Abuz în serviciu contra intereselor publice (art.248 cod penal). Decizia 826/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 826
Ședința publică de la 08 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR 3: Anca Nacu
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor formulate de inculpatul și Primăria Oțelu, împotriva deciziei penale nr. 177/29.11.2007 pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: pentru inculpatul lipsă, avocat ales, pentru partea civilă recurentă Primăria Oțelu, avocat ales.
Procedura legal îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că s-a depus la dosar, prin registratură, minuta încheierii nr. 1104/11.06.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr-, prin care s-a respins cererea de strămutare a judecării cauzei, formulată de către inculpat și văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale recurate și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de Judecătoria Caransebeș, solicitând achitarea inculpatului, în baza.10 lit.1C.P.P. lipsind gradul de pericol social al unei infracțiuni, depunând în susținerea cuvântului un set de concluzii scrise.
Apărătorul ales al părții civile recurente, solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale recurate și desființarea sentinței penale pronunțate de Judecătoria Caransebeș și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, arătând că prin fapta săvârșită de către inculpat s-au adus prejudicii majore instituției pe care o reprezintă, solicitând respingerea recursului formulat de către inculpat.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursurilor formulate în cauză, ca nefondate, arătând că decizia pronunțată este temeinică și legală solicitând menținerea ei. Pe latură civilă, arată că infracțiunea săvârșită de inculpat este una de pericol și pe acest considerent a fost respinsă acțiunea civilă.
Apărătorul ales al inculpatului, solicită respingerea recursului formulat de partea civilă, ca nefondat.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 268/27.06.2007, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr-, a fost achitat inculpatul, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, rap. la art. 10 lit.1Cod procedură penală, pentru infracțiunea prev. de art. 248 Cod penal, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal; în baza art. 91 lit. c Cod penal, i-a fost aplicată inculpatului amendă administrativă de 1.000 lei RON; au fost respinse pretențiile civile ale părții civile Primăria Oțelu.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul C-S din 15 iunie 2006, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 248 Cod penal.
Instanța a reținut că la data de 8 noiembrie 2002, prin Hotărârea Consiliului Local Oțelu nr. 11, la propunerea inculpatului, s-a hotărât obținerea unui împrumut intern de 6 miliarde lei vechi pe un termen de 60 de luni pentru continuarea lucrărilor de investiții de la Oțelu și la data de 20 decembrie 2002 s-a încheiat contractul de creditare nr. 251 între Primăria Oțelu și BRD Oțelu pentru suma de 6 miliarde lei vechi.
Creditul avea destinația " în exclusivitate" pentru finanțarea lucrărilor de investiții conform anexei 1 contractului de creditare, singurul obiectiv ce urma să fie finanțat din acest împrumut fiind " 113 apartamente - Zona Centrală" și în aceeași anexă au fost indicați și executanții lucrărilor, respectiv SC Reșița, SC Instalații Reșița, SC.. 2001 SRL Oțelu, SC 108 SA Oțelu.
Până la data obținerii creditului au fost finalizate imobilele L 1 și L 2 de pe str. -, cu aportul efectiv al SC SA Reșița, SC. SRL și SC SA și după obținerea creditului, singurele lucrări legate de obiectivul respectiv au fost desfășurate de SC SA și au constat în lucrări de fundații și subsol la blocurile L 3 și L 4, însă finalizarea celor două imobile, precum și realizarea celorlalte imobile ( L 5, 6, 7, 8) nefiind realizate nici până în prezent; de la data obținerii împrumutului de la BRD nu s-a mai realizat aproape nimic, creditul contractat fiind cel puțin inoportun, dacă nu obținut în alte scopuri.
