuni Transilvania; că a plătit un număr de 10.565,6 acțiuni și că trebuie să mai achite suma de 131.412.655 ROL reprezentând contravaloarea a 4251,5 acțiuni.
La data de 12.02.2002, a fost adoptat actul adițional la actul constitutiv al Hotel prin care se declara următoarea structură a acționarului la data de 31.12.2001:
G - 82.018 acțiuni reprezentând 46,03 % din capitalul social; - 36.333 acțiuni reprezentând 20,39% din capitalul social, a - 19.311 acțiuni reprezentând 10,84 % din capitalul social; - 14.818 acțiuni reprezentând 8,32% din capitalul social; - - 10.818 acțiuni reprezentând 8,32 % din capitalul social; alți acționari - 10.899 acțiuni reprezentând 6,10%. Actul adițional a fost autentificat de Biroul Notarului Public cu nr.1340, la data de 12.02.2002.
G, și au contestat redistribuirea acțiunilor hotărâtă la data de 24.01.2001. G și au arătat că au comunicat asociației în anul 1995 că doresc să vândă acțiunile lor, dar că nu au încheiat contracte de vânzare-cumpărare și nu au primit prețul acțiunilor, iar a arătat că nu a făcut o ofertă pentru vânzarea acțiunilor și că nu a încheiat un contract de vânzare-cumpărare în acest sens.
La data de 28.02.2002, Consiliul de Administrație al a analizat contestațiile sus menționate și a hotărât să acorde părților interesate un termen de 15 zile, pentru a soluționa litigiul pe cale amiabilă, prin încheierea de forme legale de transfer a acțiunilor (contracte de vânzare-cumpărare) și a hotărât ca, în caz contrar, acțiunile să revină celor care le revendică (respectiv lui G, și ), fără alte dispoziții sau hotărâri.
Prin adresa nr.348 din data de 01.03.2002, le-a comunicat lui, - și hotărârea sus menționată.
La data de 10.04.2002, au fost înregistrate la secretariatul următoarele contracte de vânzare-cumpărare: contractul nr.482 din 22.01.2002 încheiat de cu - pentru 4845 acțiuni; contractul de vânzare-cumpărare nr.483 din data de 20.03.2002 încheiat de cu pentru 4129 acțiuni; contractul de vânzare-cumpărare nr.484 din data de 22.01.2002 încheiat de cu - pentru 125 acțiuni și contractul de vânzare-cumpărare nr.485 din data de 22.01.2002 încheiat de, cu - pentru 4844 acțiuni.
La data de 08.04.2002, - și solicită convocarea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor a Hotel pentru a supune dezbaterii și a aproba divizarea societății potrivit art. 233 din Legea nr.31/1996 republicată.
La data de 26.04.2002, persoanele sus menționate au transmis respectiva notificare executorului judecătoresc pentru a societatea să convoace în termen de 5 zile.
La data de 07.05.2002, G în calitate de administrator unic al Hotel le-a comunicat că acționarii care dețin 70% din capitalul social nu sunt de acord cu divizarea.
La data de 20.05.2002, Gap ublicat prin intermediul Monitorului Oficial nr. 796 anunțul de convocare aa S. Hotel la data de 10.06.2002, ora 12,00, la sediul societății sau a doua zi, la data de 11.06.2002, în același loc și la aceeași oră, dacă în prima zi nu se ține, având ca obiect:
,Analiza solicitării acționarilor, - și de divizare a Hotel;
Aprobarea, de principiu, a majorării capitalului social conform art. 210 și 213 din Legea nr.31/1990, republicată și numirea unui expert pentru evaluare.
La data de 10.06.2002, comisia de cenzori ai a constatat că G și lipsesc și a amânat pentru a doua zi.
La data de 11.06.2002, s-a întrunit statuar și legal în prezența acționarilor reprezentând 96,31% din capitalul social, inclusiv a lui G, și -.
Cu acea ocazie, a fost respinsă propunerea pentru divizarea societății și este admisă, în unanimitate propunerea privind majorarea de capital prin aducerea unui aport în natură, respectiv a unui complex administrativ care să îndeplinească următoarele condiții:
Să asigure spații necesare pentru sediul administrativ și birouri funcționale; să asigure spații de refacere, recreere și agrement, să asigure teren pentru o bază sportivă, să asigure teren și spațiu pentru gospodărie anexă.
Imobilele trebuiau să fie amplasate în municipiul P N, în apropierea Hotelului "".
Au participat la vot și G, și -.
și - au refuzat să semneze lista de prezență invocând că sunt menționați în listă cu un număr de acțiuni mai mic decât cel deținut. Astfel, a arătat că i-a comunicat că deține un număr de 36.333 acțiuni iar în listă este trecut 34.041 acțiuni, iar - a arătat că i-a comunicat că deține un număr de 14.817 acțiuni și că în listă este trecută cu doar 14.266 acțiuni.
De asemenea, a Hotel a dispus că Cont P N să efectueze studiul de fezabilitate privind ofertele de majorare a capitalului societății.
După desfășurarea ședinței este redactată hotărârea nr. 1 din 11.06.2002 cu următorul cuprins:
"Hotărârea nr. 1 a din 11.06.2002, convocată și întrunită legal, având în vedere ordinea de zi, hotărăște:
Art. 2: Se aprobă, în principiu, majorarea capitalului social ca aport în natură (construcții și teren situat în municipiul P N cu destinația birouri funcționale, spații refacere-recreere, bază sportivă și gospodărie anexă) potrivit art. 199, 205, 207 și 210 din Legea 31/1990, cu 96,31 % voturi din capitalul social, respectiv 100% voturi din cei prezenți în adunare și se aprobă ca Cont P N să efectueze evaluarea și expertizarea bunurilor aportate de acționari.
Art. 3: Se împuternicește administratorul unic G urmărească și să ducă la îndeplinire hotărârea adunării generale, să convoace din nou în condițiile art. 210 al. l din Legea 31/1990 pentru aprobarea majorării capitalului social cu aport în natură".
Această hotărâre este semnată de G, în calitate de președinte.
La data de 28.06.2002, a înaintat oferta sa care cuprindea:
" spălătoriei prin înlocuirea utilajelor existente cu o linie de spălătorie modernă care să cuprindă două mașini de spălat, două storcătoare de rufe și un storcător.
camerelor de hotel, pe etaje, după proiecte întocmite de arhitecți specializați în amenajări de unități hoteliere, prin alegerea variantei optime.
bucătăriei restaurantului și dotarea ei cu utilajele necesare".
La data de 29.06.2002, G și au înaintat următoarea ofertă:
"Imobil compus dintr-o clădire cu 3 nivele (parter + 2 etaje), o clădire cu două nivele (parter+etaj), în suprafață de 513 și un teren în suprafață de 1446
In condițiile aprobării a ofertei noastre, solicităm ca toate acțiunile rezultate pe aport în natură la majorarea capitalului social să fie nominalizate pe acționarul "
La data de 17.07.2002, se încheie contractul nr. 289 între Hotel și Cont având ca obiect evaluarea aportului în natură adus de
Potrivit raportului întocmit, imobilul a fost evaluat la suma totală de 4.416.500.000 ROL și a fost stabilit un număr de 176.000 acțiuni aferente cu o valoare nominală de 25.000 ROL pe acțiune.
In raport se mai menționează că oferta acționarului nu îndeplinește condițiile impuse de hotărârea din data de 11.06.2002, iar oferta acționarilor G și îndeplinește respectivele condiții.
La data de 03.08.2002, Gap ublicat în Monitorul Oficial nr. 1538 convocarea cu următorul cuprins:
" G, în calitate de administrator unic al convoacă la sediul societății pentru data de 26.08.2002, ora 11,00 sau a doua zi, în data de 27.08.2002, în același loc și la aceeași oră, dacă în prima zi nu se ține, cu următoarea ordine de zi:
Aprobarea raportului de evaluare privind aportul în natură, hotărâtă de din data de 11.06.2002, potrivit art.210 din 31/1990, republicată."
Aceeași convocare a fost publicată în ziarul "l de N" la data de 02.08.2002 și 05.08.2002.
La data de 26.08.2002, comisia de cenzori ai constată că acționarii, -, și a solicită o amânare cu 15 zile a pentru că materialele nu au fost puse la dispoziție pentru studiere, cu 15 zile înainte și că nu sunt întrunite condițiile de prezență prevăzute de art. 115 din Legea 31/1990 și că se amână pentru a doua zi.
La data de 27.08.2002, se desfășoară, convocarea a doua, care întrunește condițiile privind convocarea și prezența.
La ședință participă acționari reprezentând 95,30% din capitalul social, printre care, G, - și care votează.
In cadrul ședinței este supus la vot raportul de evaluare întocmit de Cont care prevede că bunurile din oferta acționarilor G și cu o valoare de 4.416.500.000 ROL pentru care urmează să fie emise un număr de 176.660 acțiuni cu o valoare nominală de 25.000 ROL pe acțiunea.
Acționarii prezenți aprobă, în unanimitate, majorarea capitalului social.
aprobă emiterea unei hotărâri de majorare a capitalului social, emiterea unui act adițional la actul constitutiv al societății și împuternicește pe administratorul unic G să efectueze demersurile legale pentru realizarea hotărârii luate.
La aceeași dată, 27.08.2002, înainte de a începe votul, și - observă că sunt înscriși în lista de prezență cu un număr de 34.041 acțiuni și, respectiv 14.266 acțiuni, astfel că îi cer explicații lui G, susținând că le lipsesc acțiuni. G le răspunde că este o confuzie, că nu le-au fost luate acțiuni și încheie cu un contract sub semnătură privată în care se menționează că îi vinde un număr de 2.292 acțiuni și încheie și cu - un contract sub semnătură privată în care se menționează că îi vinde un număr de 551 acțiuni, atât cât susțineau cei doi că le lipsesc.
La data de 28.08.2002, G încheie cu, - și -, trei contracte de vânzare-cumpărare în formă autentică prin care cumpără de la aceștia 36.333 acțiuni, 14.817 acțiuni și 1868 acțiuni.
Câteva zile mai târziu, respectiv la data de 04.02.2003, părțile se prezintă la notar și desființează contractele, cu efect retroactiv.
La data de 30.08.2002, Notarul Public a autentificat actul adițional privind majorarea de capital prin aport în natură. Potrivit actului adițional, structura acționariatului Hotel este următoarea:
" G - 259.079 acțiuni reprezentând 73,01% din capitalul social.
- 14.818 acțiuni reprezentând 4,18 din capitalul social.
- 34.041 acțiuni reprezentând 9,59 % din capitalul social.
- - 14.266 acțiuni reprezentând 4,02% din capitalul social".
Ulterior, și - se prezintă la cenzorul care ținea registrul acționarilor al Hotel și îi solicită să le transcrie acțiunile menționate în contractele de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiate cu G la data de 28.06.2002, însă cenzorul refuză, invocând că cele două contracte trebuie încheiate în formă autentică.
