Abuz în serviciu contra intereselor publice (art.248 cod penal). Decizia 725/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.725/
Ședința publică de la 03 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcian Marius Istrate
JUDECĂTOR 2: Constantin Cârcotă
JUDECĂTOR 3: Mița
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - -din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila împotriva deciziei penale nr. 170/A/04.07.2008 a Tribunalului Brăila (sentință fond nr. 589/15.04.2008 a Judecătoriei Brăila pronunțată în dosar nr- privind pe inculpații și ).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 21.11.2008 fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 26.11.2008, respectiv la 3.12.2008.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Prin sentința penală nr. 589 din 15.04.2008, pronunțată de Judecătoria Brăila, în dosarul penal nr-, s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit.a pr.pen. raportat la art. 10 lit. d pr.pen, achitarea inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunii deabuz în serviciu contra intereselor publiceprevăzută de art 248.pen. întrucât fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.
În baza art.14 Cpp raportat la art 346 Cpp a fost respinsă ca nefondată acțiunea civilă a părții civile Consiliul Local com. jud.
În baza art.192 pct.3 alin 3 Cpp, s-a dispus ca cheltuielile judiciare avansate de stat să rămână în sarcina acestuia.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila nr. 1599/P/2005, au fost trimiși in judecată, în stare de libertate, inculpații si pentru săvârșirea infracțiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice, faptă prevăzută de art. 248.pen.
Totodată s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților și pentru infracțiunile prevăzute de art. 289 cod penal și art. 246 cod penal și neînceperea urmăririi penale față de aceiași învinuiți pentru infracțiunea prevăzută de art. 248.pen. și art. 291.pen.
În fapt, prin actul de sesizare s-au reținut următoarele:
Inculpatul a îndeplinit funcția de primar al comunei iar inculpata funcția de secretar al Primăriei, având ca atribuții de serviciu verificarea si confirmarea legalității actelor administrative emise de primar sau Consiliul local.Prin informarea 1683 Comisiei pentru inventarierea terenurilor extravilane s-a constatat ca in perioada 2002-2004 învinuitul nu a pus in posesie in baza legii 1/2000 o suprafață de teren agricol de 16 ha în incinta fermei pomicole, teren despre existenta căruia nu a informat membrii comisiei locale de fond funciar. S-a reținut că, deși aveau la dispoziție 116 ha teren arabil in livada, pentru punere in posesie, prin adresa 1836/27.06.2002 s-a comunicat Comisiei Județene de fond funciar ca sunt disponibile 75 ha conform anexei 47.Prin hotărârea 177/19.06.2002 a Comisiei Județene in anexa 47 (teren livada) mai este înscrisă o persoana, astfel ca din tabelul nominal rezulta in total cca 110 ha teren arabil care urma a fi dat in proprietate persoanelor îndreptățite. Suprafețele din livada asupra cărora nu s-a reconstituit dreptul de proprietate totalizează 16 ha si pentru că nu au fost nici închiriate iar SC SRL B le-a folosit pentru culturi arabile fără forme legale timp de trei ani s-a cauzat un prejudiciu Primăriei in sumă de 86.400.000 ROL(8640 RON).S-a concluzionat că vinovați de producerea acestui prejudiciu sunt cei doi inculpați care, in executarea atribuțiilor de serviciu, cu știință,si le-au îndeplinit in mod defectuos.
În cursul cercetării judecătorești instanța a procedat la audierea inculpaților și (48 și 51), a martorilor, (46-54), (61), (62).Totodată s-a dispus și efectuat o expertiză tehnică judiciară cadastrală (107 și urm) completată (124, 126), precum și o expertiză contabilă (filele 149-157).
Din analiza materialului probator administrat în cauză, instanța de fond a retinut următoarea situație de fapt:
Inculpatul a îndeplinit funcția de Primar al comunei in perioada 2000 - 2004, iar inculpata functia de secretară a Primăriei. În 24.12.1997, intre Consiliul Local si SC SRL s-a încheiat contractul de asociere in participațiune nr. 1894/1997 privind suprafața de 227 ha teren situat in incinta fermei pomicole, pentru o perioadă de 1 an.
Prin actul adițional 1531/13.10.1997 s-au modificat cap. 3 art. 3 din contract (in sensul prelungirii termenului cu încă 3 ani), de asemenea prețul chiriei anuale, care a fost fixat la 600 000 lei/ha/an precum si cap. IV rămânând o suprafața de 226 ha pentru suprafața de 1ha încheindu-se contractul de concesiune 1530/13 oct. 1998.
