Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 cod penal). Decizia 765/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.765
Ședința publică de la 10.12.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Arin Alexandru Mengoni
JUDECĂTOR 2: Silviu Anti
JUDECĂTOR 3: Monica
*
GREFIER -
***
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău -
legal reprezentant de
Procuror -
La ordine a venit pronunțarea privind recursurile declarate de inculpații, - moștenitor al inculpatului și partea civilă împotriva deciziei penale nr. 149/A din 02.04.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în ședința publică din data de 26.11.2009, când din lipsă de timp pentru deliberare pronunțarea a fost amânată, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
- deliberând -
Prin decizia penală nr. 149/A/02.04.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- s-au dispus următoarele:
În temeiul art. 379 punctul 2 litera "a" cod procedură penală s-a admis apelul declarat de apelanții - "" - B și inculpații, și împotriva sentinței penale nr. 976/10-03-2006 pronunțată în dosar penal nr- al Judecătoriei Bacău cu privire la soluționarea laturii penale a cauzei și obligarea inculpaților la plata de despăgubiri civile fără introducerea în cauză a moștenitorilor inculpatului decedat la 16 februarie 2008 și temeiul juridic al obligării inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-a desființat sentința apelată sub acest aspect;
S-a reținut cauza spre rejudecare și în fond:
S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de partea vătămată - - B în infracțiunile prevăzută de art. 215 alin. 1 și 3 cod penal, art. 289 și 291 cod penal.
În temeiul art. 11 punctul 2 lit. "b" raportat la art. 10 lit. "g" cod procedură penală a încetat procesul penal privind pe inculpatul (cu date de stare civilă cunoscute) pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra persoanelor prevăzută de art. 246 cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 și 13 cod penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal întrucât a intervenit decesul inculpatului.
În temeiul art. 11 punctul 2 lit. "b" raportat la art. 10 lit. "g" cod procedură penală și art. 124 cod penal a încetat procesul penal privind pe inculpații și (ambii cu date de stare civilă cunoscute) pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra persoanelor prevăzută de art. 246 cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 și 13 cod penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.
În temeiul art. 11 punctul 2 lit. "b" raportat la art. 10 lit. "g" cod procedură penală și art. 124 cod penal a încetat procesul penal privind pe inculpata (cu date de stare civilă cunoscute) pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.
În temeiul art. 14 și 346 cod procedură penală și a art. 998 și 1003 cod civil au fost obligați inculpații, și în solidar între ei și în solidar cu și în calitate de moștenitori ai inculpatului decedat la plata sumei de 62.634,68 lire sterline și dobânzii bancare aferente acestei sume începând cu luna mai 2000 și până la plata integrală a prejudiciului.
S-a constatat că inculpații au fost asistați de avocați aleși.
În temeiul art. 192 alin. 1 punctul 2 lit. "a " cod procedură penală au fost obligați la plata sumei de 400 lei cheltuieli pentru inculpatul decedat - moștenitorii acestuia și și inculpații, și la plata a câte 400 lei fiecare către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
S-a dispus plata onorariului pentru asistența juridică din oficiu în cuantum de 200 lei RON pentru apelantul inculpat decedat din fondul special al Ministerului Justiției.
În temeiul art. 192 alin. 3 cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a decide astfel instanța de apel a avut în vedere că: prin sentința penală nr. 976/30-03-2006 pronunțată în dosar nr. -/2004 al Judecătoriei Bacăus -a dispus respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de partea vătămată B privitoare la faptele inculpaților, C-tin, din infracțiunea prev. de art. 246 cp cu aplicarea art. 41 al. 2 cp, art. 13 cp și art. 290 cp cu aplicarea art. 41 al. 2 cp, art. 13 cp și art. 290 cp cu aplicarea art. 41 al. 2 cp toate cu aplicarea art. 33 lit. a cp, în infracțiunea prev. de art. 215 al. 3 cp, 289 cp cu aplicarea art. 41 al. 2, art. 291 cp cu aplicarea art. 41 al. 2 cp toate cu aplicarea art. 33 lit. a cp.
S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de aceeași parte vătămată privitoare la fapta inc. din infracțiunea prev. de art. 290 cp cu aplicarea art. 41 al. 2 cp în infracțiunea prev. de art. 289 cp cu aplicarea art. 41 al. 2 cp și art. 291 cp cu aplicarea art. 41 al. 2 cp toate cu aplicarea art. 33 lit.a cp.
În baza art. 334 Cpp s-a dispus schimbarea de încadrării juridice dată faptelor inc., C-tin, prin actul de sesizare al instanței din art. 246 cp cu aplicarea art. 41 al. 2 cp, art. 13 cp și art. 290 cp cu aplicarea art. 41 al. 2 cp, toate cu aplicarea art. 33 lit. a cp în infracțiunea prev. de art. art. 246 cp cu aplicarea art. 41 al. 2 cp cu referire la art. 258 cp, art. 13 cp și art. 290 cp cu aplicarea art. 41 al. 2 cp toate cu aplicarea art. 33 lit. a cp.
În baza art. 246 cp cu aplicarea art. 41 al. 2 cp cu referire la art. 258 cp, art. 13 cp a fost condamnată inc., fiica lui și, născută la 29.11.1945 în com., jud. S, cetățean român, domiciliată în com., jud. B, CNP -, la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 1 din Lg. 543/2002 s-a constatat grațiată executarea acestei pedepse.
S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 7 din Lg. 543/2002.
În baza art. 290 cp cu aplicarea art. 41 al. 2 cp a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 81 cp s-a dispus suspendarea condiționată a executării acestei pedepse pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni fixat în condițiile art. 82 cp.
S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 cp.
II. În baza art. 246 cp cu aplicarea art. 41 al. 2 cp cu ref. la art. 258 cp, art. 13 cp a fost condamnat inc., fiul lui și, ns. la 3.04.1953 în mun. B, cetățean român,. În B, str. - - 6/A/28, CNP - la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 1 din Lg. 543/2002 s-a constatat grațiată executarea pedepsei.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Lg. 543/2002.
În baza art. 290 cp cu aplicarea art. 41 al. 2 cp a fost condamnată același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 81 cp s-a dispus suspendarea condiționată a executării acestei pedepse pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni fixat în condițiile art. 82 cp.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 cp.
