Abuz în serviciu contra intereselor publice (art.248 cod penal). Decizia 818/2009. Curtea de Apel Iasi

Comentarii

0

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 818

Ședința publică de la 15 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Maria Cenușă

JUDECĂTOR 2: Otilia Susanu

JUDECĂTOR 3: Daniela Dumitrescu

Grefier - -

Ministerul Public reprezentat prin procuror

Pe rol judecarea recursurilor penale, avand ca obiect "abuz in serviciu contra intereselor publice (art.248 Cod penal)", declarate deMINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE INALTA C DE CASATIE SI JUSTITIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE - Serviciul Teritorial Iașiși inculpatul, fiul lui si, nascut la 13.04.1957 in com., jud. V, domiciliat in I, str. -. - nr.26, jud. I, impotriva deciziei penale nr.208 din data de 15.04.2009 pronuntata de Tribunalul Iași, in dosarul penal nr-.

La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta inculpatul recurent asistat de avocat - - aparator angajat din cadrul Baroului de Avocati I, lipsă fiind reprezentantul partii vatamate intimate.

Procedura de citare este legal indeplinita.

S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care;

Avocat - depune, in sedinta publica, imputernicirea avocatiala și motivele de recurs formulate in scris, care se ataseaza la dosarul cauzei.

Nemaifiind cereri de formulat, instanta apreciaza cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea recursurilor.

Reprezentanta Ministerului Public avand cuvantul in sustinerea recursului său, arată că, a declarat recurs impotriva deciziei penale nr.208 din 15.04.2009 pronuntata de Tribunalul I si implicit impotriva sentinței penale nr.2332 din 25.07.2008 a Judecatoriei I, consideră că sunt netemeinice sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului si modalitatii stabilita pentru executarea pedepsei.

exprimă opinia că, raportat la faptele concrete comise de inculpat și față de impactul social negativ generat in societate de faptele acestuia, s-ar fi justificat aplicarea unei pedepse in cuantum orientat spre maximul special si cu executarea in regim de detenție, care să contribuie la reeducarea sa in sensul reconsiderării atitudinii de sfidare a legii si a valorilor sociale protejate de aceasta si la adoptarea unei conduite sociale corecte.

Precizează că, a dezvoltat pe larg in scris in motivele de recurs, solicită a fi reținute cele scrise. Față de considerentele expuse, concluzionează că modalitatea suspendării executării pedepsei de 3 ani inchisoare cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicată inculpatului nu este potrivită pentru reeducarea acestuia și solicită a se dispune executarea in regim de detenție a pedepsei cu inchisoarea aplicată inculpatului. Solicită admiterea recursului.

Avocat - avand cuvantul, sustine că, va pune concluzii pe recursul inculpatului, cu trimitere la recursul parchetului.

Prin hotărârile recurate, atât instanta de fond cat si cea de apel au comis o eroare gravă de fapt, avand drept consecință pronunțarea unor soluții greșite de condamnare a inculpatului, situație incidentă cazului de casare prevazut in art.385 ind.9 alin.1 pct.18 Cod procedura penala.

Inculpatul a fost condamnat pentru o pretinsă activitate infractionala de "abuz in serviciu contra intereselor publice" și "fals intelectual" fără să existe la dosarul cauzei probe care să conducă la stabilirea fără dubiu si dincolo de orice indoială rezonabilă a vinovăției acestuia.

A se observa că ansamblul probator administrat in cursul cercetarii judecatoresti, reverificat de catre instanta de apel, atestă că faptele "asimilate infractiunilor de corupție" și "in legătură directă cu infractiunile de corupți" nu-i pot fi imputate inculpatului intrucat sunt lipsite de mai multe elemente constitutive ale infractiunilor de bază, astfel, sub aspectul laturii subiective a infractiunii de "abuz in serviciu contra intereselor publice", solicită a se constata că lipsește intenția inculpatului, in sensul că indeplinirea defectuoasă de catre funcționarul vamal a actului de vămuire a autoturismului cetățeanului G, nu s-a făcut cu știință.

Instanța de fond a stabilit vinovăția inculpatului fără a analiza dacă a existat o eventuală intenție calificată de scop, apreciind insă in motivarea sentinței faptul că inculpatul nu a efectuat un control vamal corespunzator in conditiile in care "autovehicolul cetățeanului avea aplicate pe geamurile portierelor și ale hayonului, folie inchisă la culoare", care nu permitea vizualizarea interiorului, intr-un mod care să excludă posibilitatea aflării in autovehicul a unor bunuri".

Instanta de control judiciar a invocat in motivarea deciziei penale "comportamentul ulterior al inculpatului", când s-a făcut supracontrolul și s-au descoperit țigările, ce ar fi relevat că acesta nu si-a indeplinit, cu știință, atributiile de serviciu in mod corespunzator, creionând in acest sens o interpretare diferită a situației de fapt, reținând pasaje desprinse din declaratiile unor martori, rupte dintr-un context mai larg a aspectelor evidențiate, in dezacord cu realitatea imprejurarilor constatate in actele și lucrarile dosarului.

Astfel, nu a fost analizată intenția inculpatului in raport cu imprejurarile reținute sub aspectul savarsirii infractiunii de "abuz in serviciu" prin prisma urmatoarelor probatorii evidente administrate in cursul cercetarii judecatoresti.

Potrivit martorului - șeful de tură la Vama, inculpatul nu și-a dat seama de existența și, implicit, conținutul bagajelor cetățeanului G datorită foliei aplicată pe geamurile din spate a autoturismului care nu permitea a fi observate din exterior gențile acoperite cu o pătură, disimulate in interiorul mașinii, ca și cum ar fi fost o continuare a banchetei din spate.

aplicată pe geamurile autovehiculului cetățeanului necesita un control mai atent inclusiv din partea polițistului de frontieră care acționa "in echipă unică cu lucrătorul vamal", martorul ce intrase primul in contact cu cetățeanul pentru a-i verifica documentele, cel putin sub aspectul prezenței altor persoane in habitaclul autoturismului.

Inculpatul nu a luat la cunostinta de existenta unor suspiciuni față de G implementate in sistemul informatizat ( și ) al Poliției de frontieră, in care erau evidențiate toate intrările/ieșirile in și din țară ale cetățeanului, precum si faptul că era dat in consemn pe linia traficului de țigări. Aceste aspecte, potrivit declaratiilor martorilor audiați in prezenta cauză, erau cunoscute in exclusivitate doar de catre șeful,.

Inculpatul, făcând parte din echipa unică de control din ziua de referință, nu a fost atenționat in prealabil de șeful echipei de control, polițistul de frontieră, care a fost informat in prealabil de șeful său, despre existența vreunui risc in ceea ce privește intrarea in țară a cetățeanului.

La nivelul Direcției Regionale Vamale I cetățeanul G nu ridica suspiciuni, nu figura in baza de date cu incălcări ale reglementărilor legale in vigoare intrucat potrivit documentelor existente la Biroul Vamal acesta nu figura cu contravenții vamale.

Inculpatul nu a fost solicitat de catre polițistul de frontieră (, șeful echipei de control) care a ridicat documentele cetățeanului pentru a fi verificate, să procedeze la efectuarea unui control vamal amănunțit in condițiile in care, potrivit declarației martorului (superiorul polițistului de frontieră), acesta observase bagaje voluminoase in mașină insă nu solicitase deschiderea portierelor, cel puțin pentru a verificată prezența altor persoane in situația in care geamurile nu erau transparente și nu permiteau vizualizarea clară a interiorului autoturismului.

Inculpatul nu avea relații apropiate cu G sau cu alți colegi din vamă, potrivit declarației martorului - superiorul pe linie profesională al inculpatului - pentru a i se putea reține astfel inculpatului un anumit interes, motivat, legat de fapta cetățeanului de a introduce in țară mărfuri nedeclarate.

Sub aspectul laturii obiective a infractiunii de "abuz in serviciu contra intereselor publice", solicită a se constata că lipseste urmarea imediată determinată de o eventuală tulburare insemnată a bunului mers al autorității vamale ori producerea unei pagube patrimoniului acestei instituții, cu precizarea că nu există nici măcar prejudiciu material in prezenta cauză.

Sub aspectul laturii obiective a infractiunii de "abuz in serviciu contra intereselor publice", neindeplinirea sau indeplinirea defectuoasă a actului trebuie să cauzeze o tulburare insemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat din cele prevăzute de art.145 Cod penal sau o pagubă patrimoniului acesteia. Prin urmare, nu orice incălcare a indatoririi de serviciu determină angajarea răspunderii penale a funcționarului, ci numai dacă se concretizează in vreuna dintre consecințele prevazute de lege.

In cauza de față se va constata că nici măcar nu s-a produs vreun prejudiciu material prin faptele sesizate la data de 14.08.2006 și cu atât mai mult nu a fost afectat bunul mers al instituției in care iși desfășura activitatea inculpatul.