Prin Hotărârea L nr. 9/23 februarie 2001 s-a stabilit majorarea chiriei la 2.000 000 lei/ha. Prin Hotărârea 26/24 august 2001 s-a stabilit prelungirea contractului de asociere în participațiune cu încă trei ani precum si o chirie pentru anul 2001-2002 de 2 700 000 lei/ha.
Prin adresa 6642/30.10.2001, Prefectura Bai nformat Primăria com. că punerea in posesie a persoanelor îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate urmează a se face si pe terenurile arabile rezultate in urma defrișării in livada satului, împrejurare în care pentru aceste terenuri nu se mai pot încheia acte de concesionare, închiriere sau asociere in participațiune.(fila 108 dosar )
Urmare acesteia, prin Hotărârea Consiliului Local nr.44/21.12.2001 s-a hotărât diminuarea suprafeței ce face obiectul contractului de asociere in participațiune cu SC la 110 ha, fiind informata societatea despre acest aspect prin adresa 144/15.01.2002, precum si despre faptul ca restul de suprafața de 116 ha a fost pus la dispoziția comisiei locale de fond funciar. Această situație rezultă și din declarația martorei.
Prin hotărârea nr. 23/27.09. 2002 s-a stabilit prețul închirierii pentru anul 2002-2003 la 1.200.000 lei/ha. Prin hotărârea CL 29/28.11.2003 s-a stabilit prețul închirierii pentru anul 2003-2004 la 1.500.000 lei/ha.
Prin hotărârea nr. 45/22.12.2004 a CL s-a aprobat incheierea unui contract de închiriere pentru o perioada de 7 ani cu SC FRUIT SRL, pentru suprafața de 111,68 ha, contra unei chirii de 3 000 000 lei/ha. S-a încheiat contractul 197/24.01.2005.
Prin hotărârea 177/19.06.2002 Comisia Județeana de fond funciar hotărăște înscrierea numitilor, si G in anexa 47 cu suprafata de 35 ha (124 dosar up). Prin aceeași hotărâre se dispune reducerea suprafeței cuvenite numitei de la 7 ha la 2,25 ha teren.
Prin adresa 1836/27.06.2002 comisia locala de fond funciar propune comisiei județene validarea anexelor 39,47 si 50 pentru satul cu o suprafață de 75 mp in livadă (fila 117 dosar up). In baza acesteia Comisia Judeteana de fond funciar a emis hotărârea 179/27.06.2002 prin care a validat anexele 39,47 si 50 sat, dintre care anexa 47 (livada) pentru 74,8575 mp.
S-a întocmit de către comisia comunala fond funciar tabel nominal cu persoanele ce urmează a fi puse in posesie cf. anexei 47, cuprinzând 39 de pozitii si o suprafață totală de 109,8575 mp (fila 85 dosar up.), adică aprox. 110 mp din cei 116 puși la dispoziția comisiei.
Împotriva hotărârii 177/19.06.2002 a Comisiei Judetene a formulat plângere, si G, plângere admisa prin sentința civila nr. 1670/14.04.2003 a Judecătoriei Brăila, rămasă irevocabilă prin decizia civila nr. 293/17.07.2003 a Tribunalului Brăila (filele 137-142 dosar up) cu consecința obligării comisiei locale de fond funciar la restituirea si a suprafeței de 4,75 ha teren (diferenta pana la 7 mp).
Audiată fiind la urmărirea penală și in fața instanței de judecată, martora, cea care a întocmit planurile parcelare, a arătat că punerea efectiva in posesie s-a efectuat in anul 2003, pe la început, prin tragere la sorti, in prezenta membrilor comisiei de fond funciar, iar planurile parcelare au fost întocmite ulterior punerii in posesie. A arătat, de asemenea, că au existat persoane care au refuzat atribuirea de teren în livada și au solicitat să li se atribuie teren în alta parte. Din procesele verbale de punere in posesie atașate in copie la filele 63/91 dosar, rezultă că au fost puse efectiv in posesie in perioada sept -oct. 2002 un număr de 29 persoane pe terenuri aflate in livada comunei, pe o suprafața de 101,23 mp.
Din declarațiile martorilor audiați in cauză (,) a reieșit că aceasta situație s-a datorat faptului că unele persoane au refuzat sa le fie atribuit teren in livada, pe de o parte pentru ca aceasta este încercuită cu gard și pe de altă parte, pentru că unele suprafete sunt cu cioturi si lăstăriș, improprii de a fi lucrate.