Hotărârea nr. 1/28.06.2002 privind capitalul social prin aport în natură și actul adițional privind noua structură a acționariatului al Hotel sunt înregistrate la N și sunt publicate în Monitorul Oficial al României.
S-a reținut că situația de fapt sus menționată este dovedită cu raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, copiile înscrisurilor depuse în cauză, declarațiile părților și declarațiile martorilor audiați.
Situația de fapt reținută de instanță corespunde cu cea reținută de procuror în rechizitoriu și nu este contestată de părți.
în continuare, instanța a analizat situația de fapt reținută prin raportarea ei la dispozițiile legale în vigoare. Pentru o mai bună înțelegere a silogismelor pe care le-a folosit, instanța a analizat situația de fapt, începând cu ultima acuzație adusă de procuror inculpatului
Astfel, s-a reținut că fapta inculpatului G de a-și exercita dreptul la vot, corespunzător acțiunilor deținute în ședința a Hotel din data de 28.06.2002, când s-a hotărât majorarea capitalului social prin aducerea ca aport în natură a unui imobil proprietatea sa și a soției sale, acționara, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 269 al. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, așa cum era în vigoare la data respectivă, articol care a fost ulterior renumerotat ca art. 275 al. 2 din Legea nr. 31/90 ca urmare a modificării și republicării legii.
Astfel, potrivit art. 269 al. 1 din Legea nr. 31/1990 " se pedepsește cu închisoarea de la o lună la un an sau cu amenda de la 250.000 ROL la 15.000.000 ROL administratorul care."
Alineatul al doilea al aceluiași articol prevede: "Cu aceeași pedeapsă se pedepsește și asociatul care încalcă dispozițiile art. 126 sau ale art. 188 al.2".
Art. 126 prevede: "Acționarul care, într-o anumită operațiune are, fie personal, fie ca mandatar al unei alte persoane, un interes contrar aceluiași cu societății, va trebui să se abțină de la deliberările privind acea operațiune.
Acționarul care contravine acestei dispoziții este răspunzător de daunele produse societății, dacă, fără votul său, nu s-ar fi obținut majoritatea cerută".
Art. 188 al. 2 prevede: " Un asociat nu poate exercita dreptul său de vot în deliberările referitoare la aporturile sale în natură sau la actele juridice încheiate între el și societate".
S-a reținut de instanța de fond că, cele 3 articole urmăresc să-l împiedice pe un acționar care are, fie personal, fie în calitate de reprezentant al unei alte persoane, un interes contrar societății să participe la deliberările sau
Această interdicție urmărește să elimine contrarietățile de interese dintre acționari și societate.
Deși alineatul al doilea al art. 126 din Legea nr. 31/90 stipulează că acționarul care contravine acestei dispoziții este răspunzător de daunele produse societății, dacă, fără votul său, nu s-ar fi obținut majoritatea dorită, instanța a constatat că aceasta nu face parte din conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 269 al. 2, ci constituie o condiție pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie.
Acest fapt reiese cu claritate din redactarea art. 126 al. 1 care cuprinde în conținut condiția producerii unui prejudiciu, ceea ce duce la concluzia că respectiva infracțiune este una de pericol și nu una de rezultat.
In cazul infracțiunilor de rezultat, legiuitorul a introdus în conținutul constitutiv condiția prejudiciului cum este, spre exemplu, art. 214, 215 sau 2151Cod penal.
Cu toate acestea, procurorul a încadrat în mod eronat respectiva faptă la art. 269 al. l din Lege nr. 31/90 care prevede că: " se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an sau cu amenda de la 250.000 ROL la 15.000.000 ROL, administratorul care încalcă, chiar și prin persoane interpuse sau prin acte simulate, dispozițiilor art. 145".
Art. 145 din Legea nr. 31/1990 prevede că: Administratorul care are într-o anumită operațiune, direct sau indirect, interese contrare intereselor societății, trebuie să înștiințeze despre aceasta pe ceilalți administratori și pe cenzori și să nu ia parte la nici o deliberare privitoare la această operațiune.
Aceeași obligație o are administratorul în cazul în care, într-o anumită operațiune știe că sunt interesate soția, rudele sau afinii până la gradul al patrulea inclusiv.
Administratorul care nu a respectat prevederile alin. 1 și 2 va răspunde de daunele ce au rezultat pentru societate".
După cum se poate observa, interdicțiile instituite de art. 145 privesc administratorul și operațiunile pe care le desfășoară acesta atunci când administrează societatea, respectiv când încheie diferite acte comerciale cum ar fi contracte, plăți sau alte acte juridice ce privesc afacerile și bunul mers al societății.
Or, în ce privește exercitarea dreptului la vot în ședința din 28.08.2002, este neîndoielnic că inculpatul Gap articipat în calitate de acționar și nu de administrator.
Instanța a constatat că și soția inculpatului, acționarul, a participat la ședința din 28.08.2002, când a votat în favoarea majorării de capital, încălcând și ea interdicția instituită de art. 126 al. 2 din Legea nr. 31/1990.
Cu toate acestea, procurorul nu a pus în mișcare acțiunea penală și împotriva acesteia, nici măcar în cursul judecății, după ce instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul
Cât privește cea de a doua infracțiune pentru care a fost trimis în judecată inculpatul G, respectiv infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 248 Cod penal, cu aplicarea art. 258 Cod penal și art. 41 al. 2 Cod penal, constând în aceea că a dispus transcrierea unui număr de 2292 acțiuni ce aparțineau acționarului și a unui număr de 551 acțiuni ce aparțineau acționarei -, pe numele altor acționari în registrul acționarilor și că a prejudiciat pe ceilalți acționari ai societății prin majorarea capitalului social al Hotel, cu aportul său în natură adus în anul 2002, fără reevaluarea patrimoniului societății, a cărei evaluare a fost efectuată In anul 1995 și fără stabilirea primelor de emisiune, instanța a constatat că respectivele fapte nu sunt prevăzute de legea penală pentru următoarele considerente:
Astfel, pentru prima din acuzații, respectiv aceea că inculpatul a dat dispoziție cenzorului care ține evidența registrului acționarilor ai Hotel să transcrie un număr de 2292 acțiuni ale acționarului și un număr de 551 acțiuni ale acționarei - pe numele altor acționari în registrul acționarilor, instanța a constatat că inculpatul nu a luat respectiva decizie în mod unilateral și abuziv, urmărind să-i prejudicieze pe cei doi.
După cum s-a reținut mai sus, la descrierea situației de fapt, la data de 24.01.2001, la solicitarea acționarului, Consiliul de Administrație al Asociației din care făcea parte inculpatul G, în calitate de președinte, dar și și hotărăște o re-repartizare a acțiunilor Hotel, în urma căreia și - primesc mai multe acțiuni ce fuseseră repartizate anterior altor acționari, printre care și G, și.
a din urmă au contestat repartizarea la data de 24.01.2001, invocând că nu au înstrăinat, respectiv vândut, acțiunile respective.
La data de 28.02.2002, Consiliul de Administrație al a analizat contestațiile respective și a hotărât să acorde contestatarilor și acționarilor și - un termen de 15 zile pentru a soluționa litigiul pe cale amiabilă, urmând să încheie și să depună contracte de vânzare-cumpărare în acest sens. A mai hotărât că, în caz contrar acțiunile să revină celor care le revendică, respectiv lui G, și, fără alte dispoziții sau hotărâri.
Această hotărâre a fost comunicată acționarilor, - și prin adresa nr. 348 din data de 01.03.2002.
În aceste condiții, în cazul în care și - au fost nemulțumiți de hotărârea respectivă, puteau și trebuiau să o conteste în justiție, care urma să stabilească cui i se cuveneau acele acțiuni.
În consecință, în cazul în care acea hotărâre ar fi nelegală sau netemeinică, litigiul ce decurge din aceasta are caracter civil (litigiu comercial) și nu constituie o faptă prevăzută de legea penală.
Chiar dacă hotărârea respectivă este netemeinică pentru că acțiunile respective revin celor care au plătit prețul lor, respectiv lui și -, după cum a stabilit expertul contabil, acest fapt nu schimbă cu nimic caracterul comercial al faptelor respective și consecințele juridice ce decurg din acestea.
In aceste condiții, ar fi nelegală, excesivă și nejustificată strămutarea răspunderii din domeniul comercial în cel penal.
Ceea ce i se poate reproșa inculpatului și nu numai lui, ci și celorlalți membri ai Consiliului de Administrație și cenzorilor, este faptul că nu au ținut în mod riguros și exact registrul acționarilor, respectiv nu au efectuat la timp și în mod exact repartizarea acțiunilor preluate de la III Transilvania și și nu au urmărit cu atenție cesiunea acțiunilor între membrii asociației și mai ales înscrisurile constatatoare, a tranzacțiilor și a formalităților ce trebuiau îndeplinite, potrivit art. 98 din Legea nr. 31/1990 republicată, fapt ce a dus la confuzie în ce privește evidența acțiunilor. Toate acestea nu schimbă însă natura unei eventuale răspunderi materiale ce ar decurge din neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor inculpatului.
Cât privește cea de a doua acuzație adusă pentru art. 248 Cod penal, respectiv aceea că inculpatul i-a prejudiciat pe ceilalți acționari ai Hotel ca urmare a majorării capitalului social al societății prin aducerea unui bun proprietatea sa ca aport în natură, fără reevaluarea patrimoniului societății, a cărui evaluare a fost efectuată în anul 1995 și fără stabilirea primelor de emisiune, instanța a constatat:
In primul rând, inculpatul nu era obligat să emită prime de emisiune sau să respecte dreptul de preferință a celorlalți acționari la achiziționarea noilor acțiuni pentru că ele se aplică numai în cazul în care capitalul social se majorează prin emiterea unor acțiuni noi, prin subscripție publică în cazul unor societăți deschise.
Ori, în cazul de față, majorarea de capital s-a făcut prin aport în natură, iar societatea este închisă.
De altfel, potrivit art. 213 din Legea nr. 31/1990, dreptul de preferință încetează dacă noile acțiuni reprezintă aporturi în natură.
In ce privește faptul că ceilalți acționari ar fi fost prejudiciați ca urmare a majorării capitalului social prin aportul în natură adus de inculpat în anul 2002, în condițiile în care patrimoniul societății nu a fost reevaluat, ultima evaluare fiind efectuată în anul 1994, instanța a constatat că acest fapt se confirmă.
Într-adevăr, majorarea capitalului social prin aportul în natură adus de inculpat, fără reevaluarea prealabilă a patrimoniului societății, a diminuat valoarea contabilă a vechilor acțiuni și cuantumul dividendelor cuvenite pentru respectivele acțiuni.
În mod, pentru a nu prejudicia drepturile celorlalți acționari, în prealabil se impunea ca patrimoniul societății să fie reevaluat în anul 2002, iar diferențele favorabile din reevaluare să fie incluse în rezerve, mai întâi, potrivit art. 210 al. 3 din Legea nr. 31/1990 și nr.HG 403/2000, după care, capitalul social trebuie majorat prin emiterea de acțiuni noi prin încorporarea rezervelor potrivit art . 210 al. 1 și 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, acțiuni ce trebuie să fie distribuite acționarilor potrivit cu numărul de acțiuni vechi deținute.