In conditiile in care instanța de fond a luat act că presupusa parte vătămată, Ministerul Finanțelor Publice (prin ), Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Regională Vamală, nu s-a constituit parte civilă in cauză și instanța de apel ar fi putut constata in baza acelorași inscrisuri depuse la dosarul cauzei, că nu s-a produs vreun prejudiciu prin faptele sesizate la data de 14.08.2006 in legatură cu neefectuarea controlului vamal corespunbzator și nici nu a fost afectat bunul mers al instituției in care isi desfășura activitatea inculpatul.

Prin adresa nr.25071/22.01.2007, Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția regională Vamală I și-a precizat punctul de vedere in legătură cu inexistența presupusului prejudiciu, in sensul că acesta ar fi existat doar in conditiile in care fapta de sustragere de la controlul vamal nu ar fi fost constatată și sancționată; or, in cazul de față marfa nu a părăsit teritoriul vamal, unde s-a procedat la confiscarea pachetelor de țigări nedeclarate și aplicarea sancțiunilor contravenționale. Aceste activități au fost efectuate și constatate chiar de către inculpatul care a și intocmit actele de constatare și sancționare in calitatea sa de participant la supracontrolul autovehicolului.

Față de aceste imprejurări rezultate din actele și lucrările dosarului solicită a se constata că prin fapta inculpatului nu s-au produs consecințele prevăzute de lege - pagube patrimoniului vreunei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art.145 Cod penal și nici nu a fost stânjenită funcționarea normală și eficientă a acestora - pentru a se putea constata existența laturii obiective a infracțiunii.

Pentru existența infracțiunii prevazuta si pedepsita de art.13 ind.2 din Legea nr.78/2000, este necesar ca prin savarsirea vreuneia dintre infractiunile de "abuz in serviciu", funcționarul public să obțină pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial.

In urma administrarii probatoriului in cauza de față se constată că faptele săvârșite de inculpatul, in calitate de lucrător vamal nu pot fi circumscrise infractiunii prevăzută și pedepsită de art.13 ind.2 din Legea nr.78/2000 intrucât nu există probe la dosarul cauzei care să ateste că inculpatul, aflat in exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, in indeplinirea defectuoasă a actului, ar fi obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial.

In mod greșit s-a reținut in considerentele hotărârilor criticate că inculpatul, nerealizând controlul vamal efectiv asupra bunurilor aparținând cetățeanului G, ar fi obținut pentru acesta un avantaj patrimonial "acest scop fiind realizat in momentul părăsirii de către mașina basarabeanului a locului situat la punctul de control neavând relevanță faptul că nu s-a ieșit din perimetrul ".

de specialitate definește "avantajul" ca fiind "folosul - material sau moral - obținut de funcționarul public, in plus, in raport cu altul, prin săvârșirea infractiunii de abuz in serviciu" (; Infracțiunile de corepție și cele asimilate sau in legătură cu acestea; Ed.; B 2004; pag.241).

In interpretarea dată de ambele instanțe avantajului patrimonial pe care l-ar fi obținut inculpatul "pentru cetățeanul G" nu se poate ințelege câștigul material, profitul sau beneficiul care ar fi putut imbunătăți in final situația patrimonială a funcționarului.

In concluzie, obținerea avantajului conditionează existența infractiunii prevăzută și pedepsită de art.13 ind.2 din Legea nr.78/2000; or, in cazul de față nu există probe care să ateste că inculpatul ar fi obținut vreun folos material sau moral, astfel cum este definit avantajul patrimonial sau nepatrimonial, de pe urma indeplinirii defectuoase a atribuțiilor de serviciu in legătură cu efectuarea controlului vamal asupra autoturismului cetățeanului

Referitor la existența concursului real intre infracțiunea de "abuz in serviciu contra intereselor publice" și infracțiunea de "fals intelectual", cu raportare la dispozițiile legii speciale (Legea nr.78/2000), solicită a se observa că practica judiciară și literatura de specialitate au statuat inexistența aplicării prevederilor art.33 Cod penal intre cele două infracțiuni.

Dacă prin rechizitoriu a fost trimis in judecată pentru săvârșirea infracțiunii de "abuz in serviciu" prevăzută in art.248, al cărei subiect activ este un funcționar, iar latura obiectivă este caracterizată prin indeplinirea, cu știință, in mod defectuos a atribuțiilor ale de serviciu consideră că pe aceeasi șituație de fapt, in actul de sesizare a instanței nu mai putea fi reținută și infracțiunea de "fals intelectual" săvârșită de inculpat in aceeași calitate de funcționar aflat in exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, in condițiile in care ambele infractiuni cuprind aceleași trăsături de bază in conținutul lor, având inclusiv aceeași incadrare juridică.

Ca atare, față de ansamblul probatoriului administrat, apreciază că infracțiunea de "fals intelectual" este absorbită de conținutul infracțiunii de "abuz in serviciu contra intereselor publice" și drept urmare, in cauza de față, prevederile art.248 Cod penal nu pot fi incidente in condițiile concursului real cu cele ale dispozițiilor art.289 Cod penal.

Față de motivele invocate solicită ca in conformitate cu dispozitiile art.385 ind.15 pct.2 lit.b Cod procedură penală admiterea recursului, casarea hotararilor invocate și a se dispune achitarea inculpatului de sub invinuirea săvârșirii infractiunilor de "abuz in serviciu contra intereselor publice" prev. de art.13 ind.2 din Legea nr.78/2000 raportat la art.248 Cod penal și "fals intelectual" prev. de disp. art.17 lit.c raportat la art.18 alin.2 din Legea nr.78/2000 și raportat la art.289 alin.1 Cod penal in baza disp. art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 alin.1 lit.d Cod procedură penală.

In ceea ce privește recursul declarat de solicită respingerea acestuia, a se avea in vedere că motivele au fost identice cu cele sustinute in faza apelului, iar instanța de control judiciar in mod argumentat, prin decizia criticată, le-a respins, și față de concluziile pe care inculpatul le-a pus, concluzii de achitare in ceea ce priveste neintrunirea elementelor constitutive ale celor două infractiuni, solicită a fi primite concluziile sale, a se admite recursul inculpatului și respingerea recursului reprezentantului ca nefondat.

Reprezentanta Ministerului Public avand cuvantul in recursul inculpatului, solicită, față de motivele de recurs formulate de acesta, de actele și lucrările dosarului, respingerea recursului in temeiul disp. art.385 ind.15 pct.1 Cod procedura penala. Consideră că hotararea de condamnare se fundamentează temeinic pe probele făcute pe tot parcursul urmaririi penale, și are in vedere inscrisuri, declarații de martori, in mod deosebit declarația martorului G, cât mai ales declarațiile lucrătorilor vamali ai Poliției de Fronitieră care, prezenți la fața locului la data comiterii faptelor, au perceput nemijlocit modul in care au fost comise infractiunile.

Apreciază că, in mod corect prima instanță a constatat că inculpatul a comis faptele cu vinovăție.

In ceea ce privește existența prejudiciului, face referire la adresa Direcției Vamale existentă la dosarul cauzei, care dovedește că bugetul statului a fost păgubit prin faptele inculpatului, că lucrătorul vamal nu a respectat atribuțiile de serviciu, prejudiciul cauzat este de 17.119,2466 lei, reprezentand contravaloarea a peste 5000 de pachete de tigari "" care, practic au fost lasate cetățeanului prin neefectuarea acelui control in mod voit, cu știință, deci au fost lăsate in beneficiul acestui martor. Intrucat prejudiciul a fost recuperat, nu s-a mai constituit parte civila in procesul penal.

Apreciaza recursul formulat de inculpat ca fiind nefondat si solicită respingerea.

Avand ultimul cuvant inculpatul recurent precizează că este de acord cu concluziile puse de catre aparatorul său.

Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.

Ulterior deliberarii,

CURTEA DE APEL

Prin sentința penală nr. 2332/25.07.2008 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul cu nr- s-au dispus următoarele:

Au fost respinse cererile de schimbare a încadrării juridice reținute în rechizitoriu, formulate de inculpat, prin apărătorii aleși, și de instanță.

A fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 13.04.1957 în comuna, județul V, CNP--, domiciliat în I,-, lucrător vamal la Vama, studii 12 clase, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, cetățenie română, religie ortodoxă, fără antecedente penale,la următoarele pedepse:

- 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de " abuz în serviciu contra intereselor publice" prevăzută de art.13²din Lg.78/2000, raportat la art.248 alin.1 Cod penal, raportat la art.17 lit. d, 18 alin.1 din Lg.78/2000;

- 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "fals intelectual" prevăzută de art.289 alin. 1 Cod penal raportat la art. 17 lit. c, 18 alin.1 din Lg.78/2000.

În baza art.33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa mai grea de 3 (trei) ani închisoare.

I s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza II și lit. b Cod penal, pe durata și în condițiile stabilite de art. 71 Cod penal.

În baza art.86¹Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate, sub supraveghere, stabilindu-se un termen de încercare, în condițiile art. 86²Cod penal, de 6 ani.