Instanța a înlăturat declarația martorului în sensul că inculpatul ar fi ascuns o suprafață de teren, ca fiind subiectivă și nesinceră, martorul aflându-se practic în dușmănie cu inculpatul, arătând că a formulat de mai multe ori sesizări împotriva acestuia.
Aceste suprafețe se prezintă in aceeași stare si in prezent, ele fiind identificate in schita anexa la raportul de expertiză cadastrală efectuată in cauză.
Din conținutul raportului de expertiză tehnică cadastrală efectuat in cauză (filele 107-114 dosar) rezulta ca SC FRUIT SRL a folosit, in perioada 2002 - 2005, suprafața de 111 mp livada (110 conform contract, 111 cf. măsurători),in baza contractului cu CL si 95,969 ha in baza contractelor de arendă încheiate cu proprietarii. Suprafața parcelelor acoperite cu lăstăriș și cioate, improprie folosirii și nefolosită nici in prezent, este de 14,65 ha.
Astfel cum rezultă din definiția dată de art. 248.pen. infracțiunii de abuz in serviciu, elementul material al acesteia constă într-o acțiune sau inactiune, dependentă de atribuțiile de serviciu ale autorului infractiunii, acesta neîndeplinind un act de serviciu sau îndeplinindu-l in mod defectuos. Pentru ca infracțiunea să existe este necesar ca prin îndeplinirea defectuoasă a actului de serviciu sau prin neîndeplinirea acestuia sa se fi cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unei unități din cele prevăzute la art. 145 sau o pagubă în patrimoniul acesteia. Din analiza situației de fapt descrisă mai sus instanța, prin prisma materialului probator administrat, observa ca nu se poate identifica nici o acțiune sau inacțiune a inculpaților care sa fi fost apta a constitui elementul material al infracțiunii de abuz in serviciu.
Astfel, instanța de fond a apreciat că din probele administrate rezultă că in tabelul nominal pentru anexa 47 au fost incluse 39 persoane cu o suprafața de 110 mp, nepunerea in posesie a tuturor acestor persoane nefiind rezultatul neîndeplinirii sau îndeplinirii defectuoase a vreunui act de serviciu ci a refuzului celor îndreptățiți la restituire de a le fi atribuit teren in incinta livezii. Mai mult, instanța observă că in conformitate cu dispozitiile legii 18/1991 comisiile locale aveau obligatia de a constitui o rezervă din care sa poată fi atribuita diferența de teren rezultata din hotărâri judecatoresti pronuntate la solicitarea celor nemulțumiti de hotărârea Comisiei Judetene prin care se validau propunerile de atribuire a terenurilor. (art. 33 alin 2 din Regulamentul de functionare a comisiilor de fond funciar din 21.11.2001 aprobat prin HG 1172/21.11.2001)
Martora a arătat că actele referitoare la punerea in posesie precum si planurile parcelare întocmite ulterior acestei operațiuni au fost depuse la Primărie, putând fi așadar consultate de orice persoană interesată.
In ce privește suprafața neatribuită până la nivelul anului 2004,de 14, 77 ha, astfel cum rezultă din raportul de expertiză efectuat in cauză, instanța observă ca aceasta a rămas la dispoziția Comisiei locale de fond funciar, in condițiile stabilite prin adresa 6642/30.10.2001 a Prefecturii B și că într-adevăr, aceste suprafețe au fost lucrate de SC FRUIT SRL, până în anul 2005.
Cu toate acestea, instanța a apreciat că aceasta situație nu s-a datorat vreunei fapte a inculpatului, săvârșită in exercitarea atribuțiilor sale de primar sau de presedinte al comisiei locale de fond funciar, câta vreme in conformitate cu prevederile Legii 215/1996 Consiliul Local este cel care are in administrare terenurile aflate in proprietatea privată a statului iar acestuia i-au fost predate planurile parcelare întocmite ulterior punerii in posesie, președintele Comisiei locale de fond funciar neavând atribuții in acest sens.
In ce o priveste pe inculpata instanța a reținut că, in calitatea sa de secretar al unitatii administrativ teritoriale, aceasta răspundea de lucrările de secretariat ale Comisiei locale, atribuțiile sale in această calitate nefiind cele cuprinse in fisa postului aflata la fila 21 dosar UP si care corespund funcției publice de conducere de secretar al Primariei iar nu celei de secretar al Comisiei locale de fond funciar. De altfel, nici in rechizitoriul întocmit în cauză nu sunt identificate actele materiale in care s-a concretizat îndeplinirea defectuoasa sau neîndeplinirea atribuțiilor ce le reveneau inculpaților, in calitatea lor de membrii ai comisiei locale de fond funciar sau de primar, respectiv secretar de primărie, acte ce ar fi putut să conducă la crearea unui prejudiciu com..
