Abuz în serviciu contra intereselor publice (art.248 cod penal). Decizia 93/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I PENALĂ

Dosar nr. 1103/2/2009

286/2009

DECIZIA PENALĂ NR. 93

Ședința publică din 16 aprilie 2009

CURTEA DIN:

PREȘEDINTE: Lefterache Lavinia

JUDECĂTOR 2: Piciarcă Dumitrița

GREFIER - - --

__________________________________________________________

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia fost reprezentat de procuror.

Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B și de apelantul - inculpat G împotriva sentinței penale nr. 1 din data de 3 ianuarie 2006, pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial B.

Dezbaterile au avut loc în ședința de la data de 26.03.2009, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta, iar Curtea având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 02.04.2009 și ulterior la datele de 09.04.2009 și 16.04.2009, când a dat următoarea hotărâre:

CURTEA,

Deliberând asupra apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B și de apelantul - inculpat G împotriva sentinței penale nr.1 din data de 3 ianuarie 2006, pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial B constată:

În rechizitoriu se menționează că faptele a căror judecată este adusă în fața Curții de apel sunt comise în anul 1995-1998,primul act de executare, reținându-se în rechizitoriu a fi fostcomis la data de 25/26.02.1995.

Prezenta cauză este la cel de-al patrulea ciclu procesual, hotărârile anterioare fiind casate de trei ori cu trimitere spre rejudecare, în anul 2002 (în primul ciclu procesual s-au pronunțat:sentința penală nr 77/24.04.2000 a Tribunalului Militar Teritorial, decizia nr. 68/31.05.2001a Curții Militare de Apel, decizia nr 5595/17.12.2002 a Curții Supreme de Justiție prin care s-au admis recursurile inculpaților G și și s-a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond),în anul 2005(în al doilea ciclu procesual s-au pronunțat: sentința penală nr 123/2004 a Tribunalului Militar Teritorial, desființată prin decizia 20/2005 a Curții Militare de Apel și trimisă cauza spre rejudecare), respectiv în anul 2007(în al al treilea ciclu procesual s-au pronunțat: sentința penală nr 1/2006 a Tribunalului Militar Teritorial, menținută prin decizia nr 37/2006 a Curții Militare de Apel,decizie casată însă de ÎCCJ prin decizia nr 4118/6 septembrie 2007, dispunându-se rejudecarea apelului declarat de parchetul Militar și Inculpatul G împotriva sentinței nr 1/2006 a Tribunalului Militar Teritorial )ajungând pe rolul Curții de Apel București, în anul 2009, în urma admiterii în anul 2008 unei cereri de strămutare, formulată de inculpatul

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București la 05.02 2009, prin efectul încheierii nr 144/26.01.2009 a ÎCCJ(ce avea ca obiect un conflict de competență între Curtea Militară de apel și Curtea de Apel Ploiești ),ca urmare a admiterii cererii de strămutare formulată de inculpatul G, prin încheierea nr. 2157/ 2 decembrie 2008 ÎCCJ.

Prin încheierea nr. 144/26.01.2009 Înalta Curte de Casație și Justiție a trimis prezenta cauză spre soluționare Curții de Apel București reținând următoarele:

Prin decizia penală nr.3 din 7 mai 2008 Curții Militare de Apel Bucureștis -a dispus declinarea, în favoarea Curții de Apel Ploiești, a competenței de soluționare a apelului declarat de procuror și de inculpatul lliescu G împotriva sentinței penale nr.1 din 3 ianuarie 2006 Tribunalului Militar Teritorial B.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că inculpatul lliescu Gaf ost judecat de tribunal pentru infracțiunile prevăzute de art.264, 248 alin. 1, 26 raportat la art.208, 209 lit.a și g, 25 raportat la art.291 și 25 raportat la art.289 din Codul penal comise în calitate de ofițer de Poliție cu grad de locotenent colonel, că pe parcursul procesului prin efectul Legii nr.360/2002 a fost demilitarizată Poliția, că această persoană și-a pierdut calitatea de militar și că astfel, competența de judecată, conform art.40 din Codul d e procedură penală revine instanței civile.

S-a reținut că,împrejurarea că în aceeași cauză figurează ca inculpat ofițerul de jandarmi militar cu gradul de, nu poate constitui temei de atragere a competenței instanței militare, întrucât conform dispozițiilor art.35 alin.2 din același Cod competența revine instanței civile.

Curtea de Apel Ploiești, Secția Penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr.142 din 19 noiembrie 2008 și-a declinat competența in favoarea Curții Militare de Apel București și a sesizat instanța supremă in vederea soluționării conflictului negativ de competență ivit.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin decizia penală nr.4118 din 6 septembrie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție, după un prim ciclu procesual, a fost investită Curtea Militară de Apel București și că instanța civilă egală în grad în favoarea căreia s-a declinat competența, nu se poate pronunța asupra apelurilor declarate împotriva unei sentinței a Tribunalului Militar Teritorial B decât cu încălcarea dispozițiilor imperative de competență prevăzute de art.281 și 282 din Codul d e procedură penală.

După investirea la 28 noiembrie 2008 instanței supreme cu soluționarea conflictului negativ de competență. la dosar s-a depus copia încheierii nr.2157 din 2 decembrie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală, prin care, în baza art.55 din Codul d e procedură penală s-a admis cererea inculpatului G și s-a dispus strămutarea judecării cauzei de la Curtea de Apel Ploiești la Curtea de Apel București.

În conformitate cu dispozițiile art.43 alin.1 și 2 din Codul d e procedură penală când două sau mai multe instanțe își declină competența, conflictul negativ de competență se soluționează de instanța ierarhic superioară comună, iar când conflictul se ivește între o instanță civilă și una militară, soluționarea conflictului este de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pe de altă parte, potrivit art.60 alin.4 din același cod, dacă la instanța la care se află cauza a cărei strămutare se cere a procedat între timp la judecarea cauzei, hotărâre a pronunțată este desființată prin efectul admiterii cererii de strămutare.

Din examinarea actelor dosarului se constată că instanța supremă a fost investită cu soluționarea cererii de strămutare aflată pe rolul Curții de Apel Ploiești la 6 noiembrie 2008 și că soluția de admitere a cererii de strămutare a fost pronunțată la 2 decembrie 2008.

Ca urmare, prin efectul dispozițiilor imperative evocate ale art.60 alin.4 din Codul d e procedură penală hotărârea de declinare a competenței pronunțată de Curtea de Apel Ploieștia fost desființată de drept.

Astfel fiind, a dispărut condiția prevăzută de art.43 din același cod, aceea a existenței conflictului negativ de competență, pentru ca instanța supremă să pronunțe regulatorul de competență impus de dispozițiile menționate.

În consecință, instanța supremă, constatând că nu mai este în situația a hotărî asupra incidentului cu care a fost sesizată, urmează, în baza efectelor încheierii de strămutare, a trimis cauza spre soluționare la Curtea de Apel București.

Sentința apelată în cauză este sentința penală nr 1/ 2006 Tribunalului Militar București.

Prin sentința penală nr.1/2006 Tribunalul Militar Teritorial Ba hotărât următoarele:

1.Față de.(rez.) s-a dispus în temeiul art. 334 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice, data prin actul de sesizare unor fapte după cum urmează, în condițiile disp.art.13 pen.:

-din complicitate cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată la infracțiune a de furt calificat, prev.de disp.art.26 pen. rap.la art.208 - 209 alin.1 lit.a și Cod penal și alin.3 pen. cu aplic.art.41 alin.2 pen. în complicitate la infracțiune a de furt calificat, prev. de art.26 pen. rap.la art.208 - 209 alin.1 lit.a și e pen. anterior Legii nr.140/1996 (fapta din 25/26.02.1995);

-din complicitate în formă continuată la infracțiunea de furt calificat, prev.de art.26 pen. rap.la art.208 - 209 lit.a, g pen. cu aplic.art.41 alin.2 pen. în complicitate la furt calificat, prev.de art.26 pen. rap.laart.208 - 209 alin.1.a și e pen. anterior Legii 140/1996 (fapta din 03.04.1996).

În baza art.11 pct.2 lit.b pr.pen. rap.la art.10 lit.g pr.pen. în referire la art.124 pen. și art.122 lit.d pen s-a încetat procesul penal privind pe inculpat pentru cele două infracțiuni sus-arătate precum și pentru infracțiunea de fals intelectual, prev.de art.289 pen.(fapta din 25/26.02.1995) deoarece a intervenit prescripția specială.

În conformitate cu disp.art.11 pct.2 lit.b pr.pen.rap.la art.10 lit.g pr.pen. în referire la art.122 lit.d pen. s-a încetat procesul penal privind pe inc.col.(rez) G, pentru infracțiunea de "abuz în serviciu contra intereselor publice" în formă continuată, prev.de art.248 pen. cu aplic.art.41 alin.2 pen. (fapta petrecută până în luna septembrie 1997), întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

În temeiul disp.art.11 pct.2 lit.a pr.pen. rap.la act. 10 lit.a pr.pen. a fost achitat sus-numitul inculpat pentru infracțiunea de instigare la fals intelectual, prev. de art.25 pen. rap.la art.289 pen. (fapta din 25/26 februarie 1995 privind pe coinculpatul ) și instigare la uz de fals, prev.de art.25 pen. rap.la art.291 pen.

A fost condamnat inculpatul col.(rez) G la 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului, prev.de art.264 pen. cu aplic.art.41 alin.2 pen.

În baza disp. art.86¹pen. s-a dispus executarea sus-arătatei pedepse sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 (cinci) ani calculat conform disp.art.86²pen.

În conformitate cu disp.art.86³pen. pe durata termenului de încercare s- dispus ca inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

-să se prezinte în prima zi a lunilor februarie, iunie și octombrie la sediul

secției de poliție de pe raza domiciliului său;

-să anunțe, în prealabil, pe comandantul secției sau unul din inspectorii

desemnați de acesta, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

-să comunice și să justifice orice schimbare a locului de muncă;

-să comunice informații sus-arătatelor organe de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

S-au pus în vedere inculpatului disp.art.84 pen. privind cazurile de revocare a sub supraveghere a executării pedepsei.

