Abuz în serviciu contra intereselor publice (art.248 cod penal). Decizia 823/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 248 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 823
Ședința publică de la 24 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentina Trifănescu JUDECĂTOR 2: Doru Filimon
- - - JUDECĂTOR 3: George Ciobanu
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror.
.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpatul și de partea civilă Statul Român - Agenția Națională de Administrare Fiscală, D, împotriva deciziei penale nr. 332 din 22 2007, pronunțată în dosarul cu nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns consilier juridic reprezentând pe recurentul - parte civilă Statul Român - Agenția Națională de Administrare Fiscală, D; intimatul - inculpat asistat de avocat ales G; avocat ales - reprezentând pe recurentul - inculpat, totodată, lipsind și intimata - parte civilă - Sucursala D și intimata - parte responsabilă civilmente.
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, apărătorul intimatul - inculpat depune la dosar o cerere de reexaminare și xerocopia adeverinței medicale eliberată de Policlinica "" C, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate cereri noi, instanța de recurs a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Consilier juridic, pentru recurentul - parte civilă Statul Român - Agenția Națională de Administrare Fiscală, D, a solicitat admiterea recursului formulat de partea civilă și obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat, precum și accesoriile aferente debitului de la data constituirii ca parte civilă și până la achitarea debitului; respingerea recursului formulat de inculpat, ca nefondat, precizând că prejudiciul a fost constatat prin actul de control întocmit de
Avocat -, pentru recurentul - inculpat, a solicitat admiterea recursului formulat de inculpat și respingerea recursului părții civile, precum și exonerarea inculpatului de la plata despăgubirilor civile, arătând că de sumele de bani ce reprezintă prejudiciu a beneficiat societatea dizolvată și nu inculpatul.
Avocat G, pentru intimatul - inculpat, a arătat că lasă la apreciere soluția ce se va pronunța cu privire la recursurile formulate, iar în cazul în care va fi admis recursul inculpatului, a solicitat să se extindă efectele acestui recurs și în privința inculpatului. A mai arătat că, în ce privește infracțiunea prevăzută de art. 248 Cod penal, nu există o legătură între prejudiciul invocat de și faptele inculpatului.
Reprezentantul Parchetului a solicitat admiterea recursului părții civile, respingerea recursului formulat de inculpatul și obligarea acestuia din urmă la plata despăgubirilor civile, precum și a accesoriilor debitului, așa cum au fost solicitate de către partea civilă.
Intimatul - inculpat, a arătat că a fost recuperată creanța din anul 2000, astfel încât nu mai există un debit și a solicitat achitarea sa pentru infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Constată că, prin sentința penală nr 2014/05.06.2007 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, s-a dispus, n baza art. ll pct.2 lit. b rap. la art.10 lit. g C.P.P. încetarea procesul penal privind pe inculpatul - fiul lui și, ns. la 24.05.1941, în., jud. G, domiciliat în C, str. -, - 35,. 4, jud. D, CNP - - sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 248 alin.l Cp. ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv de la data de 6.10.1999 la data de 10.10.1999.
În baza art.334 C.P.P. s-a dispus schimbarea încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată din infracțiunile prev. de art. 12 și art. 13 din Legea nr.87/1994 într-o singură infracțiune prev. de art. 13 din Legea nr.87/1994 cu aplic.art.41 alin.2 Cp și art. 13.
Cod PenalÎn baza art.ll pct.2 lit. b rap. la art.10 lit. g C.P.P. s-a încetat procesul penal privind pe inculpatul - fiul lui și, ns. la data de 14.11.1968, în mun. C, jud. D, domiciliat în mun. C, cart. lui, -.7, jud. D, CNP - - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 13 din Legea nr.87/1994 cu aplic. art. 41 alin. 2.p și art. 13 Cp.; art.37 din Legea nr.82/1991 rap. la art. 289.Cod Penal; art.25 rap.Cod Penal la art.290 cu Cod Penal aplic.art.41 alin.2 Cp. ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
S-a luat act că partea vătămată SC SA B - Sucursala D, cu sediul în mun. C,-, jud. D, nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Agenția Națională de Administrație Fiscală, cu sediul în mun. B,-, sector 5, și a fost obligat inculpatul la plata către acesta a sumei de 75.769 lei (RON) precum și a dobânzilor și penalităților aferente până la data plății efective a debitului.
