Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 cod penal). Sentința 88/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr.1563,-
SENTIN ȚA NR. 88
Ședința publică din data de 19.06.2008
PREȘEDINTE: Cristina Georgescu
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea acțiunii penale pusă in mișcare prin rechizitoriul nr. 7410/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, prin care a fost trimis in judecată inculpatul, fiul lui si, născut la 9.11.1950 in cum., jud. I, domiciliat în I, cartier - scB,.2,.7, jud. I, pentru săvârșirea infracțiunii prev. si ped. de art. 246 al.2, infracțiune de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, cauză trimisă spre rejudecare potrivit deciziei penale nr.936/14.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 11 iunie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea la data de 19 iunie 2008 când a pronunțat următoarea sentință:
CURTEA:
Deliberând asupra cauzei penale de față constată:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, nr.7410/P/2004 din 13.martie 2006 a fost pusă în mișcare acțiunea penală și trimis în judecată inculpatul, fiul lui și, născut la 9.11.1950 în comuna, jud.I, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută și pedepsită de art.246 teza a II-a Cod penal.
S-a reținut prin rechizitoriu că inculpatul în calitatea sa de executor judecătoresc autorizat să-și desfășoare activitatea pe lângă Judecătoria Iași, a îndeplinit defectuos atribuțiile ce-i reveneau conform Codului d e procedură civilă premergătoare organizării licitației din 22 august 2004 privind valorificarea apartamentului nr.28 din blocul 477, scara C, etaj.6,-, municipiul I, în cadrul executării silite din dosarul nr.8/2003, în dauna părții vătămate,pe care a prejudiciat-
Astfel, inculpatul a efectuat verificări superficiale cu ocazia deplasării la locul situării imobilului în vederea încheierii procesului verbal de situație având ca urmare stabilirea eronată a caracteristicilor apartamentului adjudecat, ca fiind compus din 2 camere plus dependințe, deși în realitate era compus dintr-o singură cameră plus dependințe.
Cauza a fost înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Iași, formându-se dosarul nr.12074/2006, apoi urmare admiterii cererii de strămutare de Înalta Curte de
Casație și Justiție, prin încheierea din 7 septembrie 2006, dosarul a fost înaintat la Judecătoria Buzău, înregistrat sub nr.10174/2006.
Judecătoria Buzăua pronunțat sentința penală nr.102 din 1 februarie 2007prin care a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea dedusă judecății întrucât fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, conform art.11 alin.1 pct.2 lit.a, art.10 alin.1 lit.1pr.pen. raportat la art.181alin.1 și 2 Cod penal, a făcut aplicația art.91 alin.1 lit.c Cod penal, inculpatul a fost sancționat administrativ cu amenda de 1000 lei, acțiunea civilă a fost admisă în parte, a fost obligat să plătească părții civile daune morale în cuantum de 1500 lei, solicitarea privind plata de despăgubiri materiale a fost respinsă, iar inculpatul obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat și partea vătămată.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat apel d e către partea vătămată, inculpat și de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău, apeluri ce au fost admise deTribunalul Buzău prin decizia penală nr.144 din 26 iunie 2007, a fost desființată sentința penală nr.102/2007 a Judecătoriei Buzău și s-a dispus rejudecarea cauzei de către instanța competentă Curtea de APEL PLOIEȘTI, căreia îi revenea competența de soluționare în primă instanță a infracțiunilor comise de executorii judecătorești conform art.281lit.b pr.pen. așa cum a fost modificat prin Legea nr.79/2007.
Dosarul a fost înregistrat sub nr.156- din 16 august 2007 și procedându-se la reluarea cercetării judecătorești s-a luat declarație inculpatului, a fost audiată partea vătămată, martorii și, s-au depus înscrisuri de ambele părți iar partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 83.000 lei, ce reprezintă 80.000 lei despăgubiri civile, respectiv diferența dintre contravaloarea unui apartament cu două camere și a unui apartament cu o cameră, iar 3.000 lei daune morale constând în suferința psihică la care a fost expusă (fila 8).