S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 11.03.1999 până la 09.12.1999 inclusiv.

S-a respins ca nefondată acțiunea civilă exercitată in cauză de Ministerul

Finanțelor Publice --, sector 5

În temeiul disp.art.14 rap.la art.346 pr.pen în referire la art.998 și 1003.civ. s-a admis acțiunea civilă exercitată in cauză de partea civilă SNP SA Sucursala P, jud.P, și a fost obligat inculpat în solidar cu inc. și să plătească acesteia suma de 9.557.660 (nouămilioanecincisutecincizecișișaptemiișasesuteșasezeci lei ROL). cu titlu de daune materiale.

S-a dispune înlăturarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inc.col.(rez) G întrucât prin Ordonanța Parchetului Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial din 11.05.1999, privind suma de 9.557.660 lei.

În baza disp.art.191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la 20.000.000 (douăzecimilioane) lei cheltuieli judiciare către stat.

2. Față de s-a dispus achitarea pentru săvârșirea infracțiunilor de favorizarea infractorului, fals intelectual uz de fals pentru că nu au fost săvârșite de inculpat. A fost anulată ca falsă mențiunea de la fila979 vol v, pct 19.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța militară a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul din 14.05.1999, confirmat potrivit legii, al Parchetului Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial împreună cu 73 de inculpați au fost trimiși în judecată și inculpații:

1.-. col. rez. G pentru infracțiunile de:

-favorizarea infractorului, prev. de art. 264 Cod penal cu aplic. art. 41 alin, 2 Cod penal;

-abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal;

-complicitate la furt calificat prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit.a,g Cod penal și alin. 3 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal;

-complicitate la furt calificat prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit.a,g Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal;

-fals intelectual prev. de art. 289 Cod penal;

-instigare la fals intelectual, prev. de art. 25 Cod penal rap. la art. 289 Cod penal;

-instigare la uz de fals, prev. de art. 25 Cod penal rap. la art. 291 Cod penal și

2., pentru infracțiunile de:

-favorizarea infractorului, prev. de art. 264 (vechea reglementare);

-fals intelectual, prev. de art. 289 Cod penal;

-uz de fals, prev. de art. 291 Cod penal.

Prin sentința penală nr.77/24.04.2000 a Tribunalului Militar Teritorial au fost condamnați alături de alții și inculpații:

1. G la:

-2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului, prev. de art. 264 Cod penal, cu aplic. art.41 alin. 2 Cod penal;

-2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 alin. 1 Cod penal,cu aplic. art. 41 alin, 2 Cod penal;

-10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a,b pen. pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat. prev.de art.26 rap.la art.208-209 alin.1 lit.g pen. prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev.de art.26 rap.la art.208-209 alin. 1 lit.g și alin. ultim pen.;

-5 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat, prev.de art.208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit.g pen.cu aplic.art.41 alin.2 pen.;

-1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la uz de fals, prev.de art.25 rap.la art.291 pen.;

- 2 ani închisoare pentru instigare la fals, prev.de art.25 pen. rap.la art.289 pen.

A constatat că pedepsele de 2 ani închisoare și 1 an închisoare aplicate pentru instigare la infracțiunea de fals și uz de fals au fost grațiate potrivit art.1 din Legea nr. 137/1997.

În baza art.33 lit.a și 34 lit.b din pen. pedepsele negrațiate, au fost contopite și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a, b pen.

În temeiul art.67 alin. 1.pen. s-a dispus degradarea militară a inculpatului.

S-a dedus din pedeapsă arestul preventiv executat de la 11.03.1999 până la 09.12.1999.

A fost confiscată de la inculpat suma de 3.077.006 lei.

Inculpatul a fost obligat în solidar cu inculpații și la plata către partea civilă SNP SA - Sucursala in sumei de 9.557.660 lei cu titlu de despăgubiri.

A fost menținut sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor mobile imobile ale inculpatului la concurența sumei de 9.557.660 lei.

2., la:

-2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.264 Cod

penal;

-2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev.de art.289 Cod pen.;

-1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prev.de art.291 pen.;

In baza art.1 lit.a din Legea nr.137/1997 s-a constatat că pedepsele au fost grațiate.

A dispus anularea înscrisului fals (979, vol.5).

Prin decizia nr.68/31.05.2001 Curtea Militară de Apel a respins ca nefondate și apelurile declarate de inculpații G și.

Prin decizia nr.5595/17.12.2002 (dosar 3946/2001) Curtea Supremă de Justiție - cu privire la cei doi inculpați - a admis recursurile, a casat decizia, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Militar Teritorial.

Conformându-se hotărârii instanței de recurs și văzând și disp.art.385/18 și 385/19 pr.pen. Tribunalul Militar Teritoriala constatat următoarele:

În fapt, prin actul inițial de sesizare a instanței s-a reținut că în perioada 1995 -1998 la SC SA s-au produs multiple infracțiuni deduse judecății privind mai mulți inculpați în special privind furturi de produse petroliere.

În legătură cu această activitate de sustragere primul moment este cel din noaptea de 25/26.02.1995 când inc.civ. G, inc.civ. și, toți trei având locul de muncă la instalația de cracare catalitică, au fost surprinși în timp ce sustrăgeau de aici cinci butoaie de benzină a câte 220 fiecare, ca urmare a unei acțiuni comune între poliție și compania III-a de jandarmi, condusă atunci de mr. G, din partea poliției actualmente inc.lt.col. și lt.maj. actualmente inc.mr.. La această acțiune au mai participat și alte cadre de jandarmi și poliție, inc.plt.adj.rez., cpt. și alții.

Conform probelor cei trei au fost prinși în timp ce umpleau butoaiele, culcați cu fața la pământ și conduși la sediul biroului de poliție, unde în scurt timp inc.lt.col. Gaa flat de la inc.civ. G că ei au sustras acea benzină pentru inc. cu care ofițerul de poliție era bun prieten.

Aflând acest amănunt, ofițerul de poliție nu a mai efectuat nici o anchetă conform obligațiilor sale, l-a chemat acasă pe cu care a discutat, după care, le-a dat drumul de la poliție celor trei spunându-i că o să-i cheme în jurul orelor 5,00 din ziua de 26.02.1995.

Între timp, la insistențele lui el a luat hotărârea să-i "scape" pe cei trei autori ai furtului și să-i facă martori. Pentru aceasta a luat legătura telefonică cu inc.mr. care se reîntorsese la sediul companiei și l-a rugat să întocmească către eșalonul superior un raport fals, în care să precizeze că autorii furtului ar fi fugit și nu ar fi fost prinși și că persoanele reținute ar avea calitatea de martori, explicându-i că la fel se va consemna și în procesul-verbal de constatare al poliției ce urma să fie semnat de toți participanții la acțiune.

.mr. se precizează în rechizitoriu, acest aspect fiind ulterior înlăturat pe parcursul cercetării judecătorești,a procedat întocmai cu rugămintea inc.lt.col. G cu care "este vecin de stradă și în relații vechi de prietenie". La orele 5,00, din dimineața de 26.02.1995 cei trei autori au furtului au fost chemați la sediul poliției platformă unde inc.lt. col. G fără să mai facă nici o investigație, a dictat la mașina de scris, procesul-verbal de constatare, din care reieșea că cei trei au fost martori ai împrejurării descrise și nu autori ai furtului și că adevărații autori ar fi reușit să fugă rămânând neidentificați.

Acest proces-verbal de constatare ar fi fost semnat, se menționează în rechizitoriu, în afara celor trei de inc.lt.col.lliescu G, inc.mr. și de ceilalți participanți la acțiune,

Până redacteze acest proces-verbal, inc.lt.coJ. G, l-a chemat în biroul său pe civ. G și i-a spus să le spună și celorlalți doi că o să-i "scape" și o să-i facă martori, lucru comunicat și celorlalți de

Instanțele au reținut că,așa cum reiese din probe, în afara celor cinci inculpați și a lui (în prezent decedat) nimeni nu a mai cunoscut adevărul cu privire la cele petrecute în acea noapte.

În arhiva biroului de poliție platformă s-a găsit acest proces-verbal și dovada de predare a celor cinci butoaie pline cu benzină către combinat, acte ce se află depuse la dosarul cauzei.

În rechizitoriu se menționează că raportul fals întocmit de inc.mr. nu a mai fost găsit, el având termen de păstrare 2 ani după care a fost distrus. Acest aspect a fost ulterior înlăturat de instanțele de judecată.

Pentru inc.lt.col. G această faptă a fost încadrată ca fals intelectual și instigare, față de inc.mr. la fals intelectual și uz de fals, dar, se reține de către instanța anterioară, nu poate constitui pentru el o simplă favorizare atâta timp cât din probe reiese că între acesta și cei doi membri fam. a fost o reală înțelegere, ca activitatea de furt a lor să se desfășoare sub protecția și a inc.lt.col. G, contra unor cantități pe care el le-a primit de la ei din benzina sustrasă.

Din declarațiile inc.civ., inc.civ., inc.civ., inc.civ. G și inc., rezultă că împreună cu aceștia, el și fiul său în calitate de organizatori au sustras începând cu septembrie 1995 în mod repetat, mari cantități de benzină.

se sustrăgea după următoarea procedură: în anumite nopți, când cel puțin unul din inc.civ., G, erau de serviciu la instalația de cracare catalitică, singuri, împreună sau atrăgând și alte persoane, aceștia umpleau cu combustibil, începând de la filme (sticle de plastic) și ajungând în final până la butoaie a câte 220 fiecare, ce erau depozitate într-o magazie metalică și erau scoase ulterior cu ajutorul șoferului cu autoturismul marca proprietatea.

