Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 cod penal). Decizia 707/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 707
Ședința publică din 19 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mengoni Arin Alexandru judecător
JUDECĂTORI: Mengoni Arin Alexandru, Vorniceasa Ioana, Crîșmaru președinte secție
: - - JUDECĂTOR 2: Vorniceasa Ioana
GREFIER -
MINISTERUL PUBLIC-PARCHETUL DE PE CURTEA DE APEL BACĂU- reprezentat legal prin procuror-
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de părțile civile G și, împotriva deciziei penale nr. 245/AP din 05.08.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat recurentul-parte civilă G, asistat de avocat - apărător ales, cu delegație și pentru recurenta-parte civilă, lipsă fiind aceasta și intimații - inculpați, G, și.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, de către grefier, după care:
Avocat pentru recurenți și reprezentantul Parchetului, pe rând, au declarat că nu au alte cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile formulate în cauză, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților, pentru dezbateri.
Avocat, pentru recurenții-părți civile, a solicitat admiterea recursurilor formulate de aceștia, desființarea soluției pronunțată de Tribunalul Neamț ca fiind nelegală, netemeinică și trimiterea cauzei spre rejudecare. Susține că din lucrările dosarului se poate observa că faptei din 9 mai 2003 nu i s-a dat o rezolvare până în prezent. Prezintă istoricul dosarului și arată că soluțiile pronunțate contrariază și stupefiază în același timp. Împotriva soluției de aplicare a amenzii administrative s-a formulat plângere, aceasta a fost admisă și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, însă în rejudecare s-a pronunțat aceeași soluție.
În apelul formulat împotriva soluției pronunțată de Tribunalul Neamț, acesta a pronunțat o soluție de respingere a apelului, ca fiind tardiv formulat. Curtea de Apel în recurs, a stabilit și a motivat limpede faptul că plângerea a fost formulată în termen.
În rejudecarea apelului, s-a pronunțat o nouă soluție și s-a constatat că s-a prescris plângerea penală, după care Curtea de Apel trimite cauza spre rejudecare în apel.
Instanța de apel, cu opinie separată, arată că plângerea ar fi tardivă, deși există decizia Curții de Apel prin care s-a stabilit că plângerea este în termen.
În aceste condiții, solicită admiterea recursului declarat de părțile civile, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Neamț sau o altă instanță din țară.
Reprezentantul Parchetului, susține că din actele dosarului rezultă că recurenții au formulat plângere la Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț la data de 9 mai 2005. Soluția pronunțată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria N și rezoluția din 27.05.2008 a fost comunicată petenților, aceștia au formulat plângere la instanța competentă, respectiv Judecătoria Piatra Neamț la data de 18 iulie 2005, instanță care constatat că plângerea a fost formulată în termenul prevăzut de lege.
În consecință, solicită în temeiul art. 38515al. 2 Cod procedură penală, admiterea recursurilor, casarea deciziei atacate, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond și obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față, constată următoarele:
1. Prin sentința penală nr.1003 din 26.10.2006 a Judecătoriei Piatra Neamț, în baza art.11 pct. 3 lit. a, raportat la art.10 lit.1Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpaților și G, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal și în baza art.181alin.3, coroborat cu art.19 lit. c Cod penal, s-a aplicat acestora sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii, în cuantum de 1.000 lei, pentru fiecare.
În baza art.11 pct.2 lit. a, raportat la art.10 lit.1Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpaților: -, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 26, raportat la art. 246 Cod penal și, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.290 Cod penal și în baza art.181alin. 3, coroborat cu art. 91 lit. c Cod penal, s-a aplicat acestora sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii, în cuantum de 800 lei pentru fiecare.
În baza art. 346 Cod procedură penală, s-a respins acțiunea civilă formulată de părțile civile G și.
În baza art.192 pct.1 lit. d Cod procedură penală, a fost obligat fiecare inculpat să plătească statului câte 50 lei, cheltuieli judiciare avansate.
