Abuz în serviciu în formă calificată (art.248 ind 1 cod penal). Decizia 250/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.250/
Ședința publică de la 30 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 2: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 3: Maria Uzună
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare recursurile penale declarate de:
-PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA;
- inculpatul - domiciliat în C,-;
- inculpatul - domiciliat în C,-, -.12,. A,. 17;
- partea civilăSTATUL ROMÂN - prin ANAF- cu sediul în B, sector 5,-;
împotriva deciziei penale nr.4/MF/22.12.2008 pronunțată de Tribunalului Constanța în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr. 440 din data de 23.04.2008, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr.1513/2004, inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2481Cod penal.
Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 16 aprilie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 22 aprilie 2009, 24 aprilie 2009, 27 aprilie 2009 și 30 aprilie 2009, când pronunțat următoarea decizie.
- CURTEA -
Asupra recursurilor penale de față:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA nr.30/P/2003, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, și, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.248 Cod penal raportat la art.2481Cod penal - primul și al doilea - și prevăzute de art.249 alin.(1) Cod penal - cel de-al treilea.
Prin sentința penală nr.684/02.12.2003, TRIBUNALUL CONSTANȚAa declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.
Prin sentința penală nr.5512 din 10.03.2004, pronunțată în dosarul nr. 2483/2003, Judecătoria Constanț aad ispus, în baza art.333 Cod procedură penală, restituirea cauzei la procuror în vederea efectuării urmăririi penale cu respectarea dispozițiilor legale privind competența funcțională a organelor de urmărire penală.
Prin decizia penală nr. 5411/6.07.2004, pronunțată în dosarul nr. 971/2004, TRIBUNALUL CONSTANȚ Aaa dmis recursul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța și, casând hotărârea, a trimis cauza primei instanțe pentru continuarea cercetării judecătorești.
Prin sentința penala nr.1679/9.08.2006, Judecătoria Constanțaa dispus schimbarea încadrării jurdice a faptelor reținute în sarcina inculpaților și, iar, în baza art.11 pct.(2) lit.a) - art.10 lit.d) Cod procedură penală, achitarea inculpatului pentru o infracțiune prevăzută de art.249 alin.(1) Cod penal cu aplicarea art.13 Cod penal și condamnarea pentru săvârșirea a 2 infracțiuni prevăzute de art.249 alin.(1) Cod penal la o pedeapsă rezultantă de 6 luni închisoare; achitarea inculpatului pentru o infracțiune prevăzută de art.249 alin.(1) Cod penal, cu aplicarea art.13 Cod penal și condamnarea pentru săvârșirea a 2 infracțiuni prevăzute de art.249 alin.(1) Cod penal la o pedeapsă rezultantă de 6 luni închisoare; achitarea inculpatului pentru săvârșirea a două infracțiuni de neglijență în serviciu, prevăzută de art.249 alin.(1) Cod penal, în baza art.11 pct.(2) lit.a) raportat la art.10 lit.d) Cod penal; condamnarea inculpatului la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu prevăzută de art.249 alin.(1) Cod penal, cu aplicarea art.13 Cod penal, pentru fiecare inculpat și art.258 Cod penal pentru inculpatul; s-au admis în parte acțiunile civile.
Prin decizia penală nr.1 MF/28.03.2007 a Tribunalului Constanta, s-au respins apelurile inculpaților și, Statului Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și s-a admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța cu consecința condamnării inculpatului la pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.249 alin.(1) Cod penal cu aplicarea art.13 Cod penal ( 3 fapte) și a inculpatului la pedeapsa rezultantă de 4 luni închisoare ( 2 fapte) pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.249 alin.(1) Cod penal, cu aplicarea art.13 Cod penal.
Prin decizia penală nr.50/P/30.01.2008, Curtea de Apel Constanțaa admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚ A și inculpați, a casat hotărârile recurate și a dispus rejudecarea cauzei de către prima instanță.
Rejudecand, prin sentința penală nr.440/23.04.2008, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Constanțaa hotărât:
"S-a admis în parte cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților și, prin actul de sesizare a instanței.
În baza art.334 Cod procedură penală, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea prevăzută de art.248 Cod penal raportat la art.248 1 Cod penal în infracțiunile prevăzute de art.249 alin.(1) Cod penal raportat la art.258 Cod penal cu aplicarea art.13 Cod penal; art.249 alin.(1) Cod penal raportat la art.258 Cod penal cu aplicarea art.13 Cod penal și art.249 alin.(1) Cod penal raportat la art.258 Cod penal cu aplicarea art.13 Cod penal; toate cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal.
În baza art.334 Cod procedură penală, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea prevă de art.248 raportat la art.248 1 Cod penal în infracțiunile prevăzute de art.249 alin.(1) Cod penal cu aplicarea art.13 Cod penal și art.249 alin.(1) Cod penal cu aplicarea art.13 Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal.
În baza art.334 Cod procedură penală, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului din infractiunea prevăzută de art.249 alin.(1) Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.249 alin.(1) Cod penal raportat la art.258 Cod penal cu aplicarea art.13 Cod penal.
În baza art.11 pct.(2) lit.a) raportat la art.10 lit.d) Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul:
(CNP -; fiul lui și, născut la data de 20.02.1954 în municipiul A I; studii superioare; director general firma; fără antecedente penale; căsătorit; 1 copil major; domiciliat în C,-) pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.249 alin.(1) Cod penal raportat la art.258 Cod penal cu aplicarea art.13 Cod penal.
În baza art.11 pct.(2) lit.b) raportat la art.10 lit.g) Cod procedură penală, art.122 lit.d) și art.124 Cod penal s-a încetat procesul penal privind pe inculpatul sub aspectul săvârșirii a 2 infracțiuni de neglijență în serviciu prevăzută art.249 alin.(1) Cod penal raportat la art.258 Cod penal cu aplicarea art.13 Cod penal și art.249 alin.(1) Cod penal raportat la art.258 Cod penal cu aplicarea art.13 Cod penal, ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale.
În baza art.11 pct.(2) lit.a) raportat la art.10 lit.d) Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul:
( CNP. -, fiul lui și -; născut la data de 31.03.1950 în localitatea Noi, comuna, județul T; director general firmă; fără antecedente penale, căsătorit, 2 copii majori; domiciliat în C,-, -V 7,.B,.30) pentru săvârșirea a 2 infracțiuni de "neglijență în serviciu" prevăzută de art.249 alin.(1) Cod penal cu aplicarea art.13 Cod penal și art.249 alin.(1) Cod penal cu aplicarea art.13 Cod penal.
În baza art.11 pct.(2) lit.b) raportat la art.10 lit.g) Cod procedură penală, art.122 lit.d) și art.124 Cod penal, s-a încetat procesul penal privind pe inculpatul
(CNP -; fiul lui și; născut la data de 01.10.1953 în C; căsătorit; 1 copil, fără antecedente penale; economist; domiciliat în C,-, -;..17) sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art.249 alin.(1) Cod penal raportat la art.258 Cod penal cu aplicarea art.13 Cod penal ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale.
S-a luat act ca partea vătămată Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu s-a constituit parte civila în cauză.
În baza art.14 și art.346 Cod procedură penală raportat la art.998-999 Cod civil, s-au admis în parte acțiunile civile formulate de părțile civile SA C și Statul R prin Agenția Națională de Administrare Fiscală în contradictoriu cu inculpații și.
Au fost obligați inculpații și în solidar la plata sumei de 40.050,69 lei către partea civilă SA.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 53.420,09 lei către partea civilă SA
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.149,81 lei către partea civilă Statul R prin Agenția Națională de Administrare Fiscală.
S-a respins solicitarea părților civile Statul R prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și SA privind obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile.
În baza art.357 alin.(2) lit.c) Cod procedură penală, s-a menținut măsura asiguratorie a sechestrului dispusă prin ordonanțele nr.10244/7.06.2002 emise de IPJ C - Serviciul Cercetări Penale privind cota indiviză ce aparține inculpatului din imobilul situat în C, strada - - nr.7 precum și cota indiviză ce aparține inculpatului din imobilul situat în C,-, -.A,.4,.17."