La poartă unde se aflau gardienii publici, și fiul lui aveau înțelegere cu aceștia să-i lase să iasă din combinat cu benzina sustrasă, pe care o transportau la domiciliul lor unde era împărțită între ei și, așa cum au reținut în considerente instanțele, col.rez., inc.lt.col.

În luna aprilie 1996, inc. a fost surprins când ieșea pe poartă cu același autoturism al întreprinderii având 4 butoaie ce conțineau 600 I benzină chiar de directorul, care l-a predat jandarmilor și aceștia l-au predat poliției, de serviciu fiind inc. plt.rez. i.

., a lăsat mașina la poliție și s-a deplasat la

domiciliul lui, căruia i-a relatat că fusese prins.

Acesta l-a liniștit și a dat telefon inc.lt.col. G cu care a aranjat ca în acea noapte să se schimbe cele 4 butoaie cu benzină, cu altele patru în care să fie reziduuri din gropile din com. ca să se poată susține că inc. ar fi cumpărat din comună acele reziduuri și că ar fi revenit cu mașina în fabrică să-și ia o geacă cu acte și că la ieșire pe poartă ar fi fost surprins de director.

În baza acestei înțelegeri, cu un microbuz, inc., inc. și inc. s-au deplasat la sediul poliției platformă și i-au spus inc.plt.rez. că au acordul șefului său să umble la mașină.

Acesta l-a sunat pe inc.lt.col. G care i-a ordonat să le dea cheile de la și să plece după aceea în patrulare.

În acest timp, cei trei au schimbat butoaiele, situație percepută de subofițer, dar care nu a realizat ce se întâmplă neștiind situația reală.

Se reține de către instanțe că cele patru butoaie cu benzină au rămas în curtea poliției și au fost luate a doua zi dimineață de inc.lt.col. G care nu a mai întocmit dosar penal însușindu-și benzina.

Din probe rezultă că, așa cum se menționează în hotărârea instanței de fond, inc.lt.col. Gam ai primit în baza aceleiași rezoluții infracționale de la și ulterior de la fiul acestuia inc.civ., în perioada 1995 - august 1998 în lunile în care aceștia sustrăgeau benzină cantitatea totală de 600 benzină, de regulă venind de 2 ori pe lună acasă la fam., când i se punea de fiecare dată în jur de 30 benzină în rezervorul autoturismului proprietate personală sau în vase separate.

Separat, în aceeași perioadă, de la inc.civ. G, în mod repetat a mai primit cantitatea totală de 300 benzină reprezentând 15 canistre a câte 20 fiecare, ce era sustrasă din și pe care acesta i-a aducea ofițerului de regulă la sediul poliției unde avea o metalică.

Contravaloarea celor 600 benzină 91 primită de inc.lt.col. G în mod repetat de la și calculată în dolari SUA la un preț mediu raportat la momentul aprilie 1996 este de 229,8 dolari SUA, iar contravaloarea celor 300 benzină ca 91 primită în mod repetat de același inculpat de la inc.civ. G având în vedere același principiu de calcul este de 114,9 dolari SUA, însumând un total pe întreaga cantitate de 900 1 benzină ca 91 de 344,7 dolari SUA.

. Gaf ost șeful biroului de poliție până în septembrie 1997. El a luat hotărârea să nu mai înregistreze nici o constatare privind fapte de sustragere de produs petrolier cu cantități de 15 - 20 1, susținând că astfel a înțeles el, să dea dovadă de "solicitudine" la anumite insistențe ale sindicatelor locale, după cum au reținut în considerente instanțele anterioare.

săi de atunci, respectiv inc.plt.rez., inc. plt. adj. rez., inc.plt.adj.rez. și ulterior inc.lt.rez., au achiesat la această atitudine a șefului lor "scăpând" astfel de o muncă apreciată de ei ca fiind zadarnică.

Această conduită s-a extins și la o serie de constatări privind fapte penale săvârșite și prevăzute de.400/1981 (de actualitate în acest combinat) și mai departe pentru o serie de alte fapte penale, inclusiv dare de mită, furturi și tentative la furt (cu autori descoperiți cu peste 100 produs petrolier) precum și sustragerea cu autori descoperiți de gardienii publici a altor bunuri materiale din predate lucrătorilor de poliție care nu au mai fost înregistrate și autorii nu au mai fost trași la răspundere.

În unele cazuri acești lucrători inculpați îi "admonestau" verbal pe autorii faptelor penale, alteori le dădeau sancțiuni contravenționale plătite prin chitanțe valorice, însă nici una din aceste lucrări nu și-a urmat cursul ei legal.

În total au fost identificate un număr de 69 de persoane care au încălcat legea penală, săvârșind diferite infracțiuni, situații ce au fost aduse la cunoștință lucrătorilor de poliție și ei au procedat la maniera descrisă.

După schimbarea din funcție a inculpatul G în septembrie 1997, fost numit șef la acest birou inc.lt.co1.rez., sub conducerea căruia aceeași practică a lucrătorilor subordonați a subzistat, fără ca șeful lor de birou să verifice situația lucrărilor.

Din celelalte 69 persoane pentru care s-au făcut constatări privind fapte penale și care au fost predate poliției (însă nu au fost înregistrate de polițiști), un număr de 26 de făptuitori au fost puși sub învinuire în prezenta cauză. S-a început urmărirea penală și s-a trimis în judecată (separat față de infracțiune a de favorizarea infractorului) inculpatul G și pentru abuz in serviciu contra intereselor publice, deoarece s-a înregistrat o tulburare a activității poliției.

Prin Ordonanța din 11.03.1999 s-a luat împotriva inculpatului măsura arestării preventive pentru infracțiunile pentru care s-a pus in mișcare acțiunea penală iar la 11.05 1999 s-a instituit sechestrul asigurator supra bunurilor până la concurența sumei de 8616.7 dolari.

Inculpatul Gap rimit de la și ulterior de la fiul acestuia inc.,în perioada 1995 - august 1998 în lunile în care aceștia sustrăgeau benzină cantitatea totală de 600 benzină, de regulă venind de 2 ori pe lună acasă la familia când i se punea de fiecare dată in jur de 30 benzină în rezervorul autoturismului proprietate personală sau în vase.

Separat in aceeași perioadă de la inc.civ. G, în mod repetat a mai primit cantitatea totală de 300 benzină reprezentând 15 canistre a câte 20 fiecare ce era sustrasă din și pe care acesta i-o aducea ofițerului, de regulă la sediul poliției unde avea o metalică.

Din analiza întregului material probator din dosarul cauzei (inclusiv cel acumulat în cele trei faze procesuale - fond - apel - recurs) instanța supremă (ICCJ) a apreciat că pentru inculpații col.rez. G și mr., se impune administrarea (de către instanța de fond) a noi probe, respectiv: audierea martorilor, lt.col., a ofițerului de serviciu din noaptea de 25/26.02.1995 în Unitatea de Jandarmi P și solicitarea exemplarului doi al procesului-verbal de constatare (întocmit in noaptea de 25/26.02.1995) de la Postul de Poliție al Industriale.

Cu adresa nr.-/26.06.2003 UM 0756 P (din Comandamentul Național al Jandarmeriei) a comunicat următoarele:

"Personalul de serviciu din noaptea de 25/26.02.1995 a fost următorul:

-lt.maj. (acum pentru la UM 0599 P, batalion jandarmi), având domiciliul în localitatea, sat Trestiei 34, jud.P;

- (acum la UM 0831 P) cu domiciliul în com.-, jud.

La UM 0599 P (unitatea de jandarmi) au fost de serviciu (în noaptea de 25/26.02.1995) maistrul militar (trecut în rezervă în 1995) și serg.maj. (adresa nr.- din 06.10.2003).

Audiați și au confirmat situația de fapt in referire la evenimentul din 25/26.02.1995 când a avut loc acțiunea comună a poliției și jandarmi în care au fost prinse 2 persoane ce sustrăgeau produs petrolier și au fost indisponibilizate 5 butoaie (200 ) pline.

În conținutul notei telefonice transmisă de la eșalonul superior se menționa: data și locul la care s-a executat acțiunea, efectivele de jandarmi participante, rezultatul acțiunii (că au fost găsite 5 butoaie, că au fost reținute 2 persoane și faptul că 2 persoane au reușit să fugă). Nota telefonică a fost primită de serg.maj.. Conținutul notei telefonice transmisă nu a suferit vreo modificare la indicațiile inculpatului (în sensul că cele 2 persoane prinse nu ar fi fost făptuitori, ci martori). După eveniment nu s-a mai luat legătura cu Postul de Poliție din. Acest fapt este confirmat și de sergentul angajat pe bază de contract, participant la acțiune.

În declarațiile lor martorii col.rez. (l 01) din UM 01599 P și civil (f 112) confirmă și descriu modul în care s-a desfășurat acțiunea comună poliție - jandarmi din noaptea de 25/26.02.1995. Rezultă că inc. a fost trecut in registrul de "evidente pozitive" și recompensat pentru prinderea a 2 persoane (dintr-un grup mai mare ce urma să fie identificat de polițiști) ce sustrăgeau benzină din instalație în butoaie. Nu se confirmă că în nota telefonică s-ar fi menționat că cei reținuți ar fi avut calitatea de martori și nici existența ulterioară a convorbirii telefonice între poliția și Compania de Jandarmi.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că cei doi inculpați ( și ) locuiesc în zone diferite ale orașului nefiind vecini.

La 09.10.2003 și 29.10.2003 s-a solicitat Inspectoratului de Poliție a jud. P Biroul de Poliție, copia procesului-verbal încheiat la 25/26.02.1995 (dispărut de la dosar privind pe col. G).

Cu adresa nrA43901/17.11.2003 s-a comunicat faptul că nu a fost identificat, deși sa procedat la verificarea tuturor documentelor existente și înregistrate la-categoriile "lucrări penale și diverse" pe anul 1995. Nici unul din documente nu se referă la vreun eveniment din perioada 25/26.02.1995. A fost audiat martorul și a precizat că "nu știu și nu mi-a spus nimeni ceva în legătură că în noaptea respectivă s-ar fi încheiat vreun proces-verbal de către organele de poliție. Nu l-am văzut în interiorul postului de poliție pe inc. ".