În baza art.193 Cod procedură penală, s-a respins, ca nefondată, cererea privind cheltuielile judiciare făcute de părți.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin încheierea din 20.09.2005 pronunțată în dosarul nr. 6160 înregistrat la Judecătoria Piatra Neamț la data de 20.07.2005, s-a dispus admiterea plângerii formulată de petenții G și, împotriva ordonanței nr.2398/P/2003 din 22.03.2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, s-a desființat această ordonanță și a fost reținută cauza spre judecare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal, de către și G, a infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 246 Cod penal, de către și a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 Cod penal, de către. Pentru a se dispune astfel, s-a reținut că soluția de scoatere de sub urmărire penală a celor patru inculpați și aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ este netemeinică, în raport de criteriile prevăzute de art. 181Cod penal.
După reținerea cauzei spre judecare, părțile vătămate G și s-au constituit părți civile împotriva inculpaților, solicitând tragerea acestora la răspundere civilă, prin obligarea la plata a 50.000 lei, daune materiale și morale.
În declarațiile date, inculpații au arătat că se consideră nevinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care sunt învinuiți, întrucât terenul a fost concesionat legal unei familii care avea dreptul să-l primească.
Pe parcursul cercetării judecătorești, s-au administrat: proba cu înscrisuri ( certificate medico-legale, hotărâri judecătorești, procese-verbale de executare silită, comunicări de la diferite autorități, titluri de proprietate, documentații cadastrale, schițe, acțiuni civile, întâmpinări, plângeri penale, rapoarte de expertiză, hotărâri ale Consiliului Local, contracte de vânzare-cumpărare ) și proba cu martorul
Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, prima instanța a reținut că la data de 21.09.2004, Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Nae mis părții vătămate G titlul de proprietate nr. 28/319, potrivit căruia părții8 vătămate îi era reconstituit dreptul de proprietate, în calitate de moștenitor al defunctului, asupra suprafeței de 5.000. teren, situat pe teritoriul satului, comuna Roșie, județul Această suprafață o cuprindea și pe cea de 2.000. cu nr. topo 33-986/1, devenind 30-890/1. După emiterea titlului de proprietate, părțile vătămate au îngrădit o suprafață mai mare de teren decât cel înscris în titlu, respectiv 3616. în loc de 2.000. stăpânind această suprafață mai mare până în anul 2003.
La data de 09.05.2003, Consiliul local al comunei Roșie a concesionat suprafața de 1.000. teren numitei, în vederea realizării unei locuințe. În aceeași zi, împreună cu soțul ei, au ocupat această suprafață de teren, deși se4 afla în posesia părților vătămate, începând construcția unei case. În acea vreme, inculpatul avea calitatea de primar al comunei, inculpatul G de viceprimar, inculpatul de referent urbanism, în cadrul primăriei, iar inculpata de referent. La data de 12.05.2003, s-a eliberat certificatul de urbanism, iar la data de 14.05.2003, autorizație de construcție.
Între familiile și a izbucnit, astfel, un conflict, din care s-au născut mai multe procese civile și penale. Prin sentința civilă nr. 2621 din 28.07.2003 a Judecătoriei Piatra Neamț, s-a dispus, pe calea ordonanței președințiale, sistarea lucrărilor de construcții efectuate de și, pe terenul în suprafață de 2.000. înscris în titlul de proprietate al părților vătămate, până la clarificarea situației juridice a terenului.
Prin Rezoluția din 14.10.2003 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de și, pentru săvârșirea infracțiunilor de distrugere și nerespectarea hotărârii judecătorești, prev. de art. 217 Cod penal și art. 271 Cod penal, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestora. Prin Rezoluția din 12.12.2003, Prim Procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamța admis plângerea formulată de părțile vătămate, împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale, pe care a infirmat-
După infirmare, la această cauză a fost conexată o altă plângere a părților vătămate, prin care au solicitat să se facă cercetări asupra modului în care reprezentanții primăriei au concesionat suprafața de 1.000. teren, numiților și.
Prin Ordonanța din 24.05.2004, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpaților, G și, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale aceste infracțiuni și neînceperea urmăririi penale, față de și, pentru săvârșirea infracțiunilor de distrugere și nerespectarea hotărârii judecătorești, prev. de art. 217 Cod penal și art. 271 Cod penal, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestora. Prin Ordonanța din 05.08.2004, Prim Procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamța admis plângerea formulată de părțile vătămate și a dispus redeschiderea urmăririi penale în ceea ce-i privește pe, G și.