Pentru a demonstra că, creditul a fost contractat intenționat în alte scopuri, în cursul urmăririi penale s-au adus următoarele argumente:
Primăria Oțelu, prin inculpatul, în calitate de Primar, a depus documentația aferentă obținerii împrumutului, documentație formată din contracte de antrepriză încheiate anterior cu societățile indicate în anexa 1 contractului de împrumut. Unul din contractele de antrepriză a fost cel încheiat cu SC Instalații SA Reșița nr. 9579 din 7 octombrie 1999, contractul având drept obiectiv unic lucrări la Zona Centrală și acest contract nu numai că nu a fost executat niciodată, dar nici nu e legal încheiat între cele două părți, invocându-se următoarele motive:
La sfârșitul anului 2002 (mult după data trecută ca fiind data încheierii contractului), inculpatul i-a solicitat martorului -, reprezentantul SC Instalații SA Reșița, un contract de antrepriză cadru, cu elemente generale, pentru a servi drept model unui eventual contract viitor, sens în care, în baza relațiilor contractuale anterioare existente între părți, martorul i-a înaintat o copie xerox a unui contract de antrepriză fără număr și dată, dar semnat și ștampilat, cele două elemente nefiind în original, urmând ca ulterior să existe o eventuală negociere premergătoare încheierii contractului, însă acest lucru nu s-a mai întâmplat, inculpatul semnând contractul copie xerox pe care a aplicat ștampila primăriei, înregistrând contractul sub nr. 9579 din 7 octombrie 1999. Acest contract a fost folosit de către inculpat pentru a obține creditul de 6 miliarde lei, dar acest contract nu a fost recunoscut sau executat niciodată de către SC Instalații SA Reșița care nu a înregistrat în contabilitatea firmei contractul respectiv; după obținerea împrumutului de la BRD inculpatul a virat în contul SC Instalații SA Reșița suma de 2 miliarde lei prin OP nr. 1222 din 24 decembrie 2002 și OP 1223 din aceeași dată, însă din discuțiile martorului - și inculpatul, plata făcută prin aceste ordine de plată reprezenta contravaloarea unei lucrări contractate în perioada anterioară și care nu aveau legătură cu 113 Zona Centrală, care, de altfel nici nu s-au realizat.
Aceeași situație s-a întâlnit și în contractul de antrepriză nr. 5 din 5 2001, încheiat la SC. 2001 care nu este recunoscut de și nu a fost executat, dar pentru care s-au primit 2 miliarde lei prin OP 1225 din 24 decembrie 2002, deși pentru lucrările anterioare efectuate pentru Primăria Oțelu ( și care nu aveau legătură cu 113 Zona Centrală), aceasta datora societății doar aproximativ 700 milioane lei.
Întrucât această societate încasase sume nedatorate și inculpatul i-a solicitat administratorului societății restituirea surplusului, prin OP 70 -75 din 15 ianuarie 2003, fost restituită Primăriei suma de 1.800.000.000 lei; și SC 108 SA a primit de la Primăria Oțelu sume nedatorate în contul lucrărilor efectuate la ( nerealizate), sume care au fost solicitate de inculpat pentru a fi restituite, restituirea făcându-se cu OP 12, 13, 14 din 28 ianuarie 2003 pentru suma de 1. 415.174.247 lei.
Parchetul a apreciat că prin această stare de fapt au fost încălcate cu intenție directă atât dispozițiile Hotărârii Consiliului Local nr. 111 din 8 noiembrie 2002, cât și clauzele contractului de creditare din 20 decembrie 2002 încheiat cu BRD Oțelu, expertiza efectuată în cauză în cursul urmăririi penale confirmând modalitatea de săvârșire a faptelor relatate anterior, cu precizarea că inculpatul a procedat la contractarea împrumutului în calitate de ordonator de credite, ca o soluție disperată menită să acopere pe termen scurt deficitul bugetar al Primăriei, fără a lua în calcul consecințele pe termen scurt al acțiunii sale.
Parchetul a reținut din expertiză că nu s-a putut stabili un prejudiciu exigibil și cert, însă s-a evidențiat faptul că nu au existat și nu au fost prevăzute, la contractarea împrumutului, sursele de venituri ale primăriei, din care să se plătească ratele și dobânzile și această situație a făcut ca la data de 31 mai 2004 să se sisteze plata ratelor împrumutului, soldul restant fiind de 4.199.999.987 lei, considerat în cursul urmăririi penale prejudiciu real cauzat Primăriei Oțelu, deși aceasta s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 11.199.805.447 lei.