La cererea instanței, cu adresa nr.S/-/25.10.2003 MAI - Comandamentul de Jandarmi Județean Pac omunicat faptul că Registrul de Note al Companiei 3 Jandarmi și Registrul de note telefonice al ofițerului de serviciu pe unitate au fost distruse legal în anul 1977 având termen de păstrare 2 ani, conform procesului-verbal nr.-/18.03.1997,rezultând astfel că inc.mr. (la rugămintea ofițerului de poliție G) nu a întocmit acte false ori de raportare falsă pe linia ierarhică a trupelor din care făcea parte.

În referire la prezența inculpatului în postul de poliție relevante sunt depozițiile din dosarul cauzei:

-declarațiile lui G 953-954,vo1.5, dosar 1927P/1998):

-"arăt personal că eu nu l-am văzut pe la sediul poliției".

-declarația lui -603-604, vol.1,dosar 309/1999 al.

,După sosirea poliției, cadrele de jandarmi și militarii au plecat în altă direcție".

-declarația lui -740, vol-l dosar 1927/P/1998:

"în sediul poliției era It. domnul și domnul ".

-declarația lui - 416-417 vol.1,dosar 309/1999 al: "fac mențiunea că inculpatul nu a fost la sediul poliției".

-declarația lui - 211,vol.2,dosar nr.309/1999 al.

"In seara respectivă la sediul poliției eu am văzut următoarele persoane: mr. plt. cele 2 persoane reținute";

-declarația lui -218,vol.2,dosar 309/1999 al:

"În afară de mr. și lt. până la plecarea mea de la poliție nu a mai venit altă persoană".

-declarația lui G f-88-91, dosar 88/2000 al:

"nu l-am chemat pe mr. și nu a semnat acest proces-verbal care a dispărut în împrejurări neelucidate".

De altfel potrivit documentelor depuse la dosarul cauzei jandarmii (la acea dată) nu aveau atribuții de cercetare penală, de a efectua acte premergătoare urmăririi penale ale persoanelor reținute și predate poliției.

Competența jandarmilor înceta odată cu predarea persoanelor reținute organelor de poliție care avea abilitatea de cercetare, stabilirea împrejurărilor și faptelor săvârșite și identității.

Rezultă că după reținerea celor două persoane și predarea lor polițiștilor atribuțiile inc. au încetat.

Documentul respectiv procesul-verbal de constatare ori cercetare la fața locului din 25/26.021 995 întocmit de G nu a fost semnat de inc. deși poate semnătura a existat aceasta a fost contrafăcută. De altfel, conform Raportului de Expertiză Criminalistică nr.147/29.04.2004 și semnăturile atribuite inc. din procesul-verbal de aducere la cunoștință a materialului de urmărire penală "nu au fost executate de acesta. autorul acestor semnături nu poate fi identificat".

Prin urmare, tribunalul a constatat că faptele inc.col.rez. G de instigare la fals intelectual și uz de fals, în referire la semnarea procesului-verbal din 25/26.02.1995 de către inc. mr., nu există fiind aplicabile în cauză pentru aceste fapte disp.art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a pr.pen.

infractorilor prin atribuirea calității de martori în loc de făptuitori la 25/26.02.1995 - nu a fost săvârșită de către inc.mr. care nesemnând acel proces-verbal nu a săvârșit nicio infracțiunile de fals și uz de fals. În cauză, pentru acest inculpat se va face aplicarea disp.art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c pr.pen. în sensul că va fi achitat pentru infracțiunile prev.de art.289, 291 și 264.pen.

Din probatoriile administrate în cauză inclusiv declarațiile și înscrisurile depuse de inculpatul G rezultă complicitățile la faptele de sustragere de produs petrolier pe care le consideră ca lipsite de pericol social. A invocat condițiile de la Combinat și convenția dintre conducerea societății și sindicate motiv pentru care nu ar fi săvârșit nici infracțiunea de abuz în serviciu. Personal a apreciat că "din 1995 până în vara anului 1996 am primit de la G 4-5 canistre de benzină". de la că acesta i-a pus în rezervor de mai multe ori (6-7) câte 30 benzină pe care,0 făcea rost de la poarta nr.3 a combinatului. Se constată că inculpatul în calitate de polițist nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, subzistând în cauză disp.art248 alin; 1 (în vechea reglementare până la modificarea prin Legea nr.140/1996) patrimoniul societății fiind păgubit.

la furt calificat (februarie 1995 și aprilie 1996) reținute în sarcina inculpatului au fost comise anterior lunii noiembrie 1996 când a intrat în vigoare Legea nr.140/1996 de modificare a codului penal. Se constată, de către tribunalul militar teritorial, faptul că încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare nu subzistă urmând a se da eficiență disp.art.334 pr.pen.și respectiv art.13 pen. Schimbarea încadrării juridice se impune, reține instanța de fond, avându-se în vedere că nu subzistă forma continuată a infracțiunilor și cu atât mai puțin consecințelor deosebit de grave ale acestora.

Pentru aceste fapte reținute inculpatului (inclusiv cea prev.de art.289 pen.) pedeapsa maximă a închisorii este de 5 ani. Rezultă că sunt aplicabile în cauză disp.art.124 pen.privind prescripția specială sens în care inculpatul va fi achitat.

Pentru infracțiune a de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă

continuată (inculpatul și-a îndeplinit funcția până în septembrie 1997) prev.de art.248 alin.1 cu art.41 alin.2 pen. a intervenit prescripția răspunderii penale prev.de art.122 lit.d pen. sens în care se va dispune.

Din probele administrate, reține instanța de fond, rezultă că sustragerile de benzină din combinat au fost puse la punct și realizate prin participarea inc. G, (decedat), și șoferul care asigura transportul în afara combinatului a butoaielor cu benzină sustrasă de alții.

În sarcina inc. G s-a mai reținut și faptul că în luna aprilie 1996 când inculpatul a fost surprins de directorul general, în timp ce ieșea pe poarta combinatului având în autoturismul, 4 butoaie ce conțineau 600 I benzină, a făcut în așa fel încât in aceeași noapte butoaiele au fost schimbate cu alte butoaie cu reziduri petroliere și astfel inculpatul a scăpat de răspundere penală. inculpatul învățat de care anterior a luat legătura telefonic cu inc.lliescu G, a declarat că a cumpărat reziduul petrolier de la niște cetățeni din care săpau gropi pe terenurile lor, locuri unde se colecta acel produs. A motivat că a intrat cu autoturismul în combinat pentru că își uitase geaca și actele și astfel la ieșire a fost controlat de directorul general. În legătură cu cele 4 butoaie cu benzină, care după substituire au rămas în curtea poliției, s-a reținut că au fost luate de inc. Gad oua zi și nu s-a mai întocmit dosar penal.

Probele administrate au condus instanța de fond la concluzia că, în virtutea bunelor relații dintre și inc. G și ținând seama de protecția de care primul beneficia, se reține că ofițerul de poliție a primit de la tatăl și după moartea acestuia de la fiul, în perioada 1995 - august 1998 în lunile când aceștia au sustras benzină, cantitatea totală de 600.

Inculpatul Gam ai primit în aceeași perioadă 300 I benzină - 15 canistre a 20 I fiecare - de la inc. G pe care ultimul o aducea de regulă la sediul postului de poliție unde era o metalică.

În noaptea de 25/26.02.1995 la instalația de cracare catalitică au fost surprinși în timp ce sustrăgeau inculpații G, și. La acțiune au mai participat inc.plt.adj.rez., cpt. și alții.

în timp ce încărcau butoaiele, cei trei au fost conduși la biroul de poliție platforma - unde în scurt timp inc. Gaa flat că benzina urma să fie dusă acasă la. Ofițerul de poliție nu a mai efectuat ancheta și la insistențele lui, cu care între timp a luat legătura, a hotărât,să-i scape" pe cei trei autori au furtului. Fără a mai face nici o investigație a la mașina de scris procesul-verbal de constatare din care reieșea că cei trei adică, și au fost martori ai împrejurării descrise și nu autori și că adevărații autori au reușit să fugă.

Cum rezultă din starea de fapt inc. lliescu G ca șef al biroului de poliție (până in septembrie 1997 când a fost înlocuit de inc. col. rez. lonescu ) atât el cât și subordonații săi nu a mai făcut cercetări privind faptele penale săvârșite și constatate de gardienii publici în 60 cazuri cu toate că era vorba de infracțiuni de luare de mită și sustragerea unor cantități mai mari de 100 I și autorii lor au scăpat nepedepsiți.

Din lucrările respective au fost repartizate (fără a fi cercetate) It.rez. 12 lucrări, It.rez. 4 lucrări, 8 lucrări, 5 lucrări, 19 lucrări.

Pentru inc.lliescu G s-au înregistrat lucrările privind pe făptuitorii: lsac pentru art.208 pen.; pentru art.208 pen.(acte primite pe bază de semnătură împreună cu inc.plt.adj. ); cu 2 făptuitori minori pentru 208-209.pen.;. și pentru Decretul nr. - și pentru art.255 pen.(împreună cu inc. ).

Ca perioade de timp între 1995-1998 lucrările primite (unele înregistrate altele nu, în total 69 lucrări), au fost predate la postul de poliție: 39 lucrări în perioada cât inc. Gaf ost șef (septembrie 1997), iar 30 lucrări în perioada cât inc.col.rez. a fost șeful biroului poliție.

Așa fiind instanța a constatat că infracțiunea de favorizarea infractorului prev.de art.264 pen. așa cum a fost descrisă în actul de sesizare a fost săvârșită de inculpat în condițiile prev.de art.41 alin.2 pen.(formă continuată) această activitate infracțională fiind săvârșită și după luna noiembrie 1996 când a apărut Legea 140/1996 care a modificat limitele de pedeapsă pentru sus-arătata infracțiune.