Prin Ordonanța nr.2398/P/2003 din 22.03.2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpaților și G, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 Cod penal și aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii, în cuantum de 1.000 lei, scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26, raportat la art. 246 Cod penal și aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii, în cuantum de 800 lei, scoaterea de sub urmărire penală a inculpatei, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 Cod penal și aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii, în cuantum de 800 lei, scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 Cod penal și neînceperea urmăririi penale față de și, pentru săvârșirea infracțiunilor de distrugere și nerespectarea hotărârii judecătorești, prev. de art. 217 Cod penal și art. 271 Cod penal. Se observă că procurorul a dispus și cu privire la aceștia, deși prin ordonanța din 05.08.2004, prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamța dispus redeschiderea urmăririi penale doar față de, G și. S-a reținut, însă, în motivare, că doar s-a menținut soluția dată anterior față de și, întrucât prin ordonanța primului procuror nu s-a infirmat și soluția față de aceștia.
Acesta este, de altfel, și motivul pentru care, după admiterea plângerii și reținerea cauzei spre judecare, conform art. 2781alin. 8 lit. c Cod procedură penală, s-a respins cererea de citare în cauză, în calitate de inculpați și a numiților și. Față de aceștia, soluția de neîncepere a urmăririi penale a rămas definitivă, întrucât părțile vătămate nu au atacat ordonanța primului procuror din 05.08.2004.
Ordonanța procurorului de scoatere de sub urmărire penală și aplicare a unei sancțiuni administrative a fost atacată de părțile vătămate, atât la Primul Procuror al parchetului, cât și la instanță. Primul procuror a respins plângerea, prin rezoluția din 27.05.2005.
Prin încheierea din 20.09.2005, Judecătoria Piatra Neamța dispus admiterea plângerii formulată de petenții G și, împotriva ordonanței nr. 2398 din 22.03.2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț. A fost desființată ordonanța procurorului și reținută cauza spre judecare, sub aspectul săvârșirii de către, a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal, de G, a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal, de, a infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 246 Cod penal și de, a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 Cod penal.
Din probele administrate a rezultat că faptele de care sunt învinuiți inculpații, G și există.
Astfel, inculpatul, în calitate de primar al comunei Roșie, a semnat contractul de concesiune, fără număr, din data de 9.05.2003, deși cunoștea că nu există o hotărâre a Consiliului local în acest sens, iar contractul nu cuprindea precizarea obiectului și era semnat de alte persoane decât cele îndreptățite.
Inculpatul G, în calitate de viceprimar al comunei, a semnat, fără drept, contractul de concesiune, certificatul de urbanism și autorizația de construcție, în locul secretarului comunei.
Inculpatul -, în calitate de referent urbanism, a întocmit certificatul de urbanism și autorizația de construcție, pe care le-a și semnat, fără a respecta prevederile legale referitoare la avize, cereri, hotărâre a Consiliului local.
S-a reținut de prima instanță că inculpații, în exercitarea atribuțiilor lor de serviciu, au încălcat prevederile legale referitoare la concesiune. La data concesionării, terenul era stăpânit de părțile vătămate G și care, însă, stăpâneau cu 1616. mai mult teren decât cei 2.000. înscriși în titlul de proprietate. Este adevărat că a fost concesionată doar suprafața de 1000. p., însă termenii contractului sunt foarte vagi, astfel că nu se poate stabili dacă suprafața concesionată face parte din cei 2.000. înscriși în titlul de proprietate al părților vătămate sau din suprafața de 1.616. stăpânită abuziv de aceștia.
Deși faptele acestor inculpați există, s-a reținut că, sub aspect penal, ele nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii. La stabilirea în concret a gradului de pericol social al faptelor săvârșite, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute în art.181Cod penal, și anume, modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, împrejurările în care au fost comise, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și persoana și conduita făptuitorilor. Referitor la primele criterii, pe lângă cele reținute anterior, prima instanță a mai reținut că inculpații au concesionat o suprafață de teren numiților și, cunoscând că părțile vătămate stăpânesc o suprafață de teren mai mare decât cea înscrisă în titlu și considerând că titlul de proprietate al acestora este nul.