În temeiul art. 192.C.P.P. a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 1.000 lei, cheltuieli judiciare către stat și s-a dispus anularea actelor false.
În fapt, instanța de fond a reținut că, la data de 21.06.1999, Sucursala Da S NP SA B a încheiat contractul de vânzare cumpărare nr.82 cu SC SRL, având ca obiect furnizarea a 220 tone benzină în valoare de 20 miliarde lei. Contractul a fost semnat de - ca reprezentant al SC SRL și conducerea D, formată la acea dată din director general ing., director economic și director comercial.
Reprezentantul SC SRL a depus la 29.06.1999 la conducerea Sucursalei D două bilete la ordin avalizate de Banca Transilvania în valoare totală de 4.700.000.000 lei scadente la 19.07.1999 ca o garanție a mijloacelor financiare necesare achitării produselor petroliere contractate.
Anterior, cu ocazia încheierii contractului, s-a depus comanda nr. 113/21-06-1999 pentru 2200 tone benzină, stabilindu-se ca livrările să se facă pe bază de alte comenzi, fiecare aprobată de conducerea Sucursalei
Astfel, în ziua de 30.06.1999, reprezentantul firmei bihorene a depus la conducerea Sucursalei D comanda nr.130 pentru livrarea a 200 tone benzină premium. Comanda a fost aprobată de directorul comercial (în funcție de la 01.06.1999) la indicația directorului economic, acesta efectuând mențiunea "cantitatea se livrează în 3 zile (30.06. - 02.07.1999). Are billet la ordin avalizat de bancă".
În baza acestei comenzi, Secția Plaiul a Sucursalei D condusă de șeful secției - inculpatul - a început livrările în mod eșalonat, dar în același timp a primit de la aceeași societate și o comandă pentru livrarea a încă 200 tone benzină, fără număr și dată și fără aprobarea conducerii unității, împreună cu o filă CEC seria A - în valoare de 1.355.632.513 lei cu termen scadent la 29.07.1999, refuzată la plată pentru lipsă totală de disponibil în cont.
Procedând astfel, în perioada 30.06. - 07.07.1999 inculpatul, în mod abuziv, a dispus livrarea către SC SRL a cantității totale de 396,226 tone benzină.
Conform sarcinilor de serviciu stabilite în fișa postului, inculpatul trebuia să întocmească zilnic situația stocurilor și a livrărilor de produse petroliere, precum și a clienților neîncasați.
Cum inculpatul, cu știință, nu a îndeplinit această activitate și nu a respectat ordinele date de conducerea sucursalei, respective adresele nr. 1197/05.04.1999, 786/13.05.1999 și 1059/25.06.1999în care se specifică, fără echivoc, modalitățile de livrare a produselor petroliere și care conchid - respective "numai pe bază de comandă aprobată de conducerea sucursalei în condițiile în care pentru a doua livrare se va achita 50% din valoarea produsului deja livrat" - prin livrarea peste aprobarea dată de conducerea Da1 96,226 tone benzină, inculpatul și-a încălcat atribuțiile de serviciu prejudiciind unitatea cu suma de 1.988.524.796 lei reprezentând contravaloarea cantității sus-menționate.
De asemenea, s-a reținut din analiza balanței de verificare întocmită la 30.06.1999 că SC SRL, la sfârșitul zilei de 30 iunie 1999 și începutul zilei de 01.07.1999, nu avea benzină în stoc. La 01.07.1999 SC SRL a cumpărat de la SC SRL, cu factura nr. -/01.07.1999, cantitatea de 140.141 litri benzină premium, în valoare totală de 982.892.918 lei și tot în aceeași zi de 01.07.1999, SC SRL a livrat către SC SRL cantitatea de 167.629 litri benzină premium cu factura nr.-.07.1999 în valoare de 1.206.972.394 lei.
Diferența de 27.488 litri este justificată de inculpatul prin factura nr.-/01.07.1999 emisă de SC FM (administrator unic învinuita ) către SC SRL, pentru cantitatea de 42.135 litri în valoare de 295.003.989 lei.