Așa fiind, instanța la aplicarea și stabilirea pedepsei pentru sus-numitul inculpat a avut în vedere disp.art.72 pen. privind individualizarea pedepselor datele personale ce-l caracterizează favorabil pe inculpat, pericolul social al faptei, dar nu a ignorat și funcția pe care a avut-o la data săvârșirii infracțiunii, respectiv de șef al biroului de poliție de la având ca sarcini de serviciu apărarea patrimoniului acestei societăți și întocmirea actelor celor ce sustrag materiale petrochimice precum și împrejurarea că a acceptat să-i ajute și să primească foloase necuvenite plinuri de benzină pentru care nu s-a cerut de către parchet extinderea procesului penal.

Dintre inculpații favorizați în acest mod și au fost condamnați la pedepse cu închisoarea de 9 ani, pedeapsa favorizatorului neputând fi mai mare decât cea pentru autor.

La stabilirea pedepselor instanța de fond a reținut că, având în vedere că inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an; ținând seama de caracterizările favorabile de la locul de muncă ale acestuia, de faptul că a avut un comportament corect după săvârșirea faptei prezentându-se în fața instanței de fiecare dată, împrejurarea că pedeapsa ce urmează s-i fie aplicată este de 3 ani instanța a apreciat că cerințele prevenției și ale reeducării inculpatului așa cum sunt ele definite de disp.art.52 pen. pot fi atinse și fără ca acesta să execute

pedeapsa în stare de detenție.

În consecință, față de sus-arătatele motive s-a dispus în conformitate cu disp.art.86/1 pen. executarea pedepsei sub supraveghere stabilind un termen de încercare de 5 ani calculat conform disp.art.86/2 pen.

A pus în vedere inculpatului disp.86³și 86/4 pen. privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

A constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 11.03.1999 până la 09.12.1999 inclusiv.

A respins ca nefondată acțiunea civilă exercitată în cauză de Ministerul Finanțelor Publice.

În temeiul disp.art.14 pr.pen. rap.la art.346 pr.pen. în ref.la art.998 și 1003.civ. a admis acțiunea civilă exercitată In cauză de partea civilă P Sucursala P jud.P și a fost obligat inculpatul în solidar cu inc. și să plătească acesteia suma de 9.557.660 lei ROL cu titlu de daune materiale.

A dispus înlăturarea sechestrului asigurător supra bunurilor mobile și imobile ale, inc.col.rez.lliescu G instituit prin ordonanța Parchetului Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial din 11.05.1999 privind suma de 9.557.660 lei ROL.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B și inculpatul lliescu

În motivele de apel scrise formulate de Ministerul Public (filele 3-15 dosar nr.23/2006 al Curții Militare de Apel), se critică sentința apelată pentru următoarele considerente:

-soluționarea cauzei în lipsa îndeplinirii procedurii de citare cu intimații și, deși instanța a dispus obligarea acestora la despăgubiri pe latura civilă;

-omisiunea audierii inculpaților G și, cu privire la faptele reținute în sarcina lor prin rechizitoriu;

-omisiunea administrării de probe de natură a duce la concluzia că inculpații sunt sau nu vinovați de săvârșirea faptelor;

-omisiunea motivării înlăturării din materialul probator a recunoașterii parțiale a inculpatului G, respectiv a recunoașterii inculpatului și a altor acte;

-greșita soluție de încetare a procesului penal față de inculpatul G pentru fapta de complicitate la furt calificat în formă continuată și abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată;

-greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului

Motivele scrise au fost modificate oral în sensul că s-a renunțat la critica vizând greșita achitare a inculpatului și s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul G din instigare la fals intelectual și uz de fals în instigare neurmată de executare prevăzută de art 29 cpen și pronunțarea unei soluții corecte în raport de această faptă.

Ministerul Public apreciază că soluționarea cauzei în lipsa îndeplinirii procedurii de citare cu intimații și a condus la pronunțarea unei sentințe nelegale, privându-i pe intimați de dreptul la apărare.

În raport de acest motiv de apel, se solicită desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre judecată la Tribunalul București, în ceea ce privește latura civilă.

Un al doilea motiv de apel are în vedere greșita stabilire a cadrului procesual de către instanța de fond.

Astfel, Ministerul Public apreciază că prin decizia nr.5.595/17.12.2002, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit limitele rejudecării, cu privire la inculpatul

Pentru o parte dintre infracțiunile pentru care acesta a fost trimis în judecată, s-a stabilit vinovăția inculpatului, cu autoritate de lucru judecat, astfel încât nu mai poate să fie reluată judecarea cauzei în privința acestora.

Motivele scrise de apel au în vedere și greșita achitare a inculpatului G pentru instigare la fals intelectual, prevăzută de art.25 Cod penal, raportat la art.289 Cod penal și instigare la uz de fals, prevăzută de art.25 Cod penal, raportat la art.291 Cod penal, ca și greșita achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului, fals intelectual și uz de fals.

Totodată, în motivele scrise, se critică hotărârea pentru greșita încetare a procesului penal față de inculpatul G, în raport de săvârșirea infracțiunilor de complicitate la furt calificat și abuz în serviciu contra intereselor publice.

În raport de aceste motive de apel, se solicită de către Ministerul Public să se constate că în primul ciclu procesual inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea de favorizarea infractorului la o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, iar după rejudecări, inculpatului s-a agravat pedeapsa la 3 ani închisoare, deși casarea primei sentințe s-a făcut ca urmare a admiterii căii de atac promovate de inculpat și, deci, nu putea să i se creeze o situație mai grea, prin admiterea propriei căi de atac.

De asemenea, Ministerul Public critică hotărârea sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei, deoarece pentru două dintre infracțiunile deduse judecății, a intervenit o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare, conform deciziei nr.5.595/17.12.2002, prin care s-au stabilit pedepse cu executare în regim de detenție, astfel încât pronunțarea unei hotărâri judecătorești cu suspendarea condiționată a executării pedepsei nu mai este posibilă.

În ceea ce privește motivele de apel formulate de apelantul G, se critică hotărârea instanței de fond pentru următoarele considerente:

-greșita condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.25 Cod penal, raportat la art.289 Cod penal și art.25 Cod penal, raportat la art.291 Cod penal, având în vedere că faptele nu există;

-greșita condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.26 Cod penal, raportat la art.208-209 alin.1, lit.a și g Cod penal și alin.3 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.26 Cod penal, raportat la art.209 alin.1, lit.a și g Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, din datele de 25/26.12.1995, respectiv 3.04.1996, pe considerentul că fapta nu există sau, în subsidiar, că nu a fost săvârșită de inculpat;

- greșita condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.264 și art.248 Cod penal, având în vedere că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni;

-în subsidiar, se solicită încetarea procesului penal, conform art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.g Cod procedură penală, pentru infracțiunea prevăzută de art.26 Cod penal, raportat la art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a și g și alin.3 Cod penal, infracțiunea prevăzută de art.289 Cod penal, infracțiunea prevăzută de art.25 Cod penal, raportat la art.291 Cod penal, art.289 Cod penal și art.248 Cod penal, având în vedere că s-a împlinit termenul de prescripție specială.

În motivele de apel formulate de inculpat, se precizează că, în ceea ce privește fapta din 25/26.02.1995, nu există documente în materialul probator, care să susțină trimiterea în judecată. Actele despre care se face vorbire în rechizitoriu și anume procesul verbal de constatare întocmit de poliție, raportul cu actele depuse de nu au fost prezentate persoanelor puse sub învinuire și nici nu există în dosar.

Existența obiectului material al sustragerilor de benzină din instalația de cracare catalitică a Combinatului - se afirmă în motivele de apel ale inculpatului G - nu se confirmă.

Apelantul afirmă că, în instalație, era prezent un produs amestec de sodă caustică și particule de benzină, impurificat, neomogen, rezidual, pentru care nu se întocmește buletin de analiză și nici nu se înregistrează în evidență gestionară.

Această situație a rezultat din constatarea internă din data de 25 noiembrie 2002 a șefului de Serviciu de Inspecție a Calității - inginer - și a adresei nr.6765, întocmită de - Sucursala.

Din declarațiile date în instanță de inculpații și, precum și din actele depuse la dosarul de urmărire penală (pg.314-316, vol.16 -), rezultă - afirmă apelantul - că s-au luat probe din recipientele în cauză și s-a întocmit un act de constatare legal de către poliție, informându-se conducerea combinatului și ofițerul de serviciu pe combinat, din noaptea respectivă.

Apelantul arată că, față de faptul că în noaptea respectivă, inculpații și au fost surprinși în timp ce încercau să sustragă produse din instalația de cracare, fapta nu poate să fie considerată consumată, ci având în vedere că nu au reușit să-și însușească produsele respective, ar fi trebuit să fie reținută în încadrarea juridică forma tentativei.

Apelantul invocă faptul că probele nu în evidență implicarea sa în săvârșirea infracțiunii (declarația plutonierului major - vol.I, pg.417 verso).

În ceea ce privește fapta comisă la începutul lunii aprilie 1996, apelantul afirmă că nu a avut cunoștință de transferul a patru recipiente de benzină și, cu atât mai puțin, ar fi participat la acest transfer sub orice formă sau la însușirea de benzină.

Sunt subliniate, în sprijinul acestor afirmații, declarațiile date de plutonierul în rezervă - atât în faza de urmărire penală, cât și în procesul verbal de confruntare cu apelantul (vol.3-pg.647/25.03.1999, vol.pg.412-413, vol.16-pg.317).

Referitor la faptul că apelantul ar fi primit de la șeful pazei civile pe combinat G - în perioada 1995-1997 - cantitatea de 300 litri de benzină, se subliniază faptul că aceste aspecte nu sunt confirmate de niciuna dintre probe, contravenind în mod flagrant chiar cu declarația șefului pazei civile (vo.11-pg.506, alin.ultim).

Aceste aspecte coroborate conduc - în opinia apelantului - la înlăturarea infracțiunii de favorizarea infractorului și respectiv aceleia de abuz în serviciu contra intereselor publice, impunând, deci, achitarea apelantului.