Analizând titlul de proprietate în discuție, prima instanță a reținut că, într-adevăr, este lovit de nulitate absolută. Astfel, părții vătămate Gis -a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 5.000. teren, situat pe teritoriul satului, comuna Roșie, județul N, în calitate de moștenitor al defunctului, calitate pe care nu a dovedit- Însă, cu toate că titlul de proprietate al părților vătămate este nul, vinovăția inculpaților nu este înlăturată. Aceștia ar fi trebuit să obțină mai întâi, în justiție, constatarea nulității absolute a titlului de proprietate și apoi să concesioneze, în întregime sau în parte, suprafața de teren înscrisă în acest titlu. Este adevărat că această acțiune a fost promovată, însă, ulterior concesionării suprafeței de teren. Procedând astfel, inculpații au cauzat o vătămare intereselor părților vătămate care, atât timp cât titlul lor de proprietate nu a fost constatat nul, sunt legale. În prezent, judecarea cererii de constatare a nulității titlului este suspendată.
Pentru emiterea acestui titlului de proprietate, inculpații au sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, pentru a se efectua cercetări. Prin Rezoluția nr. 3065/P/2003 din 26.11.2003 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de G, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 248 Cod penal și art. 289 Cod penal, întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale. În motivarea rezoluției, s-a reținut că G, fostul primar al comunei, cunoscând că terenul aparține domeniului public, a întocmit și avizat documentația preliminară pentru eliberarea titlului de proprietate.
Pe de altă parte, prima instanța a considerat că vinovăția lor nu este înlăturată nici în situația în care au avut intenția de a concesiona suprafața de teren deținută de părțile vătămate peste cea înscrisă în titlu. În acest caz, ar fi trebuit să o identifice exact în contract și nu în termeni vagi, așa cum au procedat.
Referitor la persoana și conduita inculpaților, prima instanță a reținut că inculpatul are vârsta de 71 de ani, studii superioare, este pensionar, căsătorit și nu are antecedente penale, inculpatul G are vârsta de 53 de ani, studii medii, este învățător, căsătorit și nu are antecedente penale, iar inculpatul are vârsta de 35 de ani, studii superioare, este referent urbanism în cadrul Primăriei comunei Roșie, este căsătorit, are doi copii minori în întreținere și nu posedă antecedente penale.
Față de criteriile analizate anterior, instanța de fond a considerat că faptele inculpaților nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, întrucât au adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de legea penală. Cum potrivit dispozițiilor art. 17 Cod penal, infracțiunea este fapta care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală, faptelor inculpaților le lipsește una din trăsăturile esențiale ale infracțiunii. Așa fiind, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit.1Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpaților, G și, iar în baza art. 181, coroborat cu art. 91 lit. c Cod penal, li s-a aplicat sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii.
Din probatoriul administrat a rezultat că și faptele de care este învinuită inculpata, există. Astfel, inculpata a înscris pe cererea numitei un număr și date de înregistrare fictive, care au fost ulterior preluate în certificatul de urbanism și autorizația de construcție și a semnat-o în numele petentei. Acest aspect nu are relevanță penală, întrucât și-a însușit cererea, iar la data de 16.09.2002 formulase chiar ea o astfel de cerere, care a fost înregistrată sub nr.5034. Așa fiind, instanța a constatat că faptele inculpatei nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 290 Cod penal.
Prima instanță a reținut că nu poate pronunța o soluție de achitare a inculpatei, în baza art.10 lit. d Cod procedură penală, întrucât o astfel de soluție ar înrăutăți situația părților vătămate în propria cale de atac. În cazul căilor de atac, deci și în cazul plângerilor împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată, care sunt tot căi de atac, funcționează principiulnon reformatio in pejus, potrivit căruia nu se poate agrava situația părții în propria cale de atac. Părțile vătămate au atacat soluția procurorului de scoatere de sub urmărire penală a inculpatei, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 Cod penal și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, iar inculpata nu a atacat această soluție. În această ipoteză, o soluție de achitare, în baza art. 10 lit. d Cod procedură penală ar fi, evident, contrară principiului enunțat.