Prin sentința penală nr.129/14.11.2007 Curtea de APEL PLOIEȘTIa dispus în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d p achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.246 întrucât faptei îi lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii, iar acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de către partea vătămată a fost respinsă.
Impotriva acestei sentințe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și partea vătămată.
Inalta C de Casație și Justiție, prin decizia penală nr.936 din 14.03.2008 a admis recursurile de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și de partea vătămată, a casat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a hotărî astfel, instanța supremă a constatat că deși instanța de fond, Curtea de APEL PLOIEȘTIa reținut o încălcare din culpă de către inculpat, executor judecătoresc, a unei îndatoriri de serviciu, faptă prin care s-a cauzat o vătămare importantă a intereselor legale ale părții vătămate, faptă care potrivit art-249c.p. constituia infracțiunea de neglijență în serviciu, nu a făcut aplicarea art.334 p, referitor la schimbarea încadrării juridice.
Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că inculpatul deși nu a intenționat să producă o vătămare intereselor legitime ale părții vătămate, totuși și-a încălcat din culpă atribuțiile de serviciu, acționând neglijent și nefăcând toate demersurile legale pe care în calitate de executor judecătoresc era îndreptățit și obligat să le facă pentru verificarea componenței apartamentului scos la licitație. Ca executor cu experiență de 27 de ani, inculpatul trebuia să apeleze la sprjinul organelor de poliție pentru a putea pătrunde în apartament iar nu să lase la bunăvoința debitorului posibilitatea de a-i permite să vadă apartamentul în vederea îndeplinirii unor obligații legale de serviciu.
Instanța de fond, deși era datoare să procedeze conform art.334 p și să pună în discuția părților schimbarea de încadrare (din art.246 în art.249 p) a pronunțat achitarea inculpatului, deși încadrarea juridică a faptei comise era eronată.
După casarea cu trimitere spre rejudecare, dosarul a fost înregistrat la Curtea de APEL PLOIEȘTI sub nr.1653,- din 18.04.2008.
Instanța de rejudecare a procedat la ascultarea inculpatului.
Examinând actele și lucrările dosarului și probele administrate în ciclurile procesuale anterioare, precum și în cursul cercetării judecătorești,instanța reține următoarea situație de fapt:
Inculpatul este executor judecătoresc autorizat și își desfășoară activitatea în cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Iași.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin sentința civilă nr.21661/21.2002 a Judecătoriei Iașia fost admisă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul, acesta fiind obligat să-i plătească reclamantului, cu titlu de datorie nerestituită suma de 58 milioane lei (ROL).
Deoarece debitorul nu și-a îndeplinit obligația de plată, creditorul i-a solicitat inculpatului să declanșeze procedura de executare silită a hotărârii judecătorești și să scoată la vânzare apartamentul deținut de debitor, situat în municipiul I,-,.477,.C,.6,.28.
În timpul executării silite s-a constatat că apartamentul nu este proprietatea exclusivă a debitorului, acesta achiziționându-l împreună cu concubina sa.
Pe cale de consecință, creditorul a formulat o acțiune civilă de ieșire din indiviziune împotriva pârâților și.
Prin sentința civilă nr.1068/28.01.2004 a Judecătoriei Iași acțiunea a fost admisă, dispunându-se ieșirea din indiviziune a pârâților, apartamentul fiind atribuit pârâtului, care a fost obligat să-i plătească pârâtei, cu titlu de sultă, din contravaloarea imobilului la momentul înstrăinării sau al valorificării prin procedura executării silite.
În dispozitivul sentinței civile instanța de fond nu a descris apartamentul în litigiu, numai în considerentele hotărârii a arătat că prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat ieșirea pârâților din indiviziunea existentă asupra apartamentului compus din două camere și dependințe, situat în municipiul I,-,.477,.C,.6,.28.
