Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 cod penal). Decizia 74/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.74/2010
Ședința publică din 26 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Monica Felicia Farcaș
JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călian
Judecător - -
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
Procuror:
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpatul și partea civilă SC SA D împotriva deciziei penale nr.280/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocat, apărător ales și administratorul de insolvență, pentru partea civilă recurentă SC SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la dosar s-a înregistrat o cerere formulată de d-na avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent de acordare a onorariului parțial pentru asistarea juridică din oficiu, conform art.3 din Protocolul privind stabilirea onorariilor pentru avocați.
Apărătorul ales al inculpatului recurent depune la dosar un înscris denumit întâmpinare, concluzii scrise și practică judiciară.
Numita, reprezentanta părții civile recurente depune la dosar concluzii scrise și fotocopie a unui corp de mobilier.
Apărătorul inculpatului recurent, reprezentantul părții civile recurente și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurarea față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul părții civile SC SA D- d-na solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și rejudecând a se dispune obligarea inculpatului:
- la restituirea mobilierului cu stabilirea de daune cominatorii în sumă de 1.000 lei/zi de întârziere
- la plata sumei de 105.750 lei reprezentând despăgubiri civile pentru lipsa de folosință a mobilierului în perioada 2003-2009;
În motivarea recursului învederează că susține cele dezvoltate în scris făcând precizarea că inculpatul fără drept luat piesele de mobilier de la pentru redecorarea Hotelului SC SA.
Avocat, apărătorul ales al inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și
- în principal trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel întrucât aceasta nu s-a pronunțat asupra celor 5 motive de apel invocate, conform dispozițiilor art.385 pct.2 lit.c Cod procedură penală.
- în subsidiar a se dispune admiterea recursului în baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală și rejudecând achitarea inculpatul în baza art.11 pct.2 lit.d Cod procedură penală și respingerea acțiunilor civile formulate de părțile civile.
În susținerea recursului învederează că instanța nu a analizat toate motivele de apel invocate de inculpat, reluat doar starea de fapt reținută de prima instanță. Precizează că jurisprudența a statuat că nepronunțarea instanței asupra unui motiv de apel invocat constituie motiv de casare.
Sub aspectul laturii civile a cauzei învederează că solicitările părții civile privind despăgubirile și daunele cominatorii reprezintă simpla apreciere - cu rea credință a părții civile, nefiind dovedite.
Sub aspectul laturii penale a cauzei precizează că inculpatul nu deține calitatea de subiect activ al infracțiunii de delapidare întrucât a preluat bunurile în custodie și nu în gestiune. Între inculpat și partea civilă nu a existat nici un raport întrucât inculpatul avut calitatea de funcționar doar raportat la AVAS. Inculpatul nu se face vinovat nici de săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere, acesta nedeținând ștampilă și neputând dispune de bunurile părții civile.
În cauză nu a fost dovedită intenția și s-a reținut o stare de fapt eronată, fiind incident principiul in dubio pro reo.
În mod greșit instanța a reținut nesinceritatea și refuzul inculpatului de a restitui mobilierul, întrucât în realitate totul s-a datorat lipsei de timp a restauratorilor. S-a arătat că inculpatul la data de 15.09.2005 a invitat reprezentanții părții civile să se prezinte să ridice mobilierul însă aceștia nu au procedat în consecință. Ulterior inculpatul achitat mobilierul, emițând factură în acest sens, astfel că a devenit proprietarul bunurilor în discuție.
Mai învederează că ulterior achitării pieselor de mobilier s-a intervertit detenția, inculpatul devenind proprietar asupra acestora.
Sub un alt aspect arată că inculpatul nu traficat bunurile ci le-a conservat menținându-le valoarea. Faptul că partea civilă anulat ulterior achitării de inculpat a contravalorii bunurilor, factura întrucât s-a răzgândit nu poate fi imputat acestuia, deoarece se încalcă principiul irevocabilității actelor juridice, un contract bilateral neputând fi revocat unilateral.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursurilor părții civile și al inculpatului ca nefondate și a se menține ca legală și temeinică decizia penală atacată.
Învederează că daunele cominatorii solicitate de partea civilă nu au fost dovedite, neavând astfel suport probator.
Sub aspectul penal al cauzei învederează că inculpatul avea calitatea de administrator special desemnat de AVAS, al bunurilor aflate în custodia sa, dovedindu-se că el a refuzat, în mod repetat sub diferite pretexte restituirea acestora, fiind întrunită astfel latura subiectivă a infracțiunii respectiv intenția, întrucât a indus în eroare partea civilă învederând că mobilierul a fost predat unui restaurator.