În perioada 01.07 - 07.07.1999, inculpatul a continuat să intervină în relația SC SA - SC SRL - SC SRL înlocuind facturile emise de SC SA prin inculpatul pentru SC SRL, cu facturile prin care dovedea că firma sa vindea în fapt benzina respectivă către SC SRL. Cum nu mai putea dovedi cumpărarea de benzină de la SC SRL, după o înțelegere prealabilă cu prietena sa, învinuita, a determinat- pe aceasta să înființeze SC FM și să emită pe numele acestei societăți 3 (trei) facturi false către SC SRL, după cum urmează:
1. Factura nr.-/01.07.1999 pentru valoarea de 295.003.989 lei
842.135 litri benzină);
2. Factura nr.-/05.07.1999 pentru valoarea de 558.227.633 lei
( 79.739 litri benzină);
3. Factura nr.-/05.07.1999 pentru valoarea de 310.988.185
lei ( 44.418 litri benzină); în condițiile în care SC FM nu aprovizionase vreo cantitate de benzină.
Dintre aceste facturi, expertiza a reținut că, în evidența contabilă a SC SRL au fost înregistrate doar primele două facturi influențând bugetul de stat cu suma de 198.823.612 lei din care 143.980.762 lei TVA deductibil, sumă cu care s-a diminuat TVA-ul de plată aferent operațiunilor de vânzare și 54.842.850 lei reprezentând taxa de drum - sumă cu care s-a diminuat taxa de drum de plată aferentă operațiunilor de vânzare benzină, săvârșind astfel infracțiunea prev. și ped. de art.12 din Legea nr.87/1994.
S-a reținut că deși inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor, din coroborarea declarațiilor martorilor audiați în cauză și a înscrisurilor depuse la dosar rezultă cu certitudine că inculpatul, în calitate de șef al Secției Plaiul a SNP SA B - Sucursala D, a încălcat ordinele date de conducerea sucursalei și a livrat către SC SRL o cantitate suplimentară de 196,226 tone benzină față de cantitatea aprobată de conducerea
Totodată, inculpatul a dispus, tot abuziv, ca cea mai mare parte din totalul combustibilului livrat către SC SRL să fie transportată cu mijloacele auto proprii ale sucursalei, direct la stațiile de benzină aparținând SC SRL C, care-i avea ca asociați pe fiul, nora, cuscrii și, respectiv, soția acestuia, în împrejurările în care nu exista o înțelegere cu reprezentantul societății beneficiare în acest sens și nu exista un contract al firmei bihorene cu SC SRL
Starea de fapt reținută mai sus și încadrarea juridică în drept a fost stabilită pe baza probatoriilor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței, respectiv: procese verbale, expertize contabile, facturi, declarațiile martorilor:, n, C-tin, interogatoriile inculpaților precum și fișa de cazier a acestora.
Instanța de fond a constatat astfel că, în drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.248 al.1 Cod Penal, iar fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.13 din Legea 87/1994 cu aplic.art.41.2 și Cod Penal art.13 Cod Penal,art.37 din Legea 82/1991 rap.la art.289 Cod Penal, art.25 rap.Cod Penal,la art.290 p cu aplic.art.41 al.2 Cod Penal, pentru care s-a dispus achitarea în baza art.11 pct.2 lit.b rap.la art.10 lit.g C.P.P. ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
Pe latura civilă, instanța de fond, în baza art.14,346 C.P.P. a dispus admiterea acțiunii civile formulată de partea civilă Agenția Națională de Administrate Fiscală și a obligat pe inculpatul la plata sumei de 75.769 lei precum și a dobânzilor și penalităților aferente până la data plății efective a debitului.
De asemenea s-a luat act că SC SA B Sucursala D, nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Totodată, instanța de fond a dispus anularea actelor false, respectiv a celor trei facturi cu nr.-/1.07.1999, nr. -/5.07.1999 și nr.-/5.07.1999.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații și precum și Agenția Națională de Administrare Fiscală ca reprezentant al Statului Român, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, inculpatul a criticat sentința apreciind că probele administrate atestă inexistența faptelor prev.de ar.t248 al.1 și Cod Penal au înlăturat orice echivoc cu privire la existența sau inexistența unei pagube în patrimoniul părții civile.
Agenția Națională de Administrare Fiscală Bac riticat sentința sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei în sensul că inculpatul n-a fost obligat și la plata accesoriilor legale aferente, începând cu data de 14.10.2005, astfel cum prevăd dispoz.art.119 și 120 Cod procedură fiscală.