Procedura executării silite a fost reluată și la licitația publică organizată de Biroul Executorului Judecătoresc, la data de 27.VIII.2004, partea vătămată s-a înscris la licitația publică din acea dată pentru apartamentul nr.28, compus din două camere, situat în-, bloc.477, scara C, etaj.6, județul S-au efectuat strigările procedurale, s-a încheiat procesul-verbal nr.8 din 27 august 2004, fiind declarată adjudecatară,iar la data de 27 septembrie 2004 s-a emis actul de adjudecare nr.8, ce constituie titlul de proprietate pentru apartamentul urmărit,prețul obținut și consemnat de către partea civilă, de 800.000.000 lei ROL a fost distribuit prin procesul-verbal din 13 octombrie 2004, iar adjudecatara a intrat în posesia apartamentului la 23 februarie 2007 conform procesului-verbal întocmit de executorul judecătoresc.
Elementul esențial pe baza căruia partea vătămată s-a înscris la licitația publică l-a constituit numărul de camere al apartamentului, observându-se că potrivit declarațiilor date în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, partea vătămată a învederat în mod constant că își dorea să achiziționeze un apartament cu 2 camere în zona respectivă și din acest motiv a acceptat să participe la licitație.
Actul de adjudecare al apartamentului în litigiu, respectiv actul de adjudecare nr.8/27.09.2004 întocmit de inculpat (fila 15 dosar urmărire penală) descrie imobilul respectiv ca fiind compus din 2 camere plus dependințe.
Ulterior, partea vătămată a constatat că apartamentul era compus dintr-o singură cameră plus dependințe și conform declarațiilor sale a menționat că dacă ar fi cunoscut această situație ar fi refuzat să se înscrie la licitație, nefiind interesată de achiziționarea unui apartament compus dintr-o singură cameră plus dependințe, considerându-se astfel prejudiciată.
În această situație, partea vătămată a fost nevoită să recurgă la promovarea unor acțiuni pe rolul instanțelor de judecată, având drept scop modificarea mențiunilor din actul de adjudecare care vizau numărul de camere aflate în componența imobilului.
Astfel, inițial partea vătămată a solicitat anularea licitației publice desfășurată la 27.08.2004, iar prin sentința civilă 5365/20.06.2005 Judecătoria Iașia respins această acțiune ce fusese formulată în contradictoriu cu inculpatul, disjungând capătul de cerere formulată de partea vătămată în contradictoriu cu numiții și.
Ulterior, prin sentința civilă 6404/24.08.2005 Judecătoria Iași, soluționând acțiunea disjunsă față de cei doi pârâți menționați mai sus a dispus respingerea acestei acțiuni, iar Tribunalul Iași prin decizia civilă 107/27.01.2006 respingând apelul formulat de partea vătămată împotriva acestei sentințe ca nefondat.
Pentru a se clarifica totuși aspectele din titlul de proprietate vizând componența apartamentului, prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din 28.06.2006 pronunțată de Judecătoria Iași (fila 15 dosar fond de la Judecătoria Buzău ) s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în considerentele sentinței civile 1068/2004 pronunțată de Judecătoria Iași, în sensul că apartamentul are o singură cameră.
Ca atare, la 3.10.2006 a fost emis de către inculpat un act adițional la actul inițial de adjudecare,(fila 16 din dosarul de fond al Judecătoriei Buzău ) făcându-se precizarea că apartamentul este compus dintr-o singură cameră plus dependințe.
În mod constant, pe parcursul procesului penal inculpatul s-a apărat susținând că nu și-a încălcat în nici un fel atribuțiunile de serviciu, respectând întrutotul dispozițiile Codului d e procedură civilă în materia executării silite și pe cele ale instanței de judecată cuprinse în hotărârea de ieșire din indiviziune.
Este adevărat că în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 5143/18.11.1997 (fila 13 dosar urmărire penală), în descrierea apartamentului în litigiu ce a fost achiziționat în coproprietate de numiții și se face mențiunea că acesta este compus din: "una cameră, bucătărie,camera,debara, baie-wc, hol și balcon ".Inculpatul a susținut că, în opinia sa aceste mențiuni ar fi condus la declanșarea tuturor problemelor ulterioare legate de componența imobilului, deoarece cuvântul "camera" care de fapt desemnacămaraimobilului a fost în mod eronat trecut în toate actele ulterioare ca fiind o altă cameră a apartamentului.
