Abuz în serviciu în formă calificată (art.248 ind 1 cod penal). Decizia 560/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ nr.560 /R/2008
Ședința publică din 30 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 2: Groza Gheorghe G - președintele instanței
JUDECĂTOR 3: Soane Laura
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul, domiciliat în C, Cartier l -, --6,.5, județul S M, împotriva deciziei penale nr.281 din 13 mai 2008 Curții de APEL ORADEA, pronunțată în dosar nr.2115/P/2006, potrivit dispozițiilor art. 386 lit. "c" Cod de procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat avocatul contestatorul - avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet de Avocat.
Ministerul Public este reprezentat de domnul procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile instanța acordă părților cuvântul asupra contestației în anulare.
Avocatul contestatorul - avocat solicitând admiterea acesteia în principiu și în fond, și în consecință, desființarea în parte a deciziei și, în urma rejudecării recursului a se dispune încetarea procesului penal în temeiul art.11 pct.2 lit.b raportat la art. 10 lit.g Cod de procedură penală pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută și pedepsită de art.246 Cod penal reținută în sarcina inculpatului, și pentru care i-a fost aplicată o amendă administrativă prin sentința penală nr.76/2004 a Judecătoriei Carei. Apreciază că, prin decizia atacată cu prezenta contestație în anulare s-a omis încetarea procesului penal față de contestator pentru infracțiunea mai sus arătată, întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale, conform prevederilor art. 124 raportat la art.122 alin.1 lit. d Cod penal.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a contestației în anulare formulată de contestatorul, atât în principiu cât și pe fond, apreciind că soluția de achitare primează în fața soluției de încetare a procesului penal, indiferent de temeiul achitării.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra contestației în anulare de față,
În baza actelor și lucrărilor aflate la dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr.281/R/13 mai 2008, Curtea de APEL ORADEA, înbaza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală au fost respinse ca nefondate recursurile penale declarate de părțile civile recurente și C 2000 SA O și admise recursurile penale formulate de inculpații recurenți și împotriva deciziei penale nr. 97/A din 04 mai 2006, pronunțată de Tribunalul Satu Mare și a sentinței penale nr. 76 din 9.03.2004 pronunțată de Judecătoria Carei, pe care l-a casat și modificat în parte, în sensul că:
Cu privire la inculpatul, s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea dreptului de a fi administrator al unei societăți comerciale aplicate inculpatului în pedepsele componente de: 3 ani și 2 ani interzicerea dreptului de a fi administrator al unei societăți comerciale, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 248/1 raportat la art. 246 Cod penal cu aplicarea art. 74,76 Cod penal; 6 luni închisoare, pentru art. 289 Cod penal, 3 luni închisoare, pentru art. 291 Cod penal, de 6 luni închisoare pentru art. 31 alin. 2 Cod penal raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991 combinat cu art. 289 Cod penal și 6 luni închisoare pentru art. 31 alin. 2 Cod penal raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994.
Instanța de control judiciar a înlăturat dispozițiile de condamnare pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual, prevăzută de art. 289 Cod penal; uz de fals prevăzută de art. 291 Cod penal; abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 Cod penal; abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 Cod penal; de participație improprie la fals intelectual la Legea contabilității, prevăzută de art. 31 alin. 2 Cod penal raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991 combinat cu art. 289 Cod penal; de participație improprie la evaziune fiscală, prevăzută de art. 31 alin. 2 Cod penal raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994 (infracțiuni reținute prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Carei în dosar nr. 61/P/2002) și pedepsele aplicate pentru aceste infracțiuni.
Cât privește dispozițiile din sentința penală nr. 76 din 9.03.2004, pronunțată de Judecătoria Carei, referitoare la achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, pentru toate aceste infracțiuni s-au menținut prin decizia penală a cărei reformare se solicită pe calea contestației în anulare.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. g Cod procedură penală, a încetat procesul penal față de inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 Cod penal (pct. 1 din rechizitoriu) și s-a înlăturat pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, precum și dispozițiile art. 1 și 7 din Legea nr. 543/2002.