De asemenea, se critică extinderea activității infracționale după luna iunie 1996, pentru fapte comise în anul 2005, respectiv aprilie 2006, faptă pentru care nu s-a prezentat materialul de urmărire penal sau nu s-a întocmit rechizitoriu.

Totodată, se apreciază de către apelant reținerea unei singure infracțiuni în formă continuată nu poate fi primită, față de distanța mare în timp a perioadelor în care se presupune a fi fost comise actele de executare - februarie 1995 - aprilie 1996.

Apelantul faptul că în perioada septembrie 1997 - august 1998, ca urmare a ajutorului său, inculpații, G, și, ar fi atras în activitatea infracțională alte persoane, cu ajutorul cărora au sustras o cantitate de 19.600 litri benzină, în valoare de 66.791.040 lei, din care i-ar fi dat apelantului G 600 litri benzină.

În sprijinul afirmațiilor sale, apelantul indică faptul că a făcut de serviciu numai pe timp de zi, iar furtul de benzină din instalații se petrecea noaptea.

Cu privire la durata infracțională, apelantul precizează că din iulie 1997 predat postul colonelului, astfel încât neregulile desfășurate la Combinatul nu îi mai pot fi imputate.

Analizând apelurile declarate în cauză, Curtea urmează să rețină următoarele:

Cauza de față a urmat mai multe cicluri procesuale, în ceea ce-l privește pe inculpatul G, respectiv pe inculpatul.

Astfel, prin rechizitoriul nr.1927/P/1998 din 14 mai 1999 al Parchetului Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial, s-a dispus trimiterea în judecată, alături de alte 24 de persoane, a inculpaților G - arestat preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de favorizare a infractorului, abuz în serviciu contra intereselor publice, complicitate la furt calificat, fals intelectual, instigare la fals intelectual și uz de fals, prevăzute de: art.264 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal; art.248 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal; art.26 Cod penal, raportat la art.208 alin.1 Cod penal - art.209 alin.1 lit.a și g și alin.3 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal; art.26 Cod penal raportat la art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a și g Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal; art.289 Cod penal, art.25 Cod penal, raportat la art.289 Cod penal; art.25 Cod penal raportat la art.291 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, precum și a inculpatului - în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunilor de: favorizarea infractorului, prevăzută de art.264 Cod penal, cu aplicarea art.13 Cod penal; fals intelectual, prevăzută de art.289 Cod penal și uz de fals, prevăzută de art.291 Cod penal.

În prezent, au trecut 14 ani de la data reținută în rechzitoriu pentru primul act infracțional, iarcauza este la cel de-al patrulea ciclu procesual, hotărârile anterioare fiind casate de trei ori cu trimitere spre rejudecare, în anul 2002(în primul ciclu procesual s-au pronunțat: sentința penală nr 77/24.04.2000 a Tribunalului Militar Teritorial, decizia nr. 68/31.05.2001a Curții Militare de Apel, decizia nr 5595/17.12.2002 a Curții Supreme de Justiție prin care s-au admis recursurile inculpaților G și și s-a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond),în anul 2005(în al doilea ciclu procesual s-au pronunțat: sentința penală nr 123/2004 a Tribunalului Militar Teritorial, desființată prin decizia 20/2005 a Curții Militare de Apel și trimisă cauza spre rejudecare), respectiv în anul 2007(în al al treilea ciclu procesual s-au pronunțat: sentința penală nr 1/2006 a Tribunalului Militar Teritorial, menținută prin decizia nr 37/2006 a Curții Militare de Apel,decizie casată însă de ÎCCJ prin decizia nr 4118/6 septembrie 2007, dispunându-se rejudecarea apelului declarat de parchetul Militar și Inculpatul G împotriva sentinței nr 1/2006 a Tribunalului Militar Teritorial )

Prin sentința penală nr.77 din 24.04.2000, Tribunalul Militar Teritorial a dispus - în ceea ce-l privește pe apelantul G - condamnarea la:

-2 ani închisoare - pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului, prevăzută de art.264 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal;

-2 ani închisoare - pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art.248 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal;

-10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a și b Cod penal - pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în forma complicității, prevăzută de art.26 Cod penal, raportat la art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a și g Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal prin schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracțiunea prevăzută art.26 Cod penal, raportat la art.208 alin.1 Cod penal - art.209 alin.1 lit.a și g și alin.3 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal;

-5 ani închisoare pentru complicitate la furt calificat, prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a și g Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal;

-2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art.289 Cod penal (grațiată integral și condiționat);

- 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals intelectual, prevăzută de art.25 Cod penal, raportat la art.289 Cod penal (grațiată integral și condiționat);

-1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la uz de fals, prevăzută de art.25 Cod penal raportat la art.291 Cod penal (grațiată integral și condiționat).

În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal, s-a dispus executarea pedepsei celei mai grele, de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și lit.b Cod penal.

S-a dispus degradarea militară a inculpatului.

În ceea ce-l privește pe inculpatul, acesta a fost condamnat la:

-2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului, prevăzută de art.264 Cod penal, cu aplicarea art.13 Cod penal;

-2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art.289 Cod penal;

-1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art.291 Cod penal.

Împotriva sentinței au declarat apel inculpații G și, acestea fiind soluționate prin decizia penală nr.68 din 31 mai 2001, de către Curtea Militară de Apel, prin respingere - ca nefondate.

Inculpații G și au declarat recurs împotriva acestei decizii, admise conform decizia nr.5.595 din 17 decembrie 2002, de către Curtea Supremă de Justiție.

procesual actual are ca punct de plecare limitele rejudecării, stabilite prin decizia nr.5.595 din 17 decembrie 2002, pronunțată de către Curtea Supremă de Justiție( să se verifice dacă inculpații au săvârșit infracțiunile de instigare la fals uz de fals și favorizare a infractorului), astfel încât analiza motivelor de apel, ca și soluția din prezenta cauză sunt guvernate de principiile:

1.- autorității de lucru judecat, în ceea ce-l privește pe inculpatul G, față de decizia nr.5.595 din 17 decembrie 2002 și în ceea ce-l privește pe inculpatul față de decizia nr.37 din 22 noiembrie 2006, prin care inculpatul a fost achitat, neatacată de Parchet, ci doar de către Ministerul Finanțelor Publice și inculpatul G;

2.- neagravării situației în propria cale de atac, în ceea ce-l privește pe inculpatul;

3.- interdicției declarării unei căi de atac omissio medio, în ceea ce privește unele dintre motivele de apel declarat de Parchet, față de faptul că în prezenta cauză, rejudecarea s-a dispus ca urmare a admiterii recursurilor inculpaților.

1.Respingerea motivelor de apel formulate de inculpatul G, vizând achitarea sau încetarea procesului penal (greșita condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.26 Cod penal, raportat la art.208-209 alin.1, lit.a și g Cod penal și alin.3 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.26 Cod penal, raportat la art.209 alin.1, lit.a și g Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, din datele de 25/26.12.1995, respectiv 3.04.1996, pe considerentul că fapta nu există sau, în subsidiar, că nu a fost săvârșită de inculpat;greșita condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.248 Cod penal, având în vedere că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni; încetarea procesului penal, conform art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.g Cod procedură penală, pentru infracțiunea prevăzută de art.26 Cod penal, raportat la art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a și g și alin.3 Cod penal, respectiv greșita achitare a inculpatului, de apel al parchetului, motiv scris, dar nesusținut oral, (greșita achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului, fals intelectual și uz de fals).

Respingerea motivului de apel formulat de parchet cu privire la greșita obligare în solidar a inculpatului -, alături de inculpații și, la plata despăgubirilor către partea civilă deoarece și acțiunea civilă alăturată celei penale a rămas definitivă prin sentința penală nr 77/2000(în raport de limitele casării cu trimitere). De asemenea acest motiv va fi analizat și din perspectiva posibilității declarării apelului omissio medio.

Admiterea motivului de apel formulat de Parchet cu privire la greșita soluție de încetare a procesului penal față de inculpatul G pentru fapta de complicitate la furt calificat în formă continuată și abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată;

Astfel, potrivit art.385¹⁸Cod procedură penală, instanța de rejudecare trebuie să se conformeze instanței de recurs, indicațiile instanței de recurs putându-se referi la chestiuni de drept sau refacerea unor acte procesuale sau procedurale.

Rejudecarea cauzei se face în limitele pe care le prevede hotărârea instanței de recurs, prin care s-a dispus casarea, respectiv în raport de părțile cărora li s-a admis acea cale de atac.

1.Față de inculpatul, în cauza de față, sentința penală nr.77 din 24 aprilie 2000 a Tribunalului Militar Teritoriala fost casată numai cu privire la unele fapte și persoane, astfel încât, instanța de rejudecare trebuie să se limiteze la faptele și persoanele pentru care s-a dispus rejudecarea.

Aceste limite sunt determinate de efectul devolutiv al recursului, care limitează casarea cu privire la situația celui care a declarat recurs sau la care, recursul declarat se referă.

Rejudecarea de către instanța de fond a fost limitată, prin dispoziția din hotărârea de recurs - pe de o parte - la infracțiunile de instigare la fals și uz de fals, respectiv favorizarea infractorului pentru inculpatul G și, respectiv, fals intelectual, uz de fals și favorizarea infractorului, pentru inculpatul, iar - pe de altă parte - la administrarea de probe: audierea martorilor, administrarea probei cu înscrisuri, exemplarul 2 al procesului verbal de constatare întocmit în noaptea de 25/26 februarie 1995 (filele 330, 330 verso-vol.18, dosar nr.3946/2001- ).