Mai mult, pentru a se putea reține infracțiunea prevăzută de art. 248 Cpp este necesar să se cauzeze o tulburare însemnată bunului mers al unui organ, instituții sau altei unități din cele prevăzute de art. 145 Cp, sau o pagubă patrimoniului acesteia.
În rechizitoriu s-a concluzionat că s-a produs o pagubă Primăriei în sumă de 86.400.000 lei ROL, fără însă ca în cursul urmăririi penale să se administreze vreo probă din care să rezulte existența acestui prejudiciu.
Din expertiza contabilă întocmită în cursul cercetării judecătorești rezultă că nu s-a înregistrat nici un prejudiciu la nivelul Consiliului Local, întrucât așa cum rezultă din adresa nr.811/20.02.2008 a CL, după emiterea hotărârii nr.44/21.01.2001, aceasta deținea în domeniul privat, și deci în evidența contabilă, numai suprafața de 110 ha, diferența de 116 ha fiind pusă la dispoziția Comisiei Locale de fond funciar în vederea retrocedării.
Din cuprinsul acestei expertize mai rezultă că în conformitate cu dispozițiile art.6, 12, 13, și 17 din Legea nr. 82/1991 și pct.4.23 din Anexa la Ordinul 306/2002 pentru aprobarea reglementărilor contabile simplificate armonizate cu directivele europene, terenurile destinate retrocedărilor și care erau înregistrate în domeniul privat al CL, urmau o singură direcție: punerea la dispoziția Comisiei locale de fond funciar, scoaterea din evidența contabilă a Consiliului Local și retrocedarea/punerea în posesie a celor îndreptățiți. Astfel cum rezultă din cele două expertize efectuate în cauză, terenul în suprafață de 116 ha a fost retrocedat în totalitate. Instanța constată din cuprinsul Raportului de expertiză contabilă că aceasta s-a referit la perioada 2001-2004 supusă cercetărilor și cel puțin concluzia inexistenței unui prejudiciu referindu-se expres la perioada de după 21.01.2001, respectiv după emiterea Hotărârii 44/21.01.2001.
Împotriva acestei soluții au declarat apel partea civilă Consiliul Local al comunei și Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila.
În motivele de apel depuse la dosar (fila nr.38) se invocă, în esență, dispozițiile art.21 din Legea nr.215/ 2001 republicată, în sensul că unitatea administrativ teritorială este titulara drepturilor și obligațiilor ce decurg din administrarea domeniului public și privat și nu Consiliul Local.
În ceea ce privește netemeinicia sentinței de fond se invocă faptul că, în condițiile în care nu au fost puse în aplicare prevederile Legii 18/1991 pentru cele 14,77 ha, fiind folosită de către SRL B, s-a creat astfel un prejudiciu - com.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila, invocă în motivele de apel depuse la dosar, atât nelegalitatea cât și netemeinicia sentinței atacate.
Sub aspectul nelegalității se invocă faptul că judecata s-a făcut cu procedura neîndeplinită legal, în sensul că în mod greșit a fost introdus și citat în calitate de parte civilă Consiliul Local, calitatea de parte civilă aparținând, potrivit art.18, 19 din Legea nr.215/ 2001 republicată, comunității locale, reprezentată prin primar.
Se arată că potrivit prevederilor art.28-60 din Legea nr.215/2001 republicată, consiliul local este un organ cu atribuții legislative care hotărăște în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități publice.
Potrivit art.19 din Legea nr.215/2001 republicată, comunele,orașele și județele sunt persoane juridice de drept public. Acestea au patrimoniu propriu și capacitate juridică deplină.
Potrivit art.67 din Legea nr. 215/ 2001 republicată, primarul reprezintă comuna sau orașul în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum și în justiție.
În situația de față, inculpații și au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de abuz în serviciu, prevăzută de art.248 Cod penal, reținându-se faptul că prin îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu, au cauzat o pagubă comunității locale, în sensul utilizării necorespunzătoare a unor suprafețe de teren, fapt care a generat pierderea unor sume de bani ce reveneau comunității.
Al doilea motiv de apel invocat de Parchet vizează netemeinicia soluției de fond, arătându-se că în mod greșit instanța a dispus achitarea inculpaților, deoarece fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art.248 Cod penal.