În baza dispozițiilor art. 86³Cod penal a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare ce i-a fost stabilit, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere (prevăzute de art. 86³alin.1 lit. a - d din Codul penal), respectiv:

- să se prezinte la datele fixate, respectiv în ultima zi de joi a fiecărei luni, la judecătorul delegat din cadrul Biroului de Executări Penale din cadrul Judecătoriei Iași, organ desemnat de instanță cu supravegherea lui;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a dispus ca o copie de pe sentința penală apelată, la rămânerea definitivă a acesteia, să fie comunicată Biroului Executări Penale din cadrul Judecătoriei Iași, desemnat cu supravegherea inculpatului, conform dispozițiilor art. 86³alin.2 din Codul penal, în vederea supravegherii executării obligațiilor stabilite de instanță, dar si a respectării de către acesta a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege, în conformitate cu dispozițiile art. 86³alin. 4 din penal, pentru luarea măsurii prevăzute in art. 86⁴alin. 2 din Codul penal.

A fost atenționat inculpatul asupra prevederilor art. 86⁴alin.1 și 2 din Codul penal, privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza dispozițiilor art. 71 alin. 5 din Codul penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a dispus suspendarea și a executării pedepsei accesorii, constând în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a teza II și lit. b Codul penal.

În baza art.348 Cod procedură penală s-a dispus anularea mențiunilor false efectuate în Registrul de evidență a autovehiculelor intrate în țară, de către inculpat, în ziua de 14.08.2006, în ceea ce privește " controlului "- " " și "Rezultatul controlului "- " Liber de vamă", referitor la autovehiculul cu număr de înmatriculare UN AO 746.

S-a luat act că partea vătămată Ministerul Finanțelor Publice, prin - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională Vamală I, cu sediul în I, b-dul. - - nr.10, nu s-a constituit parte civilă în cauză.

S-a luat act că inculpatul a avut apărător ales.

În baza art.191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare avansate în cauză.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Iași a reținut următoarele:

" Prin rechizitoriul nr.48/P/2007 din data de 13.09.2007 al - Serviciul Teritorial Iașis -a pus în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de "abuz în serviciu contra intereselor publice" prevăzută de art. 13²din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 alin. 1 din Codul penal, raportat la art. 17 lit. d și 18 alin. 1 din Legea nr.78/2000 și "fals intelectual" prevăzută de art. 289 alin. 1 din Codul Penal raportată la art. 17 lit. c și 18 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, ambele cu aplicarea prevederilor art. 33 lit. a din Codul Penal (fapte săvârșite la data de 14.08.2006).

Prin același rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunii de "abuz în serviciu"prevăzută de art.13²din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248 alin. 1 din Codul penal și la prevederile art. 17 lit. c și 18 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 (fapta săvârșită la 10.08.2006).

În fapt, în actul de sesizare al instanței, s-a reținut că, la data de 14.08.2006, inculpatul, în calitate de lucrător vamal la Biroul Vamal, și-a îndeplinit cu știință, în mod defectuos, atribuțiile de serviciu, permițându-i numitului G, cetățean cu dublă cetățenie, să treacă de controlul vamal, având în autoturism cantitatea de 5.750 pachete de țigări marca "" în valoare de 17.119,2466 lei. Totodată, s-a mai reținut că inculpatul a consemnat, în fals, în registrul de evidență faptul că a efectuat verificarea autoturismului, prin sondaj, scriind mențiunea "liber de vamă".

Pentru a se reține această situație de fapt, au fost avute în vedere următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de constatare ( V1, filele 11-12);dovada de reținere a bunurilor în vederea confiscării ( V1, fila 13); procesele-verbale de ridicare de înscrisuri și telefon (V1, filele 15-16); procesul-verbal de citire a memoriei cartelei și telefonului (V1, filele17-18); adresa Centrul de Contact G privind bunurile declarate de G la ieșirea din M (V1, filele 19-26); adresa și procesul verbal de citire privind traficul convorbirilor (V1, filele 27-31); nota de constatare întocmită de I (V1, filele 32-41); copiile după registrul de evidență (V1,filele 42-53); adresa prin care s-a comunicat valoarea prejudiciului și fișa postului referitoare la atribuțiile de serviciu ale învinuitului (V1, filele 54-62); datele privind alte fapte de natură contravențională sau penală, săvârșite de G și, ( V1, filele 63-90); situația traficului înregistrat în, pe sensul de intrare în România, în ziua de 14.08.2006 (V1, filele 91-109); situația intrărilor/ieșirilor lui G în/din țară ( V1,filele 110-122); copia tabelului cu numerele de telefon ale personalului vamal ( V1, filele143-144); adresa VIp rivind prejudiciul și alte precizări - nota de constatare, note explicative, rapoarte (₂filele 1-45); copiile după procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor și adeverința de reținere a bunurilor (_2,filele19-20); fotografiile mașinii și ale țigărilor aflate în aceasta (₂, filele 21 - 29); situația intrărilor/ieșirilor în/din România privindu-l pe G, în intervalul 01.01.2006 - 14.08.2006 (₂, filele 32-43); adresa privind sistemul de supraveghere (₂, fila 47); documentele privind metodologia de lucru pentru lucrătorii vamali (₂, filele 48-50, 52-92); dosarul nr. 11 D/P/2007 al I privindu-l pe cercetat pentru "abuz în serviciu", declinat în favoarea I (₂, filele 93-110); declarațiile martorului G (V2, filele 111-128); declarațiile martorului (_2,filele 129-131); declarațiile lucrătorilor vamali, (₂, filele132-135); declarațiile polițiștilor de frontieră, (_2,filele 136-147); procesul-verbal de confruntare (₂, filele 148-152); declarațiile olografe ale învinuitului (₂,filele -); declarațiile învinuitului - interogatorii, (₂, filele160-162,165-167); procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală(₂, fila 168).

În cursul cercetării judecătorești au fost ascultați: inculpatul și martorii din lucrări, GH. -, și.

Din analiza probelor administrate în cauză, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 14.08.2006, în jurul orelor 17³⁰, autoturismul cu numărul de înmatriculare UN AU 746, condus de cetățeanul G, s-a prezentat în punctul de trecere a frontierei, pentru a intra în România. După efectuarea controlului documentar și vamal, autoturismul s-a deplasat spre intrarea în țară, fiind însă oprit la barieră de către poliția de frontieră, în scopul efectuării unui supra-control. Cu această ocazie, s-au descoperit în interiorul autoturismului 5.750 pachete de țigări marca "", bunuri nedeclarate la controlul vamal.

Verificându-se modul în care s-a efectuat controlul de frontieră, s-a stabilit că, în Registrul de evidență a autovehiculelor intrate în țară, autovehiculul cu numărul de înmatriculare UN AU 746 fost înregistrat la categoria Autoturism, având o singură persoană la bord, la rubrica controlului s-a bifat ca modalitate de control, iar în coloana Rezultatul controlului fost completată rubrica Liber de vamă. Potrivit coloanei Lucrător vamal, verificarea autoturismului a fost efectuată de învinuitul.

În ziua de 14.08.2006, inculpatul, lucrător vamal la., efectua - conform ordinului de serviciu - controlul vamal al autovehiculelor care intrau în țară.

În jurul orei 17³⁰, autoturismul cu nr. de înmatriculare UN AU 746, condus de numitul, s-a prezentat la punctul de trecere a frontierei, intrând pe a treia. Lucrătorul de la poliția de frontieră, agentul-șef adjunct, i-a făcut semn să înainteze pentru efectuarea controlului. S-a îndreptat spre autovehic și a luat de la documentele personale ale acestuia și cele ale autoturismului. Controlul s-a efectuat de către echipa unică din care mai făcea parte alături de el, inculpatul. Potrivit atribuțiilor de serviciu stabilite de ordinul de serviciu și fișa postului, martorul trebuia să verifice documentele autoturismului și ale persoanei, precum și prezența în autovehicul a unor persoane, în vreme ce inculpatul trebuia să efectueze controlul vamal al bunurilor persoanelor fizice, potrivit atribuțiile stabilite prin fișa postului nr. 104/2006.

În cadrul acestor atribuții, martorul a preluat documentele, a "vizualizat interiorul autovehiculului", potrivit propriilor declarații date atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața judecătoriei. Martorul a precizat că, deși pe geamuri era lipită o folie închisă la culoare, aceasta permitea să se vadă în interiorul mașinii, în caz contrar, potrivit dispozițiilor Codului Rutier Român, neputând să i se permită accesul în România. Martorul a mai precizat că, datorită modelului autovehiculului, putea vedea inclusiv în portbagaj.

În acest timp inculpatul a stat de vorbă cu martorul G, fără ca să poată preciza ce anume discutau cei doi. În ceea ce privește locul unde se aflau cei doi, martorul a arătat, în cursul urmăririi penale, faptul că inculpatul se afla lângă el și Gpe trei(declarațiile din 6.01.2007- fila 142, 5.03.2007-fila 144 dosar urmărire penală) pentru ca, la 12.03.2007, cu prilejul confruntării realizate cu inculpatul, să arate că era prezentîntre trei și patru, iar în cursul cercetării judecătorești, la 25.07.2008, să declare că, în tot timpul în care a luat actele și a vizualizat interiorul autovehiculului, inculpatul-a aflat în partea dreaptă a autovehiculului. În mod constant martorul a arătat că inculpatul discuta cu Aceste susțineri ale martorului, referitoare la locul unde se afla inculpatul, sunt de natură a crea convingerea că stătea lângă autoturismul martorului, în imediata vecinătate a acestuia.