Pentru pronunțarea aceastei hotărâri, instanța a constatat următoarele:
În primul rând, probele administrate în primul ciclu procesual (declarațiile inculpaților, declarațiile martorilor din lucrări, înscrisurile depuse, raportul de expertiză judiciară) rămân câștigate cauzei. Apoi, s-au audiat cei trei inculpați.
Din actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele:
Din iulie 1998, inculpatul a ocupat funcția de director general, iar începând cu luna noiembrie 1999 pana in - august 2001, ocupat funcția de administrator unic al Companiei de Navigație Maritimă SA C, avand ca atribuții de serviciu conducerea și coordonarea activității companiei în toate sectoarele și compartimentele de specialitate.
În aceeași perioadă, structura sintetică a registrului consolidat al acționarilor companiei era: Fondul Proprietății de Stat, actuala Autoritate pentru Valorificarea Activelor Statului(AVAS), deținea 70,012 % din capitalul social, respectiv 15.743.901 acțiuni; F Transilvania deținea 22,83% din capitalul social, respectiv 5.358.801 acțiuni; restul acțiunilor, respectiv 1.384.809, erau deținute de alți acționari, procentul fiind de 6,153 % (conform adresei nr. 7074/13.03.2002 emisă de Registrul Român al Acționarilor).
Având în vedere structura capitalului social al companiei, din cadrul Adunării Generale a Acționarilor făceau parte inculpatul, în calitate de reprezentant al Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului (S) și martorul -, în calitate de reprezentant al TRANSILVANIA.
Inculpatul era reprezentantul S în Adunarea Generală a Acționarilor (A) în baza unui contract de reprezentare din luna ianuarie 1999, în care erau specificate atribuțiile inculpatului, cu precizarea celor ce puteau fi îndeplinite cu mandat special, respectiv fără mandat special.
1.În cursul anului 1994, în temeiul unei hotărâri a Adunării Generale a Acționarilor în cadrul SA C, care, în acea perioadă, era administrată de martorul, în calitate de manager general, și de martorul, în calitate de director economic, s-a înființat în Bor eprezentanță a acestei societăți, care era lipsită de personalitate juridică și care avea ca obiect de activitate desfășurarea unor acțiuni menite să promoveze interesele SA C în B, angajații acesteia urmând a încheia acte juridice cu terții și a acționa numai în baza statutului și a împuternicirilor acordate în mod expres de către managerul Companiei de Navigație din
În vederea asigurării unui sediu al acestei reprezentanțe, conducerea SA Cac umparat de la vanzatoarea un imobil situat în B,-, sector 1, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat la notariatul de Stat al Sectorului 1 B sub nr. 4391/06.03.1995. Prețul convenit între părțile contractante a fost de 750.000.000 lei vechi și a fost achitat de către SA C la data de 21.03.1995, vânzătoarea transmițând totodată societății cumpărătoare și dreptul de folosință asupra terenului aferent în suprafață de 100 mp. ce reprezenta o curte, acest teren aflandu-se în proprietatea statului în baza Legii nr.58/1974; ulterior, prin Ordinului nr. 822/14.06.2000 emis de Prefectul Municipiului B, terenul a fost trecut în proprietatea SA
În cursul anului 1995, conducerea SA Cap rocedat la înregistrarea imobilului în evidența contabilă și în patrimoniul societății cu întreaga valoare, respectiv 770.000.000 lei vechi la poziția "clădiri", din analiza fișei acestui mijloc fix rezultând că, în perioada 21.03.1995 - 31.10.2000, au fost efectuate reevaluări și investiții, precum și calcule ale amortizării. Astfel, la data de 29.02.2000, în contabilitatea Companiei de Navigație Maritimă, imobilul, mijloacele fixe și obiectele de inventar erau înregistrate la valoarea de 3.564.924.114 lei vechi, din care valoarea de inventar rămasă după scăderea sumelor rezultate din amortizare era de 3.145.530.750 lei vechi.
În anul 2000, SA C avea debit către SC SA B în cuantum de 5.053.311.900 lei vechi, însă nu dispunea de lichiditățile necesare acoperirii debitului.
Pentru a se reuși lichidarea debitelor companiei, în ședința Adunării Generale a Acționarilor din data de 17.01.2000, s-a aprobat în principiu, sub rezerva aprobării și de către, vânzarea imobilului reprezentanței din B și împuternicirea conducerii executive a companiei (respectiv inculpatul ) pentru derularea tuturor demersurilor necesare pentru organizarea vânzării în conformitate cu dispozitiile legale in vigoare, precum și organizarea unei licitații în acest scop prin Maritimă și de Mărfuri
Între SC Maritimă și de Mărfuri SA C, în calitate de prestator, și SA C, în calitate de beneficiar s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. 12064/24.09.1998 prin care prestatorul se obligă să organizeze și să desfășoare licitații pentru vânzarea activelor aparținând beneficiarului.
Față de necesitatea restructurării companiei, inculpatul a înaintat un document intitulat "Notă privind măsurile de restructurare" necesare în vederea privatizării SA
În ședința Consiliului de Administrație al FPS din data de 06.03.2000, nota înaintată de inculpatul a fost analizată și aprobată cu nr. P/803/07.03.2000, cu mențiunea că obligația aducerii la îndeplinire a măsurilor de restructurare revine Adunării Generale a Acționarilor și Consiliului de Administrație ale SA Printre măsurile de restructurare aprobate s-a numărat și vânzarea prin licitație a imobilului în care funcționează reprezentanța la B, reținându-se că acest activ este generator de pierderi financiare.
Urmare a adoptării de catre a notei privind măsurile de restructurare în vederea privatizării, prin Hotărârea nr.1/07.03.2000 a Adunării Generale a Acționarilor din cadrul SA C, s-a aprobat prețul de pornire a licitației, la valoarea de 3.900.000.000 lei vechi, sub rezerva aprobării de, pentru sediul reprezentanței SA din B,-. După adoptarea acestei hotărâri, inculpatul, în calitate de administrator unic, a întocmit o notă de fundamentare adresată prin care solicita emiterea mandatului special pentru reprezentantul în, în vederea aprobării vânzării prin licitație organizată de Maritimă și de Mărfuri C, prețul de pornire propus fiind de 3.900.000.000 lei vechi.
Înainte ca să emită mandatul special solicitat, inculpatul a demarat negocierile cu reprezentanții SC SA B în vederea stingerii debitului în valoare de 5.039.000.000 lei vechi.SC SA Baî naintat către SA Coo fertă de înțelegere pentru stingerea debitului prin preluarea clădirii din B,- la suma rezultată din ultima evaluare a clădirii, în care urma sa fie inclusa și valoarea terenului aferent.În continuare, între cele două societăți a fost încheiat un înscris sub semnătură privată intitulat "tranzacție", înregistrat la SA C sub nr. 3689/25.05.2000, prin care părțile au convenit ca stingerea debitului în valoare de 5.039.000.000 lei vechi să se facă prin dare în plată, urmând ca SC SA B să preia în proprietate imobilul situat în B, la valoarea de 4.000.000.000 lei vechi, iar diferența din debitul rămas neacoperit să fie achitate de SA C în contul bancar al creditoarei. In tranzacție s-a prevăzut ca părțile să încheie convenția în formă autentică după ce va fi aprobarea, din partea ambelor societăți.Prin adresa nr. 304/1076/29.04.2000, nu a acceptat stingerea debitului către SC SA B prin darea în plată a imobilului din B, invocând dispozițiile OG nr. 88/1997.
Deoarece imobilul din B, str. - - nu a fost folosit pentru stingerea debitului către SC SA B, s-au continuat demersurile pentru deținerea mandatului special necesar reprezentantului în în vederea vânzării la licitație a imobilului.La data de 17.08.2000, a emis mandatul special înregistrat sub nr-, înaintat către SA C, unde a fost înregistrat sub nr. 5321/21.08.2000.