Se arată că la realizarea raportului de expertiză, expertul contabil a avut în vedere situația celor 116 ha teren la momentul realizării lucrării, și nu în perioada 2002 - 2004, ce a făcut obiectul cercetărilor.
De asemenea, expertul nu a luat în calcul faptul că dispozițiile precizate în adresa nr. 6642/2001 emisă de Prefectura B nu au fost efectiv puse în executare în perioada ce ar fi trebuit să facă obiectul expertizei, suprafața de 116 ha teren nefiind retrocedată în întregime în acea perioadă.
S-a considerat că acest lucru s-a datorat faptului că la realizarea expertizei, expertul desemnat de către instanță nu a avut în vedere întreg materialul probator administrat în cauză, el pronunțându-se doar cu privire la aspecte pur teoretice privind procedura de atribuire terenurilor conform Legii nr.18/1991, fără a concretiza situația la speța de față.
Urmare concluziilor trase de către expert, s-au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă, atât de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila, cât și de către partea civilă, solicitând să se răspundă strict cu privire la perioada ce făcut obiectul cercetărilor și să aibă în vedere situația concretă petrecută, nu doar aspecte teoretice de aplicare a Legii nr.18/1991.
S-a solicitat a se avea în vedere faptul că adresa nr. 6642/2001 a Prefecturii B nu a fost efectiv pusă în aplicare de către Comisia condusă de primarul și în acest context, de a se răspunde în ce mod a fost pus terenul în litigiu la dispoziția Comisiei de Aplicare a Legii nr.18/1991, în condițiile în care aceste comisii nu au patrimoniu propriu.
Potrivit prevederilor art. 52 din Lg.18/1991, așa cum s-a precizat, aceste comisii nu au patrimoniu propriu, suprafețele de teren rămânând în proprietatea comunității și fiind menționate într-o anexă specială, anexa 17 din HG1172/2001. De asemenea,până la reconstituirea dreptului de proprietate, ele sunt administrate în folosul comunității, conform art. 35 din HG1172/2002. Și, cum este firesc, primarul, în calitate de președinte de drept al Comisiei de Aplicare a Legii nr.18/1991, răspunde de aplicarea prevederilor legale.
În consecință, s-a solicitat expertului a răspunde, prin raportare la concluziile expertizei tehnice din care a reieșit faptul că terenul a fost exploatat în această perioadă cu prejudicierea intereselor comunității, ce sume ar fi trebuit să revină comunității din exploatarea terenului, în condițiile în care deținea încă terenul în patrimoniu.
La termenul din data de 1.04.2008, instanța de judecată a respins însă obiecțiunile formulate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila, cât și de către partea civilă, argumentând că expertul desemnat de instanță a răspuns complet și corect solicitărilor.
La același termen de judecată, instanța a respins solicitarea reprezentantului Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila de reaudiere inculpatului, deși aceasta a fost argumentată pe de o parte, de faptul că inculpatul fusese audiat în fața unui alt complet de judecată, iar, pe de altă parte, de faptul că în urma administrării probatoriului, s-a ivit necesitatea lămuririi unor chestiuni privitoare la atribuțiile inculpatului în calitate de primar, cât și în calitate de președinte al Comisiei pentru Aplicarea Legii nr.18/1991.
Mai mult decât atât, instanța de judecată a procedat la înlăturarea depoziției martorului, considerând-o subiectivă și nesinceră, deoarece acest martor a avut curajul de mai multe ori să formuleze sesizări cu privire la activitatea infracțională a celor doi inculpați.
Prin decizia penală nr. 170/04.07.2008 a Tribunalului Brăila au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila și de Consiliul Local al comunei, fiind menținută sentința atacată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de prim control judiciar a reținut următoarele:
În ceea ce privește apelul declarat de partea civilă Consiliul Local, se reține că cererea de apel este formulată de această parte civilă, iar motivele de apel poartă antetul comunei -, fiind însă însușite de Consiliul Local.
Avându-se în vedere că ambii apelanți au invocat ca motiv de apel nelegalitatea sentinței de fond atrasă de necitarea în calitate de parte civilă comunei, tribunalul a apreciat că se impune citarea în apel a, în vederea analizării și discutării, în contradictorialitate, a calității procesuale de parte civilă în cauză.
În ceea ce privește nelegalitatea sentinței de fond, nelegalitatea invocată atât de Consiliul local, cât și de Parchet, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art.15 Cod proc.pen. persoana vătămată se poate constitui parte civilă în contra inculpatului și persoanei responsabile civilmente, constituirea putându-se face în cursul urmăririi penale, precum și în fața instanței de judecată, până la citirea actului de sesizare.