Însă în situația în care inculpatul ar fi studiat cu atenție planul de situație anexă al acestui contract de vânzare cumpărare s-ar fi observat că suprafața apartamentului este de 37,31 (fila 14 dosar urmărire penală), suprafață care în mod evident nu poate fi corespunzătoare unui apartament cu 2 camere.
Mai mult decât atât, în planul de situație anexă la contractul de vânzare cumpărare, este indicată grafic componența apartamentului, rezultând cu claritate că acesta are o singură cameră, lucru care de altfel rezultă și din descrierea făcută în planul de situație.
O altă apărare a inculpatului a fost aceea potrivit căreia nu a făcut decât să pună în executare dispozițiile instanței de judecată, respectiv sentința civilă 1068/28.01.2004 pronunțată de Judecătoria Iași, prin care s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra acestui apartament.
Este real că, în dispozitivul acestei sentințe (filele 67 - 68 dosar urmărire penală) nu se face mențiune privind componența apartamentului, dispunându-se doar ieșirea din indiviziune a pârâților și asupra acestui apartament, care a fost atribuit pârâtului cu plata unei sulte ce nu a fost cuantificată în mod exact de instanță, menționându-se doar că aceasta reprezintă "cota de din contravaloarea apartamentului la momentul înstrăinării sau al valorificării prin procedura executării silite".
Nu se poate reține însă că aceasta reprezintă o apărare viabilă atât timp cât în dispozitivul hotărârii judecătorești sus menționate (știut fiind că potrivit dispozițiilor legale aceasta este partea din hotărârea judecătorească ce este supusă executării silite) nu s-a făcut o precizare clară referitoare la componența imobilului, iar această componență nu se regăsește nici măcar în considerentele hotărârii, ci doar în partea vizând petitul acțiunii formulate de reclamanții în cauză.
Această terminologie utilizată de instanța de judecată nu poate constitui o apărare deoarece ținând cont de vechimea, experiența profesională și îndatoririle legale ale inculpatului, acesta era dator să elucideze toate aspectele legate de componența imobilului, în condițiile în care descrierea acestuia nu era făcută de instanța de judecată, deoarece părțile în mod evident nu solicitaseră acest lucru, instanța neputând acorda mai mult decât s-a cerut.
Ori, cum din considerentele hotărârii judecătorești nu rezulta că în cauză s-a dispus o expertiză pentru identificarea și evaluarea bunului imobil supus partajului (pentru că un atare mijloc de probă nu fusese solicitat de părți, potrivit principiului disponibilității), iar în dispozitivul hotărârii spuse executării silite nu s-a făcut o astfel de mențiune, inculpatul era dator să se supună cu strictețe dispozițiilor Codului d e procedură civilă ce vizează regulile aplicabile în materia executării silite.
Astfel potrivit art.496 civ, în vederea identificării imobilului, executorul judecătoresc se va deplasa la locul unde este situat imobilul și va încheia un proces verbal de situație care va cuprinde în mod obligatorie, pe lângă datele expres prevăzute de art.504 alin.1 punctele 1 - 3, 5,6 și 14,și descrierea cât mai amănunțită a imobilului urmărit.
Ori, inculpatul nu s-a conformat acestor dispoziții prin faptul că deși susține că s-a deplasat la fața locului și a luat relații de la vecini, cu toate acestea în procesele verbale de situație încheiate la datele de 16.01.2003 și 10.06.2004, imobilul a fost descris ca fiind compus din 2 camere plus dependințe.
Susținerea inculpatului, potrivit căreia debitorul nu i-a permis accesul în imobil și în această situație a fost nevoit să obțină relații de la vecini privind componența imobilului, nu poate constitui o apărare viabilă deoarece pe de o parte inculpatul nu a încheiat nici un proces verbal din care să rezulte imposibilitatea sa de a pătrunde în imobilul urmărit și de a face o descriere cât mai amănunțită a acestuia.
Pe de altă parte, în această situație inculpatul nu ar fi trebuit să se limiteze doar la obținerea informațiilor de la vecinii din bloc (informații care de altfel s-au dovedit neconforme realității, fără a se putea pune în discuție buna sau reaua credință a vecinilor), ci ar fi trebuit să depună diligențe pentru a se obține în mod oficial date certe privind componența imobilului supus executării silite.