S-au menținut restul dispozițiunilor hotărârilor recurate care nu contravin deciziei penale nr.281/R/2008 a Curții de APEL ORADEA.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut cu privire la infracțiunile reținute prin rechizitoriul din 22 iunie 2001 ( dosar nr. 512/P/2001), următoarele:
Susținerile inculpaților potrivit cărora nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu contra persoanelor în formă calificată, prevăzută de art. 248/1 raportat la art.246 Cod penal și de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 Cod penal nu sunt întemeiate.
Aceste infracțiuni se săvârșesc cu intenție. Intenția poate fi directă sau indirectă, după cum, inculpații prevăzând că acțiunile lor aduc atingere intereselor legale ale unei persoane sau intereselor publice, urmăresc sau acceptă producerea acestor rezultate.
Ori în cauză, inculpații fiind de acord să vândă imobilele la un preț de peste 5 ori mai mic decât prețul de evaluare, în condițiile în care nu s-a organizat nici măcar o licitație pentru a se vedea dacă există cumpărători sau care sunt ofertele de preț pentru bunuri, chiar dacă nu au urmărit producerea vreunui prejudiciu au acceptat producerea acestui rezultat.
De asemenea, ambii inculpați au acționat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, inculpatul fiind director adjunct la Administrația Financiară a mun. C, cu atribuții în colectarea creanțelor bugetare, iar inculpatul, administrator unic la SC SA
Apărarea inculpatului potrivit căreia nu poate avea calitatea de subiect activ al acestor infracțiuni de oarece nu este funcționar public nu a putut fi reținută de către instanță, întrucât în art.258 Cod penal se prevede că " dispozițiile art.246 - 250 privitoare la funcționarii publici se aplică și celorlalți funcționari", iar din dispozițiile art. 147 Cod penal rezultă că prin "funcționar" se înțelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investită o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane juridice.
Inculpatul nu avea atribuție de serviciu executarea silită, însă în cauză executarea silită s-a făcut în modalitatea vânzării de către debitor cu acordul creditorului ori în calitate de administrator al SC SA inculpatul a fost cel care a solicitat Administrației Financiare să fie de acord cu vânzarea, el a fost cel care a negociat prețul și a încheiat contractul de vânzare cumpărare.
Potrivit punctul 3 pct.3 din ordinul 1741 din 1996 al Ministerului Finanțelor Publice, organul de executare își poate da acordul privind vânzarea bunului imobil de către debitor, dacă, printre altele, prețul propus este cel puțin egal cu prețul de evaluare a bunului imobil ori inculpații au acceptat ca imobilele să fie vândute la prețul de 500 milioane lei + TVA, în condițiile în care prețul de evaluare a fost de 2.812.118.000 lei nerespectând astfel dispozițiile legale.
De asemenea, este îndeplinită și condiția unei vătămări a intereselor legale ale unei persoane, respectiv a intereselor publice. Astfel, prin vânzarea bunurilor imobile ale SC SA C în cadrul executării silite, mult sub prețul de evaluare și fără respectarea prevederilor legale în materia de executării silite a creanțelor bugetare s-a creat acest prejudiciu patrimonial.
Acest prejudiciu este un prejudiciu cert și nu potențial deoarece în modalitatea în care s-a realizat executarea silită, respectiv vânzarea bunului imobil de către debitori cu acordul creditorului, prețul de vânzare trebuia să fie cel puțin egal cu prețul de evaluare, fără a se putea coborî sub acest preț, astfel că în mod corect, Tribunalul Satu Marea reținut că raportat la valoarea prejudiciului infracțiunea s-a săvârșit în formă calificată.
De asemenea, s-a produs un prejudiciu și intereselor publice prin colectarea taxei pe valoare adăugată aferentă unui preț mai mic decât prețul de evaluare.
Susținerea inculpaților potrivit căreia la executarea silită nu se datora TVA este neîntemeiată, deoarece, conform art.2 alin.2 lit.d din OUG nr.17/2000 în sfera de aplicare a taxei pe valoare adăugată intră și transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor în urma executării silite.
Pe de altă parte, trebuie avut în vedere că și celorlalte vânzări de bunuri aparținând SC SA în cadrul executării silite li s-a aplicat TVA.
Apărarea inculpaților potrivit căreia s-a procedat la vânzarea bunurilor de urgență pentru a limita îndatorarea crescândă a societății către bugetul de stat nu putut fi reținută, această urgență neputând justifica nerespectarea dispozițiilor legale și crearea de prejudicii.