După ce a înscris în evidență datele martorului G și ale autovehiculului, deplasându-se în cabina de control, C-tin a revenit la autovehicul și l-a întrebat pe inculpat dacă a efectuat controlul vamal, la răspunsul afirmativ al acestuia restituind actele. În mod obișnuit, lucrătorul vamal permite părăsirea pistei de control prin acționarea barierei. Despre barieră, martorul a arătat că nu poate preciza dacă aceasta funcționa sau nu în acea zi.

Spre deosebire de acest martor, martorul Gaa rătat, după cum s-a reținut în procesul verbal încheiat la 14.08.2006, că, după ce a primit actele de la polițistul de frontieră, inculpatul care efectua controlul la o mașină aflată pe alăturată, s-a apropiat de mașină, l-a întrebat dacă deține țigări, el declarând că are două cartușe, s-a uitat superficial în interiorul mașinii, după care i-a permis să plece.

În declarația dată în aceeași zi, martorul a arătat că inculpatul s-a apropiat de mașină și, fără a-l întreba nimic, a trecut mai departe spre o altă mașină. A primit actele de la polițistul de frontieră, care i-a spus că nu are probleme din acest punct de vedere și că poate pleca, astfel că s-a îndreptat spre ieșire.

Ulterior, la 15.08.2008, într-o nouă declarație olografă, martorul a arătat că inculpatul s-a apropiat de mașină, s-a uitat în interiorul acesteia, l-a întrebat dacă are ceva de declarat și, la răspunsul lui negativ, i-a făcut semn că poate pleca.

În toate celelalte declarații date în cursul urmăririi penale martorul a arătat că inculpatul a privit din exterior în interiorul mașinii, fără deschide portierele sau hayonul (portbagajul) și l-a întrebat dacă are ceva de declarat. A plecat după ce polițistul i-a adus actele. Martorul a încercat să explice faptul că inculpatul nu i-a verificate gențile, care erau " la vedere ", prin aceea că fiind sezonul legumelor, se putea gândi că acestea conțin legume.

În fața judecătoriei, la termenul din 2.06.2008, martorul, după ce a arătat că își menține declarațiile date în cursul urmăririi penale, care exprimă adevărul, a relatat că inculpatul a trecut spre o mașină de pe doi la o distanță de 2-3 de mașina lui, întrebându-l dacă are ceva de declarat, Polițistul de frontieră i-a restituit pașaportul și i-a spus că poate pleca. Este posibil ca inculpatul să fi intenționat să efectueze controlul. Cu acest prilej, martorul a arătat că mașina avea aplicate pe geamuri o folie neagră care nu permitea vizualizarea interiorului, gențile conținând țigările fiind așezate între scaunele din față și bancheta din spate, iar o parte în portbagaj. Martorul a mai arătat că nu a vorbit niciodată cu inculpatul la telefonul mobil. Doar, ulterior, a aflat de la soția lui că ar fi discutat cu inculpatul telefonic legat de niște ardei pe care ar fi trebuit să îi aducă.

doi martori au prezentat două variante parțial diferite referitor la cele întâmplate cu prilejul efectuării controlului vamal.

În vreme ce martorul a arătat că inculpatul asistat la controlul documentelor, s-a aflat lângă mașină și a vorbit cu martorul G, confirmând, la întrebarea sa, efectuarea controlului vamal, martorul Gas usținut, inițial, că inculpatul s-a uitat prin geamuri în interiorul mașinii și l-a întrebat dacă are ceva de declarat, pentru ca, ulterior, să susțină că, de fapt, inculpatul a trecut la o distanță de 2-3 de autovehicul și că nu ar fi putut vedea ce se află în mașină datorită foliilor închise la culoare, aplicate pe geamuri.

Judecătoria a avut în vedere situația specială în care se află ambii martori. Astfel, pe de o parte, martorul făcea parte din echipa de control, alături de inculpat, având posibilitatea ca, în situația în care ar fi constat o neregulă, să solicite efectuarea unui control amănunțit iar, pe de altă parte, martorul G este persoana asupra căreia s-au găsit țigările și care, pentru a evita stabilirea unei eventuale înțelegeri între el și inculpat ce ar fi creat premisele unei cercetări penale și asupra sa, avea tot interesul să diminueze vinovăția acestuia. Este de remarcat că, sub aspectul modului în care s-a efectuat controlul vamal, declarațiile acestor doi martori și ale inculpatului sunt singurele care pot reflecta acest moment.

Referitor la modul cum s-a desfășurat controlul propriu-zis, inculpatul a arătat că, în timp ce efectua controlul unui autovehicul aflat pe patru, a sesizat că se afla cu autoturismul cu nr. de înmatriculare UN AU 746 pe 3. De la aproximativ 3 de la autovehiculul pe care îl controla, l-a întrebat dacă are ceva de declarat. Inculpatul a susținut că, dat fiind traficul aglomerat din acele momente (aflându-se singur pe pistele de intrare în țară, martora fiind în sediul vămii) și-a propus să efectueze controlul autovehiculului martorului la finalizarea controlului pe care îl realiza, însă Gap lecat de pe pistă fără acordul lui, ceea ce l-a determinat să meargă în cabină și să completeze în registru, bifând din reflex rubricile "control prin sondaj" și "liber de vamă".

Sub aspectul conținutului declarațiilor date de inculpat în cursul urmăririi penale și în fața judecătoriei, acestea s-au nuanțat în timp în sensul că inculpatula completatcele arătate inițial. Astfel, dacă,în declarația dată la 22.05.2006, în prezența apărătorului, inculpatul a arătat că, văzând autovehiculul condus de G plecând, a intrat în cabină, a bifat din reflex rubricile menționate, apoi a ieșit cu intenția de a anunța șeful de tură despre situația creată, observând că martorul fusese deja oprit, mai înainte de ieșirea din, ulterior, la 20 februarie 2007, arătat că, văzând plecarea autovehiculului, a strigat la polițistul de frontieră să îl oprească mai înainte de a intra în cabină, iar la 25.07.2007 a declarat că a strigat după bifarea rubricilor. În fața instanței,la 11.02.2008, inculpatul a arătat că nu s- apropiat de autovehiculul inculpatului, l-a văzut plecând, a intrat în cabină completând registrul, după care, ieșind l-a întrebat pe C-tin de ce a plecat G, martorul răspunzându-i că a crezut că efectuase controlul.

Cu acest prilej, inculpatul nu a mai amintit despre faptul că ar fi strigat să fie oprit autovehiculul de către lucrătorul de la poliția de frontieră însă a relatat, pentru prima dată, o discuție pe care ar fi avut-o cu martorul și a încercat să justifice declarația acestuia din urmă, diferită de a lui, prin aceea că s-ar fi aflat în conflict cu martorul (" poate a avut ceva cu mine ") și chiar cu martorul, șeful punctului de trecere a frontierei, fără însă a putea preciza motivul acestei stări de fapt. Nici unul dintre martorii ascultați în cauză nu au relatat însă existența unei stări conflictuale între inculpat și lucrători ai poliției de frontieră, inculpatul neprobând această afirmație.

Nici celelalte susțineri ale inculpatului referitoare la împrejurările în care s-au desfășurat evenimentele nu sunt susținute de probele administrate în cauză.

Astfel, inculpatul invocat faptul că sensul de intrare în țară era aglomerat, el fiind singurul lucrător vamal care efectua controlul.

Cu privire la acest aspect, relevant este listingul cu persoanele intrate în țară prin în ziua de 14.08.2006, din care rezultă că fluxul era mult redus în momentul intrării în vamă a autoturismului condus de Astfel, în interval de o oră, respectiv de la ora 17³⁶( când s-a prezentat G) la ora 18³⁶au trecut 7 autovehicule și 17 persoane.

, în interval de o oră, între orele 10⁰⁰-11⁰⁰, în aceiași zi, au trecut 18 autovehicule și 63 de persoane, iar în intervalul 07⁰⁰- 08⁰⁰au trecut 24 autovehicule și 70 de persoane (vol. 1,. nr. 104 verso, 98 verso - 99, 96 -97).

În plus, faptul că traficul era redus este susținut și de agentul șef adjunct, de agentul, precum și de colega învinuitului, lucrătorul vamal. De altfel, aceasta din urmă nici nu era pe pistă, ci efectua alte activități de serviciu în sediul vămii, tocmai datorită traficului redus (vol. 2, filele nr. 146 - 147, 139 - 141, 132).

Inculpatul a susținut faptul că efectua controlul vamal la un alt autoturism, pe nr. 4, în momentul când s-a prezentat pe nr. 3, autoturismul condus de

Inculpatul a susținut că doar l-a întrebat pe G dacă are ceva de declarat, iar la răspunsul negativ al acestuia, și-a continuat controlul la un autoturism pe nr. 4, fără a acorda însă liberul de vamă.