În ceea ce privește rămânerea definitivă a unora dintre dispozițiile hotărârii nr.77 din 24 aprilie 2000 a Tribunalului Militar Teritorial, Curtea constată că limitele rejudecării cauzei, în urma admiterii căii de atac declarate de inculpații G și nu au vizat infracțiunile și pedepsele aplicate pentru inculpatul, după cum urmează:

-2 ani închisoare - pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art.248 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal;

-10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal - pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în forma complicității, prevăzută de art.26 Cod penal, raportat la art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a și g Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal prin schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracțiunea prevăzută de art.26 Cod penal, raportat la art.208 alin.1 Cod penal - art.209 alin.1 lit.a și g și alin.3 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal;

-5 ani închisoare pentru complicitate la furt calificat, prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a și g Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

S-a dispus degradarea militară a inculpatului.

Pe cale de consecință, sentința penală nr.123 din 9 iulie 2004 a Tribunalului Militar Teritorial, decizia penală nr.20 din 19 mai 2005 a Curții Militare de Apel, prin care această sentință a fost desființată, sentința nr.1 din 3 ianuarie 2006 a Tribunalului Militar Teritorial, pronunțată ca urmare a rejudecării dispuse de Curtea Militară de Apel, prin decizia penală nr.20/2005, decizia nr.37 din 22 noiembrie 2006 a Curții Militare de Apel și decizia nr.4.118 din 6 septembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost casată decizia nr.37/2006 și trimisă cauza spre soluționarea apelurilor declarate împotriva sentinței nr.1 din 3 ianuarie 2006 a Tribunalului Militar Teritorial, la Curtea Militară de Apel, de unde, prin regulator de competență a ajuns la Curtea de Apel București, nu puteau avea în vedere decât verificarea săvârșirii de către inculpatul - a infracțiunilor de instigare la fals și uz de fals și favorizarea infractorului, iar pentru inculpatul - a infracțiunilor de fals intelectual, uz de fals și favorizarea infractorului, fapte raportate la evenimentul din 25/26 februarie 1995 și pentru care s-a considerat necesară completarea materialului probator.

Aceste aspecte sunt reiterate în considerentele deciziei nr.4118 din 6 septembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (fila 92 verso, dosar nr-, - ), în care se precizează că "partea din hotărâre care nu a fost casată și aici se încadrează celelalte infracțiuni pentru care prima instanță( este vorba despre sentința penală nr.77/24.04.2000 a Tribunalului Militar Teritorial )a pronunțat soluții în ceea ce-l privește pe inculpatul Gai ntrat în puterea lucrului judecat" (fila 92 verso - alin.3, dosar nr-, - ).

Apreciind acest motiv de apel ca fiind fondat, față de rămânerea definitivă a dispozițiilor sentinței penale nr.77 din 24 aprilie 2000 a Tribunalului Militar Teritorial, Curtea va desființa - în parte - sentința penală nr.1 din 3 ianuarie 2006 a Tribunalului Militar Teritorial și va înlătura aplicarea art.11 pct.2, lit.b raportat la art.10 lit.g Cod procedură penală, cu referire la art.124 Cod penal și art.122 lit.d Cod penal - de încetare a procesului penal privindu-l pe inculpatul G, cu referire la două infracțiuni de furt calificat în formă continuată, prevăzute de art.26 Cod penal, raportat la art.208 - 209 alin.1 lit.a și e Cod penal și art.26 Cod penal, raportat la art.208 -209 alin.1, lit.a și e Cod penal (faptele din 25/26.02.1995 și 03.04.1996).

Va înlătura aplicarea art.11 pct.2, lit.b Cod procedură penală, raportat la art.10 lit.g Cod procedură penală, cu referire la art.122 Cod penal, vizând încetarea procesului penal pentru inculpatul G, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art.248 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (septembrie 1997).

La rejudecare în apel, instanța nu ar fi putut să procedeze la reevaluarea materialului probator, audierea inculpaților pe aceste aspecte, schimbări de încadrare juridică, analiza îndeplinirii condițiilor prescripției speciale în materia răspunderii penale, cu privire la infracțiunile de furt calificat și abuz în serviciu, deoarece acestea nu intrau în limitele rejudecării stabilite prin decizia nr.5.595 din 17 decembrie 2002, de către Curtea Supremă de Justiție și confirmate prin decizia nr.4118 din 6 septembrie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Drept urmare, instanța de apel nu va putea analiza criticile formulate de inculpatul G, cu privire la: greșita analiză a probelor; greșita reținere a vinovăției sale; greșita încadrare juridică a faptelor mai sus menționate și nici criticile formulate de parchet cu privire la latura civilă decurgând din săvârșirea infracțiunilor de furt/ abuz în serviciu, respectiv modul de administrare a probelor referitor la aceste infracțiuni sau motivările instanțelor.

1.Față de inculpatul, motivele scrise de apel formulate de Parchet împotriva sentinței penale nr.1 din 3 ianuarie 2006 a Tribunalului Militar Teritorial B menționează și greșita achitare a acestui inculpat, solicitând pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.

Această critică nu va putea fi analizată, având în vedere că prin decizia penală nr.37 din 22 noiembrie 2006 a Curții Militare de Apel, în baza art.11 pct.2,lit.a Cod procedură penală,a fost achitat inculpatul pentru infracțiunile de favorizarea infractorului - prevăzută de art.264 Cod penal, fals intelectual, prevăzută de art.289 Cod penal și uz de fals, prevăzută de art.291 Cod penal. Deoarece împotriva acestei decizii au declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice și inculpatul G, iar prin decizia penalănr.4118 din 6 septembrie 2007, au fost admise aceste recursuri și trimisă cauza pentru rejudecare la Curtea Militară de Apel, situația inculpatului a fost definitiv stabilită, prin decizia nr.37 din 22 noiembrie 2006 a Curții Militare de Apel, ca urmare a nedeclarării unei căi de atac, cu privire la acesta de către Ministerul Public.

În concluzie, motivul de apel scris, formulat de către Parchet și nesusținut oral, nu va putea fi analizat, având în vedere autoritatea de lucru judecat, față de, pe care a dobândit-o decizia nr.37 din 22 noiembrie 2006 a Curții Militare de Apel, în lipsa declarării unei căi de atac, cu privire la acest inculpat.

2. situației în propria cale de atac, în ceea ce-l privește pe inculpatul, cu privire la infracțiunea de favorizarea infractorului, prevăzută de art.264 Cod penal.

În raport de această infracțiune, inculpatul a afirmat că, în mod greșit, a fost reținută vinovăția sa, astfel încât, instanța va analiza mai întâi- în continuare - existența elementelor constitutive ale acestei infracțiuni și apoi respectarea principiului neagravării situației în propria cale de atac.

Curtea apreciază că vinovăția inculpatului a fost corect reținută de instanțele de judecată.În sarcina inculpatului G s-a mai reținut și faptul că în luna aprilie 1996 când inculpatul a fost surprins de directorul general, în timp ce ieșea pe poarta combinatului, având în autoturismul, 4 butoaie ce conțineau 600 litri de benzină, a făcut în așa fel încât, în aceeași noapte, butoaiele cu benzină au fost schimbate cu alte butoaie cu reziduuri petroliere și, astfel, inculpatul a scăpat de răspundere penală. Inculpatul învățat de, care anterior a luat legătura cu inculpatul G,a declarat că a cumpărat reziduul petrolier de la niște cetățeni din care săpau gropi pe terenurile lor, locuri unde se colecta acel produs. A motivat că a intrat cu autoturismul în combinat pentru că își uitase geaca și actele și astfel a fost controlat la ieșire de către directorul general. În legătură cu cele patru butoaie de benzină, care după substituire au rămas în curtea poliției, s-a reținut că au fost luate de inculpatul G, a doua zi și nu s-a mai întocmit dosar penal.

Probele administrate au condus instanța de fond, în mod corect, la concluzia că, în virtutea bunelor relații dintre și inc. G și ținând seama de protecția de care primul beneficia, se reține că ofițerul de poliție a primit de la tatăl și după moartea acestuia de la fiul, în perioada 1995 - august 1998 în lunile când aceștia au sustras benzină, cantitatea totală de 600.

Inculpatul Gam ai primit în aceeași perioadă 300 I benzină - 15 canistre a 20 I fiecare - de la inc. G pe care ultimul o aducea de regulă la sediul postului de poliție unde era o metalică.

În noaptea de 25/26.02.1995 la instalația de cracare catalitică au fost surprinși în timp ce sustrăgeau inculpații G, și. La acțiune au mai participat inc.plt.adj.rez., cpt. și alții.

Din lucrările respective au fost repartizate (fără a fi cercetate) It.rez. 12 lucrări, It.rez. 4 lucrări, 8 lucrări, 5 lucrări, 19 lucrări.

Așa fiind instanța a constatat că infracțiunea de favorizarea infractorului prev.de art.264 pen. așa cum a fost descrisă în actul de sesizare a fost săvârșită de inculpat în condițiile prev.de art.41 alin.2 pen.(formă continuată). În ceea ce privește sancțiunea aplicată, prin sentința penală nr 1/2006, Curtea reține că a fost încălcat principiul neagravării situației în propria cale de atac, motivat și de următoarele considerente.

Prin sentința penală nr.77 din 24 aprilie 2000 Tribunalului Militar, inculpatul Gaf ost condamnat, printre altele, la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului, prevăzută de art.264 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

Prin decizia nr.68/31 mai 2001, Curtea Militară de Apel a respins - ca nefondate - apelurile declarate de inculpații G și.

Prin decizia nr.5.595 din 17.12.2002, Curtea Supremă de Justiție a admis recursurile celor doi inculpați, a casat decizia și a trimis cauza, spre rejudecare, la Tribunalul Militar Teritorial.

Prin sentința nr.123/2004 din 9 iulie 2004 a Tribunalului Militar Teritorial, a fost condamnat - printre altele - la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea în formă continuată a infracțiunii de favorizarea infractorului, prevăzută de art.264 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, încălcându-se, astfel, principiul neagravării pedepsei în propria cale de atac (sentința a fost pronunțată ca urmare a reluării judecății, conform deciziei nr.5.595/2002 a, prin admiterea căii de atac formulată de inculpatul G).