În mandatul special, conferit de inculpatului,se menționează împuternicirea reprezentantului de a aproba vânzarea cu plata integrală, prin licitație, a activului "sediu reprezentanță", situat în B,-, la prețul de începere a licitației de 230.868 USD, din care valoarea terenului în suprafață de 283,08 mp. este de 65.561 USD. Această valoare nu include TVA și constituie baza de pornire a licitației care va fi organizată în acest scop, prin intermediul Bursei Maritime și de Mărfuri
Anterior emiterii mandatului special de, inculpatul s-a adresat SC SRL B, societate specializată în consultanță în domeniul evaluării și expertize tehnice imobiliare, în vederea determinării valorii de circulație a clădirii ce servea drept sediu reprezentanței din Ba D. SA C și terenului aferent acesteia.În cursul lunii iulie 2000, SC SRL Baî ntocmit un raport de expertiză tehnică și de evaluare stabilind în sinteză că valoarea totală a clădirii, a terenului și garajului amenajat, situate în B,-, este de 4.961.582.034 lei vechi, reprezentând, la acea dată, echivalentul a 230.868 USD, din această valoare imobilul și garajul (cu suprafață utilă totală de 324,23 mp.) fiind evaluate la suma de 3.552.606.818 lei vechi, iar terenul aferent, în suprafață totală de 283,08 mp, fiind estimat la suma de 1.408.975.216 lei vechi, respectiv 65.561 USD.Prețul stabilit prin raportul de evaluare a fost avut în vedere la emiterea mandatului special de către
Prin Hotărârea nr.1/29.08.2000 a din cadrul SA C ce poartă semnătura inculpatului, s-a prevăzut că, în baza mandatului special nr. 304/610/17.08.2000 din partea, se aprobă vânzarea cu plata integrală, prin licitație, a activului "sediu reprezentanță" situat în B,-.1 și 2, prețul de pornire a licitației este de 230.868 USD, din care valoarea terenului este de 65.561 USD;valorile specificate nu includ TVA și constituie baza de pornire a licitației, care va fi organizată în acest scop prin intermediul Bursei Maritime și de Mărfuri SA
În baza mandatului special emis de și a hotărârii, la data de 01.09.2000 inculpatul, în calitate de administrator unic al SA C s-a adresat Bursei Maritime și de Mărfuri SA C, reprezentată de către inculpatul, care îndeplinea la acea dată funcția de director general, solicitând, prin adresa nr.2111, organizarea licitației publice cu strigare în condițiile Legii nr.99/1999 și ale HG nr.450/1999, pentru vânzarea imobilului situat în B,-, sector 1,.1,.1 și 2.
În cuprinsul acestei adrese care, potrivit Regulamentului de Organizare și Funcționare a Bursei Maritime și de Mărfuri SA C, reprezenta un ordin de vânzare ce trebuia respectat întocmai de către organizatorul licitației, nu se făcea nici o mențiune referitor la includerea taxei pe valoare adăugată în prețul de adjudecare, precizându-se doar că: "prețul de pornire a licitației este de 230.868 USD, garanția de participare la licitație este de 3% din prețul de pornire, iar taxa de participare este de 100 USD".
Primind adresa SA C, întocmită și semnată de către inculpatul, adresă căreia îi fuseseră atașate mai multe (documente: raportul de evaluare a imobilului, întocmit de către SC SRL B în luna iulie 2000, titlul de proprietate asupra terenului aferent, în suprafață de 283,3 mp. eliberat de Prefectura Municipiului B sub nr. 20125/1 din 15.06.2000, mandatul special emis de sub nr. 304/610/17.08.2000 și hotărârea din cadrul companiei, din data de 29.08.2000), inculpatul a luat măsura desemnării martorelor și, angajate în funcția de economist în cadrul Bursei Maritime și de Mărfuri SA C, în vederea elaborării dosarului de prezentare, a caietului de sarcini și a publicațiilor de vânzare pentru organizarea licitației.
Dosarul de prezentare privind vânzarea prin licitație publică a imobilului din B,- cuprindea instrucțiunile pentru licitatori (documentele necesare, garanțiile, locul și data licitației), declarația de acceptare a condițiilor de participare la licitație, împuternicirile morale.
Martorele și, care au întocmit dosarul de prezentare, au avut la dispoziție doar adresa nr.2111/01.09.2000 a SA C și raportul de evaluare a imobilului, însă nici unul dintre aceste documente nu cuprindea vreo referire la includerea sau neincluderea TVA în prețul de pornire a licitației. Acest aspect este confirmat de cele două martore, dar și de inculpatul. De asemenea, aceeași concluzie reiese din declarațiile celor 3 participanți la licitație.
Publicațiile de vânzare întocmite pentru licitație, anunțurile privind toate etapele ulterioare ale licitației nu au cuprins vreo referire la taxa pe valoare adăugată (TVA).
Licitația publică urma să se desfășoare conform dispozițiilor Legii nr.99/1999 și ale HG nr.450/1999. Potrivit dispozițiilor Legii nr.99/1999 și ale HG nr. 450/1999, procedura de licitație organizată prin intermediul Bursei Maritime și de Mărfuri SA C presupunea parcurgerea a trei etape a căror desfășurare în cazul de față, a fost stabilită pentru datele de 19.09.2000, 26.09.2000 și, respectiv 03.10.2000. Astfel, în prima etapă, licitația urma a se desfășura în sistem englezesc, cu pas crescător, dacă vor exista participanți care să ofere prețul de pornire, respectiv 230.868 USD, primul pas fiind de 1.132 USD, iar următorii pași de câte 1.000 USD, licitația încheindu-se în momentul în care, după oferirea celui mai mare preț acceptat, nu se mai licitează la un pas superior.Dacă nu există nici un participant care să ofere prețul de pornire, cu acordul beneficiarului urma a se organiza a doua etapă a licitației, care se putea desfășura în sistem olandez, constând în scăderi succesive ale prețului, din treaptă în treaptă, cu un pas descrescător de 10.132 USD (primul pas), continuând cu 10.000 USD (următorii pași). În această etapă, prețul oferit de participanți putea scădea până la cel mult 50% din prețul de deschidere a licitației, în cazul existenței a cel puțin doi participanți care oferă același preț licitația putând fi reluată în sistem englezesc. In situația în care nu s-ar fi înregistrat nici o ofertă de cel puțin 50% din prețul de pornire, licitația urma a fi declarată încheiată, iar comisia de licitație urma a decide organizarea celei de-a treia etape a licitației publice cu strigare. În această ultimă etapă, prețul de pornire a licitației reprezenta 50% din prețul de pornire a licitației anterioare, se utiliza sistemul olandez de desfășurare a licitației, prețul putând scădea până la cel mult 20% din prețul de deschidere.In acest caz, primul pas al licitației urma a fi de 6.000 USD, iar următorii pași de câte 5.000 USD, licitația putând fi desfășurată și cu participarea unui singur ofertant, dacă acesta ar fi acceptat noul preț de pornire.
Respectând procedura de licitație descrisă mai sus și reglementările legale în materie, la data de 19.09.2000, ora 13,00, la sediul Bursei Maritime și de Mărfuri SA C s-a desfășurat prima etapă a licitației având ca obiect vânzarea sediului reprezentanței din Ba D. SA C, din procesul verbal întocmit cu acest prilej de către comisia de licitație, constituită din inculpatul și martorele și, reieșind că nu s-a prezentat nici un ofertant care să îndeplinească condițiile prevăzute în caietul de sarcini, licitația urmând a fi reluată la data de 26.09.2000, ora 13,00.
Aceste împrejurări, precum și înștiințarea expresă cu privire la prețul de pornire a licitației în etapa a doua și la modalitatea de derulare a acesteia, i-au fost comunicate prin fax inculpatului, care a decis, în deplină cunoștință de cauză, reluarea licitației la data de 26.09.2000, acceptând astfel atât diminuarea prețului de pornire, cât și eventualitatea obținerii unui preț inferior celui de deschidere a licitației. Astfel, prin adresa nr. 8435/21.09.2000, expediată prin fax, inculpatul i-a solicitat în mod expres inculpatului organizarea celei de-a doua etape a licitației.Aceasta a avut loc la data de 26.09.2000, la sediul Bursei Maritime și de Mărfuri SA C, din procesul verbal întocmit în aceeași zi de către membrii comisiei de licitație rezultând că, nici de această dată, nu s-a prezentat nici un ofertant, licitația urmând a fi reluată la data de 03.10.2000, prețul de pornire diminuându-se la suma de 116.000 USD, respectiv 50% din prețul inițial. Toate aceste aspecte i-au fost comunicate inculpatului prin faxul nr.13179/26.09.2000, sus-numitul acceptând din nou reluarea procedurii de licitație, organizarea celei de-a treia etape a acesteia și, implicit, diminuarea prețului de pornire, precum și posibilitatea scăderii acestuia până la limita de 20% din prețul de deschidere și comunicându-i inculpatului hotărârea luată.