III. În baza art. 246 cp cu aplicarea art. 41 al. 2 cp cu ref. la art. 258 cp, art. 13 cp a fost condamnat inc., fiul lui, ns. la 10.07.1944 în mun. I, cetățean român,. în B, str. - - 12/B/9, CNP -, la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 1 din Lg. 543/2002 s-a constatat grațiată executarea acestei pedepse.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Lg. 543/2002.
În baza art. 290 cp cu aplicarea art. 41 al. 2 cp a fost condamnată același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 81 cp s-a dispus suspendarea condiționată a executării acestei pedepse pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni fixat în condițiile art. 82 cp.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 cp.
IV. În baza art. 290 cp cu aplicarea art. 41 al. 2 cp a fost condamnată inc., fiica lui și, ns. La 30.05.1970 în B, cetățean român,. în com., sat, jud. B, CNP - la pedeapsa de 5 luni închisoare.
În baza art. 81 cp s-a a fost suspendată condiționat executarea acestei pedepse pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 5 luni fixat în condițiile art. 82 cp.
S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 cp.
În baza art. 14, 346 raportat la art. 998, 1003 cod civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă - - B, și în consecință au fost obligați, C-tin, și să plătească în solidar părții civile echivalentul în lei a sumei de 62.634,68 lire sterline la data executării, la care se adaugă dobânda legală aferentă.
În baza art. 348 Cpp s-a dispus anularea totală a înscrisurilor de la filele 84, 85, 626, 2439-2453, 89-99, 631-634, 2470-2491, 1723-2045, 2234-2358, 1414-1461, 2779-2812, 1723-2045, 2234-2358, 1414-1461 dosar urmărire penală.
A fost menținută măsura sechestrului asigurător luată în cursul urmăririi penale la data de 17.05.2001 asupra bunurilor inculpaților, C-tin și.
S-a constatat că toți inculpații au avut apărători aleși
În baza art. 191 al. 2 Cpp a fost obligat fiecare inculpat să plătească statului câte 400 RON cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Între - - B și firma Marea Britanie s-a încheiat o convenție comercială potrivit căreia, partea vătămată - a efectuat confecții cu materia primă furnizată de client conform modelelor, cantităților și prețurilor cuprinse în contractele și anexele acesteia.
Inculpații, C-tin și au îndeplinit funcții de conducere în cadrul -, inc. având funcția de director general, iar inc. C-tin și au îndeplinit funcția de director comercial, respectiv director tehnic în cadrul aceleiași societăți.
. în calitatea de director general a reprezentat societatea în relațiile și tranzacțiile cu terții, iar coinculpații și în calitate de directori executivi asigurau aducerea la îndeplinire a deciziilor luate de directorul general.
În cursul anului 1998 inc., C-tin și
Au luat hotărârea obținerii unui împrumut bănesc de la reprezentantul firmei engleze. În perioada 22.08.1988 inc., C-tin s-au deplasat în Anglia însoțiți fiind și de inc. care avea funcția de șef birou export pentru a negocia condițiile de acordare a împrumutului.
În per. 7-21.11.1999 cei 3 inculpați s-au deplasat din nou în Anglia însoțiți de inc..
Cu acest prilej au solicitat și obținut de la partenerul englez un împrumut de bani în vederea retehnologizării fabricii - - stabilindu-se ca restituirea acestuia să se realizeze prin reducerea prețurilor produselor din contractele aflate în derulare cu firma pe o perioadă de 2 ani.
Ulterior au fost încheiate și semnate de ambele părți contractele nr. 118/11.08.1999 și apoi contractul nr. 267/26.07.1999.
Suma de bani obținută nu a fost înregistrată în evidențele contabile ale - - fiind folosită de inculpați în interes personal.
Intenția infracțională a inculpaților a fost aceea de a restitui împrumutul din veniturile - -
Astfel s-a întocmit și semnat de inc. din partea conducerii - - anexa 1 la contractul 118/11.08.1998 în 2 variante, o variantă cu prețuri mari și o alta cu prețuri mici pentru același tip de produse și cantități.
Aceeași modalitate s-a folosit și la întocmirea anexei 1 la contractul 267/26.07.1999, anexă ce a fost semnată din partea conducerii - - B de inc., C-tin și la data de 15.11.1999 cât timp aceștia se aflau la sediul firmei engleze.
. a fost prezentă la perfectarea celor 2 contracte asigurând traducerea negocierilor din și în limba română.
Acțiunea infracțională a inculpaților, C-tin și a constat în aceea de a prezenta la sediul - - contractele respective cu anexele false întocmite cu prețurile mici (sub prețul real al acelor produse) pentru a determina facturarea și întocmirea documentațiilor aferente conform prețurilor mici, astfel încât restituirea împrumutului folosit în interes personal să se facă din veniturile - -.
Anexele cuprinzând prețurile reale erau păstrate de inculpați inclusiv de inc. ce îndeplinea funcția de șef de birou export și care a întocmit și semnat cu știință facturile în ambele variante, atât cele cu prețuri mari cât și cele cu prețurile reale.
Facturile externe întocmite în cele 2 variante poartă același număr și aceeași dată și se referă la aceleași tipuri de produse și cantități.
În urma cercetărilor s-a constatat că inc. a întocmit și semnat în fals de facturile externe cu prețurile mici înregistrate în evidențele - - B sub nr. 202/1998, 205/1998, 214/1998, 216/1998, 217/1999, 219/1999, 238/1999, 239/1999, 242/1999, 247/1999, 250/1999, 254/1999, 256/1999, 258/1999, 259/1999, 262/2000, 264/2000, 267/2000, 269/2000.
Cât timp inc. a lipsit temporar la serviciu facturile externe întocmite cu prețurile mici care au fost înregistrate în evidențele - - B au fost semnate de către martorele și, fără ca acestea să cunoască prețurile reale de circulație a produselor.
Astfel, martorele menționate au semnat facturile externe 259/1999, 258/1999, 250/1999, 248/1999, 226/1999, 213/1998, 216/1998, 219/1999, 247/1999.