Tot din concluziile expertului, în rechizitoriu se reține că ratele plătite în contul contractului de împrumut s-au efectuat din contul 103 - 500/20 care este contul în care au fost virați banii proveniți din restituirile efectuate de societățile menționate anterior, ceea ce echivalează cu plata creditului din credit și întărește concluzia că împrumutul a fost păgubitor pentru bugetul Primăriei Oțelu, reținându-se că inculpatul a încălcat mai multe dispoziții legale: art. 4, 22, 39, 44 din Legea 500/2002, art.18 al. 1, art.19 al. 2 lit. c, f din OUG 45/2003, intenția de a eluda legea fiind directă și dovedită prin întregul material probatoriu administrat în cauză.
S-a mai reținut, din suplimentul de expertiză, că bunul mers al Primăriei Oțelu a fost tulburat deoarece prin neîntocmirea unui calcul preliminar al resurselor de care dispune primăria pentru a se determina modul concret al disponibilităților pe parcursul derulării creditului, în sensul dacă se vor putea achita ratele acestuia și că tulburarea este continuă deoarece primăria a fost îndatorată în mod nejustificat, la creditul obținut curgând în continuare penalități și dobânzi foarte mari.
Din probele administrate de prima instanță (înscrisuri, declarația inculpatului, declarațiile martorilor, s-a efectuat o expertiză contabilă și un supliment de expertiză, expertiză contabilă și suplimentul de expertiză efectuate de către expert, a mai reținut că anterior obținerii creditului, Consiliul Local Oțelu a avut încheiate contracte de antrepriză pentru obiectivul Zona Centrală: contract de antrepriză nr. 9579 din 7 octombrie 1999 cu SC Instalații SA Reșița, contract de antrepriză nr. 38 din 22 1999 cu SC SA Reșița, contract de antrepriză nr.10 din 22 2000 cu SC SA Reșița, contract de antrepriză nr. 2 din 1 iunie 2001 cu SC.. 2001 Oțelu, contract de antrepriză nr. 5 din 5 2001 cu SC. 2001 SRL Oțelu, contract de antrepriză nr. 37 din 7 octombrie 1999 cu SC Instalații SA Reșița.
Instanța a mai constatat că Primăria Oțelu a încheiat la data de 19 decembrie 1995 contractul ferm nr. 25 cu SC SA C-S ca antreprenor general, obiectul contractului fiind executarea lucrărilor de construcții montaj pentru obiectivul de investiții - 113 apartamente Oțelu; contractele de antrepriză au făcut parte din documentația întocmită pentru obținerea creditului și se aflau în derulare la data obținerii creditului, conform expertizei contabile efectuată în faza de urmărire penală de către expert contabil.
După obținerea creditului, inculpatul, în calitate de primar și ca ordonator de credit, a respectat destinația creditului, respectiv condițiile din contractul de creditare și Hotărârea Consiliului Local Oțelu efectuând plăți, pe ordinul de plată, la rubrica " reprezentând plăți" este completat " 113 apartamente Zona Centrală - avans lucrări", astfel: cu OP nr. 1222 din 24 decembrie 2002 virează suma de 1 miliard lei către SC SA Oțelu reprezentând avans lucrări 113 apartamente Zona Centrală, cu OP nr. 1223 din 24 decembrie 2002 virează suma de 1 miliard de lei la SC Instalații SA Oțelu, reprezentând avans lucrări 113 apartamente Zona centrală, cu OP nr. 1224 din 24 decembrie 2002 virează suma de 2 miliarde lei la SC 108 SA Oțelu reprezentând avans lucrări 113 apartamente Zona Centrală și cu OP nr. 1225 din aceeași dată, virează suma de 2 miliarde lei către SC. 2001 SRL Oțelu, reprezentând avans lucrări 113 apartamente Zona Centrală.
Expertize contabile efectuate în cauză ( în faza de urmărire penală de expert și în faza de cercetare judecătorească de expert contabil ), au reținut că în momentul efectuării acestor plăți, au fost respectate condițiile din contractul de credit și Hotărârea Consiliului Local Oțelu și instanța își însușește aceste concluzii; nu s-au respectat însă, repartizarea sumelor conform anexei nr. 1 la contractul de credit, creditul fiind utilizat după cum urmează: pentru SC SA Reșița urma să fie achitată suma de 2 miliarde lei și se achită suma de 1 miliard lei cu OP 1222/24.12.2002, pentru SC Instalații SA Reșița trebuia să fie achitată suma de 2 miliarde lei și se achită cu OP 1223 din 24 decembrie 2002 suma de 1 miliard lei, la SC.. 2001 SRL Oțelu se achită suma de 2 miliarde lei cu OP nr. 1225/24 decembrie 2003, deși trebuia achitată suma de 1 miliard lei și, la fel, la SC 108 SA Oțelu se achită suma de 2 miliarde lei cu OP 1224 din 24 decembrie 2002 și conform anexei 1 la contract trebuia achitată suma de 1 miliard lei.