Referitor la prejudiciul învederează că nu s-a stabilit valoare de patrimoniu mobilierului și nici valoare de circulație dar bunurile se regăsesc în natură.
Reprezentantul părții civile recurente solicită respingerea recursului inculpatului ca nefondat. Învederează că instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de apel invocate de acesta, neimpunându-se casarea deciziei sub acest aspect.
Inculpatul avea calitatea de administrator special în virtutea contractului de mandat încheiat în baza Legii 137/2002 - privind privatizarea societăților comerciale. Avea obligația de conservare și sporire a calității bunurilor deținute în custodie.
Inculpatul nu a devenit proprietar asupra bunurilor deținute în custodie întrucât factura emisă de acesta a fost anulată ulterior, nerealizându-se acordul de voință dintre părți.
Mai precizează că ulterior anulării facturii inculpatul, prin declarație olografă relatat că va restitui bunurile, întrucât nu a devenit proprietar.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului părții civile ca nefondat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt învederează că este nevinovat.
Precizează că în mod greșit s-a susținut că nu a luat legătura cu un restaurator pentru conserva și restaura bunurile. Arată că bunurile în discuție, proprietatea părții civile SC SA au fost depozitate de către numiții și pe jos, în ploaie, într-un garaj cu acoperișul spart, fapt pentru care învederează că el s-a comportat ca un adevărat custode al mobilierului, transportându- la B unde a fost depozitat și conservat în vederea restaurării.
Învederează că este evident că el nu a refuzat niciodată restituirea mobilierului, deoarece în luna martie 2005 fost de acord cu restituirea, iar ulterior chiar a făcut o invitație reprezentanților societății de a proceda la ridicarea mobilierului însă aceștia nu s-au prezentat. La data de 21.02.2006 SC SA a emis factura către inculpat, cuprinzând contravaloarea mobilierului aflat în custodia acestuia, factură achitată de acesta integral, deși valoarea era mult mai mare decât valoarea contabilă bunurilor. După momentul achitării facturii inculpatul și-a schimbat calitatea din custode al bunurilor în proprietar.
Din banii încasați partea civilă a achitat curentul electric restant. Precizează că experții au stabilit că mobilierul nu are valoare de patrimoniu.
În circumstanțiere inculpatul arată că el are studii de specialitate geografie -turism și metalurgie securitate-națională, iar la SC SA a desfășurat activitate de manageriat, a adus la zi salariile angajaților, nu a făcut restructurări de personal a avut profit 1,2 miliarde lei și a micșorat arieratele cu 1,4 %.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 239/2008 pronunțată de Judecătoria Deva în dosarul nr-, în baza art.334 a C.P.P. dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. și ped. de art.246 în Cod Penal infracțiunea de delapidare prev. și ped. de art.215/1 alin.1
Cod PenalA condamnat pe inculpatul, la:
-1 an închisoarepentru infracțiunea de delapidare prev. și ped. de art.215/1 alin.1
Cod PenalA privat pe inculpat de exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a,b în Cod Penal cond. art.71
Cod PenalÎn baza art.81,82 a Cod Penal dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
A pus în vedere inculpatului disp. art.83
Cod PenalÎn baza art.71 alin.5 a Cod Penal dispus și suspendarea condiționată a pedepselor accesorii aplicate inculpatului.
A constatat că inculpatul a achitat părții civile SC SA D reprezentată prin administrator judiciar Cabinet de Insolvență suma de 5.275,76 lei cu titlu de despăgubiri potrivit ordinului de plată din data de 21.02.2006.
A respins cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă SC SA D reprezentată prin administrator judiciar Cabinet de Insolvență.
În baza art.7 și 21 din Legea nr.26/1990 a dispus ca după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri să se efectueze cuvenitele mențiuni la Oficiul Registrului Comerțului al jud.B și la cazierul fiscal al inculpatului.
A obligat pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că:
Prin Ordinul nr.70/27.03.2003 al ministrului Autorității pentru Privatizare și Administrarea Statului(actualmente AVAS) inculpatul a fost numit administrator special la SC "" SA
În cursul anului 2003, de protocol "" aparținând de SC "" SA Daf ost retrocedată vechilor proprietari în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, motiv pentru care întregul mobilier trebuia evacuat.