În acest fel, ar fi crescut numărul de acțiuni deținute și de ceilalți acționari.
Totuși, pentru a stabili dacă această faptă îi este imputabilă inculpatului și ea întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 248 Cod penal, trebuia stabilit dacă, potrivit atribuțiilor ce îi reveneau în calitate de administrator al societății, inculpatul era obligat să procedeze, anterior majorării de capital, la reevaluarea patrimoniului.
În primul rând, instanța a constatat că, începând din anul 1998, deci inclusiv în anul 2002, reevaluarea imobilizărilor corporale, aflate în patrimoniul societăților comerciale nu mai este obligatorie, după cum prevede art. l al. l din nr.HG 103/2000.
În aceste condiții, hotărârea de a reevalua imobilizările corporale rămâne la latitudinea societăților comerciale.
Astfel, inculpatul, în calitate de administrator unic al societății, putea să procedeze la reevaluarea imobilizărilor corporale, urmând ca adunarea generală a acționarilor să aprobe reevaluarea și înregistrarea ei în conturile corespunzătoare potrivit art. 3 al. 1 din nr.HG 403/2000.
Pe de altă parte, el nu avea această obligație, inițiativa putând să revină oricărui acționar sau cenzorilor societății care puteau să o pună în dezbatere în cadrul care se desfășoară în fiecare an, urmând să hotărască să fie adaptată cu majoritate simplă.
În cauză, instanța a constatat că nici măcar părțile nu au solicitat vreodată reevaluarea patrimoniului și, mai mult decât atât, au votat în favoarea majorării capitalului social prin aport în natură în din 28.08.2002, în acele condiții (fără o reevaluare anticipată a patrimoniului).
În aceste condiții, instanța a apreciat că ar fi excesiv să stabilească că fapta inculpatului de a nu pune în discuție reevaluarea patrimoniului societății, anterior ședinței din data de 28.08.2002, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 248 Cod penal, cu aplicarea art. 258 Cod penal, în condițiile în care nu era obligat să facă acest lucru, potrivit art. l al. l din nr.HG 403/2000.
Instanța a apreciat că această faptă nu este prevăzută de legea penală și că aceste consecințe prejudiciabile pentru ceilalți acționari care au decurs din ea în litigiul de față, pot fi remediate, eventual în cadrul unei judecăți într-un litigiu comercial, în cazul în care părțile nu vor ajunge la o soluție amiabilă.
In consecință, instanța a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 248 Cod penal, cu aplicarea art. 258 Cod penal și art. 41 al. 2 Cod penal, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct.2 lit. a Cod procedură penală, raportat la art. 10 lit. b Cod procedură penală.
La individualizarea pedepsei pe care urmează să o aplice inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 269 al. 2 din Legea nr. 31/1990, instanța a avut în vedere circumstanțele reale ale faptei, respectiv împrejurarea în care a săvârșit fapta, (într-o ședință a în care s-a dispus majorarea capitalului social al societății prin aportarea unui bun propriu), consecințele care au decurs (litigiul care a generat prezenta cauză), scopul urmărit (dobândirea majorității de acțiuni), limitele de pedeapsă prevăzute de lege la data săvârșirii faptei și circumstanțele personale ale inculpatului care nu are antecedente penale, este căsătorit, are copii majori, are studii superioare, nu a contestat săvârșirea faptelor ci numai consecințele.
Instanța s-a orientat pentru pedeapsa amenzii și l-a condamnat pe inculpat la maximul special prevăzut de lege la data săvârșirii faptei, respectiv 1500 RON.
In ce privește acțiunea civilă, instanța a constatat că Hotel a formulat o cerere prin care a arătat că se constituie parte civilă în cauză, însă nu a indicat în ce constă prejudiciul suferit și cuantumul acestuia.
Părțile vătămate, și - s-au constituit părți civile în cauză.
Prin această cerere ai au solicitat instanței să dispună repunerea părților în situația anterioară prin anularea hotărârilor din 11.06.2002 și 27.08.2002 și dispunerea înscrierii în registrul acționarilor al Hotel a unui număr de 2292 acțiuni pe numele lui și a unui număr de 551 acțiuni pe numele lui -, De asemenea, părțile civile au mai solicitat instanței să-1 oblige pe inculpat să le plătească dobânzi legale pentru lipsa de folosință a sumei de 151.666.224 ROL corespunzătoare celor 2292 acțiuni și a sumei de 36.460.772 ROL corespunzătoare celor 551 de acțiuni, dobândă calculată începând de la data de 01.03.2002 și până la data plății, să-1 oblige pe inculpat să le plătească dividendele cuvenite pentru cele 55.190 de acțiuni, proprietatea lor, începând din anul 2002 până în prezent și să-1 oblige să le plătească și suma de 1.000.000 de euro reprezentând daune morale.
Analizând situația de fapt, acțiunea civilă și soluția instanței în ce privește latura penală a cauzei, instanța a constatat:
In temeiul art.346 al.4 Cod procedură penală instanța a lăsat nesoluționată acțiunea civilă având în vedere că a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 248 Cod penal, cu aplicarea art. 258 Cod penal, art. 41 al. 2 Cod penal, în temeiul art. 11 pct.2 lit. a raportat la art. 10 lit. b Cod procedură penală.
Această achitare a vizat doar acuzațiile că inculpatul a dispus transcrierea unui număr de 2292 acțiuni ale părții civile și a unui număr de 551 acțiuni ale părții civile - pe numele altor acționari și că a majorat capitalul social al Hotel P N, prin aportarea în natură a unui bun propriu, fără reevaluarea patrimoniului a cărei reevaluare a fost efectuată în anul 1995 și fără stabilirea primelor de emisiune.
Acțiunea civilă decurgând din aceste fapte va putea fi soluționată în cadrul unui proces comercial care, potrivit susținerilor părților, se află înregistrat pe rolul Tribunalului Giurgiu, în care judecata a fost suspendată până la soluționarea definitivă a prezentei cauze.
Cât privește acțiunea civilă raportată la cea de a treia acuzație, respectiv aceea de a fi participat la votul din din data de 27.08.2002, chiar dacă instanța 1-a condamnat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 269 al. 2 din Legea nr. 31/1990, aceasta a constatat că această faptă ilicită nu duce, ea însăși, la anularea hotărârii adoptată la acea dată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 126 al. 2 din Legea nr. 31/1990, renumerotat ca art. 127 al. 2 din aceeași lege în urma modificării și republicării ei, acționarul care contravine dispoziției de la alineatul 1 este răspunzător de daunele produse societății, dacă, fără votul său, nu s-ar fi obținut majoritatea cerută.
Din analiza acestui text rezultă că hotărârea respectivă poate fi anulată numai dacă, fără votul inculpatului, nu s-ar fi obținut majoritatea cerută de lege.
După cum s-a reținut la situația de fapt, din data de 27.08.2002 era la a doua convocare, prima convocare având loc la data de 26.08.2002.
Potrivit art. 207 al. 1 din Legea nr. 31/1990 renumerotat ca art. 212 al. 1, societatea pe acțiuni își poate majora capitalul social, cu respectarea dispozițiilor prevăzute pentru constituirea societății.
Potrivit art. 115 din Legea nr. 31/1990, hotărârile se iau la cea de a doua convocare cu votul unui număr de acționari care reprezintă cel puțin o treime din capitalul social.
După cum reiese din procesul verbal întocmit de cenzorii din data de 27.08.2002, au participat la vot acționari reprezentând 95,30% din capitalul social al societății, respectiv deținătorii unui număr de 169.830 acțiuni, care au votat în unanimitate, raportul de evaluare și majorarea capitalului social.
Inculpatul G, chiar și împreună cu soția sa, deținea un număr de 97.237 acțiuni reprezentând 57,255 % din capitalul social.
În consecință, chiar și în lipsa voturilor acestora doi, care nu au fost valabile, hotărârea este valabilă pentru că ceilalți acționari au exprimat voturi valabile în procent de 42,745% din capitalul social.
In ce privește cheltuielile judiciare, instanța a procedat după cum urmează:
In temeiul art. 191 al. l Cod procedură penală, instanța 1-a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 10.600 RON reprezentând cheltuieli din care, 10.000 RON reprezintă o treime din cheltuielile efectuate de stat în cursul urmăririi penale iar 600 RON reprezintă o doime din cheltuielile efectuate de stat în cursul judecății.
Instanța a procedat astfel pentru că cea mai mare parte a cheltuielilor efectuate în cursul urmăririi penale au vizat primele două acuzații pentru care inculpatul a fost achitat. In cursul judecății, cheltuielile au vizat ambele infracțiuni pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, în mod egal.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria P N, inculpatul G, partea civilă, partea responsabilă civilmente Hotel P
Parchetul de pe lângă Judecătoria PNc riticată sentința primei instanțe întrucât în mod greșit s-a considerat că fapta inculpatului G de a nu pune în discuție la ședința din 28.02.2002 reevaluarea patrimoniului societății, nu este prevăzută de legea penală iar eventualele prejudicii pentru ceilalți acționari pot fi remediate pe calea unei acțiuni civile.
Expertiza contabilă efectuată cu referire la ședința din 11.06.2002 a conchis că majorarea capitalului social cu aport în natură adus în anul 2002, fără reevaluarea patrimoniului și fără stabilirea primelor de emisiune a adus prejudicii acționarilor societății Hotel. Așadar, majorarea capitalului cu numărul de acțiuni aferent aportului în natură, număr stabilit pe baza valorii nominale de 2,5 lei/acțiune a dus la diminuarea valorii contabile a unei acțiuni, prejudiciindu-se acționarii din punct de vedere al votului și al cuantumului dividendelor. Fapta inculpatului de a fi adus aport în natură la capitalul social raportat la valoarea stabilită în anul 2002, respectiv 441.650 lei format din complexul hotelier a cărui valoare fusese stabilită în anul 1994, respectiv 445.492,5 lei(corespunzător unui număr de 178.197 acțiuni) în urma acestui aport fiind emise pentru inculpat un număr de 176.660 acțiuni la valoarea anului 1995 respectiv 2,5 lei, în condițiile în care din 11.06.2006 a făcut dispoziții contrar voinței acționarilor iar la AGA din 27.08.2002 inculpatul a participat la deliberări, fapt de natură să prejudicieze interesele celorlalți acționari.
Inculpatul cu intenție a dispus transcrierea unui număr de 2292 acțiuni ale părții civile și 551 acțiuni ale părții civile - pe numele altor acționari, majorând capitalul social al societății prin aportul în natură a unui bun proprietate fără a se reevalua patrimoniul și a se stabili primele de emisiune. In latura civilă solicită a se dispune repunerea părților în situația anterioară săvârșirii infracțiunilor, anularea hotărârilor din 11.06.2002 și 27.08.2002 și înscrierea în registrul acționarilor a numărului corect de acțiuni pentru și -.