Astfel, inculpatul era dator să se adreseze instituțiilor abilitate în deținerea informațiilor complete legate de componența imobilului, una dintre acestea fiind Direcția de Administrare a Public și Privat, din cadrul Primăriei municipiului I, care prin adresa 24519/26.10.2004 a comunicat părții vătămate că apartamentul este compus dintr-o singură cameră și are o suprafață de 37,31
De asemenea, pe parcursul urmăririi penale s-a evidențiat că la dosarul de executare nu există nici schița apartamentului și nici contractul de vânzare cumpărare, aspecte care în mod evident sunt imputabile inculpatului, deoarece în condițiile expuse mai sus acesta, ar fi trebuit să facă demersuri pentru obținerea înscrisurilor arătate, ceea ce ar fi fost de natură să conducă la întocmirea unui proces verbal de situație și a unui act de adjudecare în conformitate cu dispozițiile legale.
Ca atare, cum în toate actele dosarului de executare silită nr.8/2003 întocmit de inculpat apartamentul în litigiu figurează ca fiind compus din 2 camere plus dependințe se constată că, inculpatul și-a îndeplinit defectuos atribuțiile de serviciu ce-i reveneau și nu a efectuat toate demersurile necesare pentru a se stabili în mod cert caracteristicile imobilului urmărit.
In legătură cu infracțiunea dedusă judecății, curtea observă că prin decizia instanței supreme s-a stabilit că urmează a se dispune schimbarea încadrări juridice a faptei în disp. art.249 p, acest lucru rezultând cu claritate din considerentele deciziei.
Ca atare a fost pusă în discuția părților schimbarea încadrării juridice conform art.334 p din disp.art.246 în disp. art.249 alin.1 rap. la art.258
Raportat la probele administrate cât și la considerentele expuse mai sus, Curtea constată că în speță, s- săvârșit de către inculpat încălcarea îndatoririlor sale de serviciu, din culpă, atât prin neîndeplinirea lor, dar și prin îndeplinirea lor defectuoasă.
Acestea constau în așa cum am arătat mai sus, lipsa de preocupare a inculpatului pentru identificarea și descrierea corectă a apartamentului, așa cum prevăd dispozițiile art.496 pr.civ, prin aceea că a omis să încheie un proces verbal din care să rezulte imposibilitatea de pătrundere în imobil și nu a depus diligențele necesare pentru obținerea informațiilor oficiale și lipsite de echivoc privind componența imobilului, iar la dosarul de executare nu a atașat contractul inițial de vânzare cumpărare și nici schița de plan din care rezultau cu certitudine toate caracteristicile imobilului urmărit.
Este adevărat că aceste mențiuni nu sunt cuprinse în mod expres în dispozițiile Codului d e procedură civilă care vizează executarea silită, iar inculpatul s-a apărat susținând că a întocmit toate actele de executare, așa cum prevăd dispozițiile legale.
Însă, în contextul în care așa cum am arătat mai sus, hotărârile civile pronunțate în cauză pe baza acțiunilor civile formulate de părți, nu au specificat toate elementele de natură să conducă la clarificarea unor eventuale probleme în cursul executării silite (probabil acest lucru nefiind anticipat de părți atunci când au formulat acțiunile) inculpatul era dator să se supună cu strictețe dispozițiilor legale înscrise în art.496 pr.civ. și nu să se limiteze la obținerea de informații de la vecini ori din listele de întreținere ale blocului vizând componența imobilului.
Procedând în acest mod, inculpatul trebuia și putea să prevadă rezultatul faptei sale, respectiv împrejurarea că, neîntocmindu-se procesele verbale de situație cu arătarea tuturor mențiunilor prevăzute de lege sub aspectul descrierii imobilului, se va ajunge la întocmirea ulterioară a unui act de adjudecare neconform dispozițiilor legale.