În acest context, la data de 03.10.2000, a fost organizată a treia etapă a licitației publice, la care s-au înscris trei persoane fizice care au îndeplinit toate condițiile prevăzute în caietul de sarcini, respectiv martorii, și numitul, cu toții domiciliați în B, cel din urmă neputând fi depistat în cursul cercetărilor pentru a fi audiat în calitate de martor.Cu prilejul celei de-a treia etape a licitației, la desfășurarea căreia a participat, la solicitarea Bursei Maritime și de Mărfuri SA C, și un reprezentant al SA C, respectiv martorul, angajat în funcția de economist în cadrul Serviciului Privatizare al companiei, prețul de pornire, respectiv 116.000 USD, a fost inițial diminuat până la nivelul de 50.000 USD, după care a fost sporit în pas crescător până la suma de 230.868 USD, imobilul a fost adjudecat în favoarea numitului.Și de această dată a fost încheiat un proces verbal al licitației publice cu strigare, care a fost semnat de cei trei membri ai comisiei de licitație și de către cei trei participanți, precum și o notă de confirmare a vânzării și, respectiv, cumpărării imobilului de către, la suma de 85.000 USD, modul de derulare a procesului de licitație fiind adus la cunoștința inculpatului de către reprezentantul Bursei Maritime și de Mărfuri SA C, inculpatul, în scris, împreună cu mențiunea expresă că, în termen de 7 zile de la data organizării licitației, urma a fi încheiat contractul de vânzare-cumpărare între adjudecatar și SA
După finalizarea licitației și adjudecarea imobilului de martorul, inculpatul a refuzat inițial încheierea contractului de vânzare cu adjudecatarul, motivând că prețul obținut este prea mic. Astfel, i-a adresat în scris Bursei Maritime și de Mărfuri (prin cererea înregistrată sub nr. 1923/09.10.2000), arătând opoziția inculpatului la încheierea contractului de vânzare cumpărare. Acest înscris a fost depus după ce adjudecatarul a avut o discuție cu inculpatul la sediul SA C, așa cum rezultă din adresa nr. 1936/09.10.2000 emisă de Maritimă și de Mărfuri
Inculpatul a solicitat un punct de vedere Oficiului Juridic al SA C cu privire la posibilitatea contestării rezultatului licitației. Prin adresa nr. 2401/06.10.2000 Oficiul Juridic a comunicat inculpatului un punct de vedere în care nu au fost reliefate nereguli în desfășurarea licitației, din acest răspuns, rezultând că nu este oportună contestarea licitației.
Astfel, la data de 10.10.2006, a fost întocmită o minută la sediul SA C prin care s-a convenit încheierea contractului de vânzare-cumpărare în forma autentică la un birou notarial din B, urmând ca SA C să-l împuternicească pe martorul, salariat al companiei în vederea încheierii contractului.
Inculpatul a emis din partea companiei împuternicirea nr. 6996/10.10.2000 prin care îl desemna pe martorul să reprezinte compania, în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare pentru imobilul din B,-.
La data de 31.10.2000, între SA C, în calitate de vânzător, și, în calitate de cumpărător, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat în fața unui notar public din B, prin încheierea nr. 1639, în baza căruia adjudecatarul licitației intră de drept în proprietatea imobilului situat în B,- sector 1, compus din teren în suprafață de 283,08 mp. și construcția existentă pe acesta, formată din demisol, parter, etaj I și mansardă, cea din urmă reprezentând apartamentul nr.2.
În cuprinsul contractului a fost inserată mențiunea că prețul vânzării este de 85.000 USD, reprezentând echivalentul a 2.107.931.500 lei vechi, fără a fi făcută, nici de această dată, vreo mențiune cu privire la obligația cumpărătorului de a suporta separat taxa pe valoare adăugată. Suma sus menționată fusese achitată de către anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare, astfel: suma de 3.500 USD (84.703.500 lei vechi ) a fost plătită în baza chitanței nr.-/03.10.2000, suma de 7.500 USD (echivalentul a 186.030.000 lei vechi) a fost achitată cu nr.2 din 30.10.2000, iar suma de 74.000 USD (echivalentul a 1.837.198.000 lei vechi ) a fost plătită cu OP l/31.10.2000, imobilul urmând a fi pus la dispoziția cumpărătorului la data de 06.11.2000.
La data sus-menționată, între, în calitate de reprezentant al SA C și s-a un proces verbal de predare-primire a imobilului, cu acest prilej fiindu-i remise cumpărătorului și unele obiecte de inventar, care nu formaseră obiectul contractului de vânzare-cumpărare, respectiv o centrală termică în funcțiune cu instalație de încălzire, patru aparate de aer condiționat, mochetă, trei cabine de duș, trei căzi de baie și o mobilă de bucătărie "", bunuri a căror valoare totală a fost stabilită de către expertiza contabilă la nivelul sumei de 35.587.190 lei vechi.
În declarațiile date, numitul a arătat că i-a predat cumpărătorului obiectele de inventar enumerate mai sus întrucât aceste bunuri, spre deosebire de celelalte dotări ale fostei reprezentanțe din Ba D. SA C, care fuseseră ridicate și transportate la sediul din C al companiei, reprezentau mijloace fixe, cu un grad avansat de uzură, demontarea acestora presupunând, implicit, deteriorarea lor și imposibilitatea utilizării ulterioare. Pentru această hotărâre arbitrară, adoptată fără consultarea conducerii SA C, ca și pentru omisiunea inserării în contractul de vânzare-cumpărare a mențiunii referitoare la. ce trebuia suportată separat de către cumpărător, față de au fost luate măsuri administrative de către conducerea companiei, fiind emisă decizia de imputare nr.2695/26.09.2001, în baza căreia sus numitul a fost obligat la plata sumei totale de 16.150 USD.
După încheierea contractului de vânzare-cumpărare, serviciul contabilitate din cadrul SA Cae mis factura fiscală nr.-/20.11.2000 pentru valoarea din contractul de vânzare-cumpărare a imobilului din B,-.In factură, s-a menționat prețul obținut la licitație pentru imobil, respectiv 2.107.931.500 lei vechi (echivalentul sumei de 85.000 USD), la care s-a adăugat suma de 400.506.985 lei vechi, reprezentând TVA calculat la suma de 2.107.931.500 lei vechi. Această factură a fost întocmită de martora, care a declarat că la prețul obținut la licitație a adăugat TVA în baza mențiunilor din mandatul emis de
Martorul a refuzat să plătească și suma de 400.506.985 lei vechi reprezentând TVA, cu motivarea că documentele licitației nu făceau referire la adăugarea TVA-ului la prețul de adjudecare.
În perioada decembrie 2000 - ianuarie 2001, în repetate rânduri, SA Cas olicitat martorului să achite diferența de preț de 400.506.985 lei vechi, reprezentând TVA calculat la prețul de 400.506.985 lei vechi, reprezentând TVA calculat la prețul de adjudecare, însă martorul a refuzat în continuare efectuarea plății.
Deși SA C nu a încasat TVA-ul în valoare de 400.506.985 lei vechi, a plătit totuși această sumă către bugetul de stat în luna noiembrie 2000.
Ca urmare a vânzării sediului reprezentanței din B la un preț inferior valorii stabilită prin raportul de evaluare, dar și valorii contabile a imobilului în patrimoniul companiei a fost înregistrată o pierdere în cuantum de 2.316.629.664 lei vechi, reprezentând diferența dintre valoarea de inventar amortizată a clădirii și terenului, înregistrată ca atare în patrimoniul societății, prețul obținut în urma vânzării la licitație.