În apelul părții civile sentința primei instanțe este criticată pentru nelegalitate și netemeinicie apreciindu-se că pe plan penal se impunea condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 Cod penal, trebuia pusă în discuția părților extinderea procesului penal pentru altă faptă, respectiv infracțiunea prevăzută de art. 275 al. 1 din Legea nr. 31/1990 și trebuia condamnat inculpatul pentru aceste infracțiuni.
Pe latură civilă, se impune anularea hotărârilor din 11.06.2002 și 27.08.2002 privind majorarea capitalului social conform art. 170 C Proc Civ raportat la art.348 C Pen, se impune anularea celor 176.600 acțiuni emise în urma majorării capitalului social, înscrierea în registrul acționarilor a unui număr de 2292 acțiuni pe numele lui și 551 pe numele - ca efect al repunerii în situația anterioară și se impune totodată obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata daunelor morale și materiale astfel cum s-a solicitat din constituirea de parte civilă.
În apelurile părții responsabile civilmente și al inculpatului, se solicită achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 275 alin.2 din Legea nr. 31/1990 în temeiul art. 11 pct.2 lit. a raportat la art. 10 lit. c și a Cod procedură penală, motivat de faptul că acesta, în calitate de acționar majoritar avea obligația de a participa la toate, în caz contrar aceste neputându-se ține, iar prin faptul că a votat nu s-a produs niciun prejudiciu nici societății și nici acționarilor.
În cauză, s-au depus acte în susținerea motivelor de apel și de asemeni la cererea apelantei Hotel s-a efectuat o expertiză contabilă pentru a se stabili dacă prin votul exprimat de inculpat la ședința AGA din 27.08.2002 s-a cauzat vreun prejudiciu societății. La această expertiză a formulat obiective și partea civilă apelantă solicitând să se stabilească valoarea de circulație a imobilului adus de inculpatul G ca aport în natură în 2002, care era valoarea contabilă a imobilului în anul 2002 precum și alte obiective care se circumscriu sferei dreptului comercial.
Prin decizia penală nr. 295/A din 25 octombrie 2007 a Tribunalului Neamțs -au respins, ca nefondate, apelurile declarate, menținându-se sentința atacată.
Prin decizia penală nr. 437 din 2 iulie 2008 a Curții de apel Bacăus -au admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, inculpatul G, partea civilă și partea responsabilă civilmente Hotel P N și s-a dispus casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În motivarea deciziei s-a reținut că instanța de apel nu a analizat toate motivele de apel invocate de părți, nu a examinat probele administrate în cauză, inclusiv proba administrată în apel, motivarea deciziei rezumându-se doar la reluarea motivării primei instanțe și la formulări teoretice privind deosebiri dintre instituții de drept penal și drept comercial.
De asemenea, deși partea civilă a formulat critici atât cu privire la latura penală cât și la latura civilă, tribunalul a examinat aceste motive doar pur teoretic, fără a face trimitere la probele administrate în cauză și fără a analiza expertiza contabilă administrată în apel, care a concluzionat în sensul creării uni prejudiciu, ceea ce impunea instanței obligația de a motiva de ce a înlăturat această probă.
Nu au fost analizate nici motivele de apel invocate de inculpat și de partea responsabilă civilmente, primul solicitând achitarea în temeiul art. 10 lit. c, respectiv 10 lit. a Cod procedură penală. Mai mult, acești din urmă apelanți au susținut că în cauză nu s-a făcut dovada existenței unui interes al inculpatului contrar celui al societății, condiție esențială pentru existența infracțiunii prevăzute de art. 269 al. 2 Cod penal. De asemenea, asigurarea dreptului la un proces echitabil implică și ascultarea inculpatului în apel, neavând nicio relevanță că tribunalul a menținut soluția de achitare.
Cu ocazia rejudecării, partea civilă și-a dezvoltat motivele de apel, susținând că sesizarea instanței s-a făcut in rem și, în condițiile în care în rechizitoriu sunt descrise toate faptele comise de inculpat, instanța trebuia să schimbe încadrarea juridică a faptelor, în sensul reținerii, pe lângă infracțiunile prin care s-a dispus trimiterea în judecată și comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 215 Cod penal, art. 275 al. 1 din Legea nr. 31/1990 republicată, art. 248 Cod penal și art. 289 Cod penal.
În ceea ce privește infracțiune de înșelăciune se susține că inculpatul, încă din 17.10.2001 a reușit să desființeze consiliul de administrație și să se instaureze ca administrator unic, în scopul de a-și rezolva interesele sale și ale familiei, inducând permanent în eroare pe acționari, inclusiv prin prezentarea ca reală a faptului că prin majorarea capitalului social se va produce o revitalizare a societății. Mai mult decât atât, bunul adus ca aport în natură, respectiv situată pe strada - - din P N, a rămas și în prezent neterminată, nefiind folosită în interesul societății.
Se mai susține că prin nereevaluarea întregului patrimoniu al societății, prin omisiunea de a informa din 11.06.2002 că raportul de oportunitate viza de fapt rezolvarea unui interes personal, prin participarea la lucrările adunării generale prin care s-a dispus majorarea capitalului social și votarea în acest sens, s-a comis atât infracțiunea prevăzută de art. 246 Cod penal cât și cea prevăzută de art. 248 Cod penal, producându-se prejudicii atât societății cât și acționarilor.
Infracțiunea de fals intelectual rezidă din faptul că inculpatul a denaturat măsurile adoptate de din 11.06.2002, redactând și semnând o hotărâre al cărei conținut este în vădită discordanță cu măsurile adoptate în ședință.
In ceea ce privește achitarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 246 Cod penal, partea civilă consideră că soluția instanței de fond este greșită deoarece din probele administrate rezultă că inculpatul a dispus transcrierea unor acțiuni care aparțineau familiei, pe numele altor acționari, iar după ce i s-a demonstrat că a comis un abuz, a promis că va restitui acțiunile, sens în care a încheiat cu un contract de vânzare cumpărare prin care îi vindea acestuia acțiunile lipsă.
Din actul de sesizare al instanței rezultă că inculpatul a comis infracțiune prevăzută de art. 275 din Legea nr. 31/1990 atât în calitate de administrator cât și de acționar, fiind astfel întrunite elementele constitutive atât ale infracțiunii prevăzute de art. 275 al. 1 din Legea nr. 31/1990 cât și ale infracțiunii prevăzute de art. 275 al. 2 din aceea și lege. Astfel, prin participarea inculpatului la ședința adunării generale și prezidarea acesteia până la momentul exercitării votului, acesta a comis infracțiunea în calitate de administrator, iar ulterior, prin faptul că a și votat, a comis infracțiunea în calitate de acționar.
De asemenea, inculpatul și-a completat motivele de apel, invocând prescripția răspunderii penale cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 275 al. 2 din Legea nr. 31/1990.
Cu ocazia rejudecării, în apel inculpatul a fost audiat la termenul din 22 ianuarie 2009.
Prin decizia penală nr. 55/AP/2009 pronunțată de Tribunalul Neamț la data de 25.02.2009 în dosar penal nr- au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria P N, inculpatul G și partea responsabilă civilmente SC Hotel SA PNî mpotriva sentinței penale nr. 117/2006 a Judecătoriei P N, și în consecință:
Hotărârea atacată a fost desființată în parte, iar în baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. g Cod procedură penală s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului G pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 269 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 renumerotat art. 275 alin. 2 din aceeași lege după republicare, constatând prescrisă răspunderea penală.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii penale.
În baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală a fost respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă împotriva aceleiași sentințe.
În temeiul art. 163 Cod procedură penală a fost respinsă ca nefondată cererea privind instituirea sechestrului asigurător formulat de partea civilă.
S-a făcut aplicarea art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
În fundamentarea soluției sale, Tribunalul Neamța expus următoarele argumente de fapt și drept:
Instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt, încadrarea juridică a faptelor și vinovăția inculpatului, dând o justă interpretare amplului probatoriu administrat în cauză.
În ceea ce privește situația de fapt reținută de prima instanță, niciuna din părți nu a formulat motive de apel, criticile aduse sentinței vizând doar modul de interpretare a dispozițiilor legale, raportat la actul de sesizare al instanței și la situația de fapt descrisă.
În apelul declarat de partea civilă s-a susținut că sesizarea instanței s-a făcut in rem și că, raportat la situația de fapt descrisă în rechizitoriu, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive a mai multor infracțiuni.
Instanța a constatat că potrivit art.317 Cod procedură penală, judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței, iar în caz de extindere a procesului penal, și la fapta și persoana la care se referă extinderea.
Totodată, potrivit art. 263 alin. 1 Cod procedură penală, rechizitoriul trebuie să se limiteze la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală și trebuie să cuprindă, pe lângă mențiunile prevăzute în art. 203 Cod procedură penală, datele privitoare la persoana inculpatului, fapta reținută în sarcina sa, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea, măsura preventivă luată și durata acesteia, precum și dispoziția de trimitere în judecată.
Din dispozițiile art. 263 Cod procedură penală rezultă că descrierea în partea expozitivă din rechizitoriu a faptelor comise de inculpat, cu trimitere la probele pe care se întemeiază acuzația, învestește instanța de judecată cu acea infracțiune, chiar dacă în dispozitivul rechizitoriului nu este menționată încadrarea juridică dată faptei, neînscrierea infracțiunii în dispozitiv fiind considerată o simplă omisiune, așa încât s-a apreciat că instanța de judecată este sesizată in rem.
Raportat la aceste aspecte, instanța a analizat în ce măsură din situația de fapt descrisă în actul de sesizare al instanței rezultă și existența infracțiunilor prevăzute de art. 215 Cod penal, art. 275 al. 1 din Legea nr. 31/1990, art. 248 Cod penal și art. 289 Cod penal, alături de infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului.
Astfel, cu privire la existența infracțiunii de înșelăciune s-a susținut că în ședința din 17.10.2001, inculpatul a reușit să desființeze consiliul de administrație și să se instaureze ca administrator unic, în scopul de a-și rezolva propriile interese. In acest sens, primul semnificativ 1-a constituit organizarea din 11.06.2002- când a inclus pe ordinea de zi aprobarea de principiu a majorării capitalului social prin aport în natură și, pentru a obține votul acționarilor a pregătit un studiu de oportunitate privind necesitatea aducerii ca aport în natură a unui complex administrativ, studiu de oportunitate care stabilea condițiile pe care trebuie să le îndeplinească acel spațiu și care se potrivea perfect cu imobilul pe care voia să-l ofere inculpatul ca aport în natură. După depunerea ofertelor s-a stabilit prin vot ca studiul de fezabilitate să se facă de Cont, societate care a constatat că doar oferta inculpatului este cea care îndeplinește condițiile solicitate de adunarea generală. De asemenea, infracțiunea de înșelăciune constă și în faptul că inculpatul a omis să actualizeze și valoarea hotelului, în scopul de a-și crea avantaje materiale prin numărul acțiunilor corespunzătoare valorii imobilului adus ca aport social. Mai mult decât atât, inculpatul a indus în eroare acționarii, în sensul că a susținut că prin aportul său în natură va revitaliza activitatea economico-financiară a societății, situație care nu corespunde realității, întrucât până în prezent a rămas tot neterminată.