Acest principiu funcționează și după admiterea plângerii și reținerea cauzei spre judecare, conform dispozițiilor art. 2781alin. 8 lit. c Cod procedură penală. Este adevărat că după o astfel de admitere a plângerii urmează o judecată pe fond, în urma căreia instanța poate pronunța o soluție de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal, însă și în timpul acestei judecăți funcționează principiul în discuție, întrucât ne aflăm tot în plângerea părților vătămate. În acest sens, art. 2781alin. 9 Cod procedură penală arată că actul de sesizare al instanței îl constituie plângerea persoanei vătămate.
Față de cele ce preced, prima instanță a pronunțat față de inculpata aceeași soluție ca cea dispusă de procuror, în ordonanța atacată, și anume, achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. b1 Cod procedură penală și aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii.
În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de părțile vătămate, instanța a reținut că aceste părți s-au constituit părți civile împotriva inculpaților, solicitând tragerea lor la răspundere civilă, prin obligarea lor la plata de daune materiale, reprezentând distrugerea plantațiilor de pe teren, a gardului, lipsa de folosință, cheltuieli pentru restabilirea situației de drept și medicamente și daune morale. Analizând temeinicia pretențiilor civile solicitate, prima instanță a reținut că potrivit dispozițiilor art. 14 alin. 1 Cod procedură penală, acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum și a părții responsabile civilmente, ceea ce înseamnă că trebuie întrunite cerințele atragerii răspunderii civile delictuale, prevăzute de art. 998 Cod civil, referitoare la fapta ilicită săvârșită cu vinovăție și cauzatoare de prejudiciu. Or, daunele solicitate de părțile civile sunt urmarea faptelor săvârșite de numiții și, nu de inculpați, astfel că acțiunea civilă a fost respinsă, ca nefondată.
Împotriva sentinței au declarat apel părțile vătămate G și și inculpații, G,.
Părțile vătămate au susținut, prin apărător, că sancțiunile aplicate inculpaților sunt prea blânde, iar latura civilă a cauzei a rămas nesoluționată, deși se impune obligarea acestora la plata daunelor materiale și morale solicitate.
Inculpații au susținut tardivitatea plângerii formulată de părțile vătămate, în sensul că nu s-au respectat termenele prevăzute de art.2781Cod procedură penală.
1. Prin decizia penală nr. 256/AP/27.09.2007 a Tribunalului Neamț, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, s- admis apelul declarat de inculpații, G, -, împotriva sentinței penale nr.1003 din 26.10.2006 a Judecătoriei Piatra Neamț, s-a desființat, în totalitate, sentința și încheierea pronunțată la data de 20.09.2005 de aceeași instanță și rejudecând cauza, în temeiul art. 2781alin.8 lit. a Cod procedură penală, a fost respinsă, ca tardivă, plângerea formulată de petenții G și împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală nr. 2398 din 22.03.2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, pe care a menținut-
Totodată, în temeiul art. 379 pct.1 lit. b Cod procedură penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de părțile vătămate G și.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut faptul că prin Ordonanța din22.03.2005dată în dosarul de urmărire penală nr.2398/P/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpaților și aplicarea unor sancțiuni administrative. La data de23.04.2005, părțile vătămate G și s-au adresat cu plângere împotriva acestei soluții, la Prim-Procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, care, prin rezoluția din27.05.2005a respins-o, ca neîntemeiată. La data de18 iulie 2005, aceleași părți vătămate au formulat plângere la Judecătoria Piatra Neamț, înregistrată sub nr.6160/2006.
Potrivit art.185 Cod procedură penală, când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen. Prin dispozițiile art.278 Cod procedură penală, s-a stabilit un termen de 20 zile pentru formularea plângerii împotriva soluției dată de procuror, care curge de la data comunicării soluției de respingere a plângerii sau, în cazul nesoluționării în termen a acesteia, de la expirarea termenului de 20 de zile în care procurorul ierarhic superior avea obligația de aor ezolva. În cauză, petenții au sesizat instanța de judecată cu depășirea termenului legal de 20 zile prevăzut de art.2781Cod procedură penală.