Pe cele patru ordine de plată emise către societățile comerciale cuprinse în anexa 1 la contractul de creditare, la rubrica " reprezentând plăți", s-a specificat " 113 apartamente - Zona Centrală avans lucrări Oțelu ".
Societățile comerciale la care Primăria Oțelu a virat sume mai mari decât cele prevăzute inițial, au returnat sumele necuvenite după cum urmează: cu OP nr. 70 - 75 din 15 ianuarie 2003, SC.. 2001 SRL Oțelu, returnează câte 300 milioane; total = 1.800.000.000 lei, SC 108 SA Oțelu, returnează 1.415.174.247 lei cu ordinele de plată nr. 12, 13, 14 din 28 ianuarie 2003, cu motivarea " restituire avans neconsumat" sau " sume necuvenite".
Totalul sumelor restituite Primăriei Oțelu a fost de 2.915.174.247 lei, așa cum rezultă din expertiza contabilă a expertului.
Creditul de 6 miliarde lei și plățile efectuate din acest credit au fost înregistrate în evidențele contabile ale Primăriei Oțelu; sumele restituite de cele două societăți comerciale nu au fost plătite pentru continuarea lucrărilor la obiectivele pentru care a fost solicitat creditul, ci pentru achitarea altor datorii ale Primăriei Oțelu, cum ar fi: consumul de gaz metan, energie electrică, apă, virări credite bugetare la instituțiile finanțate de primărie, cu aceeași destinație; chiar și în această situație ( de folosire a sumelor returnate pentru achitarea altor datorii ale Primăriei Oțelu ), de la data de 20 ianuarie 2003 și până la data de 16 noiembrie 2004, s-au rambursat către BRD Oțelu mai multe sume, astfel: creditul de 6 miliarde de lei a fost acordat pe o perioadă de rambursare de 5 ani, respectiv 20 ianuarie 2003 - 20 decembrie 2007, conform primului grafic de rambursare întocmit la acordarea creditului.
În anul 2003 s-a rambursat suma de 2.694.718.435 lei din care credit 1.200.000.008 lei, dobânzi 1. 461. 831. 297 lei, comisioane 32.887.130 lei. credit 4.799.999.992 lei; până la data de 16 noiembrie 2004 s-a rambursat suma de 1.432.551.116 lei din care credit 600.000.005 lei, dobânzi 816.283.742 lei și comisioane 16.267.369 lei sold credit la 16 noiembrie 2004 = 4.199.999.987 lei; la data de 16 noiembrie 2004, noul Primar al Primăriei Oțelu încheie cu BRD Sucursala C-S actul adițional nr. 1 la contractul de creditare nr. 251 din 20 decembrie 2002, prin care se reeșalonează creditul restant în sumă de 4.199.999.987 lei și dobânda restantă de 282.962.627 lei la acea dată, cu o reeșalonare a datoriei începând cu 16.01.2005 până la 15 decembrie 2007.
Instanța a constatat că de la data aceste reeșalonări și până la data efectuării expertizei contabile a expertului, Primăria a mai făcut plăți în contul datoriei la BRD în sumă de 101.500.209 lei, totalul datoriei la contractul de credit 251/2002 fiind de 612.245,13 lei RON.
Prima instanță a reținut că inculpatul, în calitate de Primar al Primăriei Oțelu și ordonator de credite, a folosit inițial creditul de 6 miliarde lei, cu respectarea clauzelor din contractul de creditare nr. 251/2002 și Hotărârii Consiliului Local nr. 111/2002, achitând pentru patru societăți comerciale sume de bani reprezentând avans pentru lucrări 113 apartamente Zona Centrală; în schimb, banii restituiți ca avans neconsumat și sume necuvenite, nu mai sunt folosite în scopul pentru care a fost obținut creditul, nu se restituie nici BRD Oțelu, ci sunt folosiți pentru achitarea unor datorii ale Primăriei Oțelu.