Prin nota contabilă nr.5 din noiembrie 2000, au fost efectuate înregistrări in evidența contabilă a SA C aferente scoaterii din evidență a activelor vândute, iar prețul de adjudecare de 2.107.931.500 lei vechi a fost împărțit între valoarea de inventar a clădirii, respectiv 1.509.278.954 lei vechi, reprezentând 71,60% din acest preț, și valoarea terenului de 598.652.546 lei vechi, reprezentând 28,40% din preț.
Ulterior, cu ocazia ședinței din data de 14.12.2000, serviciul contabilitate din cadrul SA Caî naintat un raport, semnat de către directorul financiar și de către șefa serviciului contabilitate, și aprobat personal de către inculpatul, prin care s-a propus ca diferența de valoare rămasă neacoperită în urma vânzării imobilului din B să fie recuperată în cursul lunii noiembrie 2000, astfel: suma de 1.408.975.216 lei vechi urma a fi acoperită din alte fonduri și înregistrată în debitul contului 118 "Alte fonduri", iar suma de 127.183.025 lei vechi urma a fi inclusă în cheltuieli excepționale nedeductibile fiscal, în contul 6871, sens în care a fost invocată dispoziția prevăzută de art.19 din HG nr. 909/1997 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr.15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, modificată și completată prin OUG NR. 54/1997, potrivit căreia "în cazul nerecuperării integrale, pe calea amortizării, a valorii de intrare a mijloacelor fixe, se va asigura recuperarea valorii neamortizate a acestora. Diferența rămasă nerecuperată în urma valorificării se recuperează prin includerea în cheltuieli excepționale nedeductibile fiscal pe o perioadă de maximum 5 ani sau prin diminuarea capitalurilor proprii, cu respectarea dispozițiilor legale".
aspectelor prezentate în acest raport al serviciului contabilitate a fost inclusă pe ordinea de zi a ședinței A la rubrica "diverse", astfel încât, neavând cunoștință despre aceste probleme și despre reflectarea lor în legislație, reprezentantul Transilvania în, respectiv martorul -, a votat împotriva propunerii, solicitând amânarea dezbaterilor la o dată ulterioară, pentru a avea posibilitatea să se documenteze în această privință și să cunoască punctul de vedere al acționarului pe care îl reprezenta. Inculpatul și-a manifestat însă acordul cu privire la propunerea sus menționată, votând astfel în favoarea efectuării unei înregistrări contabile care, în fapt, fusese deja realizată încă din luna noiembrie 2000.
2. Referitor la dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 283,08 mp. aferent clădirii din B,-, estimat la valoarea de 1.408.975.216 lei vechi, inculpații și au fost acuzati ca nu au inclus în capitalul social al companiei valoarea terenului.
Potrivit art. 32 2 din OUG nr. 88/1997, modificată prin Legea nr.99/1999, capitalul social al societăților comerciale se majorează de drept cu valoarea terenurilor menționate în certificat, care constituie aport în natură al statului, în schimbul căruia se emit noi acțiuni cu valoare nominală egală cu cea a acțiunilor existente, care revin de drept instituției publice implicate", iar potrivit art. 32.5 1.18 din același act normativ: "valoarea terenurilor cu care se majorează capitalul social este cea determinată conform criteriilor nr.2665/1C/311/1992, modificate și completate prin criteriile nr.21.541/8.392/ din 15.10.1998, emise de Ministerul Finanțelor și de Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, cu modificările ulterioare, reevaluată potrivit dispozițiilor legale privind reevaluarea terenurilor".
De asemenea, art.32.5 1.19 din HG nr.450/1999 prevede că: "Valoarea terenurilor, determinată în condițiile pct.5. 1.18, se stabilește de către consiliul de administrație al societății comerciale, se certifică de către cenzorii acesteia și se prezintă adunării generale a acționarilor, în vederea constatării majorării de drept a capitalului social, a dobândirii de drept de către instituția publică implicată a acțiunilor nou emise și a luării deciziei cu privire la posibilitatea de convertire automată a acestora din acțiuni ordinare în acțiuni preferențiale, fără drept de vot, cu dividend prioritar, la data expirării termenului de exercitare a opțiunii de cumpărare prevăzut de art. 32 2alin.3 din OUG nr.88/1997".
Deci, inculpatul, în calitate de administrator unic al, nu a procedat in mod corect la majorarea capitalului social al companiei cu valoarea terenului situat în B,-, teren care nu a fost nici evaluat conform art. 32.5 1.18 din normele metodologice.In consecinta, nu au fost emise în favoarea statului acțiuni care să reprezinte valoarea terenului care a fost înregistrată în contabilitate în contul 118 "Alte fonduri", fiind luată în calcul valoarea stabilită prin raportul de evaluare întocmit de SC SRL
3. După ce imobilul din B,- a fost vândut de SA C prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1639/31.10.2000, mai mulți angajați au formulat în luna noiembrie 2000 cereri pentru a cumpăra bunuri mobile ce se aflau în dotarea reprezentanței din
companiei au formulat în scris cereri în care indicau bunurile pe care doreau să le cumpere, cereri care au fost aprobate de inculpatul. Aprobarea vânzării s-a făcut pentru prețul ce reprezenta valoarea contabilă a bunurilor mobile, fără a avea loc în prealabil o reevaluare a bunurilor mobile, conform OUG nr.88/1997 și fără organizarea unei licitații deschise.
Astfel, prin factura fiscală nr. - din data de 06.11.2000 au fost vândute către numitul G obiecte de mobilier și aparate electronice mărcile și Philips (televizor, video și combină muzicală) în valoare de 11.155.150 lei vechi, desi valoarea reală a acestor bunuri, potrivit suplimentului de expertiză contabilă, era de 45.744.189 lei vechi;prin factura fiscală nr.- din 06.11.2000, au fost vândute numitului un televizor și o mobilă de dormitor "" la suma de 4.081.204 lei vechi, valoarea reactualizată a acestor bunuri fiind de 22.803.914 lei;prin factura fiscală nr.- din 06.11.2000, numita a achiziționat o mobilă de hol, o masă de sticlă, o comodă și un cuier, la suma totală de 5.491.331 lei vechi, în realitate valoarea reactualizată a acestor bunuri fiind de 39.080.385 lei vechi;prin factura fiscală nr.- din 15.11.2000, numitului i-au fost vândute bunuri în valoare de 24.447.710 lei vechi, constând în obiecte de mobilier (fotolii, mobilă de sufragerie, vitrine, mese de sticlă) și aparate electrocasnice (două frigidere marca și și un televizor ) valoarea reactualizată a acestora fiind de 160.165.138 lei vechi;prin factura fiscală nr.- din 15.11.2000, numita achiziționat două dulapuri și un telefax la prețul total de 4.481.274 lei vechi, deși, în urma actualizării valorii acestor bunuri, expertul contabil a stabilit că prețul real ar fi trebuit să fie de 21.257.527 lei vechi;prin factura fiscală nr.- din 15.11.2000, numitului i-au fost vândute, la prețul de 22.842.080 lei vechi, următoarele bunuri: fotolii, bar, birouri, dulapuri, masă de consiliu și un frigider, valoarea reactualizată a acestora fiind stabilită la suma de 170.104.727 lei vechi; prin factura fiscală nr.- din 15.11.2000, numitul a achiziționat, la prețul total de 26.724.268 lei, obiecte de mobilier (birou, bufet, fotolii, mese, cuier și aparatură electrocasnică, televizor, aragaz, combină frigorifică, aspirator, cafetieră și calorifere electrice), bunuri a căror valoare reală a fost determinată la suma de 174.168.052 lei vechi.