1.. Prin decizia penală nr. 121 din 15.02.2008 a Curții de APEL BACĂU, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. c Cod procedură penală, a fost admis recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL NEAMȚ și recursurile declarate de părțile civile G și, împotriva deciziei penale nr. 256/AP din 27.09.2007 a Tribunalului Neamț, s-a casat, în totalitate, sentința și s-a dispus trimiterea cauzei pentru continuarea judecării apelurilor formulate de apelantele - părți civile G și și de apelanții - inculpați, G, și Tribunalului Neamț. În baza art. 38517alin. 4, raportat la art. 383 alin. 3 Cod procedură penală, s-au menținut actele procedurale efectuate în cauză, până la termenul de judecată din data de 24.05.2007, inclusiv.
Pentru pronunțarea soluției de casare cu trimitere, instanța de recurs a reținut că, în mod nelegal, prin decizia penală nr. 256/AP din 27.09.2007 a Tribunalului Neamț, s-a admis excepția de tardivitate a plângerii penale formulată de părțile vătămate G și, deși din probele dosarului rezultă că petenții au formulat plângere penală la instanță în termenul prevăzut de art. 2781alin. 1 teza finală Cod procedură penală.
Cauza a fost înregistrată la această instanță, în rejudecare, sub nr- din 5.03.2008.
2. Prin decizia penală nr. 352/AP/04.12.2008 a Tribunalului Neamț, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, a fost admis apelul declarat de inculpații, G, -, împotriva sentinței penale nr.1003 din 26.10.2006 a Judecătoriei Piatra Neamț, s-a desființat, în totalitate, sentința atacată și rejudecând cauza în baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, raportat la art. 10 lit. g Cod procedură penală, s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpaților,G, și, constatând prescripția răspunderii penale și s-a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de părțile civile.
Totodată, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de părțile civile G ȘI.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că din întregul material probator administrat în cauză, rezultă vinovăția inculpaților și G, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal, a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 246 Cod penal și a inculpatei, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 Cod penal, și, în raport de dispozițiile art. 122 alin. 1 lit. d Cod penal, a constatat că a intervenit prescripția răspunderii penale pentru fiecare dintre inculpați; faptele reținute în sarcina lor au fost săvârșite în luna mai 2003, astfel că termenul de prescripție, de 5 ani, prevăzut de textul sus arătat s-a împlinit în luna mai 2008 și nu s-au identificat situații de întrerupere a prescripției răspunderii penale, așa cum sunt strict prevăzute de art. 123 Cod penal.
2.. Curtea de APEL BACĂU, prin decizia penală nr.156 din 26.02.2009, a admis recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL NEAMȚ și de părțile civile G și, împotriva deciziei penale nr.352/A/04.12.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț, pe care a casat-o, în totalitate și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Neamț.
Curtea a reținut că potrivit dispozițiilor art. 123 Cod penal, cursul termenului de prescripție prevăzut de art. 122 lit. d Cod penal - de 5 ani - se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului, în desfășurarea procesului penal, iar conform art. 124 Cod penal, prescripția înlătură răspunderea penală, oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut de art. 122 este depășit cu încă Or, din actele dosarului rezultă că în perioada 06.12.2004 - 22-03.2005, prin actele efectuate de procuror (procese-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală, comunicarea soluției dată de procuror ), s-au îndeplinit, față de cei patru învinuiți, acte de urmărire penală și, astfel, cursul termenului de prescripție a răspunderii penale a fost întrerupt.
Cauza a fost înregistrată în rejudecare, la Tribunalul Neamț, la data de 10.03.2009, sub nr-.
3. Tribunalul Neamț verificând, în temeiul art. 378 alin. 1 Cod procedură penală, hotărârile atacate, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, a constatat prin decizia penală nr. nr.245/AP/5.08.2009 că plângerea formulată de părțile vătămate împotriva ordonanței p de scoatere de sub urmărire penală nr. 2398/P/22.03.2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț estetardivă.