Intenția infracțională a inc. a fost demonstrată de faptul că aceasta se afla în posesia ambelor variante de anexe la contractele 118/1998, 267/1999, aceasta întocmind separat mai multe înscrisuri cuprinzând diferențele dintre 2 variante de facturi externe pe care le comunica partenerului englez pentru evidența restituirii eșalonate a împrumutului.
Prin întocmirea în fals a anexei 1 cu prețuri mici la contractele 118/1998, 267/1999 toți inculpații și-au adus contribuția la prejudicierea părții vătămate, întrucât au determinat prin faptele lor ca personalul angajat să înregistreze în evidențele părții vătămate facturile fiscale, declarațiile de încasare valutară și declarațiile vamale externe, cumpărând prețurile nereale, respectiv cele mici.
Plățile la valoarea prețurilor mici erau susținute și certificate și prin semnăturile aplicate de cei 3 inculpați la rubrica din declarațiile de încasare valutară.
În cauză au fost efectuate o expertiză contabilă și un supliment de expertiză contabilă care au confirmat modalitatea și tehnica de întocmire și semnare cu valori duble atât a anexei 1 la contractele nr. 118/1998 și 267/1999, cât și a facturilor externe și a celorlalte înscrisuri aferente.
În faza de urmărire penală, prin comisie rogatorie adresată autorităților din Marea Britanie, examinându-se extrasele de cont bancare și evidențele certificate de reprezentantul firmei engleze s-a constatat remiterea unei sume de bani inculpaților cu titlu de împrumut.
Inculpații au negat constant săvârșirea faptelor ce li se rețin în sarcină. Aceștia contestă existența împrumutului acordat de partenerul străin întemeindu-și această afirmație pe faptul că suma de bani ce constituie împrumutul nu a fost înregistrată în evidențele - -.
Inculpații au recunoscut că au întocmit și semnat înscrisurile în litigiu, însă susțin că nu au avut reprezentarea faptului că au semnat înscrisuri întocmite în două variante de preț, crezând că semnează același înscris întocmit în mai multe exemplare care evidenția prețul real.
Instanța a apreciat că apărarea inculpaților este contrazisă de materialul probator administrat în cauză.
Inculpații au afirmat constant că în evidențele - au fost înregistrate facturile fiscale ce conțin prețurile reale. Instanța a observat că teza inculpaților este contrazisă de actele dosarului care relevă faptul că în contabilitatea părții vătămate s-au înregistrat facturile ce cuprindeau prețurile mici (nereale).
. și au confirmat existența facturilor ce conțin 2 variante de preț pentru produsele confecționate, cele 2 inculpate explicând această situație prin faptul că partenerul englez le-a cerut să emită facturi în 2 variante de preț.
Și această apărare a inculpaților a fost infirmată de probele administrate în cauză.
Relevantă a fost declarația martorului Dupay, reprezentantul firmei care a arătat că nu a cerut inculpaților să se mită facturi cu 2 variante de preț, ci, dimpotrivă inculpații i-au propus în scopul realizării hotărârii infracționale să se emită facturi duble, propunere ce a fost acceptată de către martor.
Același martor a mai arătat că produsele confecționate de partea vătămată erau însoțite de facturile emise cu prețurile mici.
Situația expusă de contrazice apărarea inculpaților care au susținut că în evidențele părților vătămate au fost înregistrate facturile fiscale ce conțin prețul real.
Cât privește teza inculpaților care contestă împrumutul acordat, implicit însușirea banilor de către aceștia, instanța a observat că în mod indubitabil toate probele administrate în cauză fac dovada remiterii sumelor de bani către inculpați cât timp aceștia se aflau la cu ocazia negocierii contractelor comerciale.
Din probele administrate rezultă faptul că s-au acordat inculpaților suma de 170.000 lire sterline. Această sumă a fost remisă inculpaților în 2 etape, în anul 1998 s-a plătit suma de 70.000 de lire sterline iar un an mai târziu în 1999, inculpații au încasat încă 100.000 de lire sterline.
Existența împrumutului a fost dovedită de declarațiile martorilor audiați în cauză precum și din înscrisurile obținute de la autoritățile britanice prin comisie rogatorie.
În ceea ce privește cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de partea vătămată din infracțiunile reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpaților, C-tin și în infracțiunea de înșelăciune în convenții, fals intelectual și uz de fals prev. de art. 215 al. 2, 289, 291 cp comise în formă continuată, instanța a apreciat că această cerere este neîntemeiată.
Pentru existența infracțiunii prev. de art. 215 al. 3 cp este necesară existența unei acțiuni de inducere sau menținere în eroare care trebuie să aibă loc cu ocazia încheierii unui contract, astfel încât acțiunea ilicită a făptuitorilor să determine încheierea acelui contract. Prin alte cuvinte este necesar ca inducerea sau menținerea în eroare să fi avut un rol hotărâtor în determinarea persoanei la încheierea sau executarea contractului în condițiile stipulate.
Instanța a observat în speță că încheierea contractelor 118/11.08.1999, 267/26.07.1999, între partenerul englez și partea vătămată nu s-a realizat ca urmare a folosirii de manopere dolosive a inculpaților.
Cât privește infracțiunea prev. de art. 289 cp, 291 cp, instanța a observat că inculpații au modificat conținutul unui înscris sub semnătură privată pe care l-au folosit în scopul returnării împrumutului prin prejudicierea părții vătămate.
Instanța a considerat că în cauză nu există probe care atestă săvârșirea de către inculpați a infracțiunii de fals intelectual și uz de fals prev. de art. 289, 291 cp.
Având în vedere dispozițiile art. 258 cp potrivit cărora tratamentul sancționator pentru infracțiunea prev. de art. 246 cp este mai blândă dacă subiecții acțiunii nu au calitatea de funcționari publici, constatând că inculpații nu au calitatea de mai sus, instanța în temeiul art. 334 Cpp a schimbat încadrarea juridică dată faptelor sale de inc., C-tin și și a făcut referire la faptele reținute în sarcina acestora a dispozițiilor art. 258 cp.