Sentința a fost desființată prin decizia nr.20/2005 a Curții Militare de Apel pentru nelegala compunere a completului.

În urma rejudecării, prin sentința nr.1/03.01.2006, Tribunalul Militar Teritoriall -a condamnat pe inculpat - printre altele - la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea în formă continuată a infracțiunii de favorizarea infractorului, prevăzută de art.264 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, încălcându-se - și de această dată - în raport de sentința penală nr.77/2000, principiul neagravării pedepsei în propria cale de atac.

Pentru motivele expuse anterior,va aplica o pedeapsă de doi ani închisoare pentru infracțiunea de favorizare a infractorului ținând seama de timpul scurs de la comiterea faptelor,mai mult de 14 ani, pericolul social al cestora, atitudinea inculpatului după comiterea faptei.

3. Interdicția declarării unei căi de atac omissio medio, în ceea ce privește unele dintre motivele de apel declarat de Parchet, față de faptul că în prezenta cauză, rejudecarea s-a dispus ca urmare a admiterii recursurilor inculpaților (decizia nr.5.595/17.12.2002) și, respectiv a admiterii recursurilor Ministerului Finanțelor și inculpatului G și trimiterii cauzei spre rejudecare (decizia nr.4118/06.09.2007 a ).

Parchetul a declarat recurs împotriva sentinței penale nr.1 din 03.01.2006, criticând-o pe considerentul greșitei obligări inculpatului G, în solidar, cu inculpații și, la despăgubiri către partea civilă Această dispoziție a instanței a rămas definitivă prin sentința penală nr 77/2000, având în vedere limitele rejudecării stabilite de, prin decizia nr 5595/2002(să se verifice dacă inculpații au comis infracțiunile de fals uz de fals și favorizarea infractorului).Acțiunea civilă era alăturată celei penale referitoare la săvârșirea infracțiunilor de furt și respectiv abuz în serviciu

Motivul de apel este declarat pe latura civilă omissio medio, având în vedere că până în acest moment procesual nu a existat o critică referitoare la soluționarea laturii civile față de, ci doar o critică a Ministerului d e Finanțe, referitoare la modalitatea de soluționare a cauzei față de acest minister.

În acest condiții, critica formulată de Parchet nu poate fi primită, față de inculpații și, hotărârea fiind definitivă prin respingerea recursurilor acestora la 17 decembrie 2002( decizia nr 5595/17 decembrie 2002 ). Motivele de recurs formulate de cei doi au vizat latura penală (fila 127, dosar 3946/2002) solicitându-se aplicarea de circumstanța atenuante.

Criticile parchetului referitoare la modul de administrare a probelor respectiv la modul în care a fost motivată sentința, în ceea ce privește infracțiunile de fas uz de fals și favorizare a infractorului urmează a fi respinse ca nefondate(celelalte critici privind modul de motivare a hotărârii nu pot fi analizate deoarece acea parte din sentință a rămas definitivă, prin decizia nr 5595/17 decembrie 2002,față de -, respectiv decizia penală nr.37 din 22 noiembrie 2006 Curții Militare de Apel, față de ).

Modul de administrare a probelor a fost respectat de instanță în raport de limitele rejudecării.

Curtea constată că au fost respectate dispozițiile instanței de casare, în ceea ce privește această infracțiune, fiind audiat inculpatul G (fila 45-47, dosar nr.177/2003, vol.19), martorii, fiind întocmit un raport de expertiză criminalistică (filele 156-165, din același dosar) și fiind depuse procesele verbale de confruntare și celelalte acte solicitate de către instanța supremă. Martorii au fost audiați și în dosarul nr.79/F/2005, în care s-a pronunțat sentința penală nr.1/2006.

În ceea ce privește modul în care instanța a motivat soluția o motivare succintă nu este echivalentă cu lipsa motivării.

În ceea ce privește critica parchetului vizând greșita achitare a inculpatului pentru instigare la fals și uz de fals, precum și cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor din instigare la fals intelectual și uz de fals în instigare neurmată de executare, art.29, Curtea urmează să rețină că deși motivarea oferită de instanța de fond este greșită, în cauză soluția apare ca fiind corectă. Instanța de fond motivează achitarea inculpatului G la instigare la fals și uz de fals pe considerentul că autorul presupuselor fapte de fals intelectual și uz de fals a fost achitat, deoarece faptele nu au fost săvârșite de acesta. Instanța de fond reține că (fila 88 verso, dosar nr 79/F/2005) documentul respectiv procesul-verbal de constatare ori cercetare la fața locului din 25/26.021 995 întocmit de G nu a fost semnat de inc. deși poate semnătura a existat aceasta a fost contrafăcută. De altfel, conform Raportului de Expertiză Criminalistică nr.147/29.04.2004 și semnăturile atribuite inc. din procesul-verbal de aducere la cunoștință a materialului de urmărire penală "nu au fost executate de acesta. autorul acestor semnături nu poate fi identificat".

Motivarea instanței de fond este greșită în raport de temeiul achitării, faptele nu au fost comise de autor, ea putând fi corectă doar dacă temeiul achitării inculpatului ar fi fost acela că faptele nu există.În raport de temeiul achitării, ar fi trebuit verificat dacă nu sunt întrunite în cauză elementele constitutive ale infracțiunii de instigare neurmată de executare, ca infracțiune distinctă, prevăzută de art 29, astfel cum a precizat reprezentantul parchetului. Codul penal recunoaște instituția participației improprii, instigatorul putând fi tras la răspundere penală și în cazul în care autorul nu este cunoscut sau nu a comis o faptă incriminată de legea penală. Referitor la motivul de apel modificat oral de către parchet în sensul condamnării pentru infracțiunea prevăzută de art 29, prin schimbarea încadrării juridice din instigare la fals intelectual și uz de fals în instigare neurmată de executare, curtea reține următoarele. Probele administrate până în prezent de instanțe le de fond nu au scos în evidență contribuția inculpatului G la modificare actelor respective, procesul verbal de cercetare la fața locului din data de 25/26.02.1995 sau actelor ulterioare, prin inițierea/determinarea acelor modificări, cu excepția unei contribuții la o faptă comisă de (probele menționate de Parchet în motivarea orală a apelului). Deoarece a fost achitat, pentru că nu a săvârșit faptele, valoarea probatorie a declarațiilor respective va fi cenzurată în raport de această concluzie, astfel încât soluția instanței de fond de achitare pentru că fapta de instigare la fals intelectual și uz de fals nu există apare ca fiind corectă.

Față de cele menționate anterior, Curtea constată fondat motivul de apel al Parchetului și, înlăturând apărările inculpatului G, va constata că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.264 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, pentru care îl va condamna pe inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

Va face aplicarea art.71-64 lit.a și b Cod penal.

Curtea va înlătura aplicarea art.86¹, art.86², art.86³și art.86⁴Cod penal, având în vedere că, în raport de rămânerea definitivă a dispozițiilor referitoare la condamnarea pentru infracțiunile de furt calificat și abuz în serviciu, cu executare prin privare de libertate, nu pot coexista două modalități de executare ale pedepselor aplicate prin sentință.

Având în vedere dispozițiile deciziei nr.70/2007 recurs în interesul legii, în conformitate cu care nu pot să fie dispuse direct în calea de atac a apelului, contopiri de pedepsei, Curtea constată că nu poate să dispună aplicarea dispozițiilor art.34 Cod penal și cu privire la infracțiunea de favorizarea infractorului, urmând ca acest aspect să fie soluționat la rămânerea definitivă, de către instanța de executare, pe calea unei contestații, în urma căreia să se dispună executarea unei singure pedepse de către inculpat.

Pentru aceleași considerente, Curtea nu va putea să facă aplicarea - direct în calea de atac - a dispozițiilor Legii de grațiere nr.137/1997, ( aspect nesolicitat, de altfel, de niciunul dintre apelanți), acestea urmând să fie aplicate după râmânerea definitivă a hotărârii.

Va menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Va respinge apelul declarat de inculpatul G, ca nefondat.

Va face aplicarea art.192 Cod procedură penală și va obliga apelantul inculpat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite apelul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B împotriva sentinței penale nr.1 din 3 ianuarie 2006,în dosarul nr.79/F/2005 al tribunalului Militar Teritorial B.

Desființează - în parte - sentința apelată și în fond:

1.Înlătură aplicarea art.11 pct.2, lit.b Cod procedură penală, raportat la art.10 lit.g Cod procedură penală, cu referire la art.124 Cod penal și art.122 lit.d Cod penal de încetare a procesului penal privind pe inculpatul G, cu referire la două infracțiuni de furt calificat în formă continuată prevăzute de art.26 Cod penal raportat la art.208-209 alin.1, lit.a și e Cod penal și art.26 Cod penal raportat la art.208-209 alin.1 lit.a și e Cod penal (faptele din 25/26.02.1995 și 3.04.1996).

2.Înlătură aplicarea art.11 pct.2 lit.b Cod procedură penală, raportat la art.10 lit.g Cod procedură penală, cu referire la art.122 Cod penal, vizând încetarea procesului penal pentru inculpatul lliescu G pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art.248 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

Condamnă pe inculpatul col.(rez) G la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului, prevăzută de art.264 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

Înlătură aplicarea art.86¹, art.86², art.86³și art.86⁴Cod penal.

Face aplicarea art.71, 64 lit.a, b Cod penal.

Constată că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 11.03.1999 la 9.12.1999.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul

Obligă apelantul inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 50 lei - onorariu avocat oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Cu drept de recurs.

Pronunțată în ședință publică astăzi 16 aprilie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

- - - -

GREFIER,

- --

Red.

Dact.

Ex.3

Red.

Președinte:Lefterache Lavinia
Judecători:Lefterache Lavinia, Piciarcă Dumitrița

#Judecator Lefterache Lavinia

Abuz în serviciu contra intereselor publice (art.248 cod penal). Decizia 93/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Abuz în serviciu contra intereselor publice (art.248 cod penal). Decizia 93/2009. Curtea de Apel Bucuresti