Prin suplimentul la raportul de expertiză contabilă întocmit de expert, prin care s-a stabilit valoarea actualizată a bunurilor mobile înstrăinate, s-a determinat că prețul total reevaluat al bunurilor era de 633.423.932 lei vechi, iar prețul efectiv încasat de companie a fost de 99.223.018 lei vechi. Persoanele care au achiziționat bunurile mobile au plătit prețul stabilit pe baza valorii contabile în mai multe rate, pe parcursul anilor 2000-2001, astfel cum rezultă din chitanțele din dosarul de urmărire penală. In suplimentul la raportul de expertiză, expertul contabil a precizat că valoarea actualizată a bunurilor mobile este de 646.615.152 lei vechi.
Cu privire la această suma, se retine doar valoarea de 633.423.932 lei vechi întrucât, astfel cum a rezultat din înscrisurile existente la dosar, restul de 13.191.220 lei vechi reprezintă valoarea mobilierului (bucătărie ) care a fost predată de martorul către martorul, odată cu imobilul din B, cu titlu gratuit această sumă neputându-se retine ca si prejudiciu în sarcina inculpatului.
Situația de fapt a rezultat din următoarele mijloace de probă: certificatul de înmatriculare, structura acționariatului și certificatul de înmatriculare fiscală a SA C;contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4391 din 06.03.1995 încheiat între SA C și persoana fizică, schițele tehnice ale imobilului și înscrisuri doveditoare ale dreptului de proprietate al vânzătorului;statutul juridic al reprezentanței SA C din B; dovezi ale achitării de către SA Cat axelor și impozitelor aferente deținerii imobilului din B;documentație tehnică privind imobilul din B,-; notele contabile nr.5/23.06.1999, nr. 5/noiembrie 2000 și nr.5/31.07.2000 prin care clădirea și terenul au fost înregistrate în contabilitatea SA C la valoarea de inventar; adresa nr.1072/19.04.2000 a Prefecturii municipiului B privind actele în baza cărora a fost eliberat certificatul de proprietate asupra terenului în favoarea SA C; cererea adresată de inculpatul Primăriei Sectorului 1 B și titlul de proprietate asupra terenului din20125/1 din 15.06.2000; raportul de expertiză tehnică și evaluare întocmit de SC SRL B cu privire la clădire și teren; oferta de înțelegere nr.2562/20-04.2000 și tranzacția nr.3689/25.05.2000 încheiate între SA C și creditorul SC SA B; adresa nr.304/1076/29.05.2000 prin care respinge propunerea de compensare a datoriei SA C către SC SA B; hotărârea nr.1 din 07.03.2000 a AGA din cadrul SA C prin care s-a aprobat, în principiu, prețul de pornire al licitației la suma de 3.900.000.000 lei;nota de fundamentare tehnico-economică întocmită la 20.03.2000 de inculpatul; adresa S nr.151/273/07.03.2000 privind aprobarea propunerii inculpatului de vânzare a sediului reprezentanței din B;documentația înaintată de SA C către S în vederea emiterii mandatului special pentru reprezentantul său în A;informarea prezentată de inculpatul membrilor AGA la 20.07.2000;mandatul special nr.304/610/17.08.2000 emis de FPS pentru reprezentantul său în AGA; hotărârea nr.1/29.08.2000 a AGA din cadrul SA C de aprobare a vânzării imobilului și a prețului de pornire a licitației;adresa nr.2111/01.09.2000 prin care inculpatul a solicitat Bursei Maritime și de Mărfuri SA C organizarea licitației;adresa nr.412/22.04.2002 a Bursei Maritime și de Mărfuri SA C cu privire la modul de organizare și desfășurare a licitației; contractul de prestări servicii încheiat la 24.03.1998 între SA C și Maritimă și de Mărfuri SA C și corespondența purtată între părți în acest scop; regulamentul de organizare și funcționare a Bursei Maritime și de Mărfuri SA C; dosarul de prezentare privind vânzarea prin licitație publică a imobilului SA C, întocmit de Maritimă și de Mărfuri SA C; publicațiile de vânzare la licitație a imobilului întocmite de Maritimă și de Mărfuri SA C;proces verbal din 19.09.2000 privind desfășurarea primei etape a licitației și adresa expediată prin fax de Maritimă și de Mărfuri SA C către SA C;adresa expediată prin fax de inculpatul la 21.09.2000 privind continuarea licitației; proces-verbal din 26.09.2000 privind desfășurarea celei de-a doua etape a licitației și adresa expediată de Maritimă și de Mărfuri SA C către SA C;adresa Bursei Maritime și de Mărfuri SA C către SA C privind organizarea celei de-a treia etape a licitației; documentele depuse de numiții, și în vederea participării la licitație;proces verbal de desfășurarea a celei de-a treia etape a licitației și notele de confirmare a vânzării și cumpărării; adresa nr.1923/09.10.2000 a numitului către Maritimă și de Mărfuri SA C privind refuzul inculpatului de a încheia contractul de vânzare-cumpărare și fax-urile expediate de Maritimă și de Mărfuri SA C cu privire la acest aspect;minuta încheiată la 10.10.2000 între SA C și;împuternicirea nr.6996/10.10.2000 dată de inculpatul martorului;contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1639/31.10.2000 dintre SA C și;proces verbal din 06.11.2000 de predare a imobilului către cumpărător;factura fiscală seria - - nr.- din 20.10.2000 emisă de SA C către;somațiile adresate de SA C către în vederea achitării TVA aferentă vânzării;decizia de imputare nr.2695/26.09.2001 emisă de SA C împotriva martorului;cererile aprobate de inculpatul și facturile în baza cărora au fost vândute bunuri către G, și; proces verbal al AGA din 14.12.2000; adresa serviciului contabilitate al SA C către AGA privind modul de înregistrare contabilă a pierderii;nota contabilă nr.5/noiembrie 2000 de înregistrare a pierderii;adresele nr. /661/10.05.2002 și nr. /1334/26.11.2002 ale S; contract de reprezentare încheiat de S cu reprezentanții săi în AGA; proces-verbal din 10.04.2002 întocmit de un consilier de specialitate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice cu ocazia verificării documentelor SA C privind vânzarea imobilului;raport de expertiză contabilă întocmit de experții și - expert parte al inculpatului: obiecțiuni la raportul de expertiză formulate de partea vătămată SA C;răspunsul expertului la obiecțiunile SA C și la punctul de vedere al expertului parte; supliment la raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul; supliment la raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul parte;precizări formulate de expertul la lucrarea de expertiză contabilă, solicitate de procuror;contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1507/03.05.2001 prin care a revândut imobilul cu suma de 300.000 USD; declarațiile martorilor, -, -, -, și;declarațiile inculpaților, și;bilanțul contabil aferent anului 2000 pentru SA C;raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul contabil -.
Reținând aceeași motivare, în fapt și în drept, prin decizia penală nr.4/MF/22.12.2008, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalului Constanțaa respins, în baza art.379 pct.1 lit.b) Cod procedură penală, ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța, partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și de inculpații și, iar, în baza art.369 alin.(1) od procedură penală, a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul.
Împotriva hotărârilor, au declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA, partea civilă Statul Român - prin ANAF și inculpații și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, Parchetul a invocat următoarele motive:
a).nelegala compunere a completului de judecată de la instanța de apel; cauza a fost soluționată în complet maritim-fluvial deși infracțiunile nu sunt cele consacrate de Decretul nr.203/1974 sau de alte dispoziții care vizează infracțiunile la regimul maritim-fluvial;
b).lipsa cercetării judecătorești; dosarul a fost trimis spre rejudecare întrucât instanța de fond schimbase încadrarea juridică dintr-o infracțiune de "abuz în serviciu" în formă calificată în cinci infracțiuni de "neglijență în serviciu" și s-a pronunțat în legătură cu trei dintre acestea ori instanța de fond a apreciat că limitele rejudecării țin doar de reaudierera inculpaților, nefiind administrat nici un mijloc nou de probă;
c).achitarea inculpatului pentru infracțiunea de neglijență în serviciu prevăzută de art.249 alin.(1) Cod penal - faptă referitoare la neincluderea valorii terenului situat în B, în capitalul social al M SA C și neemiterea în favoarea statului a acțiunilor corespunzătoare valorii terenului; faptele reținute în sarcina acestuia constituie infracțiunea de "neglijență în serviciu", în concurs real, că pentru fiecare dintre ele s-a împlinit termenul de prescripție specială prevăzută de art.124 - art.122 lit.d) Cod penal și că se impune, în baza art.11 pct.(2) lit.b) raportat la art.10 lit.g) od procedură penală, încetarea procesului penal pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.249 alin.(1) Cod penal (3 fapte).