Aceste susțineri nu corespund întrutotul situației de fapt descrise în actul de sesizare al instanței și nu induc concluzia existenței infracțiunii de înșelăciune. Astfel, în rechizitoriu nu se face nicio referire la ședința din 17.10.2001, prin care se susține că s-ar fi desființat consiliul de administrație și inculpatul ar fi devenit administrator unic, acesta fiind, în opinia părții civile, punctul de pornire al intenției frauduloase a inculpatului.
Faptul că în ședința din 11.06.2002 s-a propus aprobarea de principiu a majorării capitalului social prin aport în natură, nu este de natură a crea convingerea existenței unei intenții frauduloase din partea inculpatului, în condițiile în care această propunere s-a bazat pe un studiu de oportunitate care a demonstrat necesitatea luării acestei măsuri și care a fost aprobat de acționari, printre aceștia fiind și partea civilă, care nu a formulat niciun fel de obiecțiuni cu privire la lipsa de oportunitate a majorării capitalului social prin aport în natură. In condițiile în care prin hotărârea s-a stabilit că aportul în natură trebuie să-1 constituie un complex administrativ care să asigure sediu administrativ cu birouri funcționale, spații de refacere, recreere agrement, teren pentru o bază sportivă, spații și teren pentru gospodărie anexă, în mod corect studiul de fezabilitate întocmit a stabilit că oferta inculpatului corespunde condițiilor solicitate de adunarea generală, având în vedere faptul că oferta părții civile o constituia modernizarea spălătoriei și a bucătăriei hotelului, inclusiv înlocuirea utilajelor și ridicarea gradului de confort al camerelor. Această ofertă a părții civile nu corespundea din niciun punct de vedere cu hotărârea care prevedea aducerea ca aport în natură a unui complex administrativ.
Nefondate au apărut și susținerile referitoare la faptul că în condițiile în care imobilul adus ca aport în natură de inculpat a fost evaluat la nivelul anului 2002, acesta trebuia să facă o reevaluare a întregului patrimoniu a societății, ceea ce impunea și reevaluarea hotelului, a cărui valoare fusese stabilită ultima oară în anul 1995. Astfel, potrivit art. 1 din nr.HG 403/2000 privind reevaluarea imobilizărilor corporale, societățile comerciale, indiferent de forma de proprietate, regiile autonome, societățile și companiile naționale, institutele de cercetare și celelalte categorii de agenți economici pot proceda la reevaluarea imobilizărilor corporale aflate în patrimoniul lor, pe baza ratei inflației comunicate de Comisia Națională pentru Statistică, astfel încât rezultatul reevaluării să fie cuprins în bilanțul contabil al anului respectiv. Din textul de lege menționat rezultă că nu exista obligativitatea reevaluării întregului patrimoniu acesta fiind doar o posibilitate și, mai mult decât atât, oricare acționar putea cere reevaluarea, inclusiv partea civilă.
De asemenea, nefondată a apărut și susținerea că intenția frauduloasă a inducerii în eroare a acționarilor ar rezulta și din faptul că până în prezent adusă ca aport în natură nu a fost finalizată, nefiind folosită potrivit scopului pentru care a intrat în patrimoniul societății, având în vedere faptul că la scurt timp după preluarea imobilului, între părți au început litigii, atât de natură comercială cât și penală, litigii care nu au fost finalizate până în prezent și care vizau tocmai aspecte legate de majorarea capitalului social cu acest bun, astfel că, până la finalizarea litigiilor, nu se justifica majorarea valorii bunului contestat.
Raportat la aceste aspecte, s-a apreciat că nu se justifică schimbarea încadrării juridice în sensul reținerii comiterii și a infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 al. 1 Cod penal de către inculpat.
O altă infracțiune pentru care s-a solicitat schimbarea încadrării juridice este infracțiunea prevăzută de art. 248 Cod penal, motivat de faptul că actul de sesizare al instanței cuprinde mai multe acțiuni sau inacțiuni imputabile inculpatului respectiv: omisiunea de a informa din 11.06.2002 că raportul de oportunitate viza un interes al său personal, participarea la lucrările din 11.06.2002 și 28.08.2002, în pofida incompatibilității dată de interesul personal și de interdicția impusă de art. 275 al. 1 din Legea nr. 31/1990, omisiunea de a informa asupra imperativului de a se efectua un studiu de fezabilitate privitor la varianta aportului în natură sub aspectul îndeplinirii condițiilor cadru aprobate în principiu la 11.06.2002 și a eficienței economice a acestei variante de către specialiști obiectivi și imparțiali, omisiunea de a informa asupra imperativului de a se actualiza valoarea hotelului și a celorlalte active din patrimoniul societății la nivelul anului 2002.
S-a apreciat că aspectele invocate de partea civilă nu pot întruni elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, motivat de următoarele aspecte:
Nu există nicio dovadă că raportul de oportunitate viza un interes personal al inculpatului, în condițiile în care orice acționar putea veni cu oferte de aport în natură pentru majorarea capitalului social, oferte care însă să corespundă criteriilor stabilite și votate de, nefiind deci vorba de un interes personal al inculpatului. In condițiile în care nu au existat decât două oferte, cea a inculpatului și cea a părții civile, care însă nu corespundea criteriilor stabilite și votate, inclusiv de, în mod corect s-a stabilit, prin studiul de fezabilitate că doar oferta inculpatului întrunește condițiile stabilite de.
Existența incompatibilității dată de interesul personal și de interdicția impusă de art. 275 al. 1 din Legea nr. 31/1990 a fost analizată de instanța de fond cu ocazia pronunțării cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 275 din Legea nr.31/1990 republicată, astfel că nu se justifică ipoteza ca, pentru aceeași faptă, o persoană să fie sancționată de două ori, cu atât mai mult cu cât partea civilă susține că ar exista ambele infracțiuni.
În ceea ce privește omisiunea de a informa asupra imperativului de a se efectua un studiu de fezabilitate privitor la varianta aportului în natură sub aspectul îndeplinirii condițiilor cadru aprobate în principiu la 11.06.2002 și a eficienței economice a acestei variante de către specialiști obiectivi și imparțiali, partea civilă pornește de la premisa nedovedită că studiul de fezabilitate nu a fost corect întocmit, or instanța nu a fost învestită în niciun mod cu privire la existența vreunui abuz sau fals în întocmirea studiului sus menționat.
In ceea ce privește omisiunea de a informa asupra imperativului de a se actualiza valoarea hotelului și a celorlalte active din patrimoniul societății la nivelul anului 2002, s-au făcut referiri anterior, în sensul că, potrivit nr.HG 403/2000 nu exista obligativitatea reevaluării, iar dacă se dorea acest lucru, putea fi solicitat de oricare alt acționar, inclusiv de partea civilă.
Mai mult decât atât, pentru existența infracțiunii prevăzute de art. 248 Cod penal, este necesară existența unui prejudiciu sau a perturbării bunului mers al unei societăți, or în cauză, nu s-a făcut dovada existentei niciuneia din cele două condiții alternative. In ceea ce privește existența prejudiciului, în apel, cu ocazia primei judecăți s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, pentru a se stabili dacă sub aspect contabil, votul exprimat de inculpat la ședința din 11.06.2002 a adus prejudicii societății, dacă au fost prejudiciați acționarii societății și dacă au fost micșorate dividendele ca urmare a aportului în natură adus de inculpat și dacă aportul în natură constituit, răspunde sub aspect valoric cu valoarea reală în momentul constituirii.
Din cuprinsul raportului de expertiză rezultă că, în ceea ce privește primul obiectiv, ca urmare a majorării capitalului social, s-a mărit valoarea construcțiilor și a terenurilor, fapt ce a impus și creșterea unor cheltuieli ale societății cu amortizarea acestor construcții, plata taxei pe teren și a impozitului pe clădiri. Rezultă deci că acesta ar fi singurul prejudiciu adus societății, însă în condițiile în care valoarea capitalului social al societății a crescut ca urmare a aportului în natură nu se poate considera că prin plata taxelor și impozitelor aferente bunurilor intrate în societate, s-ar fi diminuat patrimoniul societății, valoarea bunurilor aduse fiind net superioară cheltuielilor aferente plății taxelor și impozitelor.
Deși partea responsabilă civilmente a contestat valabilitatea raportului de expertiză, întrucât expertul nu a respectat procedura legală de efectuare a expertizei, fiind sancționat în acest sens de, instanța a apreciat că prin concluziile sale, raportul de expertiză nu prejudiciază niciuna din părți, astfel că nu s-a impus înlăturarea acestuia.
Partea civilă a solicitat să se constate că inculpatul a comis și infracțiunea de fals intelectual întrucât a denaturat măsurile adoptate de din 11.06.2002, redactând și semnând o hotărâre al cărei conținut este în vădită discordanță cu măsurile adoptate în ședință.
Din situația de fapt reținută în actul de sesizare al instanței nu rezultă comiterea acestei infracțiuni, astfel că nu s-a putut susține că instanța a fost sesizată și cu privire la această infracțiune. Mai mult decât atât, din analiza hotărârii din 11.06.2002 a rezultat că s-au luat doar măsurile care au fost supuse dezbaterii și votului din ședință, așa cum rezultă din procesului verbal încheiat cu ocazia ședinței din 11.06.2002.
Prin motivele de apel, partea civilă a mai susținut și faptul că din actul de sesizare al instanței rezultă că inculpatul a comis infracțiune prevăzută de art. 275 din
Legea nr. 31/1990 republicată, atât în calitate de administrator cât și de acționar, fiind astfel întrunite elementele constitutive atât ale infracțiunii prevăzute de art. 275 al. 1 din Legea nr. 31/1990 cât și ale infracțiunii prevăzute de art. 275 al. 2 din aceeași lege. Astfel, prin participarea inculpatului la ședința adunării generale și prezidarea acesteia până la momentul exercitării votului, acesta a comis infracțiunea în calitate de administrator, iar ulterior, prin faptul că a și votat, a comis infracțiunea în calitate de acționar.
Nici aceste aspecte nu rezultă din probele administrate în cauză și, în aceste condiții, s-a apreciat că în mod corect instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice, în sensul reținerii dispozițiilor art. 275 al. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată și nu a dispozițiilor art. 275 al. 1 din aceeași lege.
Potrivit dispozițiilor art. 70 al. 2 din Legea nr. 31/1990 în vigoare la data faptei, administratorii societății sunt obligați să ia parte la toate adunările societății, la consiliile de administrație și la organele de conducere similare acestora.
În aceste condiții, inculpatul, în calitate de administrator al societății, avea obligația de a participa la ședințele, însă a votat în cadrul ședinței în calitate de acționar și nu de administrator.