Situația reținută rezultă din următoarele mijloace de probă: plângerea și adresele de constituire parte civilă, precum și pentru alte relații utile cauzei, formulate de - - B, contractele nr. 903/1998, 118/11.08.1998 și 267/26.07.1999 cu anexele nr. 1 în ambele variante de prețuri, precum și anexa 2 la contractul nr. 267/1999 cu traducerile din lb. engleză cu traducerile din lb. engleză în lb. română, facturi externe în litigiu, cu prețuri mici și prețuri mari în original și xerocopii cu traducerile din lb. engleză în lb. română, declarațiile externe vamale și declarațiile de încasare valutară aferente facturilor externe cu prețuri mici cu traducerile din lb. engleză în lb. română, facturile fiscale întocmite în fals și înregistrate în evidențele contabile ale - - B, în original, aferente facturilor externe întocmite în fals, procesul verbal de constatare nr. 1500/2004 al Direcției de Control Fiscal - Direcția Generală a Finanțelor Publice B - nota de verificare a Raportul de expertiză -. - B și de cetățeanul englez Dupay, extrase de cont, înscrisuri sub semnătură privată întocmite de inc. și C-tin, Regulamentul de organizare și funcționarea - - B și deciziile emise în baza acestui act, răspunsul autorităților judiciare din Marea Britanie la solicitarea de comisie rogatorie formulată în cauză, declarațiile martorilor, D-tru, Dupay, declarațiile inc., C-tin și și, procese verbale întocmite cu prilejul confruntărilor efectuate între inculpați și martori, procese verbale de prezentare a materialului de urm. Penală, ordonanța din data de 07.12.2004 prin care s-au respins cererile de probatorii formulate de inculpați cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală.
În drept faptele inc., C-tin și întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 246 cp cu aplicarea art. 41 al. 2 cp cu ref. la art. 258 cp, art. 13 și art. 290 cp cu aplicarea art. 41 al. 2 cp toate cu aplicarea art. 33 lit. a cp.
Fapta inc. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 290 cp cu aplicarea art. 41 al. 2 cp.
Constatând că faptele există, sunt prev. de legea penală și au fost comise de inculpați, instanța a pronunțat condamnarea inculpaților la pedeapsa închisorii.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 cp, gradul de pericol social al faptelor, modul de săvârșire, întinderea prejudiciului precum și persoana inculpaților care nu au mai avut incidență cu legea penală.
În ce privește pedeapsa pentru infracțiunile prev. de art. 246, reținute în sarcina inc., C-tin și, instanța a observat că aceste fapte au fost comise anterior apariției Legii 543/2002 drept pentru care a constatat grațiată executarea pedepselor aplicate celor 3 inculpați pt. comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor personale.
Privitor la pedepsele aplicate inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 cp, instanța apreciind circumstanțele personale ale inculpaților a considerat că scopul educativ al pedepselor poate fi realizat și fără privare de libertate, drept pentru care în baza art. 81 cp a suspendat executarea celor 4 pedepse aplicate, pe durata unui termen de încercare fixat în condițiile art. 82 cp.
A fost atrasă atenția fiecărui inculpat asupra disp. art. 83 cp a căror nerespectare are drept consecință revocarea beneficiului suspendării condiționate.
În ceea ce privește acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă - - instanța a constatat că aceasta s-a constituit parte civilă în termen legal pretinzând sumele de 67.346.38 cu dobânda legală aferentă și 1.973.365.000 ROL reprezentând creanțe principale accesorii calculate de organul de control fiscal în sarcina - cu dobânda aferentă.
La termenul din 28.11.2005, partea civilă și-a mărit cuantumul pretențiilor solicitând suma de 102.653.62, reprezentând diferența dintre suma solicitată inițial și suma de 170.000. În concluziile scrise depuse de partea civilă, aceasta își mărește din nou câtimea pretențiilor solicitând întreaga sumă de 170.000.
Instanța analizând actele dosarului, a constatat că partea civilă a suferit un prejudiciu cert de 62.634.68 cauzat de fapta celor 4 inculpați.
Prejudiciul suferit de partea civilă reprezintă diferența valorică neevidențiată la - - B dintre prețul încasat de partea civilă și prețul real.
În ceea ce privește suma de bani solicitată de aceeași parte civilă cu titlu de creanțe principale accesorii calculate de organele de control fiscal, instanța a observat că între fapta inculpaților și această sumă nu există o legătură de cauzalitate, nefiind astfel întrunite condițiile de angajare a răspunderii civile delictuale față de inculpați.
În consecință, constatând existența prejudiciului care are un caracter cert și nu este reparat, instanța a admis în parte acțiunea civilă și i-a obligat pe toți inculpații în solidar să plătească părții civile echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin fapta acestora la care a fost adăugată dobânda aferentă.
În baza art. 348 Cpp s-a dispus anularea totală a înscrisurilor falsificate de inculpați precum și a înscrisurilor subsecvente ale acestora.
În vederea reparării pagubei instanța a reținut măsura sechestrului asigurător luată în cursul urmăririi penale asupra bunurilor inc., C-tin și.
Împotriva sentințe, în termen legal, au formulat apel inculpații, și și apelanta parte civilă -- --
Inculpații au solicitat desființarea sentinței atacate în privința laturii penale și, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună în principal, achitarea lor pentru infracțiunile imputate, în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit. a pr.pen. deoarece vinovăția lor nu a fost stabilită prin probe iar faptele imputate nefiind dovedite nu există. Inculpatul, a mai solicitat în apel restituirea cauzei la procuror deoarece au fost încălcate dispozițiile art. 264 cod procedură penală prin aceea că până în prezent rechizitoriul nu a fost verificat sub aspectul temeiniciei și legalității de procurorul ierarhic superior. Partea civilă a arătat în motivele de apel că sentința atacată este netemeinică și nelegală, pentru mai multe motive:
1- sub aspectul nereținerii infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 3 și 5, art.289 și 291 cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 cod penal, greșita calificare juridică în infracțiunea prevăzută de art. 246 penal în referire la art. 258 cod penal, aplicarea de pedepse prea blânde în raport de calitatea inculpaților modul de comitere a faptelor și urmările produseși greșita reținere a prejudiciului la limita sumei de 62.634,68 lire în loc de 170.000 lire sterline ce a fost încasată de inculpați. În motivarea apelului s-a arătat că din ansamblul probelor rezultă că inculpații au indus în eroare prin mijloace frauduloase pe partea civilă în scopul de a-și asigura însușirea sumei de 170.000 lire sterline luată de la partenerul de afaceri englez pentru extinderea producției. Astfel inculpații au încasat această sumă de la partenerul englez, ocupându-se, timp de 3 ani de falsificarea documentației ce se înregistra în evidența -- -- B și de întocmirea unei documentații duble.