Așadar, ca urmare a acestei operațiuni, o parte însemnată din mobilierul existent a fost depozitat în subsolul Hotelului aparținând de SC "" SA
Inculpatul decide unilateral, în cursul lunii iunie 2003, ca mai multe piese de mobilier, respectiv sufrageria și dormitorul să fie transportate la B pentru a fi restaurate.
De menționat că mobilierul era din lemn de esență prețioasă și sculptat, compus din:
1.dormitor ""avea: un dulap cu 4 uși, un pat dublu, două noptiere;
2.sufrageriaavea: două mese, două bufete, un bufet cu tejghea, 12 scaune tapițate.
de protocol "" situată pe str.6 - din D (actualmente str.- -) a aparținut înainte de 1989 cuplului prezidențial, drept pentru care erau dotată cu piese de mobilier deosebite. Deși a fost preluată de SC "" SA D, niciodată nu s-a realizat o reevaluare a bunurilor, acestea rămânând la valoarea veche de inventar, respectiv 263,79 lei.
La data de 8.04.2004(la aproape un an), adunarea generală a acționarilor SC "" SA D i-a solicitat explicații inculpatului cu privire la piesele de mobilier ridicate și predate în custodie conform procesului verbal nr.661/11.06.3003(15).
Inculpatul a precizat că o parte din mobilier se află la un atelier de restaurare aparținând numitului, iar cealaltă parte depozitată într-o locație ce aparține de SC "" SA B(la care inculpatul era acționar).
În toamna anului 2005 mandatul inculpatului la SC "" SA Dal uat sfârșit, iar reprezentanții părții vătămate l-au informat că trebuie să restituie mobilierul în cauză, precizându-i că au înaintat și o plângere penală împotriva sa.
Inițial inculpatul a promis că va restitui mobilierul. Apoi în ciuda demersurilor întreprinse de partea vătămată, acesta a refuzat sistematic să-l mai predea, motiv pentru care la data de 21.02.2006 partea vătămată SC "" SA Dae mis factura fiscală nr. - pentru suma de 5.275,76 lei reprezentând contravaloarea mobilierului aflat în custodia inculpatului. În aceeași zi inculpatul achită prin ordin de plată întreaga sumă.
Chiar dacă inițial partea vătămată a acceptat banii, ulterior factura a fost stornată, însă inculpatul a refuzat să accepte această situație, apreciind că s-a achitat de obligația sa, iar mobilierul este proprietatea lui.
La termenul din 8.01.2008, instanța - din oficiu - a pus în discuție schimbarea încadrării juridice reținute în sarcina inculpatului, cf.art.334 Cpp, din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. și ped. de art.246 în Cod Penal infracțiunea de delapidare prev. și ped. de art.215/1 alin.1
Cod PenalFapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă mai sus, s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de infracțiunea de delapidare prev. și ped. de art.215/1 alin.1 prin Cod Penal schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. și ped. de art.246
Cod PenalÎn baza acestui text de lege inculpatul a fost condamnat.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere disp.art 72 Cp, referitoare la limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru fapta comisă, gradul de pericol social al faptei, persoana inculpatului, împrejurările în care a fost comisă fapta, ca și cele care atenuează ori agravează răspunderea penală.
S-a constatat că inculpatul a achitat părții civile SC "" SA D reprezentată prin administrator judiciar Cabinet de Insolvență suma de 5.275,76 lei conform ordinului de plată din data de 21.02.2006, motiv pentru care s-a respins cererea păgubitei ca fiind nedovedită.
Împotriva acestei sentințe, în termen și motivat, au declarat apel partea civilă SC SA D, prin administrator judiciar Cabinet de Insolvență, și inculpatul.
Motivele de apel formulate de partea civilă, prin organe proprii și prin administrator judiciar, au vizat netemeinicia sentinței atacate față de cuantumul pedepsei aplicate inculpatului cu referire în mod expres la conduita inculpatului și calitatea acestuia, modalitatea de executare a pedepsei, restituirea în natură a bunurilor sub sancțiunea plății unor daune cominatorii sau, contravaloarea acestora la suma de - euro.
