Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 cod penal). Decizia 66/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 66
Ședința publică de la 05 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iulia Elena Ciobanu I - -
JUDECĂTOR 2: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 3: Mihaela
GREFIER
La ordine fiind pronunțarea recursurilor formulate de inculpata și Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva deciziei penale nr. 288 din data de 14 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 29 ianuarie 2008, în ședință publică( cu participarea atunci, ca reprezentant al Ministerului Publica doamnei procuror ), susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi când,
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față;
Prin Sentința penală nr. 446 din data de 21.07.2005 pronunțată de Judecătoria Răducăneni în dosar nr. 740/2003 s-au dispus următoarele:
În baza art. 334 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 Cod penal raportat la art. 258 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. "b" ind. 1 Cod procedură penală achită inculpata, fiica lui și, născută la data de 03.03.1972 în comuna, județul I, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 Cod penal raportat la art. 258 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 18 ind. 1 Cod penal raportat la art. 91 lit."c" Cod penal aplică inculpatei o amendă administrativă în cuantum de 500 lei noi (5.000.000 lei vechi).
În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă I în numele, județul I și obligă inculpata să plătească părții civile suma de 300 lei noi (3.000.000 lei vechi) cu titlu de despăgubiri civile.
Admite cererea formulată de martora și dispune scutirea martorei de plata amenzii judiciare în cuantum de 100 lei (1.000.000 lei vechi) aplicată la data de 20.06.2005.
În baza art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. "c" Cod procedură penală obligă inculpata la plata sumei de 150 lei noi (1.500.000 lei vechi) cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut pe deplin dovedită următoarea situație de fapt:
În perioada 31.01.1998 - 22.11.2001 inculpata a fost angajată la magazinul mixt din cadrul, la început ca vânzătoare iar apoi, începând cu data de 1.02.2001 ca gestionară, conform procesului-verbal privind instruirea inculpatei pentru această funcție (fila 63).
La data de 15.10.2001 gestiunea inculpatei a fost inventariată și în urma verificării documentelor de intrare și ieșirea a bunurilor din gestiune pentru perioada 9.02.2001 - 15.10.2001 s-a întocmit situația de gestiune din care rezultă o lipsă în gestiune la mărfuri, la preț de amănunt, de 61.297.409 lei.
Prin procesul-verbal întocmit la data de 04.12.2001 (fila 5 dosar urmărire penală) s-a constatat că lipsa în gestiune la mărfuri s-a produs din trei cauze, respectiv neinventarierea gestiunii pe o perioadă de 9 luni, majorarea nejustificată a soldului scriptic și faptul că inculpata a dat mărfuri pe datorie, procesul verbal fiind însușit și de conducerea părții civile.
În cursul procesului penal inculpata a invocat drept cauze pentru producerea prejudiciului pe o parte faptul că pentru aprovizionarea magazinului a împrumutat bani pe care ulterior îi restituie din gestiune, iar pe de altă parte faptul că a dat mărfuri pe datorie și nu a mai recuperat sumele de bani.
Din probele administrate a rezultat că, deși prin fișa postului cuprinsă în procesul-verbal din data de 1.02.2001 (fila 63), vânzarea pe datorie era interzisă inculpata a dat mărfuri pe datorie clienților.
Astfel martora a arătat că a primit diverse bunuri fără a achita contravaloarea acestora, astfel încât în timpul urmăririi penale mai avea de plătit o datorie de aproximativ 500.000 lei.
Această declarație se coroborează cu cea a martorului, angajat al părții civile în funcția de contabil șef, care a declarat că în momentul efectuării controlului la magazinul inculpata i-a comunicat că obișnuia să dea marfă pe datorie și nu a reușit să recupereze debitele.
Referitor la cealaltă ipoteză privind achiziționarea mărfurilor cu sume împrumutate și restituite apoi din gestiune instanța constată că nu a fost dovedită prin probele administrate în cauză și în consecință, nu poate fi reținută.
Astfel, deși martora a declarat că în cursul lunii mai 2001 împrumutat-o pe inculpată cu suma de 10.000.000 lei pentru a achiziționa mărfuri, această probă nu se coroborează cu întregul material probatoriu administrat în cauză.