În ceea ce privește infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev de art.248 Cod penal, reținute în sarcina ambilor inculpați instanța de recurs va constata că în cauză a intervenit prescripția răspunderii penale, fiind îndeplinit termenul prev. de art.122 lit. raportat la art.124 Cod penal, astfel că va dispune încetarea procesului penal cu privire la acestea.
Pedeapsa aplicată inculpatului este just individualizată și cu respectarea tuturor criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal, iar sub aspectul modalității de executare nu se impune aplicarea dispozițiilor art.81 Cod penal, având în vedere infracțiunea săvârșită și prejudiciul creat societății al căruia administrator a fost inculpatul.
-. Cu privire la faptele reținute prin rechizitoriu din 18.02.2002 ( dosar 61/P/2002),
Curtea a constatat că, în mod corect, prima instanță a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina acestuia prin rechizitoriu, astfel, așa cum rezultă din expertiza de evaluare a complexului secției "IN" utilajele și instalațiile din dotarea secției au fost evaluate ca și fier vechi, având în vedere starea lor de degradare cât și lipsa vreunei piețe șl astfel de utilaje. Valoarea evaluată a acestora de 38 milioane lei a fost inclusă în valoarea complexului secției "IN" ce a făcut obiectul contractului nr. 537/08.08.2000.
Așadar, în valoarea pentru secția "IN" ( fără teren), propusă de evaluator, de 2.597.450.000 lei este inclusă și valoarea de 38 milioane lei aferentă mijloacelor fixe. Acest aspect rezultă și din expertiza contabilă efectuată de expertul.
Prin urmare, valoarea acestor bunuri a fost avută în vedere de evaluator cu ocazia evaluării secției "IN" fiind inclusă în prejudiciul stabilit de instanță prin încheierea contractului nr. 537, nemaiputând fi reținută încă o dată ca și prejudiciu.
Pe de altă parte, s-a avut în vedere că deși aceste bunuri figurau în contabilitate drept mijloace fixe, cu o valoare cu mult mai M, bunurile puteau fi valorificate doar ca fier vechi, fapt stabilit prin expertize, inculpatului putându-i fi imputat doar că nu a urmat procedura casării, însă fără consecințe patrimoniale pentru C SA sau pentru bugetul de stat.
Pentru aceste considerente, curtea a considerat că în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că inculpatul nu a atestat fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului, deoarece, deși în fapt utilajele nu reprezentau decât fier vechi, în contabilitate acestea figurau drept mijloace fixe.
De asemenea, neexistând infracțiunea de fals intelectual inculpatul instanța de recurs a dispus achitarea și pentru infracțiunile de uz de fals și participație improprie la fals la legea contabilității și, întrucât nu s-au diminuat obligațiile fiscale ale CAc ătre bugetul de stat, a menținut achitarea și pentru infracțiunea de participație improprie la infracțiunea de evaziune fiscală.
Solicitările inculpaților și a părții civile de casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare au fost apreciate ca neîntemeiate neîntemeiate. Astfel, cu privire la faptul că instanța de apel nu a pus în discuție schimbarea de încadrare juridică condamnându-i pe inculpați pentru infracțiunea prevăzută de art. 248/1 raportat la art. 246 Cod penal, fără a dispune schimbarea de încadrare, curtea a constatat că motivele de apel ale parchetului vizau greșita schimbare de încadrare juridică dispusă de către instanța de fond, iar instanța de apel a desființat hotărârea instanței de fond cu privire la această faptă, menținând încadrarea juridică cu care inculpații au fost trimiși în judecată.
Cât privește solicitarea inculpatului de a se dispune casarea cu trimitere spre rejudecare, instanța de control judiciar a considerat că este nejustificată, întrucât instanța de fond și de apel au administrat o vastă probațiune.
Latura civilă a fost corect soluționată de către instanțele de fond care au dispus restabilirea situației anterioare, împrejurarea că partea civilă a efectuat investiții în condițiile în care pe rolul instanțelor procesul trenează de 7 ani, neavând relevanță.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare petentul condamnat solicitând admiterea cererii și reformarea hotărârii atacate în sensul de a se dispune în temeiul art.11 pct.2 lit. b raportat la art. 10 lit.g Cod de procedură penală încetarea procesului penal pentru infracțiunea prevăzută de art.246 Cod penal ( pct.3 din rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Carei, emis la data de 22 iunie 2001, în dosar nr. 512/P/2001), întrucât pentru această faptă a intervenit prescripția conform art. 124 raportat la art.122 alin.1 lit. d Cod penal.