Sentința instanței de fond a fost criticată atât de Parchetul de pe lângă Judecătoria P N, cât și de partea civilă, sub aspectul greșitei achitări a inculpatului pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, prevăzută de art. 246 Cod penal.
Instanța de fond a dat însă o corectă interpretare probatoriului administrat în cauză, reținând în mod corect că fapta nu este prevăzută de legea penală. Astfel, este adevărat că inculpatul a fost cel care a dat dispoziție cenzorului, care ținea registrul de evidență al acționarilor să transcrie un anumit număr de acțiuni de la și - pe numele altor acționari, însă a făcut acest lucru după ce anterior se transcrisese pe numele părților civile un număr de acțiuni de la alți acționari, respectiv G, și. acționari au contestat redistribuirea acțiunilor care fusese făcută la cererea lui la data de 24.01.2001 și prin care acesta și familia sa primise mai multe acțiuni. Contestația acționarilor menționați era justificată de faptul că, deși în anul 1995 au comunicat că vor să vândă din acțiuni, nu s-au încheiat contracte de vânzare cumpărare și nici nu au primit prețul acțiunilor.
Ca urmare a analizării contestațiilor formulate, Consiliul de Administrație a acordat contestatorilor și acționarilor un termen, în care să rezolve litigiul pe cale amiabilă. Neînțelegerile dintre părți au fost determinate în principal de neplata la timp a acțiunilor și de neîntocmirea în formă autentică a transferurilor de acțiuni între acționari, astfel că, toată această activitate nu poate fi reținută ca având caracter penal, părțile civile putând contesta în justiție, pe calea dreptului comercial, modalitatea și corectitudinea stabilirii numărului de acțiuni ce li se cuveneau.
Susținerile referitoare la prejudiciul adus de inculpat celorlalți acționari ca urmare a majorării capitalului social al societății prin aducerea unui bun proprietatea sa ca aport în natură, fără reevaluarea patrimoniului societății și fără stabilirea primelor de emisiune au apărut ca nefondate, având în vedere, așa cum s-a menționat mai sus, că evaluarea întregului patrimoniu nu era obligatorie, iar obligația de a emite prime de emisiune și de a respecta dreptul de preferință al celorlalți acționari la achiziționarea noilor acțiuni este aplicabilă doar în cazul în care majorarea capitalului social se face prin emiterea unor noi acțiuni, prin subscripție publică în cazul unor societăți deschise. Așa cum rezultă din actul constitutiv al societății în cauză, aceasta este o societate închisă, astfel că nu îi sunt aplicabile regulile sus arătate.
Prin faptul că inculpatul a votat în cadrul ședințelor în care s-a dispus.majorarea capitalului social cu aportul în natură adus de el, acesta a comis infracțiunea prevăzută de art. 275 al. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată și nu infracțiunea de abuz în serviciu, care presupune existența unei vătămări aduse intereselor legale ale persoanei. Chiar dacă prin expertiza contabilă efectuată în apel s-a stabilit că urmare a aportului în natură a inculpatului s-a diminuat valoarea dividendelor pe o acțiune, pentru toți acționarii, acest aspect nu reprezintă o vătămare a intereselor legale, în condițiile în care majorarea capitalului social s-a dispus cu acordul tuturor acționarilor, care au votat în unanimitate, hotărârea de majorare fiind adoptată chiar dacă inculpatul nu și-ar fi exercitat dreptul de vot.
In ceea ce privește apelul inculpatului și a părții responsabile civilmente, prin care s-a solicitat achitarea și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 275 al. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, motivat de faptul că nu s-a făcut dovada că există un interes al inculpatului contrar interesului societății, s-a constatat că apelurile sunt nefondate.
Astfel, în condițiile în care inculpatul, care era acționar majoritar, având peste 45% din capitalul social a votat pentru majorarea capitalului social prin aducerea ca aport în natură a unui bun ce-i aparținea, înseamnă că există un conflict de interese, iar pentru protejarea voinței sociale, acesta nu trebuia să-și exercite dreptul la vot.
Cu privire la această infracțiune însă s-a împlinit termenul special de prescripție prevăzut de art. 124 Cod penal. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 124 Cod penal, prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut de art. 122 Cod penal este depășit cu încă
Fapta pentru care instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului este sancționată cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă. Potrivit dispozițiilor art. 122 Cod penal, termenul de prescripție a răspunderii penale este de 3 ani, când legea prevede pedeapsa închisorii care nu depășește un an sau amenda.
In condițiile în care fapta inculpatului a fost comisă la data de 28.06. 2002, când s-a votat majorarea capitalului social prin aducerea ca aport în natură a unui bun proprietatea sa, termenul special de prescripție s-a împlinit la data de 29.12.2006.
Întrucât sentința instanței de fond a fost menținută cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 246 Cod penal, pentru care s-a dispus achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. b Cod procedură penală, nu s-a impus analizarea motivele de apel privitoare la latura civilă a cauzei, întrucât potrivit art. 346 al. 4 Cod procedură penală, acțiunea civică rămânând nesoluționată.
Infracțiunea pentru care s-a reținut vinovăția inculpatului, dar pentru care a intervenit prescripția răspunderii penale, nu este o infracțiune de prejudiciu, astfel că nu s-a justificat acordarea de despăgubiri, cu atât mai mult cu cât și părțile civile au votat în cadrul, deși aveau și ei o ofertă de aport în natură.
Împotriva deciziei penale au declarat recurs în termenul legal impus de art. 3853Cod procedură penală Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, partea responsabilă civilmente SC Hotel SA P N, inculpatul G și părțile civile -, și, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț:
- în mod greșit Tribunalul Neamța aprobat concluziile jurisdicției inferioare, Judecătoria P N, cu privire la achitarea inculpatului G de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 Cod penal cu art. 41 alin. 2 Cod penal raportat la art. 258 Cod penal, ignorând că prin acțiunile sale de a majora capitalul social al societății SC Hotel SA cu aport în natură, adus în anul 2002, fără reevaluarea patrimoniului și fără stabilirea primelor de emisiune a adus prejudicii acționarilor societății SC Hotel SA;
- instanța nu a reținut că majorarea capitalului cu numărul de acțiuni aferente aportului în natură, număr stabilit pe baza valorii nominale de 2,5 lei/acțiune a dus la diminuarea valorii contabile a unei acțiuni, prejudiciind acționarii din punctul de vedere al votului și cuantumul dividendelor.
- persistând în îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor sale de serviciu, inculpatul Gad ispus cu intenție transcrierea unui număr de 2292 acțiuni ale părții civile și 551 acțiuni ale părții civile - pe numele altor acționari, astfel încât interesele patrimoniale ale acestora au fost evident vătămate;
- instanța nu a luat în considerare nici acțiunile inculpatului G de a deposeda pe cele trei părți civile de acțiunile pe care le dețineau, modificând voința exprimată de acționari în din 11.06.2002, precum și Hotărârea nr. 1, semnată de către el, prin care a denaturat chestiunile puse în discuție în cadrul ședinței;
- tribunalul a apreciat eronat că prin aportul în natură a unui bun propriu în anul 2002 și dobândirea majorității de acțiuni inculpatul a adus prejudicii însemnate acționarilor societății " Hotel " SA, în condițiile în care din 11.06.2002 a conținut dispoziții contrare voinței acționarilor.
II.Părțile civile -, și(memoriile scrise de la filele 37-42 dosar Curtea de apel Bacău, filele 8-14 dosar Curtea de APEL ALBA IULIA ).
1. Instanțele inferioare nu au examinat efectiv probele esențiale care i-au fost supuse aprecierii, respectiv:
- raportul de expertiză efectuat în faza urmăririi penale, concluziile acesteia nefiind infirmate de nici o altă probă de la dosar;
- raportul de expertiză efectuat în procedura apelului, raport care a demonstrat că "majorarea capitalului social", aportul respectiv a fost și este producător de cheltuieli (impozite și amortizări), fiind inițiat pentru majorarea capitalului social al societății și creșterea numărului de acțiuni în favoarea domnului G și în dauna celorlalți acționari.
- concluziile expertizei cu privire la acțiunile retrase de la familia și care menționează că această retragere efectuată în 2002 s-a făcut fără respectarea normelor legale (f 42 raport expertiză).
- raportul de expertiză prin care se relevă că prin majorarea capitalului social al societății, ca urmare a aportului adus în natură, fără reevaluarea patrimoniului acesteia (ultima reevaluare având loc în 1995) și fără stabilirea primelor de emisiune, s-au adus prejudicii acționarilor.
- conținutul Hotărârii nr. 1/11.06.2002 emisă la 11.06.2002, deși termenul pentru depunerea ofertelor era 30.06.2002.
2. Instanțele au realizat o analiză defectuoasă a elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal, ignorând:
îndeplinirea defectuoasă, cu știință, de către inculpat a îndatoririlor de serviciu prin modificarea voinței sociale exprimată la din 11.06.2002 prin Hotărârea nr. 1 din 11.06.2002, semnată de acesta;
încheierea unui contract cu SC Cont SA PNc are să evalueze doar aportul propriu al inculpatului și nu să efectueze un studiu de fezabilitate al celor 2 oferte în spiritul și litera celor hotărâte de din 11.06.2002.
administratorul nu a întreprins nicio măsură pentru a conduce în mod efectiv societatea și a dispune reevaluarea capitalului social al societății.
3. Instanța de apel a pornit de la premisa greșită că pedeapsa prevăzută de art. 275 din Legea nr. 31/1990 este închisoarea de la 1 lună la 1 an sau amenda, iar prin raportare la data săvârșirii faptei răspunderea penală ar fi prescrisă, ignorând că în speță sunt incidente dispozițiile art. 281 din Legea nr. 31/1990, conform căruia "faptele prevăzute în prezentul titlu (NR - titlul VIII, care cuprinde și infracțiunea prev. de art. 275 al. 2, dacă constituie potrivit Codului penal sau unor legi speciale infracțiuni mai grave, se pedepsesc în condițiile și sancțiunile prevăzute acolo".
Inculpatul, care, folosindu-se de calitatea sa de administrator al societății, și-a exprimat votul la adoptarea hotărârii prin care s-a aprobat aducerea aportului în natură a unui bun al său, a comis infracțiunea prev. de art. 275 alin. 2 raportat la art. 193 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, cât și infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art. 246 și 2481Cod penal, în speță fiind aplicabile astfel dispozițiile art. 281 din Legea nr. 31/1990, a cărui interpretare exclude intervenția prescripției răspunderii penale, termenul nefiind împlinit.
4. Instanțele inferioare au reținut în mod greșit că ar fi fost investite cu infracțiunea prev. de art. 246 Cod penal, numai cu privire la fapta inculpatului de a retrage acțiunile dobândite legal de recurenți, ignorând în același timp conținutul rechizitoriului care cuprinde, in rem, și alte fapte ce fac parte din conținutul aceleiași infracțiuni:
- inculpatul a supraevaluat imobilul adus ca aport în natură;
- inculpatul a omis să actualizeze patrimoniul societății, luându-se ca bază de calcul evaluarea din 1995, în condițiile în care reevaluarea patrimoniului societății era obligatorie.