Referitor la prejudiciu, instanța reține că, deși în urma inventarului efectuat de reprezentantul părții civile a rezultat o lipsă în gestiune de 61.297.409 lei, această nu a fost confirmată prin expertiza contabilă efectuată în cursul cercetării judecătorești, prin care s-a constatat că din cauza modului defectuos de evidențiere a operațiunilor în contabilitate nu se poate stabili dacă prejudiciul este real.
În consecință, având în vedere întregul material probatoriu administrat în cauză, precum și recunoașterea inculpatei, instanța a reținut conform principiuluiin dubio pro reo, modul necorespunzător de îndeplinire a atribuțiilor a produs un prejudiciu de 3.000.000 lei reprezentând sume nerecuperate de la persoanele cărora le-a dat mărfuri pe datorie.
De altfel, aceeași situație a fost constatată și prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Răducăneni din data de 20.11.2002 reținându-se că din probatoriul administrat în cauză până la data menționată, rezultă că paguba produsă de învinuita s-ar circumscrie sumei de 3.000.000 lei reprezentând vânzarea unor produse pe credit situație care nu a suferit modificări ca urmare a completării urmăririi penale conform referatului întocmit la data de 30.01.2003.
Din situația de fapt reținută pe baza probelor administrate în cauză a rezultat că inculpata, angajată ca gestionar la, județul I, nu a avut calitatea de funcționar public în accepțiunea dispozițiilor art. 147 Cod penal, astfel încât încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare este greșită motiv pentru care s-a dispus schimbarea în sensul reținerii și a dispozițiilor art. 258 Cod penal privind faptele săvârșire de alți funcționari.
În drept, instanța a constatat că, deși în perioada 09.02.2001 - 15.10.2001 inculpata îndeplinindu-și cu știință în mod defectuos atribuțiile de serviciu prin vânzarea mărfurilor pe datorie a provocat un prejudiciu de 3.000.000 lei vechi părții civile, faptele acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 Cod penal raportat la art. 258 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal deoarece prin atingerea minimă adusă relațiilor de serviciu și prin conținutul ei concret este lipsită în mod vădit de importanță și, în consecință, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Astfel, fapta a fost săvârșită prin vânzarea pe datorie a unor mărfuri, practică uzuală în cadrul comunităților rurale unde puterea de cumpărare a persoanelor este redusă și a produs un prejudiciu dovedit de 300 lei noi (3.000.000 lei vechi).
S-a reținut că inculpata are o conduită bună în societate nefiind cunoscută ci antecedente penale.
În termen legal împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Răducăneni și partea civilă de Consum -, reprezentată de Uniunea Județeană a Cooperației de Consum I, sentința primei instanțe fiind criticată pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, criticând hotărârea instanței de fond atât în ceea ce privește modalitatea de soluționare a laturii civile cât și a celei penale, în motivarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași se arată, în esență că:
- instanța de fond a apreciat greșit materialul probator și a acceptat fără rezerve concluziile raportului de expertiză contabilă, în condițiile în care expertul nu a lămurit faptul că prejudiciul constatat de organele de control este real sau nu, apreciind că modul defectuos de evidențiere a operațiunilor contabile fac imposibilă lămurirea situației de fapt.
- soluția de achitare a inculpatei în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. "b" ind. 1 Cod procedură penală raportat la art. 18 ind. 1 Cod penal, reținându-se că faptele comise nu prezintă gradul de pericol social concret specific unei infracțiuni, este nelegală în condițiile în care materialul probator dovedea că inculpata a manifestat perseverență în săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prin multiple acțiuni de vânzare a bunurilor pe datorie comise la intervale scurte de timp, situație ce a condus la perturbarea evidențelor contabile și la crearea unor disfuncționalități în activitatea unității al cărei gestionar era inculpata
În ceea ce privește apelul părții civile - - reprezentată de Uniunea Județeană a Cooperației de Consum I, principala critică vizează nejustificata diminuare de către instanța de fond a pretențiilor civile solicitate de la 29.275.627 lei la 3.000.000 lei, deși susține partea civilă existența și întinderea prejudiciului au fost pe deplin dovedite de înscrisurile depuse la dosar.