Acțiunea civilă se pornește și se exercită din oficiu, când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă.
În cauza de față, cererea de constituire de parte civilă a fost formulată de Primăria comunei, iar la termenul de judecată din 11.12.2006, instanța de fond a luat în discuție calitatea procesuală a Primăriei comunei, apreciind că în cauza penală de față calitatea procesuală de parte civilă aparține Consiliului local și nu Primăriei.
În aceste condiții, în cauză a fost citat Consiliul local, ca parte civilă.
În aprecierea calității de parte civilă a Consiliului local, Tribunalul a reținut că în cauză sunt incidente prevederile Legii nr.215/2001 republicată.
Astfel, potrivit art.18 din Legea nr.215/2001 (art.21 din Legea nr.215/2001 republicată) unitățile administrativ teritoriale sunt persoane juridice de drept public, fiind subiecte juridice de drept fiscal. De asemenea, sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte.
În cauza de față, Contractul de asociere nr.1894 din 24.12.1997 este încheiat între Consiliul local al comunei (actuala comună ) cu B, pentru ca aceasta din urmă să cultive 227 ha teren de la ferma pomicolă, contra sumei de 100.000.000 lei, plus 30% din profitul net al societății.
În ceea ce privește derularea acestui contract, este evident cănueste titulara drepturilor și obligațiilor ce decurg din contract, ci Consiliul local.
Pe de altă parte, punerea la dispoziția Comisiei locale de Fond Funciar și diminuarea suprafeței de teren ce constituia obiectul contractului nr.1894/1997 de asociere, s-a făcut de către Consiliul local prin Hotărârile nr.44/2001, nr.23/ 27.09.2002 și nr. 29/28.11.2003.
Nu se poate reține astfel calitatea procesuală ca parte civilă a comunei, în condițiile în care cei doi inculpați au fost trimiși în judecată pentru fapta de abuz în serviciu, respectiv pentru faptul că, în urma diminuării suprafeței de teren, Baf olosit 16 ha fără acte timp de 3 ani, deși terenul respectiv trebuia pus la dispoziția Comisiei locale de fond funciar în vederea punerii în posesie a persoanelor îndreptățite conform Legii nr.1/2000.
De altfel, potrivit art.36 alin.2 lit.c din Legea nr.215/2001 republicată, Consiliul local exercită atribuțiile în ceea ce privește administrarea domeniului public și privat al comunei, orașului sau municipiului.
Coroborând acest text de lege cu dispozițiile art. 21 alin.1 (fost art.18) din Legea nr.215/2001 republicată, tribunalul a apreciat că Unitatea Administrativ Teritorială își exercită prerogativele prin autoritățile administrației publice.
În cauza de față, Consiliul local al comunei este o autoritate administrativă publică comunală ce are atribuții (potrivit art.36 alin.2 lit.c din Legea nr.215/2001) privind administrarea domeniului public și privat al comunei, putând lua orice hotărâre cu privire la acesta.
Or, nu își poate exercita atribuțiile ca entitate, decât dacă este reprezentată de o autoritate deliberativă sau executivă.
În raport de aceste considerente, tribunalul a apreciat ca nefondat acest motiv de apel invocat de ambii apelanți.
În ceea ce privește al doilea motiv de apel care vizează netemeinicia soluției instanței de fond, tribunalul a reținut că în esență, ambii apelanți invocă faptul că atât latura materială, cât și cea subiectivă sunt dovedite, în sensul că terenul care a fost repartizat pentru punerea în posesie a celor îndreptățiți potrivit Legii 1/2000, nu a fost în totalitate pus la dispoziția Comisiei locale, fiind lăsată o suprafață de 14,7 ha să fie folosită de B, creându-se astfel un prejudiciu comunei.
Tribunalul a reținut că din materialul probator administrat în cauză nu rezultă că inculpații, în exercitarea atribuțiilor, cu știință, nu au îndeplinit sau au îndeplinit defectuos un act, cauzând prin aceasta o tulburare însemnată sau o pagubă patrimonială unui organ sau unei instituții.
Nu se poate reține că inculpații nu au adus la îndeplinire Hotărârea Consiliului local ce viza diminuarea suprafeței de exploatare cuprinsă în contractul de asociere cu
Prin Hotărârea nr.44/12.12.2001, Consiliul local a dispus reducerea acestei suprafețe de la 226 ha, la 110 ha, urmând ca diferența de 116 ha să fie pusă la dispoziția Comisiei locale de fond funciar. Prin aceeași hotărâre, Consiliul local a delegat pe primar (inculpatul ) pentru punerea în executare a hotărârii.