5. Instanțele au omis să rețină în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, fals intelectual și uz de fals, acesta, prin oferta sa de majorare a capitalului social prin constituirea unui aport în natură, inducând în eroare atât acționarii, cât și societatea de audit.
6. Instanțele nu au dat o dezlegare corectă nici laturii civile a cauzei, omițând să desființeze atât Hotărârea din 27.08.2002, cât și actele subsecvente, ca urmare a condamnării inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de Legea nr. 31/1990.
7. Pe aceeași linie de nelegalitate, instanțele au omis să acorde despăgubirile civile solicitate, deși acestea au fost probate cu prisosință.
III. Partea responsabilă civilmente SC Hotel P N:
- în mod eronat instanțele au adoptat soluția de condamnare a inculpatului G pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 275 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, această abordare impunând o analiză și o interpretare corespunzătoare a următoarelor aspecte:
1.validitatea Hotărârilor Adunării Generale a Acționarilor din 11 iunie 2002 și 27 august 2002:
- cu ocazia primei ședințe s-a aprobat în principiu aportul în natură prin achiziționarea unui minicomplex pentru sediul administrativ și birouri funcționale cu spațiu pentru refacere, recreere și agrement, aprobându-se raportul de evaluare tehnică pentru oferta de aport în natură, acesta îndeplinind criteriile fixate de către din 11 iunie 2002;
- cele 2 adunări generale, fiind la a doua convocare, hotărârile luate au îndeplinit condițiile de validitate prev. de Legea nr. 31/1990 art. 115, fiind valide indiferent de voturile acționarului G;
- acționarii nu au solicitat, nici la societate, nici cu ocazia dezbaterilor adunării generale, reevaluarea elementelor patrimoniale ale societății;
- sub aspect procedural, potrivit Legii nr. 31/1990, condițiile de majorare a capitalului social au fost respectate și realizate.
2.în ce privește momentul votului:
- având în vedere că la 11 iunie 2002 a avut loc prin care s-a aprobat de principiu majorarea capitalului social, necunoscându-se ofertanții, prin votul inculpatului nu au fost încălcate prevederile art. 126 și 127 din Legea nr. 31/1990;
- la data de 27 august a votat majorarea capitalului social al societății prin aport în natură, care a constat în achiziționarea unui imobil necesar activității sociale;
- în cauză nu s-a probat existența "interesului contrar" al inculpatului față de interesele societății;
- art. 127 din Legea nr. 31/1990 nu prevede în mod expres și nu tratează "interesul contrar față de acționari";
- se poate avansa ideea conform căreia inculpatul G să-și fi exprimat votul în necunoștință de cauză, astfel încât în cauză acesta se afla în situația unei lipse a intenției.
IV.Inculpatul( 22-24 )
1. Instanța a adoptat o soluție total eronată pronunțând condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 275 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, ignorând următoarele aspecte esențiale:
- inculpatul nu a fost trimis în judecată și pentru fapta prev. de art. 275 alin. 2 din Legea nr. 31/1990;
- la data exprimării votului inculpatul G împreună cu soția sa (care nu a fost trimisă în judecată, deși după rațiunile din rechizitoriu a săvârșit aceleași fapte) dețineau un număr de 97.237 acțiuni, adică un procent de 54,57% din capitalul social al societății, iar fără participarea inculpatului nu era posibilă întrunirea adunării generale și adoptarea unei hotărâri;
- adunările generale din 11 iunie 2002 și 27 august 2002 au avut loc cu respectarea dispozițiilor legale, ambele fiind înscrise la ONRC N și confirmate prin încheierea judecătorului delegat;
- la adunarea generală din 11 iunie, ocazie cu care a fost respinsă oferta părții civile de majorare a capitalului social, acesta a votat pentru varianta proprie, astfel încât se poate afirma că atât inculpatul, cât și părțile civile au încălcat dispozițiile alin. 2 din art. 275;
- Hotărârea din 27 august 2002 a aprobat în unanimitate, inclusiv prin exprimarea votului părților civile, majorarea capitalului social cu aport în natură;
- în cauză instanțele au dat o interpretare eronată sintagmei "interese contrare intereselor societății", orice majorare de capital nefiind aptă a produce un prejudiciu societății;
- referitor la reevaluarea activului societății această operațiune nu era obligatorie cu ocazia majorării capitalului social, conform legislației în vigoare la acel moment (HG 403/2000), cu atât mai mult cu cât toți acționarii prezenți la luarea hotărârii au votat în cunoștință de cauză ca majorarea să se realizeze fără evaluare;
- în cauză nu trebuie confundat interesul general al societății (și care în condițiile majorării capitalului nu a fost vătămat) cu interesul acționarilor;
- dispozițiile art. 193 alin. 2 nu sunt incidente în cauză, ele reglementând situația societăților comerciale cu răspundere limitată.
Curtea a procedat la ascultarea inculpatului G, în conformitate cu art. 38514alin. 11Cod procedură penală, acesta prezentând propria versiune asupra faptelor (f 41).
Verificând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate, în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
1. Baza factuală reținută de către instanța fondului nu este susceptibilă de interpretări, ea fiind amplu descrisă și de către instanța de apel.
2. Curtea arată că în cauză se impune efectuarea unei analize concrete a activității inculpatului, în contextul acestei baze factuale, pentru a se stabili cu certitudine în ce măsură acțiunile sale în calitate de președinte al Consiliului de Administrație și acționar întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor care au constituit actul de sesizare al instanței și anume, art. 246 raportat la art. 258 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 269 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 renumerotat art. 275 alin. 2 din Legea nr. 31/1990.
3. Curtea va analiza, de asemenea, și celelalte critici aduse de Parchet și părțile civile pe care - datorită amplului material depus la dosar, ce tratează aceleași aspecte în multiple variante -, le va sintetiza în cele ce urmează.
4. Se susține în calea de atac a părților civile că instanțele au adoptat soluția de achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal raportat la art. 248 Cod penal, ignorând rapoartele de expertiză efectuate în cursul urmării penale, cât și în procedura apelului, și ale căror concluzii nu au fost infirmate de nicio altă probă din cauză.
De asemenea, se arată că instanțele au dat o interpretare eronată acestor lucrări de expertiză, precum și conținutului Hotărârii nr. 1/11.06.2002 a și din care rezultă, fără echivoc, aspecte care circumscriu conduita inculpatului unei îndepliniri defectuoase a atribuțiilor sale, conduită ce a lezat în mod grav interesele celorlalți acționari, în speță, a părților civile.
5. Curtea arată că jurisdicțiile inferioare au realizat o evaluare judicioasă a tuturor actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, apreciind în mod corect, raportat la ansamblul probatoriului din dosar, că acțiunile inculpatului nu pot angrena, în condițiile date, răspunderea penală a acestuia.
6. Curtea apreciază că activitatea inculpatului, așa cum a fost ea descrisă în actul de sesizare și de altfel necontestată de către recurenți, nu poate fi circumscrisă, prin raportare la exigențele textului prevăzut de art. 246 Cod penal și 248 Cod penal, sferei ilicitului penal.
7. Curtea sesizează că relațiile dintre părți sunt generate, în circumstanțele concrete reținute, exclusiv de normele de drept comercial.
8. Curtea reține, referitor la acuzația transcrierii numărului de 2292 acțiuni aparținând părții vătămate și a numărului de 551 acțiuni ale părții civile - pe numele altor acționari în registrul acționarilor, că aceasta este vădit nefondată și nu poate reprezenta un temei suficient al angajării răspunderii penale.
9.1. În acest sens Curtea arată că în data de 24.01.2001, la solicitarea acționarului, Consiliul de Administrație al Asociației, care îl includea la acea dată pe inculpat, dar și pe numiții și, dispune o re-repartizare a acțiunilor SC Hotel SA în urma căreia și - primesc mai multe acțiuni și care fuseseră repartizate anterior altor acționari, printre care și, G și.
9.2. Aceste persoane au contestat repartizarea la data de 24.01.2001, pretinzând că nu au înstrăinat acțiunile respective.
9.3. La 28.02.2002 Consiliul de Administrație a examinat contestațiile, hotărând de comun acord, să ofere posibilitatea adecvată contestatorilor și acționarilor - și să medieze litigiul intervenit, urmând să încheie și convenții de vânzare-cumpărare ale acțiunilor puse în discuție.
9.4. S-a hotărât, de asemenea, să în cazul în care nu se va ajunge la consens, acțiunile să revină celor ce le revendică, respectiv G, și, fără alte dispoziții.
9.5. Hotărârea a fost comunicată acționarilor, - și în baza adresei nr. 348 din 01.03.2002.
9.6. Curtea reține că părțile civile - și au avut, față de aceste dispoziții, o conduită pasivă, ei nerecurgând la exercitarea unei acțiuni în justiție și care să clarifice sub aspectul adevăraților proprietari ai acțiunilor puse în discuție.
9.7. Curtea apreciază în acest sens că în speță caracterul nelegal sau netemeinic al hotărârii Consiliului de Administrație poate fi lămurit în cadrul unor proceduri declanșate în materie comercială și nicidecum penală.
10. Criticile aduse de părțile civile vizând ignorarea de către jurisdicțiile inferioare a concluziilor elaborate de către experți nu sunt, în opinia Curții, suficiente pentru a justifica fundamentarea acuzației în materie penală adusă inculpatului.
11. Curtea artă că instanțele sunt chemate să examineze în mod efectiv probele esențiale ce le sunt supuse aprecierii (în speță raport de expertiză), însă concluziile acestor lucrări științifice nu au caracter obligatoriu pentru magistratul chemat să soluționeze cauza, el având posibilitatea să ofere, raportat la normele legale în vigoare, o interpretare proprie a conținutului acestor lucrări, după cum are posibilitatea să stabilească natura răspunderii inculpatului.
12. Curtea consideră că lipsa de rigurozitate a inculpatului, cât și a celorlalți membri ai Consiliului de Administrație în administrarea și evidența registrului acționarilor, conduite ce au contravenit exigențelor impuse de art. 98 din Legea nr. 31/1990 și au creat confuzie în ce privește evidența acțiunilor, nu pot fi circumscrise laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 246 raportat la art. 248 Cod penal.
13. În aceeași ordine de idei, Curtea arată că părțile civile nu își pot invoca propria turpitudine în această chestiune, prin faptul că au stat în pasivitate.
14. Referitor la cea de-a doua acuzație din conținutul laturii obiective a infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 246 cu aplicarea art. 258 Cod penal și art. 41 alin. 2 Cod penal, Curtea constată, contrar susținerilor Parchetului și ale părților civile, că jurisdicțiile inferioare au examinat judicios probele esențiale supuse aprecierii și au apreciat în mod corect că faptele inculpatului nu se circumscriu unor norme incriminatoare penale.