Prima instanță a apreciat că, prin fapta sa, inculpatul a adus o tulburare însemnată bunului mers al Primăriei Oțelu, în sensul că nu s-au finalizat lucrările la obiectivul " 113 apartamente Zona Centrală", cu consecințele sociale ce decurg din această nerealizare, în cauză fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 Cod penal; ținând seama de modul și mijloacele folosite de inculpat la săvârșirea faptei, de scopul urmărit de acesta, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă și de persoana și conduita inculpatului, instanța apreciază că fapta inculpatului nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni; scopul urmărit de către inculpat după restituirea unor sume de bani de către cele patru societăți comerciale a fost acela de a achita cu acești bani unele datorii urgente ale Primăriei Oțelu, apreciindu-se că aceste datorii au prioritate: achitare consum gaz, energie electrică, apă și altele în plină iarnă; urmarea produsă a fost aceea că s-au achitat alte datorii, la care curgeau dobânzi și a căror neachitare avea grave consecințe sociale, în loc să fie rambursat creditul la BRD.
S-a mai reținut că în situația în care, creditul ar fi fost rambursat, era nevoie de contractarea unui alt credit pentru achitarea celorlalte datorii ale Primăriei Oțelu.
Cu privire la latura civilă, instanța a reținut că Primăria Oțelu s-a constituit parte civilă cu suma de 1.100.000 lei RON, fără să precizeze ce reprezintă această sumă, componența ei; în rechizitoriu s-a reținut ca prejudiciu suma de 4.199.999,987 lei ce reprezintă sold restant la data de 16 noiembrie 2004; instanța a apreciat că această sumă nu reprezintă un prejudiciu pentru Primăria Oțelu cauzat din vina inculpatului.
Cu toate că nu a fost folosit creditul de cele patru societăți comerciale, în scopul pentru care a fost contractat, acești bani au fost folosiți în interesul Primăriei Oțelu, diminuându-se obligațiile certe față de alți furnizori; în situația în care creditul neconsumat să fi fost restituit BRD, prejudiciul cauzat Primăriei Oțelu să fi fost mult mai mare, ca urmare a consecințelor neachitării altor debite față de alți creditori.
Instanța a apreciat că în cauză suma de 4.199.999.987 lei sold restant, nu constituie prejudiciu cauzat din vina inculpatului, astfel că a respins pretențiile civile ale Primăriei Oțelu.
Împotriva sentinței judecătoriei au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș și partea vătămată Primăria Oțelu, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului parchetului, s-a susținut că sentința judecătoriei este netemeinică deoarece fapta inculpatului prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni; se solicită admiterea apelului, casarea sentinței primei instanțe.
S-a susținut că în conformitate cu disp. art. 181al. 2 Cod penal, la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului; ori, referitor la fapta săvârșită de inculpat, se apreciază că aplicarea acestor dispoziții este greșită; prejudiciul cauzat ca urmare a săvârșirii faptei este foarte mare - în cuantum de 419.999,9987 lei RON, iar inculpatul, prin fapta sa a adus o tulburare însemnată bunului mers al primăriei; sumele de bani restituite ca avans neconsumat și sume necuvenite nu au fost folosite în scopul pentru care a fost obținut creditul și nici nu au fost restituite BRD Oțelu, iar primăria Oțelu a fost îndatorată în mod nejustificat ca urmare a creditului solicitat și obținut de către inculpat și, ca atare, în continuare curg dobânzi și penalități foarte mari, aferente nerambursării acestuia.
În motivarea apelului părții civile, s-a arătat că prin schimbarea destinației sumelor obținute în baza contractului de credit nr. 251/2002, Primăriei Oțelu i s-au adus prejudicii însemnate, iar prin faptul că sumele sunt producătoare de dobânzi, care trebuie achitate din bugetul local, s-a cauzat și se cauzează în continuare o tulburare însemnată bunului mers al instituției, aceasta fiind în imposibilitate de plată; se susține că sumele solicitate prin constituirea de parte civilă sunt întemeiate.