Motivele de apel formulate de inculpat sub denumirea note de ședință, au vizat netemeinicia sentinței atacate solicitându-se achitarea inculpatului raportat la faptul că acesta nu avea calitatea de subiect activ al infracțiunii de delapidare întrucât nu avea atribuții de gestionare sau administrare, acțiunile inculpatului nu se încadrează între modalitățile de realizarea a elementului material al infracțiunii de delapidare (însușire, folosire, traficare), nu există urmarea imediată specifică infracțiunii de delapidare care constă într-un prejudiciu, nu sunt îndeplinite condițiile privitoare la latura subiectivă a infracțiunii de delapidare, în sensul că nu s-a dovedit faptul că inculpatul ar fi acționat cu intenție directă calificată prin scop. Se solicită de asemenea, respingerea acțiunii civile cu sublinierea că inculpatul are calitatea de proprietar al bunurilor care constituie obiectul material al presupusei infracțiuni de la data plății facturii emise de SC SA.
Prin decizia penală nr. 280/A/26.10.2009 Tribunalul Hunedoara - Secția penală a admis apelurile formulate de partea civilă prin administrator judiciar și de inculpatul, a desființat parțial sentința atacată, a stabilit la 3 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de delapidare, prev. de art. 215 ind. 1 al. 1.pen. și a privat pe inculpat de exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și c pen. în condițiile art. 71.pen.
În temeiul art. 86 ind. 1 rap. la art. 86 ind. 2.pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare compus din cuantumul pedepsei aplicate la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani.
S-a dispus ca pe durata termenului de încercare condamnatul să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 86 ind. 3 al. 1 lit. a și d pen.
A fost încredințată supravegherea inculpatului Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Galați.
S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 86 ind. 4.pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 al. 5.pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.
A fost obligat inculpatul să restituie părții civile bunurile mobile depozitate în incinta B, respectiv mobilier dormitor " spaniolă"() și garnitură de sufragerie confecționată în sec. al XIX-lea la Viena.
S-a menținut măsura sechestrului asigurător dispusă prin încheierea de ședință din 15.12.2008.
Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței atacate.
Cheltuielile judiciare au fost lăsate în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut următoarele:
Inculpatul a fost numit administrator special al SC SA D, prin ordinul nr. 70/27.03.2003 al ministrului Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului având atribuțiile stabilite prin contractul de mandat ( 51-55 ), unde au fost stabilite expres obligațiile inculpatului.
În cursul anului 2003, de protocol "" aparținând SC "" SA Daf ost retrocedată vechilor proprietari în baza unei sentințe judecătorești, definitive și irevocabile, motiv pentru care mobilierul existent în imobil a fost, în mare parte, depozitat în subsolul Hotelului, aparținând SC SA
În cursul lunii iunie 2003 inculpatul decide,unilateral, ca mai multe piese de mobilier, respectiv sufrageria și dormitorul "", să fie transportate la B pentru a fi restaurate.
De menționat că "" a aparținut cuplului prezidențial înainte de 1989.
La data de 08.04.2004, adunarea generală a acționarilor i-a solicitat explicații inculpatului cu privire la piesele de mobilier ridicate și predate în custodie, potrivit procesului verbal nr. 661/11.06.2003, unde inculpatul a spus că mobilierul i s-a părut de valoare, masiv și greu, considerând că face o faptă bună. A mai spus că nu există nici un contract cu restauratorul, nu cunoaște nici costul deoarece programarea era pentru o dată ulterioară-12.08.2004. corespondența purtată ulterior între SC și Atelierul de restaurare mobilă a reliefat că acesta nu a primit nici un mobilier în custodie.
, la rândul său, a declarat că nu-l cunoaște pe inculpat și nu a primit nici un mobilier de la acesta în vederea restaurării (83 )
Ulterior s-a stabilit că mobilierul a fost depozitat la SC, pentru scurt timp, după care a fost transportat la B la sediul SC
Inculpatul a declarat în mai multe rânduri că va restitui mobilierul 64-75, 120, însă intenția declarativă nu s-a materializat în fapt. Ultima declarație a fost înregistrată la 03.10.2006 iar termenul de restituire era 15.10.2006, deci după emiterea facturii care se invoca în apărare ca dovada a dobândirii dreptului de proprietate, ceea ce arată că nici inculpatul nu credea acest fapt.
De altfel, aceasta apărare a inculpatului nu a putut fi primită în condițiile în care, la data sustragerii mobilierului nu fusese emisă factura de către SC, chiar în condiții discutabile având în vedere plângerea formulată de partea vătămata împotriva inculpatului încă din data de 13.01.2005 iar factura a fost emisa la data de 21.02.2006.
Fapta, așa cum a fost ea reținută de către prima instanța, s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare și, în mod corect, prima instanța a adus o soluție de condamnare a inculpatului.