15. Curtea reține că din această perspectivă acțiunile inculpatului sunt protejate de dispozițiile art. 1 alin. 1 din HG nr. 403/2000, și care nu mai impun cu titlu imperativ reevaluarea imobilizărilor corporale aflate în patrimoniul societăților comerciale, acest aspect rămânând la latitudinea acestora.
16. Curtea arată astfel că inculpatul putea, dar nu era obligat, să procedeze la reevaluarea imobilizărilor corporale, urmând ca să aprobe reevaluarea și înregistrarea ei în conturile corespunzătoare, potrivit art. 3 alin. 1 din HG nr. 403/2000.
17. Curtea reține, din economia textelor de lege cuprinse în HG nr. 403/2000, că fiecare din acționari sau cenzori avea la îndemână posibilitatea solicitării reevaluării imobilizărilor corporale, ceea ce în speța de față nu s-a întâmplat.
18. Curtea constată că părțile civile recurente direct interesate nu au solicitat această procedură și mai mult decât atât, au votat în favoarea majorării capitalului social prin aport în natură în din 28.08.2002, în condițiile atunci existente, fără o evaluare anticipată a patrimoniului.
19. În aceste circumstanțe, fără a nega că o reevaluare ar fi fost oportună pentru protejarea intereselor legitime ale acționarilor (în speță a părților civile recurente), ca urmare a majorării capitalului social prin aportul în natură adus de către inculpat, Curtea consideră că acțiunile inculpatului nu pot angrena răspunderea penală a acestuia, litigiile dintre părți având o natură comercială.
20. Referitor la criticile aduse de către părțile civile, vizând omisiunea instanței de a constata încălcări flagrante a normelor de drept de către inculpat și care fac obiectul infracțiunii prevăzute de art. 248 Cod penal, 215 Cod penal, art. 289 și art. 291 Cod penal, Curtea arată că, potrivit art. 317 Cod procedură penală, judecata se mărginește la fapta și persoana arătată în actul de sesizare al instanței.
În acest sens, Curtea subliniază că instanțele inferioare nu erau în măsură să se pronunțe decât în limitele în care au fost investite cu situația de fapt expusă în rechizitoriu.
21. Vizând critica adusă soluției instanței de apel d e încetare a procesului penal pornit împotriva inculpatului G pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 275 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 (în vechea numerotare 269 alin. 2 din Legea nr. 31/1990), Curtea arată că aceasta nu va mai fi analizată, întrucât, în opinia sa, fapta prevăzută de art. 275 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 nu întrunește elementele constitutive ale acestei infracțiuni, pentru considerentele ce vor urma:
22. Conform art. 275 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an sau amendă și asociatul care încalcă dispozițiile art. 127 sau al art. 193 alin. 2 din aceeași lege.
23. Art. 127 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, text de lege la care se poate raporta baza factuală reținută în cauză, prevede că "acționarul care, într-o anumită operațiune, are, fie personal, fie ca mandatar al unei alte persoane, un interes contrar aceluia al societății, va trebui să se abțină de la deliberările privind acea operațiune".
24. Curtea arată că art. 127 alin. 1 instituie o regulă de foarte mare importanță pentru exercițiul dreptului la vot în adunările generale ale acționarilor, atât în ceea ce-l privește pe acționarul care votează în nume propriu și în baza acțiunilor pe care le deține în mod legitim, ca proprietar ori ca uzufructuar, după caz, cât și ca mandatar al unuia sau mai multor alți acționari: principiul abținerii de la vot în cazul în care acționarul se află în conflict de interese, personal sau ca mandatar al altui acționar, cu societatea emitentă a acțiunilor pe care le deține ori pe al cărui titular îl reprezintă.
Rațiunea și fundamentul unui astfel de principiu nu pot fi înțelese decât prin raportare la un alt principiu esențial pentru materia societăților comerciale, și anume, "acționarii trebuie să își exercite drepturile cu bună credință, cu respectarea drepturilor și intereselor legitime ale societății și ale celorlalți acționari".
Acest principiu, preluat legiuitor din materia societăților civile, exprimă esența spiritului societar care trebuie să-i anime pe asociați atât la constituirea societății, cât și pe parcursul existenței sale. Interesele legitime ale societății comerciale nu pot fi puse, în nicio situație, mai prejos decât interesele acționarilor.
Cu alte cuvinte, în orice manifestare de voință, vizând societatea, acționarii trebuie să urmărească binele economic și financiar al acesteia și nu să situeze interesele lor personale, patrimoniale sau nu, mai presus de cele ale societății cu care se află în raporturi juridice derivate din calitatea de acționar.
25. Analizând conduita inculpatului G în raport cu mențiunile de mai sus, cât și cu exigențele textului de lege prevăzut de art. 127 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, Curtea apreciază că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 275 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, sub aspectul elementelor ce definesc latura obiectivă, materială a infracțiunii.
26. Curtea consideră, ca element esențial al laturii materiale a acestei infracțiuni, exprimarea dreptului la vot în condițiile existenței unui interes contrar aceluia al societății.
27. Or, în speța de față este indiscutabil că prin majorarea capitalului social, ca urmare a aportului în natură adus, interesul economic, patrimonial al societății nu a fost lezat în nici un mod.
28. Mai mult, după cum a precizat mai sus, Curtea arată că în accepția acestui text de lege, interesele legitime ale societății comerciale nu pot fi puse, în nicio situație, mai prejos decât interesele acționarilor.
Ca atare, conduita inculpatului de a vota, în cadrul unei ședințe, pentru majorarea capitalului social al societății prin aport în natură, chiar constituit de către el, în condițiile în care ceilalți acționari și-au exprimat, la rândul lor, în mod pozitiv votul, majorare care a avut la bază studii care o justificau pe deplin, nu poate angrena, în opinia Curții, răspunderea penală a inculpatului
29. Curtea arată că nerespectarea interdicțiilor instituite de alineatul 1 al art. 127 nu atrage, în principiu, nulitatea hotărârea luată cu votul acționarului aflat în conflict de interese (conflict care, în cauza de față, nu există), ci doar obligativitatea acestuia la despăgubiri, dacă prin votul său s-a format majoritatea necesară și societatea a fost prejudiciată.
S-a arătat, de asemenea, că în temeiul exigențelor art. 1361nu este exclusă nici anularea hotărârii luate cu votul unui acționar aflat în conflict de interese cu societatea, dacă acel vot a fost rezultatul unui abuz de majoritate, spre exemplu.
Ca atare, atâta timp cât practica și doctrina sunt unanime în a aprecia că o atare conduită, chiar dacă s-ar accepta existența unui interes contrar al societății (ceea ce nu este cazul în speța de față) atrage o răspundere civilă a acționarului, pronunțarea unei soluții de condamnare ar reprezenta o dublă sancțiune, angrenând răspunderi de naturi diferite, ceea ce ar conduce la suportarea de către acesta a unei sarcini disproporționate, excesive și suplimentare, incompatibile cu accepția textului prev. de art. 127 alin. 2 din Legea nr. 31/1990.
30. Față de cele ce preced, Curtea apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. d Cod procedură penală cu privire la infracțiunea prev. de art. 275 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 și justifică achitarea inculpatului G, conform art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală.
31. Sub aspectul laturii civile a cauzei, Curtea consideră că potrivit temeiurilor de lege care au stat la baza achitării inculpatului (art. 10 lit. b și art. 10 lit. d Cod procedură penală), soluția oportună în cauză este cea a lăsării nesoluționată a acțiunii civile intentate de părțile civile, pentru ca acestea să-și poată valorifica eventualele pretenții în fața unei instanțe comerciale.
32. Existența temeiului de achitare prevăzut de art. 10 lit. d Cod procedură penală, și care ar impune rezolvarea acțiunii civile de către instanța penală, conform art. 346 alin. 2 Cod procedură penală, nu exclude, în circumstanțele date, ale reținerii temeiului de achitare prev. de art. 10 lit. b Cod procedură penală, cu privire la fapta generatoare de prejudiciu (art. 246 Cod penal), lăsarea ca nesoluționată a acțiunii civile, și care în acest context este oportună.
33. Cu privire la admisibilitatea recursurilor declarate de părțile civile și -, Curtea arată că potrivit dispozițiilor art. 385 alin. 4 Cod procedură penală, persoanele care nu au uzat de calea apelului pot promova recurs împotriva deciziei adoptate în apel, dacă prin decizia respectivă a fost modificată soluția din sentință și numai cu privire la acea modificare.
Ca atare, chiar dacă părțile civile și -, nu au declarat apel în cauză, modificarea deciziei adoptate de către Tribunalul Neamț le dă posibilitatea să exercite recursul, conform art. 3851alin. 4 Cod procedură penală.
34. Față de cele ce preced. Curtea, conform art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală va admite recursurile declarate de inculpatul G și partea responsabilă civilmente SC Hotel "" SA PNî mpotriva deciziei penale nr. 55/AP/25.02.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosar penal nr-, și pe cale de consecință:
Va casa decizia penală atacată și sentința penală nr. 117/31.01.2006 pronunțată de Judecătoria P N în dosar penal nr. 3635/2005, sub aspectul laturii penale a cauzei, privind infracțiunea prevăzută de art. 269 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, renumerotat art. 275 alin. 2 și cheltuielile judiciare la care a fost obligat inculpatul, și în rejudecare:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală va achita pe inculpatul G pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 269 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, renumerotat art. 275 alin. 2 din aceeași lege, modificată și republicată.
Va înlătura dispozițiile din sentința penală nr. 117/31.01.2006 pronunțată de Judecătoria P N în dosar penal nr. 3635/2005, privind obligarea inculpatului la plata sumei de 10.600 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Va menține celelalte dispoziții din hotărârile penale atacate.
În conformitate cu art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, părțile civile, - și împotriva deciziei penale nr. 55/AP/25.02.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosar penal nr-.
Se va face aplicarea art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de inculpatul G și partea responsabilă civilmente SC Hotel "" SA PNî mpotriva deciziei penale nr. 55/AP/25.02.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosar penal nr-.
Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 117/31.01.2006 pronunțată de Judecătoria P N în dosar penal nr. 3635/2005, sub aspectul laturii penale a cauzei, privind infracțiunea prevăzută de art. 269 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, renumerotat art. 275 alin. 2 și cheltuielile judiciare la care a fost obligat inculpatul, și în rejudecare:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală achită pe inculpatul G pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 269 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, renumerotat art. 275 alin. 2 din aceeași lege, modificată și republicată.
Înlătură dispozițiile din sentința penală nr. 117/31.01.2006 pronunțată de Judecătoria P N în dosar penal nr. 3635/2005, privind obligarea inculpatului la plata sumei de 10.600 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Menține celelalte dispoziții din hotărârile penale atacate.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, părțile civile, - și împotriva deciziei penale nr. 55/AP/25.02.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosar penal nr-.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe fiecare parte civilă recurentă să plătească statului câte 60 lei, cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./3.11.2009
jud. apel,
jud. fond
Președinte:Alina LodoabăJudecători:Alina Lodoabă, Maria Elena Covaciu, Leontin