Prin decizia penală nr. 288/14.06.2007 a Tribunalului Iașis -au dispus următoarele:
Admite apelul declarat de partea civilă de Consum -, reprezentată de Uniunea Județeană a Cooperației de Consum I, împotriva sentinței penală nr. 446 din 21.07.2005 a Judecătoriei Răducăneni, sentință pe care o desființează, în parte, în latura civilă în sensul majorării cuantumului despăgubirilor civile acordate de la suma de 300 lei la suma de 2927,56 lei.
Rejudecând cauza:
În baza dispozițiilor art. 14 și art. 346 Cod procedură penală admite acțiunea civilă formulată de partea civilă de Consum -, reprezentată de Uniunea Județeană a Cooperației de Consum I și, în consecință, obligă pe inculpata să plătească părții civile suma de 2927,56 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 446/21.07.2007 a Judecătoriei Iași.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Răducăneni împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza dispozițiilor art. 193 alin. 1 Cod procedură penală admite cererea formulată de partea civilă apelantă privind acordarea cheltuielilor judiciare efectuate și, obligă inculpata să plătească părții civile suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea prezentelor apeluri rămân în sarcina statului.
astfel, Tribunalul Iașia reținut următoarele:
Pentru a stabili situația de fapt expusă instanța de fond a administrat în cauză probele necesare aflării adevărului cu privire la faptele comise, împrejurările comiterii acestora și persoana făptuitorului, vinovăția inculpatei în săvârșirea infracțiunii imputate fiind corect reținută de instanța de fond, pe baza unui ansamblu probator legal administrat din analiza căruia a rezultat că, în fapt:
În perioada 31.01.1998 - 22.11.2001 inculpata a fost angajată la magazinul mixt din cadrul, la început ca vânzătoare și începând cu data 01.02.2001 în calitate de gestionară. La data de 15.10.2001 gestiunea inculpatei a fost inventariată și în urma verificării documentelor de intrare-ieșire a mărfurilor pentru perioada 09.02.2001 - 15.10.2001 s-a întocmit o situație de gestiune din care rezulta o lipsă în gestiunea mărfurilor, la preț de amănunt, în sumă de 61.297.409 lei.
Prin procesul-verbal constatator întocmit la data de 04.12.2001 s-au stabilit drept cauze a deficiențelor:
- neinventarierea periodică a gestiunii în perioada de 9 luni supusă verificării;
- majorarea nejustificată a soldului scriptic;
- vânzarea pe datorie a unor mărfuri;
Inculpata a susținut că lipsa din gestiune constatată a fost determinată de faptul că pentru aprovizionarea magazinului a împrumutat diferite sume de bani pe care ulterior a trebuit să le restituie din gestiune precum și faptul că a vândut mărfuri pe datorie, fără a recupera prețul.
Expertiza contabilă efectuată în cursul cercetării judecătorești a concluzionat că datorită întocmirii defectuoase a documentelor justificative și a modului defectuos de evidențiere în contabilitate a operațiunilor efectuate nu se poate cuantifica cu certitudine valoarea prejudiciului cauzat de inculpată, expertul desemnat în cauză precizând că nu se poate pronunța dacă prejudiciul constatat de organele de control este cert, neechivoc, real, direct și material, adică să reprezinte o micșorare a activului patrimonial al unității datorită acțiunilor culpabile ale inculpatei.
Având în vedere că inculpata nu avea calitatea de funcționar public în accepțiunea art. 147 Cod penal, în temeiul dispozițiilor art. 334 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare, din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal în infracțiune de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 Cod penal raportat la art. 258 Cod penal cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. 2 Cod penal.
În contextul în care neîntocmirea documentelor justificative și întocmirea defectuoasă a actelor de evidență primară a operațiunilor gestionare efectuate periodic, constituiau acte materiale ale conduitei ilicite imputate inculpatei, se apreciază că în mod greșit instanța de fond a acceptat concluziile, reținând că, deși în urma inventarului efectuat de reprezentanții părții civile a rezultat o lipsă în gestiune de 61.297.409 lei, acest prejudiciu nu poate fi reținut ca fiind real datorită modului defectuos de evidențiere a operațiunilor în contabilitate și lipsei registrului de gestiune.