d).achitarea inculpatului care avea obligația de serviciu de a depune diligențe pentru ca terenul pentru care se obținuse dreptul de proprietate, să fie inclus în capitalul social si se impunea și față de inculpatul aceeași soluție de încetare a procesului penal, în baza art.11 pct.(2) lit.b) raportat la art.10 lit.g) Cod procedură penală, sub aspectul săvârșirii celor două infracțiuni de neglijență în serviciu, ca urmare a intervenirii prescripției speciale.
e).încălcarea dispozițiilor art.334 Cod procedură penală și art.6 cod procedură penală întrucât, deși la termenul din 9.04.2008, s-a pus în discuția părților din oficiu, schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului, instanța a dispus cu privire la o încadrare juridică diferită de cea pentru care s-au pus concluzii de către părți și de procuror, în cauză fiind incidente dispozițiile art.147 alin.(1) Cod penal raportat la art.145 Cod penal, întrucât SA al cărei administrator era din noiembrie 1999, era persoană juridică de interes public.
În motivarea apelului, partea civilă Statul Român - prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - a arătat că prima instanță a obligat inculpatul la 10.248,81 lei daune materiale, fără a se pronunța asupra capătului de cerere privind obligațiile fiscale accesorii pentru prejudiciul cauzat bugetului de stat;de asemenea, prima instanță a înlăturat din calcul valoarea mobilei de bucătărie "", care a fost înstrăinată, iar persoana răspunzătoare este inculpatul.
Cei doi recurenți inculpați au motivat ca sunt nevinovați, solicitând achitarea.
Criticile sunt, în parte, întemeiate, pentru considerentele expuse în continuare.
Sub aspect procesual, cererea procurorului de constatare a nulității hotărârilor recurate pentru existența cazului de incompatibilitate a completului de apel este nefondată deoarece judecatorii care au participat la solutionarea cauzei au o competenta generala, cauza nu a fost inregistrata ca "maritima-fluviala", caracterele "mf" mentionate numai in titlul deciziei fiind o eroare materiala.
Apoi, cercetarea judecatoreasca este completa deoarece instanta de recurs nu a dispus readministrarea probelor ori administrarea altora si, cum procurorul nu a indicat ce probe trebuiau efectuate, din oficiu neconstatandu-se o asemenea necesitate, critica referitoare la "lipsa cercetarii judecatoresti" este nefondata.
Nici motivul privind încălcarea dispozițiilor art.334 Cod procedură penală și art.6 Cod procedură penală nu este puternic argumentat deoarece părțile au pus concluzii prin apărători potrivit opiniei acestora și nu s-a dovedit că le-ar fi fost prejudiciat vreun drept, de altfel niciunul dintre inculpați sau partea civilă neinvocând o asemenea critică.
În fine, pe fond, conform art.345 Cod procedură penală, instanța pronunță condamnarea când constată existența faptei, că aceasta constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat; dar potrivit art.52, art.66 Cod procedură penală, vinovăția incupatului trebuie stabilită dincolo de orice îndoială în cadrul unui proces echitabil în sensul art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Potrivit art.13 Cod procedură penală, în caz de prescripție, inculpatul poate cere continuarea procesului penal, iar acă se constată vreunul din cazurile prevăzute în art. 10 lit. a) - e), instanța de judecată pronunță achitarea.
Cum pentru 2 dintre fapte, instanța de fond a constatat intervenită prescripția răspunderii penale, cererea celor 2 recurenți inculpați de continuare a procesului penal pentru a dovedi netemeinicia acuzatiilor este legitimă.
În cauză, s-au respectat exigențele unui proces echitabil, inculpatii dispunând de timpul și înlesnirile necesare pregătirii apărării, beneficiind de asistență juridică calificată și având efectiv posibilitatea audierii tuturor martorilor; astfel, s-au administrat pe parcursul procesului, în ședințe publice, de către instanțe, în fond, respectiv în apel, atât probele acuzării-ascultarea martorilor, expertize tehnice, înscrisuri cât și probele apărării-audierea inculpatilor, martori, înscrisuri.
Pe baza acestor probe, pe larg prezentate anterior, rezultă cu certitudine că, sub conducerea inculpatului, cand inculpatul era reprezentantul FPS, iar inculpatul era directorul Bursei:
- cu ocazia vânzării la licitație a imobilului situat în B,-, publicațiile de vânzare întocmite pentru licitație, anunțurile privind etapele ulterioare licitației, nu au cuprins vreo referire la taxa pe valoare adăugată (TVA);
- nu s-a inclus valorea terenului în suprafață de 283,08 mp, situat în B, în capitalul social al M SA C și nu s-au emis în favoarea statului 56.359 acțiuni corespunzător naturii terenului;
- vanzarea unor bunuri mobile din imobilul din B catre angajati la valoarea de inventar și fără licitații.
Potrivit art.249 Cod penal, constituie infracțiunea de "neglijență în serviciu" încălcarea din culpă, de către un funcționar public, a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art.145 sau o pagubă patrimoniului acesteia ori o vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane.
În ceea ce privește absența mențiunilor referitoare la TVA din publicațiile de vânzare întocmite pentru licitație, anunțurile privind etapele ulterioare licitației, probele indică că inculpatul s-a ocupat de organizarea licitatiei, ca director la compartimentul tranzacții din cadrul Bursei Maritime și de Mărfuri SA C, prin repartizarea activității către angajați-martorele și, respectiv coordonarea acestora, fără a întocmi personal documentele sau ale impune un mod de lucru diferit decât la alte licitații; din analiza atribuțiilor de serviciu, dar și a desfășurării curente a licitațiilor, TVA nu se trecea în publicațiile de vânzare. De fapt, TVA se datora nu în baza convenției părților ci a legii, respectiv a art.2 lit.b) și urm. din OUG nr.17/2000, norme a căror necunoaștere nu poate fi invocată, fiind date publicității, de către cetățeni, deci și de martorul care a adjudecat imobilul din B și nici nu ar fi putut fi precizată anterior adjudecării deoarece nu se cunoștea prețul și, implicit, nu se putea calcula. În consecință, este evident că inculpatul nu și-a încălcat atribuțiile de serviciu, TVA trebuind să fie calculată în momentul emiterii facturii, a contractului de vănzare-cumpărare. Dacă nu se poate reține vinovăția acestui inculpat care s-a ocupat de licitație, cu atât mai puțin se pune problema inculpatului care nu a efectuat nici o activitate vizând licitația, neavând atribuții în acest sens, l-a desemnat pe martorul să se ocupe de încheierea contractului, a solicitat punctul de vedere al oficiului juridic cu privire la legalitatea licitației încercând să evite formalitățile de vânzare considerând prețul de adjudecare prea mic, mai mult, anterior licitației, a propus valorificarea acelui imobil la o valoare mult mai ridicată, apropiată de prețul pieții (conform raportului SRL B) prin stingerea unei datorii de 4 miliarde lei vechi către ""(dar în mod inexplicabil, soluție neagreată de FPS) și a luat măsuri de recuperare a taxei de la cumpărător prin acționarea în justiție de îndată ce a fost sesizat de compartimentul de specialitate. Împrejurarea că adjudecatarul cunoștea obligația de plată a TVA este confirmată și de acțiunile sale ulterioare licitației, presiuni prin plângeri penale împotriva inculpatului, revânzarea imobilului la timp scurt și cu un preț mult superior. n consecință, niciunul dintre cei doi inculpați și nu au prevăzut și nici nu puteau prevedea că prin neconsemnarea mențiunilor referitoare la TVA din publicațiile de vânzare nu se va încasa prețul cu TVA de la adjudecatar, problema responsabilității numai sub aspect material fiind subsidiară celui care a achiziționat imobilul, în niciun caz faptele celor 2 inculpați nefiind prevăzute de art.249 Cod penal.