În executarea acesteia, inculpatul emite adresa nr.144/ 15.01.2002 către B, prin care se aduce la cunoștință modificarea contractului în sensul diminuării suprafeței de la 226 ha la 110 ha, suprafața de 116 ha fiind pusă la dispoziția Comisiei locale de fond funciar.
În raport de această adresă, în mod corect expertul desemnat a concluzionat că suprafața de 116 ha teren a fost pusă la dispoziția Comisiei locale de aplicare a Legii nr.1/2000.
Este adevărat, că cei doi inculpați sunt membri în Comisia locală, însă în mod corect instanța de fond a reținut că nu poate fi identificată, potrivit probelor administrate, nici o acțiune de natură a angaja răspunderea penală pentru infracțiunea prevăzută de art.248 Cod penal.
De altfel, operațiunea de reconstituire și punere în posesie nu este un atribut și o obligație în sarcina primarului sau secretarului, ci acestea aparțin întregii Comisii de aplicare a Legii fondului funciar.
Infracțiunea de abuz în serviciu presupune ca funcționarul public să săvârșească fapta în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu intenție.
Or, din analiza probelor administrate în cauză, într-adevăr, nu se poate identifica nici o acțiune sau inacțiune a inculpaților care să reprezinte elementul material al infracțiunii de abuz în serviciu.
De menționat este faptul că potrivit tabelului nominal pentru anexa 47, au fost incluse un număr de 39 persoane cu o suprafață de 110 mp, neputându-se reține că nepunerea în posesie a tuturor persoanelor ar fi rezultatul relei credințe în exercitarea atribuțiilor de către inculpați.
Procedura reconstituirii și punerii în posesie este stabilită de Legea fondului funciar, și este dusă la îndeplinire de către Comisia locală.
Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, suprafața de teren neatribuită ( 14,77 ha) a rămas la dispoziția Comisiei locale de fond funciar, în condițiile stabilite de Prefectura B prin adresa nr. 6642/ 30.10.2001, aceste suprafețe fiind lucrate de, până în anul 2005.
Aceasta însă nu se datorează faptei inculpaților, câtă vreme inculpatul a dus la îndeplinire hotărârile Consiliului local, neputându-se reține că în exercitarea atribuțiilor inculpatul ar fi efectuat vreun act cu rea-credință, cu încălcarea dispozițiilor legale în materie.
Și în ceea ce o privește pe inculpata, tribunalul a reținut că aceasta avea calitatea de secretar al Unității Administrativ Teritoriale și răspundea de lucrările de secretariat ale Comisiei locale, neputându-se reține acte materiale în care să se concretizeze îndeplinirea defectuoasă cu știință, sau neîndeplinirea atribuțiilor ce îi reveneau (art.85 din Lg.215/2001 republicată).
Fiind o infracțiune de rezultat, tribunalul a apreciat că pentru a fi reținută infracțiunea prevăzută de art.248 Cod penal, este necesar să se cauzeze o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau instituții sau o pagubă patrimoniului acesteia.
Și sub acest aspect, expertiza contabilă întocmită în cauză concluzionează că nu s-a înregistrat nici o pagubă la nivelul Consiliului loca.
În raport de aceste considerente, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de apelanții Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila și Consiliul local al comunei jud. B și a fost menținută sentința atacată.
Împotriva deciziei penale a Tribunalului Brăilaa declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila susținând că soluția de achitare a celor doi inculpați este nelegală, pentru considerentele arătate pe larg în motivele de recurs depuse la dosar.
Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila este nefondat și urmează a fi respins.
Analizând hotărârea pronunțată de Tribunalul Brăila prin prisma motivelor de recurs invocate de procuror cu respectarea prevederilor art. 38510al. 2 Cod pr. penală Curtea constată că soluția de achitare pronunțată de instanța de fond și menținută de instanța de apel este temeinică și legală și că în mod corect s-a dispus achitarea inculpaților pentru infracțiunile deduse judecății.
Astfel Curtea reține că inculpații și au fost trimiși în judecată pentru o infracțiune de "abuz în serviciu contra intereselor publice" prevăzută de art. 248 Cod penal constând în aceea că în calitate de primar, respectiv secretar al primăriei comunei ( fostă ) și-au îndeplinit cu știință în mod defectuos atribuțiile de serviciu, în sensul că au permis folosirea timp de 3 ani de către firma a unei suprafețe de 16 ha fără perceperea unei chirii, ceea ce a produs o pagubă primăriei în sumă de 8640 lei RON.