Ne aflăm în situația culpei prevăzută de art.19 alin.2 lit.b, respectiv inculpatul nu prevede rezultatul faptei sale deși trebuia și putea să-l prevadă, formă de vinovăție aplicabilă în cazul infracțiunii prev. de art.249 alin.1 p, care sancționează încălcarea din culpă, de către un funcționar public, a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă prin aceasta s-a produs o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau instituții de stat, sau dintre cele prevăzute de art.145, sau o pagubă patrimoniului acesteia, sau o vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane.
Este îndeplinită și condiția vizând consecințele produse prin încălcarea din culpă a îndatoririlor de serviciu de către inculpat, prin aceea că părții vătămate i s-a produs o vătămare importantă a intereselor sale legale.
Această vătămare constă în, pe de o parte, achiziționarea prin procedura licitației publice a unui imobil având altă componență decât cea dorită de partea vătămată, iar pe de altă parte prin suportarea unor proceduri judiciare ulterioare, derulate pe o perioadă de circa 2 ani până când actul de adjudecare a fost modificat, proceduri care nu pot fi în nici un fel imputabile părții vătămate.
Prin urmare, se va schimba încadrarea juridică din disp. art.246 p în disp. art.249 alin.1 rap. la art.258 însă, în raport de probele administrate, Curtea constată că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social concret al unei infracțiunii, după cum se va arăta în continuare:
Potrivit art.181alin.1 p nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Conform art.181alin.2 p la stabilirea în concret a gradului de pericol social al faptei, se ține seama de modul de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
-se aceste criterii în situația de fapt descrisă mai sus, cât și analizându-se gradul încălcării de către inculpat, din culpă a îndatoririlor sale profesionale, ținând seama de experiența și vechimea acestuia de circa 28 de ani în cadrul profesiei de executor judecătoresc, și de faptul că acesta a deținut o perioadă de timp funcția de președinte al Camerei Executorilor I (ceea denotă în mod evident îndeplinirea unor anumite standarde profesionale), dar și împrejurarea că în sarcina sa s-a reținut forma culpei prevăzută de art.19 alin.2 lit.b, și nu pe cea prevăzută în alin.2 lit.a al aceluiași text de lege, Curtea apreciază că în speță sunt aplicabile pe deplin disp. art.181alin.1
Ca atare, se va dispune achitarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii arătate mai sus în temeiul disp. art.11 pct.2 lit.a rap. la art.1o lit.1p și conform art.181alin.3 rap. la art.91 alin.1 lit.c se va aplica acestuia sancțiunea cea mai aspră dintre cele prevăzute de aceste texte, respectiv amenda administrativă în cuantum maxim de 1000 lei.
În ceea ce privește acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal Curtea observă că, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 83.000 lei dintre care 80.000 lei reprezintă despăgubiri civile, respectiv diferența între contravaloarea unui apartament cu 2 camere și a unui apartament cu o cameră, iar 3000 lei reprezintă daune morale (a se vedea fila 8 din dosarul 156- al Curții de APEL PLOIEȘTI ).
Instanța apreciază că solicitarea părții vătămate este întemeiată numai în parte, respectiv numai sub aspectul daunelor morale, pentru considerentele ce se vor expune:
Din mijloacele de probă administrate, respectiv din adresa emisă de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară I (filele 43, 44 din dosarul de fond al Judecătoriei Buzău ) rezultă că, pe parcursul ultimilor 5 ani anteriori judecării acestei cauze, partea vătămată a dobândit nu mai puțin de 7 imobile pe raza municipiului I și a înstrăinat 5 dintre ele, începând cu anul 2004, marea majoritate a bunurilor dobândite și înstrăinate (cu excepția unuia singur care este teren) fiind apartamente.
Aceasta denotă în mod evident, împrejurarea că partea vătămată nu a achiziționat imobilul în litigiu cu destinația de locuință, cu motivația că la momentul respectiv nu ar fi deținut un spațiu suficient de locuit, așa cum susține aceasta în declarațiile date în prezenta cauză.
Ca atare s-a făcut dovada că nu se impunea închirierea de către partea vătămată a unui spațiu de locuit pentru nevoi personale, așa cum aceasta a încercat să acrediteze ideea prin depunerea unui contract de închiriere la dosar.