Această variantă este infirmată de agentul șef adj. care a declarat că inculpatul stătea de vorbă cu G, lângă autoturismul acestuia, și nu efectua controlul la altă mașină. De asemenea, este infirmată și de martorul G care, după cum am arătat anterior, a relatat că inculpatul s-a apropiat de mașină și a privit superficial în interiorul acestei.

După efectuarea controlului documentar și implementarea datelor, agentul șef adj. l-a întrebat pe inculpat dacă a terminat controlul vamal, iar la răspunsul afirmativ al acestuia, i-a restituit actele lui G, lucrătorul vamal permițându-i să plece.

Referitor la modul în care inculpatul a efectuat controlul autovehiculului, relevante în cauză sunt și declarațiile martorilor, și care au arătat că, la efectuarea supracontrolului și descoperirea țigărilor, inculpatul a fost întrebat de către martori cum anume a efectuat controlul și acesta a răspuns că a fost un control superficial, nu a observat. Aceste aspecte au fost relatate de martori în declarațiile date în cursul urmăririi penale în fața instanței, dar și în cadrul cercetării disciplinare, după cum rezultă din nota de constatare întocmită de Direcția Regională Vamală nr. 16967/VI/17.08.2006.

Având în vedere aceste aspecte menționate, referitor la modul de realizare a controlului, respectiv declarațiile martorului, declarațiile date de martorul G imediat după comiterea faptei și în cursul urmăririi penale, declarațiile martorilor, și referitoare la cele arătate de către inculpat în ziua de 14.08.2006, judecătoria a reținut faptul că inculpatul s-a apropiat de autovehiculul condus de către inculpat și, fără a realiza un control efectiv, s-a limitat la a privi în interiorul acestuia și a-l întreba pe martor dacă are bunuri de declarat.

Inculpatul a susținut că, sesizând plecarea autoturismului fără aprobarea sa, s-a grăbit spre cabină și a completat rubricile din registrul de evidență, respectiv efectuarea controlului prin sondaj, cu rezultatul liber de vamă, după care a strigat la polițistul de frontieră de la barieră să oprească mașina .

Această variantă este infirmată de agentul șef adjunct și agentul principal, care au declarat că inculpatul nu a acționat în nici un fel pentru oprirea autoturismului și nu a strigat la nimeni în acest sens (vol. 2, filele nr. 144- 147, 139- 141).

Polițistul de la barieră, a oprit autoturismul la ordinul șefului de grupă, care primise dispoziție de la șeful Punctului de control,. Mai mult, acest martor a arătat că nu aceasta ar fi fost modalitatea prin care i s-ar fi putut cere oprirea unui autovehicul, lucrătorul vamal ar fi trebuit să meargă la polițistul de frontieră și să-i solicite a cere prin stație sau telefonic oprirea.

Cu privire la mențiunile făcute în registrul de evidentă, prima instanță a apreciat că susținerile inculpatului sunt nereale, făcute tocmai în scopul de a justifica o activitate care, raportat la experiența profesională a inculpatului (lucrând ca vameș din anul 1988, potrivit propriei declarații) nu poate fi altfel explicată decât prin dorința de a proba efectuarea unui control real și corect.

Prima instanță a arătat că nu poate reține susținerea inculpatului referitoare la bifarea"din reflex, obișnuință" a rubricilor menționate, având în vedere tocmai situația specială în care se produceau aceste activități, deoarece, în situația în care autoturismul ar fi plecat fără aprobarea lucrătorului vamal, nu ar fi avut nici un sens ca inculpatul să consemneze, în fals, în registrul de evidență efectuarea controlului vamal prin sondaj și acordarea liberului de vamă. Tocmai prin această înregistrare, inculpatul a intenționat să creezeo aparentă legalitateși să certifice faptul că Gat recut de controlul vamal fără a avea asupra sa bunuri interzise.

Inculpatul a susținut și faptul că s-a deplasat din proprie inițiativă la bariera unde a fost oprit autoturismul de către poliția de frontieră, după care și-a anunțat personal șefii. Aceste susțineri sunt infirmate de șeful Punctului de control, șeful Biroului vamal, și agentul șef adj.. Din declarațiile acestora rezultă faptul că, după depistarea genților cu țigări, primii doi i-au chemat pe cei care făcuseră controlul de frontieră, respectiv pe și inculpatul, cerându-le explicații cu privire la modul în care au efectuat verificările.

Având în vedere toate aceste aspecte, prima instanță a apreciat că, în fapt, inculpatul nu a efectuat un control vamal corespunzător, rezumându-se la a-l întreba pe G dacă are bunuri de declarat, în condițiile în care mașina acestuia avea aplicate pe geamurile portierelor și ale hayonului, folie închisă la culoare, care nu permitea vizualizarea interiorului, într-un mod care să excludă posibilitatea aflării în autovehicul a unor bunuri. Raportat la aceasta, potrivit declarațiilor martorilor menționați, dar si a martorei, prezența foliei aplicate pe geamuri necesita un control mai atent.

Sub acest aspect, s-a arătat că sunt irelevante susținerile referitoare la necooperarea care ar fi existat între inculpat si martorul, celălalt membru al echipei unice de control. În acest sens, este de remarcat faptul că, potrivit procesului-verbal de cooperare din data de 05.07.2006, încheiat între șeful și Șeful Biroului vamal, separat de atenția sporită ce se va acorda efectuării controlului de frontieră în echipă unică, la punctul 2 din direcțiile de acțiune stabilite, se menționează"inițiativa din partea lucrătorilor vamali pentru executarea controalelor amănunțite", contrar afirmației inculpatului din fața judecătoriei potrivit căreia nu putea efectua controlul amănunțit fără dispoziția poliției de frontieră.

Judecătoria a apreciat că, raportat la acest proces-verbal și la fișa postului inculpatului, acesta era ținut să respecte atribuțiile de serviciu, independent de activitatea desfășurată de lucrătorul poliției de frontieră care făcea parte din echipa unică de control, respectiv să efectueze controlul vamal al bunurilor aparținând persoanelor fizice.

În ceea ce privește cooperarea de la nivelul conducerii Biroului Vamal și Punctului de Trecere a Frontierei, după cum rezultă din declarațiile martorului, acesta a luat cunoștință despre deplasarea, dinspre M spre acest, a două autoturisme cu țigări de contrabandă, și, sunând la șeful de grupă, a aflat că cel condus de se afla deja în vamă, astfel că a solicitat oprirea acestuia, după care l-a anunțat pe șeful Biroului Vamal,. În aceste condiții, nu se poate reține că nu a existat o cooperare în sensul procesului-verbal menționat anterior și, mai mult de atât, această situație nu justifică neîndeplinirea de către inculpat a sarcinilor sale de serviciu.

În ceea ce privește situația martorului G, acesta potrivit propriilor declarații și a celorlalte probe administrate în cauză, tranzitează foarte des frontiera româno-moldovenească. Potrivit relațiilor comunicate de Direcția Poliției de Frontieră I, Centrul de Contact G ( fila 20 -dosar urm. pen.-vol. I), G nu apare în registrul de evidență a încălcărilor regulamentului vamal. Mai mult, G era cunoscut la Vama ca o persoană care tranzitează frecvent vama, fără însă a fi în evidență ca persoană care încalcă regulamentul vamal, după cum rezultă din declarațiile date de martorii, declarații date în cursul cercetării judecătorești.

În ceea ce privește relațiile dintre inculpat si martorul G, aceștia se cunosc datorită faptului că martorul tranzitează frecvent frontiera prin, fiind, de altfel, cunoscut tuturor angajaților acestui

În ceea ce privește prezența numărului de telefon al inculpatului în memoria telefonului mobil găsit asupra martorului în ziua următoare depistării sale cu țigări, este de precizat că, potrivit procesului-verbal încheiat la 15.08.2006 (fila 17 dosar urm. penală - volumul I) ridicarea si citirea memoriei-au realizat cu acordul martorului. Existența unui apel în ziua de 14.08.2006 între acel telefon mobil și numărul folosit de inculpat nu face însă dovada convorbirii purtate, sub aspectul conținutului, judecătoria reținând susținerilor inculpatului si ale martorilor G si -, potrivit cărora au discutat despre o cantitate de ardei pe care inculpatul ar fi dorit să-i cumpere.

Astfel, inculpatul are calitatea de funcționar public, potrivit nr.OUG 10/2004 privind Statutul personalului vamal, aprobat prin Legea nr. 243/ 2004, la data de 14.08.2006, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu în cadrul .

Activitatea inculpatului de a nu efectua, în cadrul atribuțiilor sale de serviciu, controlul vamal corespunzător, a dus la crearea unei pagube în dauna statului, constând în contravaloare celor 5.750 pachete de țigări de 17.119,2466 lei, prejudiciu ce fost însă recuperat în urma efectuării supra-controlului, prin confiscarea bunurilor găsite. Prejudiciul constă în cuantumul taxelor vamale, TVA, accize și comision vamal. Sub aspectul consecințelor faptei comise de inculpat, este de remarcat faptul că, potrivit declarațiilor martorilor ascultați în cauză, o "captură" de 5.750 de pachete de țigări este una importantă, în condițiile în care, de obicei se găsesc 3-400 de pachete(declarațiile martorilor și ). Acest prejudiciu s-a produs în momentul în care autovehiculul a părăsit de control.