În privința apelului inculpaților, se constată e p. baza probatoriului administrat în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, că prima instanță a reținut o stare de fapt corespunzătoare realității. Astfel din probele cu acte martori și declarațiile inculpaților rezultă că inculpații, și dețineau funcțiile de conducere la - - iar inculpata era șef-birou exporturi. De asemenea din aceleași probe rezultă că - - avea relații comerciale cu firma și între acestea s-a derulat un contract comercial conform căruia - - avea obligația de a efectua confecții din materialele puse la dispoziție de partenerul de afaceri, conform modelelor, cantității și prețurilor cuprinse în contractele și anexele semnate de părți. Din înscrisurile depuse la fila 50 dosar urmărire penală rezultă că inculpații s-au deplasat în Anglia la invitația patronului britanic, martorul DUPAY în cursul anilor 1998 și 1999 fiind certă împrejurarea că toți au luat legătura cu acesta din urmă. Cu ocazia deplasărilor în calitate de reprezentanți ai părții civile inculpații au încheiat contractele nr. 118/11-08.1999 și 267/26-07-1999. Ulterior pe parcursul derulării contractelor inculpații și-au îndeplinit atribuțiile ce le reveneau în mod defectuos. Astfel s-a constat că inculpata a întocmit în mod abuziv anexa 1 la contractul nr. 118/11-08-1998, în două variante, una cu prețuri mari și alta cu prețuri mici pentru aceleași tip de produse și cantități (filele 80-88, 626-627, 2035-2469 p) ce au fost semnate de inculpații cu funcții de conducere și de care asigura și traducerea. Or, este evident că atât inculpații care aveau calitatea de directori cu atribuțiile cele mai importante în domeniul încheierii cât și al derulării contractelor cât și inculpata care răspundea de exporturi au cunoscut de existența celor două anexe cu două categorii de prețuri din care nu era necesară decât una respectiv cea cu prețurile reale care erau mai mari. Un alt abuz comis de inculpați a constat în întocmirea a două anexe de același gen și în aceiași modalitate și pentru contractul nr. 267/26-07-1999. Continuând îndeplinirea abuzivă a obligațiilor de serviciu inculpații cu funcții de conducere au prezentat la serviciile de specialitate ale - - cele două contracte la care au anexat însă în mod abuziv numai două anexe și anume cele cu prețuri mai mici cu scopul de a obține facturarea și întocmirea documentațiilor aferente, conform prețurilor mai mici din aceste anexe. Aceste facturi externe cu prețuri mici au fost întocmite și semnate de inculpata care avea această atribuție în calitate de șef birou exporturi și care urmare dispozițiilor date de conducerea realizată de inculpați au fost înregistrate și evidențiate în contabilitatea - -. De asemenea, tot în mod abuziv inculpații au păstrat anexele cuprinzând prețurile mai mari și care erau reale omițând cu știință să le înregistreze în evidențele societății și în baza acestora inculpata a întocmit facturi externe care în mod evident au fost expediate firmei engleze. Aceste facturi întocmite în două variante la prețuri mici și la prețuri mari au aceiași dată și număr și se referă la aceleași tipuri de produse și cantități și sunt atașate la filele 1723-2045,2234-2358, 1414-1461 dosar p). În ceea ce privește plățile s-a stabilit că erau făcute la valoarea mai mică adică conform anexelor false ce conțineau prețuri mai mici și care fuseseră înregistrate la - -. Aceste plăți au fost susținute și certificate toate de inculpații, și care au semnat declarațiile vamale externe, cuprinzând prețurile nereale, evident în mod abuziv prin încălcarea atribuțiilor de serviciu. Prin această exercitare abuzivă a atribuțiilor de serviciu de către inculpați au fost vătămate în mod evident interesele patrimoniale ale părții civile prin aceea că deși mărfurile aveau prețul real mai mare în patrimoniul - - intrau numai plăți făcute în baza facturilor cu prețuri mici ce erau întocmite ca urmare a abuzurilor comise de inculpați. În realitate însă partea civilă ar fi trebuit să primească plata mărfurile livrate partenerului englez conform prețurilor mari care erau reale, ceea ce nu s-a întâmplat. Astfel partea civilă a fost prejudiciată în mod efectiv cu suma de bani ce constituie diferența dintre prețurile mici în baza cărora au fost emise facturi și prețurile mari adevărate nefacturate, rezultând un prejudiciu total în valoare de 62.638,68 lire sterline care la data comiterii faptelor conform documentației constituia echivalentul sumei de 1.509.717.678 lei ROL., instanța de apel a constatat că în fapt probele administrate în cauză au dovedit fără nici o îndoială că în exercitarea atribuțiilor de serviciu inculpații au manifestat comportamente și atitudini nelegale, incorecte constând în încălcarea intenționată a îndatoririlor de serviciu, prin îndeplinirea lor abuzivă ori prin neîndeplinirea unora (emiterea de anexe duble din care una reală alta, avizarea și semnarea ambelor anexe și introducerea acestora separat în circuitul comercial pe două căi, neînregistrarea prețurilor mari reale etc, facturarea la prețuri mici și acceptarea plăților în aceste limite etc) cauzând un prejudiciu dovedit iar în drept acestea întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor reținute de instanța de fond.
Apărările inculpaților, în sensul că nu au semnat facturi ori că nu aveau atribuții în legătură cu circuitul comercial al actelor sunt infirmate chiar de aceste înscrisuri pe care le-au semnat și avizat trimițându-le pe căi nelegale, abuziv în circuitul comercial. De asemenea sunt lipsite de temei toate susținerile inculpaților în sensul că vinovăția lor nu a fost stabilită prin probe. Faptele imputate acestora prin actul de sesizare sunt dovedite prin înscrisurile depuse la dosar coroborate cu atribuțiile de serviciu și cu declarațiile inculpaților.