Prin decizia penală nr. 332 din 22 2007, pronunțată în dosarul cu nr-, Tribunalul Dolja dispus admiterea apelului declarat de Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală B și a respins apelurile declarate de inculpații și, desființând în parte sentința instanței de fond, sub aspectul laturii civile a cauzei.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile Statul Român - prin Agenția Națională de Administrare Fiscală B - suma de 19.646 lei, precum și accesoriile legale fiscale aferente potrivit art. 119 - 120.pr.fiscală, cu începere de la 14 octombrie 2005 până la achitarea efectivă a debitului.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate, iar conform dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, au fost obligați apelanții la câte 130 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care, câte 100 lei fiecare reprezentând onorariu apărător oficiu.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a constatat în esență că este fondat numai apelul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală B pentru următoarele motive:
Din cererea de constituire ca parte civilă în cauză( fila 113 fond), Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului D, în numele Statului Român, a precizat că prejudiciul produs este de 19.646 RON, reprezentând debit TVA, la care a adăugat majorări și penalități de întârziere calculate până la data formulării cererii.
În mod greșit instanța de fond l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 75.769 RON( care cuprinde TVA, dar și majorări, cât și penalități de întârziere), deși penalitățile de întârziere și majorările se calculează în raport de neplata la termenul scadent a sumei de 19646 RON-TVA, până la data stingerii sumei datorate.
În raport de considerentele expuse și de dispoz.art.379 al.2 lit.a C.P.P. Tribunalul a admia apelul Agenția Națională de Administrare Fiscală B, desființând sentința în ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei și a obligându-l pe apelantul inculpat la plata TVA, restanțe în sumă de 19.646 RON și a accesoriilor fiscale legale percepute potrivit art.119 și 120 Cod procedură fiscală, cu începere de la 14.10.2005.
În ceea ce privește apelurile declarate de inculpații și, s-a constatat de instanța de apel că acestea nu sunt fondate, pentru următoarele motive:
În mod corect prima instanță a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prev.de art 248 al.1 Cod Penal, întrucât acesta a livrat cantitatea de 196,226 tone produse petroliere către SC SRL, cu încălcarea dispozițiilor SNP SA B ( f 40 dosar 2311/2005) care este, potrivit dispoz.art.145 prin Cod Penal natura bunurilor pe care le exploatează, o persoană juridică de interes public și căreia i-a produs un prejudiciu însemnat( f 47 dosar 2311/2005).
Este irelevant din punct de vedere al existenței acestui prejudiciu că, prin contractul de vânzare cumpărare nr.1236/06.07.2000, SC SA Sucursala Dac esionat creanțele către SC
Acțiunea introdusă de către SC C împotriva Sucursalei D, prin care a solicitat anulara acestui contract de vânzare-cumpărare ( depusă la Tribunalul Dolj /dosar 5415/COM/2003 sentință menținută de Curtea de APEL CRAIOVA - dosar nr.1292/COM/2004), denotă tocmai existența acestui prejudiciu prin preluare de către SC
Și în ceea ce-l privește pe apelantul inculpat, în mod corect prima instanță a reținut săvârșirea de către acesta a infracțiunii de evaziune fiscală, dovedită prin cele trei facturi false emise la data de 01.07.1999 și respectiv 05.07.1999, în scopul prejudicierii bugetului de stat.
Împotriva acestei decizii, au formulat recurs, în termen, atât inculpatul, cât și partea civilă Statul Român - Agenția Națională de Administrare Fiscală,
Partea civilă Statul Român - Agenția Națională de Administrare Fiscală, Dac riticat decizia instanței de apel, în sensul că, prin cererea de constituire ca parte civilă a solicitat obligarea inculpatului la 75.769 lei reprezentând prejudiciu adus bugetului de stat, sumă ce rezultă din procesul-verbal de control nr. 2378/21.09.1999 întocmit de Garda Financiară D ca urmare a controlului efectuat la
În această sumă a fost inclus debitul de 19.646 lei, precum și accesoriile legale, calculate până la data de 14.10.2005, întrucât debitul nu a fost achitat în termenul legal.