Cu privire la cuantumul pedepsei aplicate, Tribunalul a considerat că aceasta nu este apta să-si atingă scopul prev. de art. 52.pen. ci dimpotrivă să încurajeze o asemenea conduita antisociala. Mai mult, prin calitatea cu care fusese investit si de care s-a folosit in săvârșirea faptei, inculpatul avea, pe lângă obligația legală, și o obligație morala de exemplu personal și pe care acesta a încălcat-o, fapta fiind cu atât mai gravă, motiv pentru care cuantumul pedepsi a fost stabilit la 3 ani închisoare.
Cu privire la modalitatea de executare, având în vedere lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins si fără executare, fiind incidente in cauza disp. art. 86/1 pen. astfel că s-a dispus suspendarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani calculat in condițiile art. 86/2 pen.
Pe durata termenului de încercare s-a stabilit ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 86/3 al.1 lit."a-d" pen. respectiv:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Galați, căruia i-a fost încredințată supravegherea inculpatului,
- să anunțe orice schimbare de domiciliu si orice deplasare care depășește 8 zile precum si întoarcerea,
- să comunice si sa justifice schimbarea locului de muncă,
- să comunice informații de natură a fi controlate mijloacele sale de existență.
S-a constatat că prima instanță l-a privat pe inculpat de exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit."a și b" pen. în cond. art. 71.Cod Penal, iar Tribunalul ca o consecință a aplicării principiului proporționalității consacrat de Constituție, a înlăturat aplicarea disp. art. 64 lit."a teza I" pen. și a reținut doar teza a II-a din textul de lege menționat, în condițiile în care dreptul fundamental de a alege nu poate fi îngrădit raportat la natura faptei săvârșite.
Cu aceeași ocazie, Tribunalul a constatat că față de inculpat se impune și interzicerea dreptului prev. de art. 64 lit."c" pen. în condițiile art. 71.pen. având in vedere calitatea pe care a avut-o si de care s-a folosit în săvârșirea faptei, astfel că s-a dispus în acest sens.
In cauză s-a făcut aplicarea disp. art. 71 alin. 5.pen. în ceea ce privește pedepsele accesorii.
I-au fost puse în vedere inculpatului disp. art. 86/4 Cod Penal, cu privire la situațiile care atrag revocarea suspendării executării sub supraveghere.
Prin încheierea de ședință din data de 15.12.2008 s-a instituit sechestrul asigurător asupra bunurilor mobile: mobilier dormitor " spaniolă (), garnitură de sufragerie confecționată în sec. al XIX-lea la Viena, depozitate la sediul SC SA B, nr. 114, măsură rămasă definitivă prin respingerea plângerii formulate de inculpat. (proces verbal de sechestru asigurător aflat la fila 94 dosar apel), măsura care s-a impus a fi menținută pentru protejarea drepturilor părții civile și in vederea recuperării prejudiciului.
Având in vedere existența bunurilor în materialitatea lor, măsura asiguratorie dispusă si principiul restituirii în natură ca modalitate de recuperarea a prejudiciului, Tribunalul l-a obligat pe inculpat la restituirea, către partea civilă, a pieselor de mobilier dormitor " spaniolă" () și garnitură de sufragerie confecționată în sec. al XIX-lea la Viena, bunuri depozitate în incinta SC SA B, nr. 114.
Pentru aceleași considerente s-a respins cererea privind obligarea inculpatului la plata de daune cominatorii sau la contravaloarea mobilierului.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs, în termenul legal, partea civilă prin administrator judiciar Cabinet de Insolvență și inculpatul, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie.
În cadrul motivelor de recurs, partea civilă a solicitat casarea hotărârii atacate numai în ceea ce privește latura civilă, în sensul de a se dispune admiterea în întregime a acțiunii civile și obligarea inculpatului, pe lângă restituirea mobilierului, la plata sumei de 105.750 lei, reprezentând despăgubiri pentru lipsa de folosință a mobilierului în perioada 2003-2009, având în vedere că toate celelalte piese de mobilier ridicate de la au fost folosite pentru redecorarea apartamentelor din cadrul Hotelului, precum și la plata unor daune cominatorii de 1.000 lei pe zi de întârziere.
Prin recursul formulat, inculpatul a solicitat în principal casarea deciziei și rejudecarea apelului de către Tribunalul Hunedoara, iar în subsidiar, în rejudecare, achitarea și respingerea pretențiilor formulate de partea civilă.