În ceea ce privește motivul invocat de inculpatul privind neverificarea rechizitoriului sub aspectul legalității și temeiniciei de către procurorul ierarhic superior s-a constatat că nu este fondată. Dispozițiile legale care prevăd obligația de verificare a rechizitoriului sub aspectul legalității și temeiniciei cuprinse de art. 264 alin 3 și 4 cod procedură penală au fost adoptate prin Legea nr. 356/2006 și modificate prin OUG nr. 60 /2006. Anterior intrării în vigoare a acestor acte normative alin.2 al art. 264 ce a fost abrogat prevedea că Rechizitoriul dat de procurorul de la un parchet ierarhic inferior celui corespunzător instanței competente să judece cauza în fond este supus confirmării procurorului de la parchetul corespunzător acestei instanțe." În speță rechizitoriul a fost dat la data de 8 decembrie 2004, când art. 264 alin 2 era în vigoare și fiind emis de Parchetul Curții de apel ce este parchetul ierarhic superior celui corespunzător judecătoriei ca instanță de fond competentă nu trebuia să fie în mod legal supus nici unei confirmări și nici verificării sub aspectul legalității și temeiniciei. Cum la data intrării în vigoare a dispozițiilor modificatoare în cauza de față fusese deja pronunțată sentința penală nr. 976/30-03-2006 rezultă că dispozițiile legale modificatoare nu-și găsesc în mod legal aplicarea. În acest sens Legea nr. 356/2006 pentru modificarea și completarea Codului d e procedură penală în art. III alin. 3 și 4 prevede expres referitor la cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a acestei legi, continuarea judecății de către instanțele competente potrivit cu dispozițiile aplicabile anterior acestei legi iar lucrările efectuate potrivit legii anterioare rămân valabile.
În ceea ce privește motivul de apel privind calificarea juridică greșită formulată de partea civilă instanța a constatat că este nefondat. Astfel potrivit art. 215 înșelăciunea cu prilejul încheierii unui contract constă în inducerea în eroare care trebuie să aibă caracter determinant comisă fie cu ocazia încheierii contractului fie pe parcursul executării acestuia cu scopul obținerii unui folos material injust. Or, în speță contractele încheiate sunt legale și nu sunt consecința unei activități de inducere în eroare. De asemenea executarea acestora a decurs normal. Susținerea că inculpații au luat în interes personal bani cu împrumut de la patronul firmei engleze constituie o afirmație ce nu are la bază suport probatoriu puternic. Această situație a fost presupusă numai ca urmare a aluziilor făcute de patronul firmei engleze care însă nu este credibil deoarece pe de o parte nu a prezentat nici un înscris doveditor al acestui împrumut fiind imposibil ca acesta să fii împrumutat bani unor persoane străine fără acte, persoane care ar fi putut oricând să nu recunoască împrumutul.
Pe de altă parte, acesta nu ar fi putut să ia bani din patrimoniul firmei sale fără justificare ori în acest sens nu există nici o probă aspect ce conduce la concluzia că împrumutul la care se face referire nu este real. Pe de altă parte orice susținere a reprezentantului firmei engleze DUPAY nu poate fi luată în considerare datorită faptului că acesta urmărea realizarea unui interes propriu. Astfel, acestea a primit în toate cazurile anexele cu prețurile mari care fuseseră negociate și deși în acest context cunoștea valoarea reală care era mai mare totuși a achitat de fiecare dată prețuri mai mici. Este evident că acesta avea interesul de a păstra valorile mici și pe de altă parte mai primea de la calculul cu diferența dintre prețul real și cel efectiv plătit. Rezultă astfel că patronul firmei engleze avea interesul de a susține varianta unui împrumut. Cum însă existența acestui împrumut nu a fost dovedită și cum în privința lui există îndoieli instanța va da eficiență principiului conform căruia întotdeauna îndoiala profită inculpatului "in dubio pro reo" și-l va considera inexistent. În speță este posibil să fi existat intenția de a înșela însă nu s-a făcut dovada că aceasta s-a realizat deoarece nu există dovada că inculpații au dobândit profituri. În speță ca urmare a abuzurilor comise de inculpați partea vătămată a fost prejudiciată prin neîncasarea prețului negociat, real pentru cele două contracte. În ceea ce privește înțelegerea inculpaților privind realizarea scopului de a obține plata unui împrumut personal cu mărfuri de la societate se constată că nu au fost dovedite nici existența în realitate a împrumutului și nici a înțelegerii. Împrejurarea că inculpații s-au deplasat în Anglia nu constituie o dovadă a faptului că au primit bani de la patronul englez. acestora este justificată de necesitatea negocierilor pentru încheierea celor două contracte, negociere care a și avut ca finalitate încheierea contractelor. Întocmirea unor documentații duble este ulterioară încheierii contractelor și se circumscrie unui abuz în lipsa elementelor ce caracterizează inducerea în eroare.
În ceea ce privește calificarea juridică a faptului se constată că în cauză înscrisurile întocmite de inculpați sunt simple înscrisuri sub semnătură privată, caz în care lipsind calitatea de înscris oficial dispozițiile art. 289 cod penal nu sunt incidente iar calificare juridică reținută în infracțiunea prevăzută de art. 290 cod penal este corectă în conținutul acesteia fiind absorbit și uzul de fals prevăzut de art. 291 cod penal. De asemenea în cauză nu pot fi reținute ca incidente nici dispozițiile privind delapidarea deoarece privitor la această infracțiune prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpaților soluție împotriva căreia partea civilă nu a exercitat căile legale de atac. De asemenea, sunt nefondate susținerile părții vătămate că prejudiciul este în valoare de 170.000 lei lire sterlina și ar consta în sume de bani luate de inculpați de la patronul firmei engleze și cheltuite în interes propriu, dar restituite prin furnizarea de mărfuri achitate la un preț mai mic, deoarece nu au fost probate aceste împrumuturi și nici că - - a plătit această sumă partenerului englez ori că ar datora o asemenea plată ca urmare a activității infracționale a inculpaților. În speță prejudiciul real și efectiv produs este cel reținut de instanța de fond.
Raportat deci, la lipsa de fundament a apărărilor invocate de inculpați și partea civilă rezultă prima instanță a reținut o stare de fapt corectă și o încadrare juridică corespunzătoare faptelor comise. În cursul procesului penal la data de 6-02-2008 inculpatul a decedat, iar în cauză instanța de apel a introdus moștenitorii acestuia.