Deși instanța de apel a admis apelul declarat de partea civilă, a interpretat în mod greșit probele administrate în cauză, dispunând obligarea inculpatului la plata sumei de 19.646 lei cu accesorii legale calculate de la 14 octombrie 2005, deși debitul a fost stabilit la 21.09.1999.
A solicitat admiterea recursului și obligarea inculpatului la plata sumei de 19.646 lei la care urmează să fie calculate accesoriile legale, în conformitate cu art. 119, 120 din codul d e procedură fiscală, de la data nașterii obligației de plată, respectiv 21.09.1999 și până la achitarea efectivă a debitului.
În motivele de recurs formulate de inculpat, s-a arătat că în mod greșit Tribunalul Dolja respins apelul formulat de acesta, întrucât nu se face vinovat de săvârșirea faptelor prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994. A arătat că emiterea facturilor fiscale s-a datorat reprezentantei C - - de la inculpatul a cumpărat marfă.
În subsidiar, a arătat că, în cazul în care instanța va reține vinovăția sa, solicită obligarea la plata sumei de 19.646 lei și a accesoriilor legale ce urmează a fi calculate cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești și până la achitarea debitului.
Recursul părții civile B - D este fondat, iar recursul promovat de inculpatul este nefondat și urmează a fi soluționate ca atare, pentru următoarele considerente:
Apărările formulate de inculpatul, în sensul că în mod greșit a fost condamnat pentru infracțiunea de evaziune fiscală, sunt neîntemeiate.
S-a reținut în mod corect de către instanța de fond că, în evidența contabilă a au fost înregistrate doar două facturi privind cantitatea de combustibil comercializată, fiind astfel influențat bugetul de stat cu suma de 198.823.612 lei din care, 143.980.762 lei TVA deductibil, precum și 54.842.850 lei reprezentând taxă de drum.
De asemenea, în mod corect s-a făcut aplicarea art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. g Cod procedură penală, constatând că, în privința infracțiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 s-a împlinit termenul de prescripție al răspunderii penale.
Curtea apreciază că sunt fondate criticile formulate de partea civilă referitor la modul de soluționare al laturii civile de către instanța de apel.
Se constată că instanța de apel a obligat pe inculpatul să plătească părții civile suma de 19.646 lei, precum și accesorii legale fiscale aferente începând cu 14 octombrie 2005, deși prejudiciul a fost constatat la data de 21.09.1999, prin procesul-verbal de control nr. 2378 întocmit de Garda Financiară Se impunea ca obligarea inculpatului la plata dobânzilor și penalităților aferente să se facă în raport cu acest moment al constatării prejudiciului și nu în raport cu momentul la care FBs -a constituit parte civilă, respectiv 14.10.2005.
Instanța de fond a dispus în mod corect obligarea inculpatului la plata sumei de 75.769 lei precum și a dobânzilor și penalităților aferente până la data plății efective a debitului, în această sumă fiind inclus atât prejudiciul de 19.646 lei, cât și dobânzile și penalitățile aferente, calculate până la momentul constituirii ca parte civilă, urmând ca până la achitarea integrală a debitului să fie calculate în continuare dobânzile și penalitățile de întârziere.
De altfel, instanța de apel, admițând apelul părții civile și respingând apelurile inculpaților, a redus suma ce fusese inițial stabilită ca prejudiciu de către instanța de fond.
Ca urmare, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, se va admite recursul declarat de partea civilă B - D și se va casa decizia penală nr. 332 din 22 2007 pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Dolj, menținându-se dispozițiile sentinței penală nr. 2014 din 05 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul cu același număr.
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge, ca nefondat, recursul formulat de către inculpatul, iar conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligat acesta din urmă la plata sumei de 180 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de partea civilă B -, împotriva deciziei penale nr. 332 din 22 2007, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Dolj.
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de către inculpatul, împotriva aceleiași decizii penale.
Casează decizia penală nr. 332 din 22 2007 pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Dolj și menține sentința penală nr. 2014 din 05 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul cu același număr.
Obligă recurentul inculpat la 180 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 2008
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. jud.: -
Jud. apel:
Dact. 3 ex./ 05 decembrie 2008
- 25 2008 -
- Administrația Finanțelor Publice C, va încasa de la recurentul - inculpat, suma de 1.180 lei reprezentând cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Valentina TrifănescuJudecători:Valentina Trifănescu, Doru Filimon, George Ciobanu