În expunerea motivelor de recurs, inculpatul a susținut că instanța de apel nu a examinat și nu s-a pronunțat cu privire la motivele de apel invocate, iar decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, fiind incidente cazurile de casare prevăzute de art. 385 ind. 9 pct. 9 și 10.pr.pen.
S-a invocat comiterea unei grave erori de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare pentru o faptă care nu este incriminată ca infracțiune, fiind incidente cazurile de casare prev. de art. 385 ind. 9 pct. 9 și 18.pr.pen. deoarece:
- inculpatul nu avea calitatea de subiect activ al infracțiunii de delapidare, neavând atribuții de gestionare sau administrare și neavând calitatea de funcționar în cadrul
- din probatoriul administrat nu reiese faptul că a acționat cu intenție directă calificată prin scop.
- acțiunile inculpatului nu se încadrează între modalitățile de realizare a elementului material al infracțiunii de delapidare(însușire, folosire, traficare).
- nu există prejudiciu, urmarea imediată specifică infracțiunii de delapidare.
- inculpatul avea calitatea de proprietar al bunurilor care constituie obiectul material al presupusei infracțiuni, începând cu data plății facturii emise de
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în limitele statuate de art. 385 ind. 9 al. 3.pr.pen. Curtea constată că recursurile declarate în cauză sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Tribunalul Hunedoara - Secția penală a fost investit cu soluționarea apelurilor formulate de partea civilă prin administrator judiciar Cabinet de Insolvență și de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 239/2008 a Judecătoriei Deva.
Motivele de apel formulate în scris de către inculpat au fost depuse la dosar pentru termenul din 16.06.2009(filele 47-49 dosarul Tribunalului Hunedoara ) și completate, cu respectarea dispozițiilor art. 374.pr.pen. prin notele de ședință depuse la termenul din 19.10.2009(filele 146-153 dosarul Tribunalului Hunedoara ).
Potrivit dispozițiilor art. 378 al. 3.pr.pen. instanța sesizată cu judecarea apelului este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor de apel invocate.
Deși instanța de apel a enumerat, în cuprinsul deciziei, toate motivele de apel invocate de inculpat, conform notelor de ședință menționate, nu a procedat la analizarea acestora, limitându-se la reluarea unor elemente ale stării de fapt și concluzionând că fapta, astfel cum a fost reținută de prima instanță, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare.
Aceasta în condițiile în care inculpatul a contestat, punctual, întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii menționate, argumentând pe larg că nu avea calitatea de subiect activ al infracțiunii de delapidare, întrucât nu avea atribuții de gestionare sau administrare, că acțiunile sale nu se încadrează între modalitățile de realizare a elementului material al infracțiunii de delapidare(însușire, folosire, traficare), că nu există prejudiciu, urmarea imediată specifică infracțiunii de delapidare și că avea calitatea de proprietar al bunurilor care constituie obiectul material al presupusei infracțiuni, începând cu data plății facturii emise de
Aceste aspecte nu au fost analizate de instanța de apel, care nu a răspuns criticilor formulate de inculpatul apelant, fiind nerespectate dispozițiile art. 378 al. 3.pr.pen.
Omisiunea instanței de apel dea se pronunța asupra tuturor motivelor de apel invocate reprezintă o împrejurare ce echivalează cu nemotivarea hotărârii și atrage incidența motivului de casare prev. de art. 385 ind. 9 pct. 9.pr.pen.
Motivul evocat primând asupra celorlalte critici aduse de către recurenți, Curtea nu va mai proceda la examinarea acestora și, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. c pr.pen. va admite recursurile formulate de partea civilă prin administrator judiciar Cabinet de Insolvență și de inculpatul, va casa decizia penală nr. 280/A/26.10.2009 a Tribunalului Hunedoara și va dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel Tribunalul Hunedoara.
Cu ocazia rejudecării, instanța de apel va lua în examinare și va analiza toate motivele invocate de părți, cu respectarea dispozițiilor art. 378 al. 3.pr.pen.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia, conform art. 192 al. 3.pr.pen.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursurile declarate de inculpatul și partea civilă SC SA împotriva deciziei penale nr. 280/A/26.10.2009 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr- și în consecință:
Casează decizia penală atacată și dispune rejudecarea cauzei de aceeași instanță de apel, Tribunalul Hunedoara.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina statului.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 50 lei, va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției și al Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 26.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - - - -CM
Semnează președintele de complet
- - -
GREFIER
Red.
Dact. 2 ex/15.02.2010
;
Președinte:Monica Felicia FarcașJudecători:Monica Felicia Farcaș, Oana Maria Călian