Din oficiu instanța a constatat că în raport de data comiterii faptelor respectiv din anul 1999 sunt aplicabile dispozițiile art. 13 cod penal și în raport de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și 290 cod penal termenele de prescripție a răspunderii penale prevăzut de art. 122 cod penal în referire la art.124 cod penal s-au împlinit în cursul celor 10 ani care au trecut de la data comiterii faptelor.
Având în vedere decesul inculpatului și prescripția răspunderii penale a celorlalți doi inculpați instanța a constatat incidența în cauză a cazului de încetare a procesului penal prevăzut de art. 10 lit. "g" cod penal.
În raport de aspectele constatate s-a impus desființarea sentinței apelate cu privire la soluționarea laturii penale a cauzei, neintroducerea în cauză a moștenitorilor și temeiul juridic al obligării inculpaților la cheltuieli judiciare către stat și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței privind menținerea sechestrului asigurător.
În consecință apelurile declarate au fost admise în temeiul art. 379 pct.2 lit. a pr.pen. iar sentința atacată a fost desființată în limitele arătate cu reținerea cauzei spre rejudecare.
Pronunțând o nouă hotărâre, în aceste limite, Tribunalul a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de partea vătămată - - B în infracțiunile prevăzută de art. 215 alin. 1 și 3 cod penal, art. 289 și 291 cod penal.
În temeiul art. 11 punctul 2 lit."b" raportat la art. 10 lit. "g" cod procedură penală a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra persoanelor prevăzută de art. 246 cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 și 13 cod penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal întrucât a intervenit decesul inculpatului.
În temeiul art. 11 punctul 2 lit."b" raportat la art. 10 lit. "g" cod procedură penală și art. 124 cod penal a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpații și pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra persoanelor prevăzută de art. 246 cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 și 13 cod penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.
În temeiul art. 11 punctul 2 lit."b" raportat la art. 10 lit. "g" cod procedură penală și art. 124 cod penal a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpata pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.
În temeiul art. 14 și 346 cod procedură penală și a art. 998 și 1003 cod civil în latura civilă a cauzei inculpații, și au fost obligați în solidar între ei și în solidar cu și în calitate de moștenitori ai inculpatului decedat la plata sumei de 62.634,68 lire sterline și dobânzii bancare aferente acestei sume începând cu luna mai 2000 și până la plata integrală a prejudiciului.
În temeiul art. 192 alin. 1 punctul 2 lit. "a " cod procedură penală pentru inculpatul decedat moștenitorii acestuia și au fost obligați la plata de cheltuieli judiciare către stat pentru fondul cauzei. În baza aceluiași temei și inculpații, și au fost obligați la plata către stat de cheltuieli judiciare.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
În temeiul art. 192 alin. 3 cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva deciziei au formulat recurs inculpații, și, moștenitorul inculpatului decedat, respectiv și recurenta - parte civilă - -
Recurentul - inculpat, prin apărător, a invocat nelegalitatea actului de sesizare a instanței, respectiv faptul că rechizitoriul nu a fost confirmat de prim - procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, că hotărârile date de instanțele inferioare nu au fost motivate, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice fără o motivare suficientă, achitarea a fost dispusă pe un motiv eronat, în cauză fiind incidente prevederile art. 10 lit. d C.P.P. din probe nu rezultă vinovăția inculpatului, nu sunt date din care să rezulte că acesta și-a însușit vreo sumă de bani și nici existența unui prejudiciu.
Și inculpatele și au invocat insuficienta motivare a deciziei recurate, faptul că nu au fost avute în vedere concluziile scrise și au fost respinse neargumentat cererile formulate de inculpate. S-a solicitat în acest sens trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar achitarea inculpatelor pe temeiul prevederilor 10 lit. a
C.P.P.Moștenitoarea inculpatului, respectiv, nu s-a prezentat în instanță și nu și-a motivat recursul.
Reprezentantul părții civile a solicitat admiterea recursului și casarea în parte a decizie, respectiv sentinței recurate sub aspectul laturii civile, apreciind că valoarea însumată a prejudiciului se ridică la 170.000 Euro, sumă cu privire la plata căreia a solicitat obligarea inculpaților în solidar.
Curtea, procedând la analiza recursurilor formulate în raport de motivele de recurs invocate și de actele și lucrările dosarului reține următoarele:
Cu privire la motivul de recurs ce vizează neregularitatea actului de sesizare se observă că prevederea înserată în cuprinsul art. 264 al. 3.C.P.P. respectiv necesitatea verificării rechizitoriului sub aspectul legalității și temeiniciei de către prim procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, a fost introdusă prin modificarea survenită în urma adoptării OUG 60/2006. având în vedere că în cauză rechizitoriul a fost întocmit la data de 08.12.2004 precum și aplicarea principiilor activității, respectiv nerectroactivității legii procedurale penale în sensul că norma de procedură penală aplicabilă este cea aflată în vigoare la data când a început efectuarea actului, apărarea recurentului este vădit nefondată.
Referitor la motivul de recurs invocat atât de recurentul cât și de recurentele și, respectiv insuficienta motivare a hotărârilor pronunțate de instanțele inferioare, nici acesta nu poate fi primit de către instanța de control judiciar. Pentru a putea constata încălcarea dreptului la un proces echitabil, astfel cum acesta este expus în art. 6 in și cum a fost interpretat de jurisprudența Curții Europene este necesar ca instanțele să nu fi răspuns asupra unor cereri, aspecte esențiale, de natură să influențeze soluționarea fondului cauzei. În cauză, primele două instanțe au respectat exigențele impuse de art. 6 din, prezentând argumente ample, cu referire la cazul concret dedus judecății, asupra chestiunilor hotărâtoare pentru rezolvarea fondului cauzei, mai mult instanța de apel a complinit cu privire la unele aspecte motivarea instanței de fond. Împrejurarea că nu s-a răspuns punctual, asupra tuturor apărărilor formulate de către recurenți, nu este de natură să conducă la concluzia că nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil față de inculpați.