Pentru considerentele reținute cu privire la valoarea reală a prejudiciului cauzat, acțiunea civilă formulată de partea civilă Iaf ost admisă în parte, inculpata fiind obligată să plătească părții civile suma de 3.000.000 lei despăgubiri civile, soluție apreciată de asemenea ca fiind greșită și în contradicție cu situația de fapt reținută în condițiile în care inculpata achitase deja părții civile în cursul urmăririi penale suma de 31.093.211 lei, sumă ce excede prejudiciului stabilit de instanța de fond ca fiind în sumă de 3.000.000 lei.
Rejudecând cauza, urmare analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză, material ce include și probele noi administrate în cursul soluționării căii de atac, ( expertiza contabilă din 13.12.2006 cu precizările depuse la data de 06.04.2007), se reține că în perioada 09.02.2001 - 15.10.2001 prin neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă, cu știință, a actelor de evidențiere a operațiunilor gestionare efectuate în patrimoniul Magazinului, aparținând, precum și prin vânzarea pe datorie a unor produse, inculpata a produs părții civile un prejudiciu în sumă de 6.677,22 lei, prejudiciu recuperat în parte prin plată, în limitele sumei de 3.756,8 lei.
Astfel, se reține că, în exercitarea atribuțiilor de gestionar, inculpata avea drept obligații de serviciu stabilite prin fișa postului, următoarele sarcini:
- evidențierea tuturor operațiunilor gestionare efectuate în patrimoniul unității (intrări - ieșiri de mărfuri) prin întocmirea documentelor justificative corespunzătoare - note de intrare-ieșire a bunurilor, fișe de evidență tehnico-operative, fișe de magazine, evidențe cantitativ-valorice;
- operarea zilnică a documentelor justificative în registru de gestiune precum și obligația depunerii la serviciul financiar-contabil, la termenele stabilite în graficul de circulație al documentelor, a tuturor documentelor privind gestiunea unității;
- efectuarea lunară a punctajului dintre evidențele proprii și evidențele serviciului financiar contabil al părții civile privind intrări-ieșiri și solduri la toate conturile de valori materiale ( mărfuri, materiale, produse finite, produse achiziționate, avans achiziții).
Conform procesului-verbal încheiat la data de 04.12.2001, urmare a inventarierii efectuate de propriile organe de control ale părții civile, s-a stabilit că între soldul scriptic și cel faptic al gestiunii Magazinului există o diferență de 6.129,74 lei, lipsa fiind explicată de către gestionara (declarația fila 20 dosar fond) prin aceea că a împrumutat diverse sume de bani pentru aprovizionarea unității și prin vânzarea unor mărfuri pe datorie, afirmații susținute și de martorii:, f 31, I și .
Ulterior, prevalându-se de faptul că registrul de gestiune - evidență primară nu i-a fost predat pe bază de proces verbal și de unele deficiențe de formă în circulația documentelor justificative și contabile, inculpata a refuzat să prezinte acest registru experților în vederea verificării concordanței dintre evidențele contabile ale și evidențele propriei gestiuni, situație ce a condus și la concluziile eronate ale expertizei contabile întocmite în cursul judecății în fond a cauzei.
Se apreciază că inculpatul nu poate invoca în apărare propria turpitudine, motiv pentru care având în vedere premisele greșite ce au fundamentat expertiza contabilă efectuată în cursul judecății în fond a cauzei, urmează a fi înlăturate concluziile acesteia referitoare la cuantumul și modalitatea de stabilire a prejudiciului, existența și materialitatea prejudiciului reclamat de partea civilă precum și raportul de cauzalitate dintre faptele imputate inculpatei și existența prejudiciului fiind pe deplin dovedită.
Referitor la criticile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Răducăneni privind soluția de achitare a inculpatei, se apreciază că, analizând situația de fapt reținută prin prisma criteriilor prevăzute de art. 18 ind. 1 alin 2 Cod procedură penală, considerentele de fapt și de drept ce au fundamentat soluția de achitare a inculpatei de către prima instanță, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. "a" raportat la dispozițiile art. 10 lit. "b" ind. 1 Cod procedură penală, sunt rezultatul unei corecte evaluări a circumstanțelor comiterii faptei și a elementelor ce caracterizează conduita inculpatei, soluția adoptată fiind pe deplin argumentată și subzistând și în noul context faptic reținut cu privire la latura civilă, astfel încât, constatând că motivele de apel invocate sub acest aspect sunt neîntemeiate, în temeiul dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit."b" Cod procedură penală urmează a fi respins apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Răducăneni împotriva aceleiași sentințe.