Referitor la neincluderea valorii terenului situat în B, în capitalul social al M SA C și neemiterea în favoarea statului acțiunile corespunzătoare valorii terenului, fapta inculpatului nu este încadrabilă în dispozițiile art.249 Cod penal deoarece nu a produs un prejudiciu, o tulburare însemnată bunului mers al companiei și nici o vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane.
Astfel, valoarea nominală a unei acțiuni fiind de 250 lei vechi, prin introducerea în capitalul social a valorii terenului trebuiau emise 56.359 acțiuni în favoarea statului. Dreptul de proprietate asupra terenului a fost dobândit la data de 15.06.2000, iar majorarea capitalului social trebuia făcută până la 15.08.2000. Întrucât terenul a fost vândut la data de 10.10.2000, în eventualitatea majorării capitalului social era necesar să se efectueze operațiunea inversă (scoaterea valorii terenului din capitalul social și reducerea numărului acțiunilor emise către stat) conform concluziilor reținute în ultimul paragraf al precizărilor la raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul contabil, respectiv în raportul de expertiză contabilă întocmit în faza de judecată de expert contabil - (obiectivul nr.4). În aceste condiții, ipoteza producerii unui prejudiciu către pentru perioada 15.06.2000 - 10.10.2000 când statul ar fi deținut suplimentar un număr de 56.359 acțiuni nu se confirma.
Potrivit contului de profit și pierderi din bilanțul contabil încheiat pentru anul 2000 (depus la dosarul cauzei, filele 90-106), SA Caî nregistrat un profit de 15.545,976 lei. Repartizarea profitului (fila 95) s-a făcut în acest fel:1.844,503 lei pentru constituirea de rezerve legale și 13.326,329 lei pentru acoperirea pierderilor contabile din anii precedenți, neacordandu-se dividende acționarilor. Deci, eventualul prejudiciu cauzat ar fi rezultat nu din atribuirea unui număr de acțiuni pentru care nu s-ar fi acordate dividende, ci din neatribuirea dividendelor cuvenite acționarilor pe baza profitului deținut. Datele contabile aferente exercițiului financiar al anului 2000, relevă faptul că pentru acțiunile deținute în anul 2000 la SA C, acționarii nu au primit dividende. Astfel, nu urma să primească dividende pentru cele 56.359 acțiuni (dacă ar fi fost emise), motiv pentru care nu a suferit nici un prejudiciu material. În lipsa unui prejudiciu, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu, sub aspectul laturii obiective, dat fiind că nu s-a produs rezultatul specific acestei infracțiuni, impunandu-se asa cum a stabilit prima instanta, achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 alin.(1) Cod penal raportat la art.258 Cod penal cu aplicare art. 13 Cod penal, in temeiul art.10 lit.d) Cod procedură penală.
Aprobarea vânzării de către inculpatul, cu ocazia predarii imobilului din B, a unora din bunurile mobile aflate în acesta, catre angajați cu prețul de inventar, fără licitații nu se circumscrie laturii subiective a infracțiunii de "neglijență în serviciu" deoarece nu a prevăzut și nici nu putea să prevadă vreunul din rezultatele specifice acestei incriminari câtă vreme nu s-a stabilit uzura acestora în raport de care valoarea a scăzut, fiind bine cunoscut că valoarea unor asemenea bunuri de consum, în timp, scade; suplimentul la raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul contabil nu poate fi luate în considerare pentru că nu are în vedere datele reale, ci a evidențiat prețurile de piață pentru produsele noi, fără a fi cel mai mic indiciu că ar fi putut fi valorificate la asemenea prețuri. OUG nr.88/1997 stabilește obligativitatea vânzării bunurilor la licitație, dar nu dovedește că s-ar fi obținut prețuri superioare mai ales că inculpatul avea o experiență negativă în acest sens prin vânzarea la licitație a imobilului din B cand s-a obținut (așa cum am evidențiat mai sus potrivit probelor dosarului) un preț mult inferior decât cel la care ar fi valorificat imobilul prin negociere directă. Gradul de amortizare a bunurilor este relevant nu numai pentru regularitatea activității contabile, ci și pentru vânzarea la licitație a bunurilor mobile cumpărătorii ținând seama cu certitudine de uzura acestora. Prejudiciul de 35517,5607 lei calculat la valoarea reactualizată a amortizării de expertul contabil, desemnat în calitate de expert parte la cererea inculpatului, poate fi avut în vedere, cel mult în cazul unei răspunderi materiale pentru o eventuală diferență între o valoare determinată de expert prin evaluare și prețul încasat, subsidiare beneficiarilor care au fost usor de identificat și au cel puțin o responsabilitate morală, beneficiind de bunuri ca angajați ai companiei, dar in niciun caz cea penală.
Toate aceste cosiderente conduc la concluzia că faptele inculpaților și nu sunt prevăzute de legea penală așa încât nu pot fi trași la răspundere penală, fiind aplicabile prevederile art.10 lit.b) Cod procedură penală.
Prin urmare, hotărârile instanței de fond și de apel sunt supuse casării pentru cazul prevăzut de art.3859pct.(1)8 Cod procedură penală.
Și anume, în baza art.38515pct.(2) lit.b) Cod procedură penală, recursurile declarate de inculpații și și partea civilă Statul Român - prin Agenția Națională de Administrare Fiscală vor fi admise și, casând hotărârile atacate, în baza art.11 pct.(2) lit.a)- art.10 lit.b) Cod procedură penală, achită cei doi inculpați pentru cele 2 infracțiuni prevăzute de art.249 alin.(1) Cod penal, înlăturând dispozițiile referitoare la încetarea procesului penal ca urmare a prescripției.
Sub aspectul actiunii civile, fata de temeiul achitarii, conform art.346 alin.(4) Cod procedură penală, acțiunea civilă formulată de părțile civile Statul Român prin ANAF, SA nu se va soluționa.
Reținând nevinovăția recurenților inculpați, recursul formulat de procuror este nefondat și, în art.38515pct.(1) lit.b) Cod procedură penală, va fi respins.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei atacate în măsura în care nu contravin prezentei.
Conform art.189 cod procedură penală, "Protocolului" încheiat între Ministerul Justiției și Libertăților și Uniunea Națională a Barourilor din România (26.11.2008), onorariile în sumă de câte 500 lei pentru avocat, respectiv avocat, care au asigurat asistența juridică din oficiu se vor plăti din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.(2) lit.b) Cod procedură penală, admite recursurile penale declarate de:
- inculpatul - domiciliat în C,-;
- inculpatul - domiciliat în C,-, -.12,. A,. 17;
- partea civilăSTATUL ROMÂN - prin ANAF- cu sediul în B, sector 5,-;
împotriva deciziei penale nr.4/MF/22.12.2008 pronunțată de Tribunalului Constanța în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr. 440 din data de 23.04.2008, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr.1513/2004.
Casează hotărârile atacate și, în baza art.11 pct.(2) lit.a)- art.10 lit.b) Cod procedură penală, achită cei doi inculpați pentru cele 2 infracțiuni prevăzute de art.249 alin.1 Cod penal, înlăturând dispozițiile referitoare la încetarea procesului penal ca urmare a prescripției.
Conform art.346 alin.(4) Cod procedură penală, nu soluționează acțiunea civilă formulată de părțile civile Statul Român prin ANAF, SA împotriva inculpaților și.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei atacate în măsura în care nu contravin prezentei.
În baza art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală, respinge recursul penal declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚAîmpotriva deciziei penale nr. 4/MF/22.12.2008 pronunțată de Tribunalului Constanța în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr. 440 din data de 23.04.2008, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr.1513/2004, ca nefondat.
Onorariile în sumă de câte 500 lei pentru avocat, respectiv avocat, se vor plăti, conform art.189 Cod procedură penală, din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art.309 alin.ultim Cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 exemplare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Jud. fond.:
Jud.apel:,
Red.dec.jud.:-
Tehnored.gref.:
3 ex./20.05.09
Președinte:Zoița FranguJudecători:Zoița Frangu, Adriana Ispas, Maria Uzună