Cât privește diferența între contravaloarea unui apartament cu 2 camere și a unui apartament cu o singură cameră, Curtea constată că mijloacele de probă administrate în cauză, sunt reprezentate doar de o serie de relații depuse de 2 agenții imobiliare ce-și desfășoară activitatea pe raza municipiului
Cum în materia tranzacțiilor imobiliare prețurile sunt supuse unor fluctuații conjuncturale, iar mijloace de probă certe, cum ar fi expertize de specialitate, nu au fost solicitate de partea vătămată în nici unul din ciclurile procesuale, Curtea observă că sub acest aspect nu au fost administrate mijloace de probă pe baza cărora să se poată stabili cu certitudine o atare diferență, la momentul adjudecării ori al pronunțării hotărârii, astfel că solicitarea de acordare a despăgubirilor civile urmează a fi respinsă pentru motivele arătate mai sus.
Este întemeiată însă solicitarea părții vătămate de acordarea daunelor morale, deoarece chiar în situația în care aceasta în perioada de timp în care s-a săvârșit fapta dedusă judecății, a dobândit și înstrăinat mai multe apartamente în I, cu toate acestea în urma săvârșirii faptei de către inculpat, în mod evident s-a ajuns în situația ca partea vătămată să dobândească un imobil cu o altă componență decât cea pe care o dorise, indiferent de scopul acestei dobândiri. Așa cum am arătat mai sus, pentru elucidarea situației create prin menționarea în actul de adjudecare a unei alte componențe a imobilului decât cea reală, partea vătămată a fost nevoită să suporte derularea unor alte proceduri judiciare, care s-au prelungit în timp din motive independente de voința sa, dar având la bază fapta culpabilă a inculpatului.
Toate aceste argumente conduc la concluzia afectării drepturilor personale nepatrimoniale ale părții vătămate, ceea ce în planul acoperirii acestor prejudicii se concretizează prin acordarea de daune morale, Curtea apreciind că în concret, pentru respectarea principiului proporționalizării întinderii prejudiciului moral cu valoarea vătămării, se impune admiterea în parte a acțiunii civile și acordarea sumei de 2500 lei cu acest titlu.
Văzând și disp. art.192 inculpatul C.P.P. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat (în toate fazele procesuale) și a cheltuielilor judiciare către partea vătămată reprezentând onorariu apărător conform chitanței de la fila 13 dosar fond, plus cheltuieli de deplasare ale apărătorului conform bonului de deplasare de la fila 14 dosar fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza disp. art.334 p schimbă încadrarea juridică a faptei din disp. art.246 infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în disp. art.249 alin.1 rap. la art.258, infracțiunea de neglijență în serviciu.
În baza disp. art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b/1 p achită pe inculpatul, fiul lui și, născut la 9.11.1950 în comuna, județul I, cetățean român, căsătorit, studii superioare, stagiul militar satisfăcut, domiciliat în comuna, Cartier, -.3,.B,.2,.7, județ I, CNP -, executor judecătoresc în cadrul Biroului executorului judecătoresc cu sediul în municipiul I, str.- - - Centrul civic, Casa cu absidă " ", fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, prev. de art.249 alin.1 p rap la art.258, faptă din data de 27.09.2004, parte vătămată.
În baza disp. art.18/1 alin.3 p rap la art.91 alin.1 lit.c p aplică inculpatuluisancțiunea amenzii administrative în cuantum de 1.000 lei (una mie lei).
Admite în parte acțiunea civilă exercitată de partea vătămată în cadrul procesului penal și în consecință obligă pe inculpat la plata către partea civilă a sumei de 2.500 lei cu titlu de daune morale.
Respinge cererea părții civile de acordare a despăgubirilor civile.
Obligă inculpatul la plata sumei de 1012 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă și la plata sumei de 1000 lei cu același titlu către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru partea civilă lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.06.2008
Președinte, Grefier,
- - - -
Cr.
-
2 ex./07.07.2008
1563,-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3113/2006
Președinte:Cristina GeorgescuJudecători:Cristina Georgescu