În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 Cod procedură penală hotărârile au fost recurate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și de inculpata .
Motivându-și recursul, Parchetul reiterează criticile formulate în apel și solicită ca, în raport de circumstanțele reale și de persoana inculpatei, în considerarea criteriilor prevăzute de art. 181Cod penal, să fie reapreciate gradul de pericol social al faptei și să se dispună condamnarea inculpatei pentru fapta săvârșită, ce constituie infracțiune potrivit art. 17 și urm. Cod penal.
Inculpata critică decizia tribunalului sub aspectul laturii civile, motivând că, în mod greșit instanța de apel a apreciat ca real prejudiciul stabilit prin cea de a doua expertiză contabilă efectuată de expertul, care nu a respectat legislația financiar-contabilă și solicită reaprecierea cuantumului despăgubirilor civile cuvenite părții civile, în raport cu concluziile primei expertize efectuate de expertul _Ciofu.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, constată că nu sunt întemeiate recursurile de față pentru considerentele ce urmează:
În speță, instanțele au procedat la administrarea unui probatoriu complet, ce a fost judicios apreciat conform art. 63 Cod procedură penală.
Coroborând procesele-verbale de constatare și de inventariere și celelalte acte financiar-contabile de evidențiere a operațiunilor gestionare efectuate în patrimoniul Magazinului, fișa postului inculpatei, expertizele contabile efectuate în ambele faze procesuale, declarațiile martorilor și ale inculpatei, rezultă cu certitudine că, inculpata îndeplinindu-și defectuos - cu știință - atribuțiile de serviciu, în calitatea sa de gestionar, a produs un prejudiciu de 6.677,22 lei părții civile de Consum -.
Pe parcursul procesului penal inculpata a achitat suma de 3.756 lei.
Conform atribuțiilor stabilite prin fișa postului, în calitatea sa de gestionar, inculpata avea obligația întocmirii și păstrării documentației justificative cât și a registrelor și a evidențelor privind achiziționarea și gestionarea bunurilor, fiind interzis prin fișa postului vânzarea mărfurilor pe datorie.
Inculpata, în calitatea sa, avea obligația operării zilnice a documentelor justificative și a depunerii acestora la Serviciul financiar-contabil la termenele stabilite în graficul de circulație a mărfurilor.
Din probatoriul cauzei rezultă că inculpata nu a respectat toate aceste obligații din fișa postului, chiar ea recunoscând faptul că vindea mărfuri pe datorie.
Expertiza contabilă efectuată în apel a relevat valoarea reală a prejudiciului, pe baza unor premise corecte ce au fundamentat modalitatea de calcul a pagubei.
Pe parcursul judecății în primă instanță, inculpata a refuzat să prezinte expertului toate actele necesare - cu referire la registrul de evidență primară al gestiunii - așa încât nu s-a putut stabili prejudiciul real.
efectuat la data de 04.12.2001 de organele de control au stabilit o diferență de 6.129,74 lei între soldul scriptic și cel faptic al gestiunii de la Magazinul, diferență ce a fost explicată de către inculpată prin aceea că a împrumutat diverse sume de bani pentru aprovizionarea unității și prin vânzarea unor mărfuri pe datorie, afirmații susținute de martori.
Circumstanțele comiterii faptelor, elementele ce caracterizează conduita inculpatei, justifică concluzia instanței de fond și a celei de apel că faptele comise nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni, astfel cum susține Parchetul în motivele de recurs.
În mod judicios, în considerarea criteriilor enunțate de art. 181alin. 2 Cod penal, instanța de fond a reținut că faptele comise au adus o atingere minimă valorilor apărate de lege și prin conținutul lor concret, fiind lipsite în mod vădit de importanță nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni.
În consecință, potrivit art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. "b" Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondate recursurile formulate.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, inculpata-recurentă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, celelalte cheltuieli judiciare rămânând în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și de inculpata, împotriva deciziei penale nr. 288 din data de 14 iunie 2007 Tribunalului Iași, hotărâre pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească statului 40 lei cheltuieli judiciare.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului Parchetului, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05 Februarie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
-
19.02.2008
2 ex.-
Președinte:Iulia Elena CiobanuJudecători:Iulia Elena Ciobanu, Maria Cenușă, Mihaela