În ceea ce privește infracțiunea de "fals intelectual" prevăzută de art.289 alin. 1 Cod penal raportat la art. 17 lit. c, 18 alin.1 din Lg.78/2000, prima instanță a apreciat că fapta inculpatului a constat în aceea de a consemna în fals, în registrul evidență, efectuarea controlului vamal prin sondaj, cu rezultatul "liber de vamă", certificând astfel că martorul G nu a avut asupra sa bunuri interzise.

În ceea ce privește această infracțiune, inculpatul, în calitatea sa de funcționar public, cu intenție, a atestat fapte necorespunzătoare adevărului, în cuprinsul registrului de evidență, introdus ca o formă de evidență obligatorie (pct.5 din ordin), prin Ordinul de serviciu nr.13/03.08.2004 la Biroul Vamal, ordin pe care inculpatul avea obligația să-l respecte, potrivit fișei postului. În condițiile în care, după plecarea autovehiculului condus de G, inculpatul a arătat că s-a deplasat în grabă pentru a efectua mențiunile în registru, acesta nu poate invoca faptul că nu ar fi avut cunoștință despre existența acestuia.

Registrul de evidență întocmit în baza ordinului de serviciu menționat, constituie înscris oficial în sensul legii penale, a art.150 alin.2 Cod penal, emanând de la o unitate din cele la care face referire art. 145 Cod penal. Mai mult, Ordinul de serviciu nr.13/03.08.2004 stabilește forma în care se va realiza această evidență precum și caracterul ei obligatoriu, nerespectarea sarcinilor cuprinse "atrăgând răspunderea disciplinară, materială, civilă sau penală".

Prima instanță a apreciat că această infracțiune este o infracțiune distinctă, comisă de inculpat după cea anterior precizată, având un alt conținut. Este adevărat că a fost săvârșită de către inculpat tot în calitatea sa de funcționar public însă, dacă inițial și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu constând în efectuarea unui control vamal conform dispozițiilor legale, în această situație inculpatul a atestat, în cuprinsul registrului, fapte necorespunzătoare realității, încălcând astfel alte atribuții de serviciu, decurgând din Ordinul de serviciu nr.13/ 03. 08. 2004.

Față de lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, vârsta acestuia, ținând seama de pedeapsa care va fi aplicată, prima instanță a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, astfel că, în baza art.86¹Cod penal, prima instanță a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate, sub supraveghere, stabilind un termen de încercare, în condițiile art. 86²Cod penal, de 6 ani.

În baza dispozițiilor art. 86³Cod penal, prima instanță a obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare ce i-a fost stabilit, să se supună măsurilor de supraveghere ( prevăzute de art. 86³alin.1 lit. a - d din Codul penal).

Împotriva acestei sentințe penale, în termenul legal, au declarat apel Ministerul Public - - Serviciul Teritorial Iași și inculpatul.

În motivarea apelului declarat - Serviciul Teritorial Iași a invocat netemeinicia sentinței aplicate sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpatului și a modalității de executare. În acest sens, s-a arătat că se impune aplicare unor pedepse cu închisoarea orientate spre maximul special și cu executarea în regim de detenție.

În motivarea apelului declarat, inculpatul a criticat sentința primei instanțe, invocând în esență, următoarele:

a) greșita încadrare juridică a faptelor de "abuz de serviciu contra intereselor publice" și "fals intelectual" pentru două infracțiuni distincte prevăzute de disp. art. 13²din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 alin. 1 Cod penal raportat la art. 17 lit. d și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, respectiv art. 289 alin. 1 Cod penal raportat la art. 17 lit. c și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

b) faptul că, în speță, nu s-a dovedit că inculpatul ar fi obținut vreun folos material necuvenit pentru sine sau pentru altul.

c) faptele inculpatului în legătură cu efectuarea superficială a controlului vamal din data de 14.08.2006 nu se circumscriu elementelor constitutive ale infracțiunilor de "abuz în serviciu contra intereselor publice" în concurs real cu "falsul intelectual".

d) faptul că, în speță, nu poate exista un concurs de infracțiuni între cele două pentru care inculpatul a fost condamnat.

e) instanța ar fi fost nelegal sesizată pentru că rechizitoriul nu ar fi fost verificat de procurorul șef (motiv de apel invocat oral - 59 verso);

f) inculpatul a fost deja sancționat disciplinar pentru modalitatea în care a efectuat controlul vamal ( 59 verso);

g) raportat la persona inculpatului - faptele imputate acestuia nu prezintă gradul de pericol social specific unor infracțiuni ( 59 verso).

Prin decizia penală nr. 208 din data de 15 aprilie 2009 Tribunalului Iași, s-au dispus următoarele:

A admis apelul declarat de către inculpatul, domiciliat în I, stradela -. nr. 26, jud. I, împotriva sentinței penale nr. 2332/25.07.2008 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr-, sentință pe care a desființat-o în parte, în latura penală, doar în sensul schimbării încadrării juridice din infracțiunea prev. și ped. de art. 13²din Lg. 78/2000 rap la art. 248 al. 1.pen. rap. la art. 17 lit. d, 18 al. 1 din Lg. 78/2000 în infracțiunea prev. și ped de art. 13²din Lg. 78/2000 rap. la art. 248 pen. precum și a menționării încadrării corecte a infracțiunii de fals intelectual, respectiv art. 17 lit. c rap. la art. 18 al. 2 din Lg. 78/2000 și rap. la art. 289 al. 1. pen.

A admis apelul declarat de către Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași, împotriva aceleiași sentințe penale, pe care a desființat- în parte, în latura penală, în sensul:

- interzicerii în cadrul pedepsei accesorii și a dreptului prev. de art. 64 lit. c pen. și

- a aplicării măsurii de siguranță prev. de art. 115. pen. cu referire la art. 112 lit. c pen, respectiv a interzicerii de a ocupa o funcție ce implică atribuții de control, inclusiv funcția de lucrător vamal.

Rejudecând cauza:

În temeiul dispozițiilor art. 334 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică dată, de către prima instanță, uneia dintre faptele imputate inculpatului din infracțiunea prev. și ped. de art. 13²din Lg. 78/2000 rap. la art. 248 al. 1. pen. rap. la art. 17 lit. d, 18 al. 1 din Lg. 78/2000 în infracțiunea prev. și ped de art. 13²din Lg. 78/2000 rap. la art. 248 pen.

A menținut soluțiile de condamnare pentru faptele deduse judecății, dar cu reținerea încadrării juridice astfel cum a fost schimbată mai sus și a menționării încadrării corecte a infracțiunii de fals intelectual, respectiv art. 17 lit. c rap. la art. 18 al. 2 din Lg. 78/2000 și rap. la art. 289 al. 1. pen.

A interzis inculpatului, în cadrul pedepsei accesorii aplicate de către prima instanță, și exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c Cod penal, constând în interzicerea dreptului de a ocupa o funcție ce implică atribuții de control, inclusiv funcția de lucrător vamal, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal.

A aplicat măsura de siguranță prev. de art. 115. pen. cu referire la art. 112, lit. c pen, respectiv a interzicerii de a ocupa o funcție ce implică atribuții de control, inclusiv funcția de lucrător vamal.

A menținut toate celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelurilor au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut în esență, următoarele:

Prima instanță a administrat, în mod legal, un probatoriu consistent pe care l-a evaluat corespunzător și pe baza căruia a stabilit, în mod corect, situația de fapt, ce nu comportă critici.

Totodată, prima instanță a făcut și o analiză detaliată, iar, în unele privințe, chiar exhaustivă, atât a mijloacelor de probă pe baza cărora a stabilit vinovăția inculpatului, precum și a fiecăreia dintre apărările formulate de acesta, care au fost înlăturate motivat.

De asemenea, a fost descrisă, în detaliu, situația de fapt reținută în sarcina inculpatului, cu indicarea datei de săvârșire. Prin urmare, se constată că au fost respectate exigențele art. 356 lit. b) și c) Cod procedură penală.

Analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate pe tot parcursul procesului penal relevă, fără echivoc, vinovăția inculpatului în ceea ce privește faptele deduse judecății.

Doar sub anumite aspecte punctuale, altele decât cele anterior precizate, sentința primei instanțe este parțial nelegală și/sau netemeinică.

Se au în vedere în acest sens, în esență, următoarele aspecte: a - o greșită încadrare juridică a uneia dintre fapte; b - neaplicarea și a pedepsei complementare prevăzute de art. 64 lit. "c" Cod penal, ce se impunea raportat la condițiile și calitatea în care au fost săvârșite infracțiunile reținute în sarcina acestuia; c - neaplicarea măsurii de siguranță prev. de art. 115. pen. cu referire la art. 112 lit. c pen, respectiv a interzicerii de a ocupa o funcție ce implică atribuții de control, inclusiv funcția de lucrător vamal.