Prin Ordonanța din 22.03.2005 dată în dosarul de urmărire penală nr.2398/P/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpaților, G, și și aplicarea unor sancțiuni cu caracter administrativ. La data de 23.04.2005, părțile vătămate G și s-au adresat cu plângere împotriva acestei soluții, la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, care, prin rezoluția din 27.05.2005, a respins-o, ca neîntemeiată. La data de 18 iulie 2005, aceleași părți vătămate au formulat plângere la Judecătoria Piatra Neamț, înregistrată sub nr.6160/2006.
Potrivit art.185 Cod procedură penală, când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen. Prin dispozițiile art.2781Cod procedură penală, s-a stabilit un termen de 20 zile pentru formularea plângerii împotriva soluției dată de procuror, care curge de la data comunicării soluției de respingere a plângerii sau conform dispozițiilor art. 2781alin. 2 din același cod, în cazul nesoluționării în termen a acesteia, de la expirarea termenului de 20 de zile în care procurorul ierarhic superior avea obligația de aor ezolva. În cauză, petenții au sesizat instanța de judecată cu depășirea termenului legal de 20 zile, prevăzut de art.2781alin. 2 Cod procedură penală.
De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia în interesul legii nr. 15 din 06.04.2009, stabilind că, în interpretarea dispozițiilor art. 278 alin. 3 Cod procedură penală și a art. 2781alin. 2 Cod procedură penală, sub aspectul naturii juridice a termenelor, acestea sunt termene de decădere, iar potrivit dispozițiilor art. 4142alin. 3 teza a II-a din Codul d e procedură penală, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Având în vedere că decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost dată după pronunțarea deciziei penale nr. 121 din 15.02.2008 a Curții de APEL BACĂU și că, potrivit art. 4142alin. 3 teza a II-a din Codul d e procedură penală, deciziile în interesul legii sunt obligatorii, Tribunalul a apreciat că nu mai sunt aplicabile dispozițiile art. 38518alin. 1 din Codul d e procedură penală, referitoare la limitele rejudecării.
3.. Împotriva deciziei penale nr.245/AP/5.08.2009 pronunțate de Tribunalul Neamț au declarat recurs părțile civile G și care au arătat că pe excepția tardivității instanțele s-au pronunțat, plângerea lor nu este tardivă și au solicitat casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecarea pe fond a apelului.
Curtea, analizând recursul declarat îl constată întemeiat.
După cum rezultă din istoricul hotărârilor pronunțate în acest dosar, excepția tardivității plângerii formulate de părțile vătămate a mai fost analizată, iar Curtea de APEL BACĂU prin decizia penală nr. 121 din 15.02.2008 a considerat că părțile vătămate au formulat plângerea în termenul legal. Față de acest aspect, se constă că în cauză există pe această soluție există autoritate de lucru judecat, astfel încât decizia instanței de apel este nelegală și contravine prevederilor oart.38518Cod procedură penală.
Pe de altă parte, se poate considera că decizia pronunțată de instanța de apel nu este motivată în comparație cu opinia separată pronunțată în cauză.
Atunci când se analizează excepția tardivității, nu este suficientă numai referirea la textele de lege, ci instanța trebuie să arate expres datele calendaristice în raport cu care a ajuns la concluzia că plângerea este tardivă. Din motivarea opiniei majoritate nu rezultă de ce plângerea este considerată ca fiind tardivă, pe când din motivarea opiniei separate rezultă de ce această plângere nu este tardivă.
Față de aspectele mai sus arătate, Curtea În baza art.38515pct.2 lit. c Cod procedură penală, va admite recursul declarat de părțile civile G și împotriva deciziei penale nr.245/AP/5.08.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- pe care o va casa în totalitate și va dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, care trebuie să analizeze cauza și să se pronunțe pe fondul acesteia.
În baza art.192 al.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct. 2 lit. c Cod procedură penală, admite recursul declarat de părțile civile și, împotriva deciziei penale nr.245/AP/5.08.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- pe care o casează în totalitate și dispune rejudecarea cauzei de către această instanță.
În baza art. 192 al. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Mengoni Arin Alexandru, Vorniceasa Ioana, Crîșmaru
GREFIER,
a
Red. -
Red. - //
Red. -
Tehnored. - 4 ex.
23.11.2009
Președinte:Mengoni Arin AlexandruJudecători:Mengoni Arin Alexandru, Vorniceasa Ioana, Crîșmaru