Cu privire la temeiul juridic reținut în cauză pentru încetarea procesului penal față de inculpați ( iar nu pentru achitarea acestora, cum în mod greșit a argumentat apărătorul inculpatului ) acesta a fost corect ales, respectiv prevederile art. 10 lit. g p Cod Penal. întrucât a intervenit decesul inculpatului, respectiv a intervenit prescripția specială a răspunderii penale față de ceilalți inculpați. Se mai observă că inculpații față de care a intervenit prescripția răspunderii penale nu au uzat în mod expres de prevederile art. 13. p p. . și nu au cerut continuarea procesului penal însă prin prisma motivelor de recurs care vizează achitarea se poate concluziona că s-a dorit judecarea pe fond a cauzei.
Referitor la situația de fapt reținută atât de prima instanță cât și de prima instanță de control judiciar, Curtea apreciază că aceasta este în deplină concordanță cu probatoriul administrat în cauză, nefiind astfel incident motivul de recurs prevăzut de art. 385 ind. 9 pct. 18. p p. . respectiv comiterea unei erori grave de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare sau de achitare. Situația de fapt nu a fost stabilită numai pe baza declarațiilor de martori, cum în mod nejustificat se invocă de către recurenții - inculpați, ci și pe baza unor înscrisuri, inclusiv extrase de cont bancare și evidențe certificate de reprezentantul firmei engleze, din care rezultă că inculpaților le-au fost remise sume de bani cu titlu de împrumut.
Recursul părții civile este de asemenea nefondat, nefăcându-se nici un fel de dovezi cu privire la prejudiciul invocat de 170.000 lire sterline.
Pentru motivele mai sus expuse urmează a fi respinse toate recursurile declarate în cauză în temeiul prevederilor art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b p Cod Penal. urmând a fi obligați recurenții la plata cheltuielilor judiciare către stat potrivit art. 192 al. 2. p p. .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondate recursurile declarate de recurenții - inculpați, moștenitorul inculpatului decedat, respectiv și recurenta - parte civilă - - B împotriva deciziei penale nr. 149/A/02.04.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul penal nr-.
In conformitate cu dispozițiile art. 192 al. 2. p p. . obligă pe fiecare dintre recurenți să plătească statului câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.12.2009.
Cu opinia separată a domnului judecător în sensul admiterii recursurilor, casarea în parte a decizie penale recurate și a sentinței penale nr. 976 din 30.03.2006 a Judecătoriei Bacău, înlăturarea din dispozitivul acestor hotărâri a prevederilor art. 13 Cp. înlăturarea dispoziției privind obligarea inculpatei la plata despăgubirilor materiale către partea civilă, obligarea inculpatului la plata despăgubirilor către partea civilă numai în ceea ce privește prejudiciul rezultat din încheierea contractului nr. 267/26.07.1999.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
pentru GREFIER,
aflat în concediu medical
GREFIER SECȚIE
Red. -
Red. A-,
Red. -
2 ex. -
29.12.2009
OPINIA SEPARATĂ
A DOMNULUI JUDECĂTOR - -
Opinia majoritară privește elemente particulare în soluționarea cauzei de către primele instanțe, elemente care nu modifică situația de fapt corect reținută în hotărârile judecătorești atacate, ci aplicarea dispozițiilor legale materiale și procedurale la activitatea infracțională descrisă ca fiind comisă de fiecare inculpat în parte.
1) În cuprinsul hotărârilor supuse controlului judiciar nu se fac referiri la cauzele reținerii prevederilor art.13 Cod penal în ceea ce privește încadrarea juridică a infracțiunii prevăzute de art.246 Cod penal.
Luând în considerare singura mențiune cuprinsă în actul de sesizare, respectiv nereținerea infracțiunii prevăzute de art.2481Cod penal, în opinia minoritară se apreciază că, atâta timp cât textul incriminator al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor nu condiționează existența caracterului penal al faptei de un anumit cuantum al prejudiciului, prevederile art.13 Cod penal nu sunt aplicabile, tratamentul sancționator fiind același și la data faptelor și la data pronunțării condamnărilor.
2) Infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art.290, al.1 Cod penal, este una de pericol, aceasta consumându-se la data folosirii sau încredințării înscrisului fals spre folosire, în vederea producerii de consecințe juridice, fără a fi nevoie de alte cerințe pentru existența urmării imediate a săvârșirii faptei, starea de pericol rezultând din însăși materialitatea ei.
Inculpata a fost trimisă în judecată pentru această infracțiune, activitatea sa limitându-se la întocmirea de facturi externe ce conțineau date nereale, ceea ce nu a cauzat în sine un prejudiciu părții civile.
Având în vedere caracterul accesoriu al acțiunii civile exercitate în procesul penal, eventualul prejudiciu reținut în sarcina oricărui inculpat trebuie să-și aibă izvorul în infracțiunea comisă de acesta, iar nu prin completarea cu alte fapte săvârșite de alți coinculpați. În lipsa extinderii procesului penal pentru alte fapte, stabilirea unei răspunderi juridice ce transcede activității infracționale reținute în sarcina inculpatei apare ca nelegală, și în acest caz fiind incident cazul de casare prevăzut de art.3859, pct.171Cod pr.penală.
3) Situația inculpatului, respectiv a moștenitorului acestuia, recurenta, diferă de cea a coinculpaților și prin aceea că nu a luat parte la primul împrumut acordat în anul 1998 ultimilor doi, la dosar neexistând probe că ar fi avut cunoștință de faptele ilicite comise de aceștia.
Atribuțiile de serviciu, îndeplinite până la data deplasării în Marea Britanie, în luna noiembrie 1999, pentru comenzile din anul 2000, aferente contractului nr.267/26.07.1999, nu pun în evidență încălcarea acestora cu știință, cerință obligatorie pentru tragerea sa sau a moștenitorilor săi la răspundere juridică penală sau civilă.
În concluzie, opinia minoritară consideră că vinovăția inculpatului decedat, nu este probată în raport de prejudiciul produs prin apariția primului contract nr.118/11.08.1998 și emiterea actelor contabile primare în baza cărora s-au făcut plățile către partea civilă, obligarea moștenitorilor la repararea prejudiciului fiind justificată doar în ceea ce privește al doilea contract.
JUDECĂTOR,
Tehnored.- Adr. - 2 ex.
04.01.2010
Președinte:Arin Alexandru MengoniJudecători:Arin Alexandru Mengoni, Silviu Anti, Monica