Într-adevăr, activitatea inculpatului de a nu efectua, în cadrul atribuțiilor sale de serviciu, un control vamal corespunzător și efectiv, a dus la crearea unei pagube în dauna statului. Prejudiciul menționat constă deci în cuantumul taxelor vamale, TVA, accize și comision vamal. El s-a produs la momentul la care - cu acceptul inculpatului - autoturismul condus de cetățeanul a ieșit din punctul de control, chiar dacă ulterior,numai datorită unui supra-control a fost oprit mai înainte de a părăsi Vama.

patrimonial a fost obținut pentru cetățeanul și a constat în sustragerea efectivă de la plata taxelor vamale și nu numai pentru bunurile nedeclarate, în valoare de 17.119, 2466 lei noi care se cuveneau bugetului de stat al României, sumă pe care cu siguranță nu ar fi plătit-o - ca urmare a facilitării intrării sale în țară de către inculpat, prin exercitarea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu - dacă nu ar fi fost depistat ulterior, la timp, cu ocazia supracontrolului efectuat. La acel moment însă fapta era deja consumată.

Comportamentul său ulterior - când s-a făcut supracontrolul și s-au descoperit țigările - relevă o dată în plus, că inculpatul nu și-a îndeplinit, cu știință, atribuțiile de serviciu în mod corespunzător.

Mențiunile nereale efectuate în registru - făcute în scopul de a ascunde modalitatea defectuoasă în care și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, mențiuni care evidențiau o altă modalitate de efectuare a controlului - relevă, o dată în plus, că inculpatul nu și-a îndeplinit, cu știință, atribuțiile de serviciu.

De asemenea, faptul că la data de 14.08.2006, orele 16,49, cu doar cca. 50 de minute anterior constatării faptelor deduse judecății, inculpatul a fost apelat de două ori ( 17-18 - vol. I) pe telefonul său mobil, precum și pe numărul 0746/922.472 (o dată, la ora 16,50) de pe telefonul numitului G de acesta din urmă sau de către soția acestuia, relevă că inculpatul avea cunoștință certă că cetățeanul se va prezenta la vamă pentru a intra în țară.

În plus, faptul că în vamă nu era aglomerat, că nu mai erau, la acel moment, și alte mașini de verificat în punctul de control coroborat că împrejurarea că numitul G mai intrase în România de 13 ori având asupra sa cantități de țigări mai mari de 100 de pachete, că era cunoscut în vamă ca "un comerciant de țigări" (tranzitase frontiera doar în anul 2006 de numai puțin de 574 de ori), că mai fusese sancționat contravențional de trei ori în anii 2004-2005 pentru nerespectarea regimului vamal ori de comercializarea a țigărilor aduse din Republica M, dar și cercetat penal pentru trecerea frauduloasă a frontierei, că inculpatul îl cunoștea pe acest cetățean, relevă, încă o dată, că nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, în mod corespunzător, cu știință.

În ceea ce privește criticile inculpatului referitoare la încadrarea greșită juridică a uneia din faptele pentru care a fost condamnat, tribunalul a constatat că acestea sunt parțial fondate.

Potrivit art. 13²din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, constituieinfracțiune asimilată infracțiunilor de corupție "infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi,dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial".

Art. 13²din Legea nr. 78/2000 incriminează ca infracțiuni mai multe forme agravante (prin rezultatul obținut) al infracțiunilor de abuz în serviciu prevăzute în Codul penal la art. 248, art. 246 și art. 247.

În cauză subzistăart. 13²din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, care face trimitere la art. 248 Cod penal întrucât, în speță, inculpatul a asigurat efectiv cetățeanului G obținerea unui avantaj patrimonial cert, faptă ce s-a consumat la momentul la care inculpatul i-a permis acestuia să părăsească punctul de control unde el își exercita atribuțiile de serviciu, după, ce în prealabil, a consemnat, în registrul de evidență, mențiuni nereale, privitoare la modalitatea de efectuare a controlului vamal.

Din această perspectivă, este absolut irelevant că ulterior (când fapta se consumase deja) bunurile ce ar fi trebuit identificate de inculpat asupra cetățeanului G au fost găsite de alți colegii de ai săi și că lui i s-a cerut apoi să întocmească procesul-verbal.

În ceea ce privește criticile inculpatului referitor la neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de "fals intelectual" pe considerentul, de esență, că, la data de 14.08.2006, registrul menționat nu mai avea caracter de înscris oficial potrivit dispozițiilor art. 150 alin. 2 Cod penal, întrucât printr-un ordin al Autorității Naționale a Vămilor s-ar fi abrogat dispozițiile ce obligau la ținerea unui astfel de registru, tribunalul a constatat că acestea sunt nefondate.

Astfel, caracterul de înscris oficial al registrului în discuție nu este dat de prevederea legală a obligativității sau nu a ținerii acestuia, ci de caracterul acestuia și al unității care îl emisese și îl gestiona. Dispozițiile art. 150 alin. 2 din Codul penal care definesc înscrisul oficial prevăd doar că este un asemenea înscris "orice înscris careemanăde la o unitate din cele la care se referă art. 145 sau careaparțineunei asemenea unități".

Legea nu cere ca înscrisul în discuție să fie emis ori să emane de la o asemenea unitate în baza unui act normativ sau cu caracter administrativ-normativ, care, eventual să și prevadă obligativitatea ținerii lui, așa cum pretinde inculpatul.

Cât privește critica potrivit căreia inculpatul ar fi fost deja sancționat disciplinar pentru aceiași faptă, tribunalul a constatat că acesta este vădit nefondată. Eventuala antrenare a acestui tip de răspundere nu este de natură să înlăture, în nici o situație, antrenarea răspunderii penale. Din actele și lucrările dosarului, rezultă că procedura disciplinară declanșată împotriva inculpatului a fostsuspendată( 138-139 - dosar judecătorie) până la soluționarea prezentei cauze penale.

În ceea ce privește motivele de apel ale - Serviciul Teritorial Iași privitoare la greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, precum și a modului de executare a acestora, tribunalul a constatat că acestea sunt, nefondate.

Nici un argument nu pledează pentru reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului și, tot la fel, nici pentru majorarea acestora și nu sunt suficiente pentru a se dispune executarea pedepsei principale aplicate inculpatului, în regim de detenție. Ele au fost avute în vedere, în parte, deja, la individualizarea pedepselor principale.

Tribunalul a constatat că judecătoria a reținut legal faptul că, în speță, sunt întrunite cumulativ toate condițiile prevăzute de art. 86¹Cod penal pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante principale aplicate și evident apoi și a celei accesorii.

În termenul prev. de art.383 Cod procedură penală, hotărârea a fost recurată de Ministerul Public, DNA - Serviciul Teritorial Iași și de inculpatul și criticată pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs ale ambelor părți, vizează practic aceleași aspecte criticate și în apel.

Astfel, Ministerul Public solicită o pedeapsă mai mare cu executare în regim de detenție, iar inculpatul invocă cazul de casare prevăzut de art.385 ind.9 alin.1 pct.18 Cod procedură penală, motivând că faptelor imputate le lipsesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care este judecat inculpatul.

Referindu-se la probele dosarului, inculpatul susține că nu subzistă infracțiunea de abuz în serviciu, nici sub aspectul laturii subiective - nefiind dovedită "intenția calificată de scop a inculpatului" - nici sub aspectul laturii obiective, întrucât nu s-au produs consecințele prevăzute de lege.

În ce privește infracțiunea de fals intelectual, prev. de art. 289 Cod penal inculpatul susține că intră în conținutul infracțiunii prev. de art.248 Cod penal, așa încât nu pot fi reținute dispozițiile art.33 Cod penal.

Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate ce vizează cazurile de casare prev. de art. 385⁹pct. 14 și 18 Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează:

Apărările invocate de inculpat atât la instanța de fond, cât și în apel, au fost verificate, raportate la amplul probatoriu al dosarului, argumentându-se în detaliu fiecare aspect și înlăturându-se motivat susținerile nefondate.

Situația de fapt a fost stabilită temeinic, nefiind criticată hotărârea instanței sub aspect factual, ci doar al calificării juridice.

În fapt, la data de 14 august 2006, în jurul orelor 17.30, inculpatul, lucrător vamal la Biroul Vamal, și- îndeplinit doar formal și evident defectuos, atribuțiile de serviciu, nerealizând un control vamal efectiv asupra bunurilor aparținând lui G, pe care îl cunoștea, și despre care știa că va intra în țară, în urma unui apel telefonic pe care-l primise. Inculpatul a recunoscut că avea cunoștință despre faptul că G se va prezenta la vamă ( aspect confirmat și de martorii, ).

Acest cetățean era cunoscut în vamă ca " un comerciant de țigări", el tranzitase frontiera în 2006 de 574 ori, iar în 2006 intrase în România de 13 ori cu cantități de țigări mai mari de 100 pachete, fiind și sancționat contravențional ( fila 78 și urm. vol. I urmărire penală).