Prin DP nr. 177/29.11.2007 pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr-, în baza art.379 pct.2 lit. a Cod procedură penală, a fost admis apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CARANSEBEȘ, împotriva sentinței penale nr.268/27.06.2007, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr-, pe care a desființat-o parțial și în consecință:
În baza art.248 Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul,(fiul lui și, născut la 24 februarie 1955 în Oțelu, jud.CS, cetățean român, căsătorit, studii superioare, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, domiciliat în Oțelu,-, jud.CS):
- la 3 (trei) ani închisoare.
În baza art.81 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului, pe durata termenului de încercare de 5 (cinci) ani, conform art.82 Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.83, 85 Cod penal.
În baza art.346 al.1 Cod procedură penală, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă Primăria Oțelu pentru suma de 1.100.000 lei RON despăgubiri civile.
În baza art.191 al.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 800,00 lei (RON) cheltuieli judiciare față de stat.
S-au menținute celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe privind obligarea inculpatului la plata sumei de 7572 lei RON, diferența onorariu expert -, având în vedere că această sumă nu a fost achitată, întrucât la dosar s-a depus o cerere din partea expertului în acest sens.
În baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanta parte civilă PRIMĂRIA împotriva sentinței penale nr.268/27.06.2007, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr-.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală, a fost obligată apelanta parte civilă Primăria Oțelu, la 100,00 RON cheltuieli judiciare față de stat în apel; în baza art.192 al.3 Cod procedură penală, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel, au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel, verificând sentința primei instanțe, în raport de motivele invocate în apel pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, sub toate aspectele temeiniciei și legalității, conform art. 371, art. 378 Cod procedură penală, a constatat că apelul parchetului este admisibil pentru următoarele motive:
Prima instanță, pe baza probelor aflate la dosar, a apreciat nejustificat că fapta săvârșită de inculpatul nu prezintă pericolul social al infracțiunii prev. de art. 248 Cod penal.
Astfel, în raport de împrejurările în care a fost comisă fapta, împrejurări mai sus menționate și care de altfel au fost reținute atât în rechizitoriu cât și de prima instanță, probele dosarului sunt concludente în sensul că fapta inculpatului constituite infracțiunea prev. de art. 248 Cod penal, ținând cont de împrejurările concrete în care s-a comis această faptă și de faptul că în perioada în litigiu, inculpatul îndeplinea funcția de primar al localității Oțelu și, ca atare, avea obligația să-și îndeplinească atribuțiile conform dispozițiilor legale; prin fapta inculpatului s-a adus o tulburare însemnată bunului mers al primăriei, în sensul nefinalizării lucrărilor obiectivului pentru care a fost acordat creditul, respectiv " 113 apartamente în zona centrală" cu consecințele sociale ce decurg din această nerealizare, iar sumele de bani restituite ca avans neconsumat și sume necuvenite nu au fost folosite în scopul pentru care a fost obținut creditul și nici nu au fost restituite BRD Oțelu; pe de altă parte, Primăria Oțelu a fost îndatorată în mod nejustificat ca urmare a creditului solicitat și obținut de către inculpat și, ca atare, în continuare se plătesc dobânzi și penalități mari, aferente nerambursării acestuia.
Ori, în raport de toate aceste împrejurări, în cauză nu sunt incidente disp. art. 181Cod penal, neputându-se reține că o asemenea faptă este lipsită de importanță, în condițiile în care probele dosarului sunt de natură a dovedi existența unui grad de pericol social concret ridicat, specific infracțiunii prev. de art. 248 Cod penal.
Având în vedere motivele arătate, tribunalul a apreciat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 248 Cod penal și ținând cont de criteriile de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, astfel că l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare, pentru care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art. 81, 82 Cod penal, întrucât s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate.
Față de aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, tribunalul a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș împotriva sentinței primei instanțe, pe care a desființat-o și, în baza art.248 Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul la 3 (trei) ani închisoare.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului, pe durata termenului de încercare de 5 (cinci) ani, conform art.82 Cod penal; s-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.83, 85 Cod penal.
Referitor la prejudiciul de 1.100.00 lei RON solicitat de partea civilă, s-a apreciat că inculpatul nu poate fi obligat la acoperirea acestui prejudiciu, care nu s-a stabilit a fi cert, în condițiile în care creditul contractat (a cărui destinație ulterioară a fost alta decât cea contractată) a fost folosit pentru achitarea altor debite ale primăriei.