Potrivit dispozițiile art.386 lit. c Cod de procedură penală, împotriva unei hotărâri penale definitive se poate face contestație în anulare când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal cu privire la care existau probe la dosar.
În speță, în sarcina inculpatului, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Careis -a reținut că în perioada iunie - iulie 1998, în calitate de președinte al Consiliului de administrație al SC SA S M, a dat dispoziție la 5 muncitori ca în timpul programului să presteze munci la locuința sa, retribuindu-i din banii firmei. Prejudiciul în valoare de 471.183 lei ( RON) a fost reparat integral.
Prin sentința penală nr.76/2004 pronunțată de Judecătoria Careis -a dispus achitarea inculpatului pentru această infracțiune în baza dispozițiilor art.11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b/1 Cod de procedură penală, iar în temeiul art.91 Cod penal i s-a aplicat sancțiunea administrativă de 3000lei ( RON) amendă.
Hotărârea instanței de fond, sub aspectul incidenței dispozițiilor art. 18/1 Cod penal, nu a fost reformată de către instanțele de control judiciar și, de altfel, nici inculpatul nu a criticat-o prin cererile de apel, respectiv recurs.
Este de necontestat faptul că la data pronunțării hotărârii de către instanța de apel pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 Cod penal intervenise prescripția, iar, instanța, din oficiu, dacă nu ar fi pronunțat o hotărâre de achitare trebuia să constate incidența dispozițiilor art.11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit.g Cod de procedură penală, cu referire la art.122 alin.1 lit.d Cod penal combinat cu art.124 Cod penal.
Având în vedere obiectul cauzei dedusă judecății - contestație în anulare prevăzută de art. 386 lit. c Cod de procedură penală - instanța de control judiciar se va rezuma să procedeze la analiza problemelor legate de stingerea acțiunii penale.
În desfășurarea acțiunii penale există trei momente succesive: punerea în mișcarea a acțiunii penale; exercitarea acțiunii penale; stingerea acțiunii penale.
Stingerea acțiunii penale are loc după punerea ei în mișcare, printr- manifestare de voință formală și expresă.
În faza de cercetare judecătorească instanța stinge acțiunea penală prin pronunțarea unei soluții definitive care poate fi: achitare; încetarea procesului penal; condamnare.
Având în vedere soluțiile procesuale în timpul judecății, când acțiunea penală nu poate fi exercitată - achitarea sau încetarea procesului penal -, judecătorul, ținând seama și de ordinea înscrierii acestor soluții în textele Codului d e procedură penală, dacă constată incidența unuia din cazurile prevăzute de art.10 lit. a-e Cod de procedură penală, trebuie să dispună achitarea, iar dacă, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 lit. f-j Cod de procedură penală, trebuie să dispună încetarea procesului penal.
Revenind la speță, întrucât instanța de fond a dispus achitarea inculpatului pe motiv că fapta sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni este evident că, ulterior, instanțele de control judiciar nu puteau pronunța o altă soluție, respectiv cea de încetare a procesului penal, deoarece achitarea prevalează în raport cu soluția de încetare a procesului penal.
Atâta timp cât instanța de fond a consacrat prin soluția pronunțată că faptei inculpatului îi lipsește gradul de pericol social al unei infracțiuni, instanța investită cu soluționarea contestației în anulare nu poate dispune încetarea procesului penal, care înseamnă doar înlăturarea răspunderii penale.
În consecință, contestația în anulare formulată de către petentul fiind neîntemeiată, curtea, în baza dispozițiilor art.392 raportat la art. 386 lit. c Cod de procedură penală, o va respinge ca atare.
În temeiul prevederilor art.192 alin. 2 Cod procedură penală petentul va fi obligat să plătească statului suma de 150lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.392 raportat la art.386 lit. c Cod procedură penală.
RESPINGEca nefondată contestația în anularedeclarată de contestatorul, împotriva deciziei penale nr.281 din 13 mai 2008, pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 150 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 30 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. decizie /07.11.2008
Jud. recurs - -
Tehnored. /07.11.2008
2 ex.
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Groza Gheorghe, Soane Laura