Din probele aflate la dosarul cauzei rezultă că începând cu anul 1997 Consiliul Local al comunei s-a asociat cu firma SC SRL B pentru a cultiva suprafața totală de 226 ha teren în ferma pomicolă.
În cursul anului 2001, întrucât existau cereri de punere în posesie ale unor persoane îndreptățite conform Legii 1/2000, Prefectura Bad ispus prin adresa nr. 6664/30.10.2001 ca unele dintre terenurile aflate în proprietatea privată a comunei să fie puse la dispoziția Comisiei locale de fond funciar în vederea reconstituirii dreptului de proprietate.
Tot prin adresa respectivă primăria comunei a fost înștiințată că punerea în posesie se va face și pe terenul arabil rezultat în urma defrișării unor suprafețe din livada fermei pomicole și că pentru aceste suprafețe nu se mai pot încheia acte de concesionare, închiriere sau asociere în participațiune.
În consecință Consiliul Local al comunei a hotărât aprobarea modificării contractului încheiat cu SC SRL B în sensul diminuării suprafeței de 226 ha până la 110 ha aceasta din urmă reprezentând suprafața ocupată cu pomi fructiferi care nu făcea obiectul legilor privind retrocedarea terenurilor.
Restul de 116 ha care nu au mai fost închiriate SC SRL B au fost puse la dispoziția Comisiei locale de fond funciar care în cursul anului 2001 retrocedat persoanelor îndreptățite suprafața totală de 101,23 ha restul de 14,77 ha fiind retrocedat abia la începutul anului 2005.
Este adevărat că această suprafață retrocedată abia în 2005 fost practic folosită în perioada 2001-2005 de SC SRL B însă acest lucru nu poate fi imputabil inculpaților și nici nu poate atrage răspunderea lor penală pentru infracțiunea "abuz în serviciu contra intereselor publice" prevăzută de art. 248 Cod penal.
Astfel se constată că această suprafață făcea parte din aceea care prin dispoziția prefecturii Baf ost dată în gestiunea Comisiei locale de fond funciar pentru realizarea retrocedărilor cu precizarea expresă că primăria comunei nu mai putea face acte de concesionare, închiriere sau asociere în participațiune cu privire la acest teren.
Așa fiind primăria nu mai putea dispune cu privire la această suprafață de teren, nu mai putea pretinde chirie de la SC SRL B și în consecință nici nu se poate imputa inculpaților că au permis acestei societăți folosirea gratuită suprafeței de 14,77 ha în perioada 2001-2005.
Pe de altă parte Curtea reține că în cauză nu s-a făcut dovada faptului că prin activitatea lor inculpații au produs paguba reclamată, întrucât din cuprinsul expertizei contabile judiciare efectuate în cauză rezultă că după emiterea hotărârii 44/21.01.2001 comuna mai deținea în domeniul privat și deci în evidența contabilă doar suprafața de 110 ha pentru care a perceput chiria stabilită de la SC SRL
Față de cele mai sus arătate Curtea constată că în mod corect au apreciat instanțele de fond și apel că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de "abuz în serviciu contra intereselor publice" prevăzută de art. 248 Cod penal și că în mod justificat s-a dispus în cauză achitarea inculpaților și.
În consecință Curtea reține că motivele de recurs formulate de procuror sunt nefondate și cum nici din oficiu nu au fost decelate motive care permită modificarea deciziei penale supuse controlului judiciar urmează a se respinge ca nefondat recursul promovat.
Văzând și prevederile art. 38515pct. 1 lit. b Cod pr. penală și cele ale art. 192 al. 3 Cod pr. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila împotriva deciziei penale nr. 170/A/04.07.2008 a Tribunalului Brăila (sentință fond nr. 589/15.04.2008 a Judecătoriei Brăila pronunțată în dosar nr- privind pe inculpații, fiul lui și, născut la data de 01.11.1947 în loc. județ B, cu același domiciliu, CNP - și, fiica lui și, născută la data de 29.07.1956 în localitatea, județ B, cu același domiciliu, CNP -).
Conform art. 192 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 03.12.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.-
Tehnored./2 ex/19.12.2008
Jud.apel--
Jud.fond-
Președinte:Marcian Marius IstrateJudecători:Marcian Marius Istrate, Constantin Cârcotă, Mița