Așa fiind, în baza art.346 al.1 Cod procedură penală, tribunalul a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă Primăria Oțelu pentru suma de 1.100.000 lei RON despăgubiri civile.
În baza art.191 al.1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la 800,00 lei (RON) cheltuieli judiciare față de stat.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe privind obligarea inculpatului la plata sumei de 7572 lei RON, diferența onorariu expert -, având în vedere că această sumă nu a fost achitată expertului (la dosar s-a depus o cerere din partea expertului în acest sens).
Având în vedere motivele mai sus descrise, tribunalul, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta parte civilă PRIMĂRIA împotriva sentinței primei instanțe.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală, a obligat apelanta parte civilă Primăria Oțelu, la 100,00 RON cheltuieli judiciare față de stat în apel; în baza art.192 al.3 Cod procedură penală, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel, au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva deciziei penale nr. 177/29.11.2007 pronunțată de Tribunalul C S, au declarat recurs inculpatul și partea civilă Primăria Oțelu.
Pentru inculpatul s-a solicitat casarea deciziei recurate și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțată de Judecătoria Caransebeș, solicitând achitarea în baza art.10 lit.1
C.P.P.Pentru partea civilă s-a solicitat casarea deciziei penale recurate și a sentinței penale pronunțate și trimiterea cauzei la prima instanță pentru rejudecare - având în vedere prejudiciul cauzat instituției.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând decizia penală recurată, în raport cu solicitările formulate de recurenți și de celelalte părți, precum și din oficiu, în limitele dispozițiilor legale, se constată că tribunalul a reținut o stare de fapt corespunzătoare probatoriului administrat, a stabilit corect vinovăția inculpatului și a dat o bună încadrare juridică faptelor reținute.
Astfel, Tribunalul C - Sar eținut, în mod corect, că faptele inculpatului prezintă gradul de pericol social caracteristic unei infracțiuni, având în vedere că prin fapta sa, în calitate de primar al orașului Oțelul, s-a produs o tulburare însemnată a bunului mers al acestei instituții, în sensul că, nu s-au finalizat lucrările la obiectivul " 113 apartamente Zona Centrală " cu consecințele decurgând din această nerealizare, banii obținuți din credite nefiind folosiți în scopul pentru care a fost obținut creditul.
În aceste împrejurări, spre deosebire de Judecătoria Caransebeș, Tribunalul C - Saa preciat, în mod corect, că faptele inculpatului, în împrejurările date, nu sunt lipsite de importanță și a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu aplicarea art.81 și 82.Cod Penal, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.248
Cod PenalÎn aceste condiții recursul declarat de inculpat apare ca fiind nefondat, hotărârea Tribunalului CSf iind temeinică și legală.
În privința prejudiciului solicitat de partea civilă, s-a apreciat în mod corect, având în vedere și expertiza efectuată, că inculpatul nu poate fi obligat la plata acesteia, în condițiile în care banii obținuți din creditul contractat, au fost folosiți în interesul primăriei, prin achitarea altor debite ale acestei instituții.
În privința cererii de casare cu trimitere spre rejudecare la prima instanță, solicitată de partea civilă, se apreciază că nu există nici un motiv legal pentru a se proceda în acest sens, neaflându-ne în niciuna din situațiile reglementate de art.38515pct.2, lit.c
C.P.P.Așa fiind, se apreciază că, în raport cu dispozițiile art.3859C.P.P. nu există temeiuri de fapt sau de drept care să conducă la modificarea hotărârii, urmând ca în baza art.38515pct.1, lit.b C.P.P. recursurile declarate să fie respinse ca nefondate.
Potrivit art.192 alin.2 C.P.P. recurenți vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit.b p Cod Penal respinge recursurile declarate de inculpatul și Primăria Oțelu, împotriva deciziei penale nr. 177/29.11.2007 pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr-, ca nefondate.
În baza art.192 alin.2 C.P.P. obligă recurenții la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 150 lei fiecare.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședință publică azi 08 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
RED: VI/25.09.08
Dact: 2 exempl/ 25 2008
Primă instanță: Judecătoria Caransebeș
Jud:
Apel: Tribunalul C
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Constantin Costea, Anca Nacu