Faptul că, pe geamul autoturismului cetățeanul avea aplicată folie cenușie, impunea un control mai atent la habitatul mașinii și nu justifică apărarea acreditată de inculpat, că nu și-a dat seama de conținutul și existența bagajelor voluminoase, care se puteau de altfel lesne observa, aspect confirmat de martorul.

Modalitatea de control prin sondaj bifată în "Registrul de evidență a autovehiculelor intrate în țară", presupunea verificarea interiorului vehiculului și eventual a unor bagaje ( fila 289). Inculpatul a recunoscut că nu a făcut acest lucru.

Fapta s-a consumat în momentul în care, autoturismul condus de cetățeanul a părăsit de control, tot atunci producându-se și prejudiciul, ce constă în valoarea taxelor vamale, comision vamal, accize și TVA, datorat statului român.

Prejudiciul a fost recuperat imediat cu ocazia supra-controlului efectuat înainte de a părăsi Vama.

Inculpatul i-a permis cetățeanului să părăsească punctul de control vamal, după ce consemnase în prealabil în registrul de evidență, mențiuni nereale, privitoare la modul de efectuare a controlului vamal, adică prin sondaj, control efectuat defectuos și superficial.

Completarea acestui registru era o obligație de serviciu a inculpatului, așa cum rezultă din actele emise de Direcția Regională pentru accize și Operațiuni Vamale I ( filele 321 - 325, dosar instanța de fond), neexistând dubiu cu privire la caracterul de înscris oficial al acestui registru, în sensul dat de legiuitor prin dispozițiile art. 150 alin. 2 și art. 145 Cod penal.

Inculpatul a făcut respectivele mențiuni în registru, fără corespondent real, deci false, pentru a ascunde comiterea infracțiunii prev. de art. 13²din Legea 78/2000, cu referire la art. 248 Cod penal fiind incidente disp. art. 33 lit. "a" teza a II-a Cod penal, referitoare la concursul etiologic între cele două infracțiuni.

Ceea ce diferențiază infracțiunea prev. de art. 13²din Legea nr. 78/2000 este atingerea sau nu rezultatului urmărit. Infracțiunea prev. de art. 17 alin. 1 lit. "d" din Legea 78/2000 nu poate subzista în prezența celei prev. de art. 13²din Legea 78/2000 întrucât atingerea rezultatului urmărit de funcționarul ce a abuzat de funcția sa, face să fie incidente doar dispozițiile art. 13²din Legea 78/2000. Nu este posibil obiectiv ca infracțiunea prev. de art. 17 alin. 1 lit."d" din Legea 878/2000 să se comită prin infracțiunea prev. de art. 13²din Legea 78/2000 "în realizarea scopului urmărit" ( adică obținerea unui pentru sine sau pentru altul), aceasta absorbind-o practic și implicit pe prima.

Inculpatul, în calitatea sa de funcționar public, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, a îndeplinit un act defectuos, respectiv nu a efectuat un control vamal real și efectiv, determinând obținerea efectivă pentru cetățeanul G, a unui avantaj patrimonial cert, în cuantum de 17.119,2466 lei noi, constând și în sustragerea de la plata taxelor vamale, a TVA-ului, a accizelor și comisionului vamal, cu consecința prejudicierii bugetului de stat, sumă ce reprezintă, în același timp, paguba cauzată patrimoniului statului.

Potrivit art. 17 alin. 1 lit. "c" din Legea 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, constituie infracțiuni în legătură directă cu infracțiunile de corupție sau cu cele asimilate acestora "infracțiunile de fals și uz de fals, săvârșite în scopul de a ascunde comiterea uneia, infracțiunile de corupție sau săvârșite în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracțiune."

Celelalte critici ale inculpatului referitor la încadrarea juridică și care vizau schimbarea în sensul reținerii doar a art. 248 Cod penal sunt nefondate. În speță a fost atins efectiv și scopul pentru care nu au fost îndeplinite atribuțiile de serviciu, în mod corespunzător de către inculpat, respectiv acela al obținerii unui avantaj patrimonial cert, pentru cetățeanul G, situație în care sunt incidente dispozițiile art. 13²din Legea 78/2000. Acest avantaj patrimonial a fost obținut ca urmare a faptei din 14 august 2006.

Din coroborarea probelor administrate în cauză, în cursul urmăririi penale si al cercetării judecătorești, respectiv din: procesul verbal de constatare (V1, filele 11-12); dovada de reținere a bunurilor în vederea confiscării ( V1, fila 13); procesele-verbale de ridicare înscrisuri și telefon (V1, filele 15-16); procesul-verbal de citire a memoriei cartelei și telefonului (V1, filele 17-18); adresa Centrul de Contact G privind bunurile declarate de G la ieșirea din M (V1, filele 19-26); adresa și procesul verbal de citire privind traficul convorbirilor (V1, filele 27-31); nota de constatare întocmită de I (V1, filele 32-41); copiile după registrul de evidență (V1,filele 42-53); adresa prin care s-a comunicat valoarea prejudiciului și fișa postului referitoare la atribuțiile de serviciu ale învinuitului (V1, filele 54-62); datele privind alte fapte de natură contravențională sau penală, săvârșite de G și ( V1, filele 63-90); situația traficului înregistrat în, pe sensul de intrare în România, în ziua de 14.08.2006 (V1, filele 91-109); situația intrărilor/ieșirilor lui G în/din țară ( V1,filele 110-122); copia tabelului cu numerele de telefon ale personalului vamal ( V1, filele 143-144); adresa VIp rivind prejudiciul și alte precizări - nota de constatare, note explicative, rapoarte (₂, filele 1-45); copiile după procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor și adeverința de reținere a bunurilor (_2,filele19-20); fotografiile mașinii și ale țigărilor aflate în aceasta (₂, filele 21-29); situația intrărilor/ieșirilor în/din România privindu-l pe G, în intervalul 01.01.2006 - 14.08.2006 (₂, filele 32-43); adresa privind sistemul de supraveghere, (₂, fila 47); documentele privind metodologia de lucru pentru lucrătorii vamali (₂, filele 48-50, 52-92); dosarul nr. 11 D/P/2007 al I privindu-l pe cercetat pentru "abuz în serviciu" declinat în favoarea I (₂, filele 93-110); declarațiile martorului G (V2, filele 111-128); declarațiile martorului (_2,filele 129-131); declarațiile lucrătorilor vamali, (₂, filele132-135); declarațiile polițiștilor de frontieră, (₂, filele 136-147); procesul-verbal de confruntare (₂, filele 148-152); declarațiile olografe ale învinuitului (₂,filele -); declarațiile învinuitului - interogatorii (₂, filele160-162,165-167); procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (₂, fila 168); procesul-verbal de cooperare din 05.07.2006 între șeful si șef ; ordinul nr. 778/09.07.2004 al, dosarul comisiei de disciplină nr. 87/2006 a Comisiei de Disciplină din cadrul - Autoritatea Națională a Vămilor; adresa nr.14358//16.07.2008 a Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale I; ordinul de serviciu numărul 13/03.08.2008 al Biroului Vamal, rezultă fără dubiu că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, respectiv infracțiunea prev. de art. 13²din Legea 78/2000 raportat la art. 248 Cod penal, încadrare juridică corect stabilită de Tribunalul Iași, prin decizia recurată, în concurs cu infracțiunea prev. de art. 17 lit. "c" raportat la art. 18 alin. 2 din Legea 78/2000 și raportat șa art. 289 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. "a" Cod penal.

La stabilirea tratamentului sancționator instanța de fond a făcut o justă apreciere a criteriilor prev. de art. 72 Cod penal și a ținut cont atât de cauzele ce agravează răspunderea penală cât și de cele care o atenuează.

Constatând în mod judicios că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 86 cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, această modalitate de executare fiind în măsură să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum este prevăzut în art. 52 Cod penal.

Argumentele invocate în recursul procurorului au fost avute în vedere la individualizarea pedepsei și nu sunt în măsură să justifice executarea în regim de detenție a pedepsei aplicate inculpatului, ele fiind avute în vedere și de instanța de fond și respectiv de cea de apel, la individualizarea pedepsei.

Constatând că nu sunt motive de casare a hotărârilor recurate, în temeiul disp. art. 385¹⁵pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondate recursurile procurorului și ale inculpatului.

În baza disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat să plătească statului cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului urmând ca, cheltuielile judiciare vizând recursul procurorului să rămână în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpatul și de MINISTERUL PUBLIC - Serviciul Teritorial Iași împotriva deciziei penale nr.208 din 15.04.2009 pronunțată de Tribunalul IAȘI, hotărâre pe care o menține.

Obliga pe recurentul să plătească statului suma de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Cheltuielile judiciare efectuate in recursul rămân in sarcina statului.

Definitiva.

Pronunțată în ședință publică, azi, 15 2009.

Președinte, - -

Judecător, - -

Judecător, - -

Grefier,

- -

Red.

Tehnored. M - 2 ex.

06 ianuarie 2010

Judecători Tribunalul Iași -

-

Judecător fond -

Președinte:Maria Cenușă
Judecători:Maria Cenușă, Otilia Susanu, Daniela Dumitrescu

Vezi şi alte speţe de drept penal: