Abuz în serviciu în formă calificată (art.248 ind 1 cod penal). Decizia 563/2009. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 563/

Ședința publică din 26 mai 2009

PREȘEDINTE: G -

JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky

JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu

GREFIER: - -

Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara.

Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpații, și și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara, împotriva deciziei penale nr. 21/A/22.01.2009 a Tribunalului Arad, pronunțată în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea pronunțată în ședința publică din 18 mai 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea fiind amânată pentru astăzi, când:

Deliberând, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2686/05.12.2007 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală, a fost achitată inculpata, fiica lui și, născută la 10.08.1970 în loc. Chișineu C, județul A, domiciliată în A,- Bl. 195. 2,. 9, CNP -, fără antecedente penale, pentru infracțiunile de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, asimilată cu săvârșire unei infracțiuni de corupție prev. de art. 26 Cod penal rap la art. 13 ind. 2 din Legea 78/2000 combinat cu art. 248 Cod penal și fals intelectual în formă continuată prev. de. art. 289 Cod penal combinat cu art. 17 lit. c din Legea nr. 78/200, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală, a fost achitată inculpata, fiica lui și, născută la 12.06.1964 în loc. Chișineu C, județul A, domiciliată în loc. Chișineu C,- jud. A, CNP -, fără antecedente penale, pentru infracțiunea de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, asimilată cu săvârșirea unei infracțiuni de corupție prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 13 ind. 2 din Legea 78/2000 combinat cu art. 248 Cod penal.

În baza art. 11 pct.2 lit. a, rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul, fiul lui și, născut la 29.08.1971 în A, cetățean român, domiciliat în A,- jud. A, CNP -, fără antecedente penale, pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice, asimilată cu săvârșirea unei infracțiuni de corupție prev. de art. 13 ind. 2 din Legea 78/2000 combinat cu art. 248 Cod penal și fals intelectual în formă continuată prev. de. art. 289 Cod penal combinat cu art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 penal.

S-a constatat că în cauză nu există constituire de parte civilă.

În baza art. 348 Cod procedură penală s-a dispus restituirea chitanțierului vamal de import bunuri vol. 1/2005 către

În baza art. 192 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Gae migrat din România în Irlanda, iar pe perioada cât a locuit în România, respectiv în localitatea Chișineu C, a cunoscut-o pe inculpata, aceasta din urmă locuind și ea în aceeași localitate.

După plecarea numitului G în Irlanda, acesta a mai contactat-o sporadic pe inculpata, lucrător vamal la Vama, solicitându-i informații cu privire la regimul vamal al unor bunuri, ori date cu privire la bunurile pe care le-ar putea aduce în scutire de taxe vamale.

În primăvara anului 2005, G s-a hotărât să trimită în România mai multe bunuri cu un microbuz ce urma a fi însoțit de fiul său,.

Deoarece nu poseda permis de conducere, tatăl acestuia l-a contactat pe martorul, pe care l-a rugat să vină în Franța în data de 12.03.2005 pentru a prelua microbuzul cu bunurile pe care intenționa să le trimită în România, după care să conducă acest microbuz până în comuna din județul A, unde domicilia fiul său.

În schimbul acestui serviciu, martorul urma să primească o sumă de bani.

În urma acestei înțelegeri, a trimis cu un vapor din Irlanda în Franța microbuzul auto-utilitar marca Mercedes Sprinter de culoare albă, cu numărul de înmatriculare 96-LH-3588, proprietatea sa.

În autoutilitară, a încărcat câteva motoare uzate și colete cu efecte personale uzate.

Până la sosirea în Franța, microbuzul a fost însoțit de fiul lui G, martorul.

După ce martorul s-a întâlnit cu martorul, a preluat microbuzul, iar la data de 16.03.2005 au plecat spre România.

La plecarea din Irlanda, G i-a comunicat fiului său numărul de telefon al inculpatei, spunându-i totodată că în cazul în care nu se descurcă cu documentele vamale sau întâmpină probleme la trecerea frontierei, să solicite ajutorul inculpatei.

În data de 18.03.2005, martorii, șofer al microbuzului arătat anterior și, însoțitor, au ajuns în apropierea frontierei cu România.

Cei doi martori au lăsat autoutilitara în localitatea maghiară, după care au intrat în România prin S, acest loc fiind cel mai apropiat de localitatea în care cei doi martori au lăsat autoutilitara.

Motivul - reținut de organele de urmărire penală, conform primei declarații a martorului - pentru care cei doi martori au lăsat autoutilitara în Ungaria, este acela că ar fi contactat-o telefonic pe inculpata și că aceasta i-ar fi spus să vină în vamă în noaptea de 19/20.03.2005, atunci când ea ar fi de serviciu.

Potrivit declarațiilor ulterioare ale aceluiași martor, autoutilitara a rămas în Ungaria la un cunoscut al său, pentru remedierea unei defecțiuni tehnice constatate pe durata deplasării.

Martorul a confirmat faptul că autoutilitara prezenta anumite deficiențe tehnice, însă nu a avut cunoștință despre faptul că între martorul și inculpata ar fi avut loc o discuție telefonică, în urma căreia inculpata să solicite martorului să vină în vamă doar în seara zilei de 19.03.2005.

În seara zilei de 19.03.2005, cei doi martori au ieșit din țară prin, călătorind într-un autoturism condus de un cunoscut al martorului, ajungând la locul unde lăsaseră autoutilitara în ziua anterioară.

În jurul orei 0,00, cei doi martori au sosit cu autoutilitara în, ocazie cu care martorul a contactat-o pe inculpata, cu care s-a și întâlnit anterior controlului de frontieră.

Inculpata era repartizată la efectuarea controlului mijloacelor de transport aparținând agenților economici care intrau în țară.

Controlul acestor mijloace de transport de desfășura într-o zonă separată (terminal), iar mijloacele de transport ale persoanelor fizice erau controlate direct pe de deplasare.

După o scurtă discuție a martorului cu inculpata, aceasta din urmă i-a indicat martorului să se deplaseze pe pentru intrarea în țară, unde urma să se efectueze controlul documentelor și al bunurilor.

După ce inculpata i-a spus martorului ce are de făcut, acesta s-a deplasat cu autoutilitara pe de intrare în țară a persoanelor fizice, oprindu-se la ghișeul unde se efectua controlul pașapoartelor.

Acest control era efectuat în acel moment de martorii și, aceasta din urmă fiind cea care a verificat efectiv documentele de călătorie ale martorilor, iar la finalizarea verificărilor i-a îndrumat pe aceștia spre controlul vamal, unde își desfășurau activitatea inculpații și, lucrători vamali desemnați să efectueze controlul vamal al persoanelor fizice care intrau în România.

În momentul în care cei doi martori s-au deplasat cu autoutilitara în zona de control vamal, au observat că acolo era oprit în afara zonei de trafic un microbuz căruia i se efectua controlul vamal.

Lucrători vamali au indicat celor doi martori să iasă cu mijlocul de transport de pe zona de trafic și să oprească în spatele microbuzului sosit anterior, urmând ca apoi să se efectueze controlul vamal al autoutilitarei cu care se deplasau cei doi martori.

În timp ce așteptau efectuarea controlului vamal, martorul a stat în autoutilitară, iar martorul a rămas lângă mijlocul de transport.

După finalizarea controlului primului microbuz, inculpatul s-a deplasat la autoutilitara însoțită de cei doi martori, deschizând ușile din spate ale autoutilitarei pentru prezentarea bunurilor.

Inculpatul a apreciat că pentru bunurile pe care le transportau cei doi martori, se impunea ca să achite taxe vamale în valoare de 922,03 lei pentru trei motoare. Același lucrător vamal apreciat că celelalte bunuri se încadrează în categoria celor scutite de plata taxelor vamale.

a schimbat o sumă în valută la o persoană ce se afla în zona punctului de frontieră, după care a predat suma necesară la unic deschis pentru plata taxelor, iar apoi s-a deplasat la microbuz unde lucrătorul vamal inculpatul a comunicat martorilor că pot să plece în România.

Imediat după ieșirea din punctul de frontieră, cei doi martori au oprit autoutilitara în Stația ce se afla în imediata apropiere, iar martorul a intrat în incinta stației, la toaletă, martorul rămânând la mijlocul de transport.

În timpul în care autoutilitara și cei doi martori au staționat în punctul de frontieră, inculpata, simțindu-se rău în urma unor afecțiuni de natură ginecologică, a solicitat șefului de tură să-i permită să se deplaseze până acasă, în localitatea Chișineu C, pentru a-și schimba îmbrăcămintea.

Deoarece nu se simțea sigură, a solicitat șefului de tură să-i permită colegei sale, inculpata, să o însoțească în mașină până acasă.

Primind acordul șefului de tură, cele două inculpate s-au deplasat spre localitatea Chișineu C în mașina personală a inculpatei.

Imediat după plecarea autoturismului în care se aflau cele două inculpate, au plecat din punctul de frontieră atât autoutilitara însoțită de cei doi martori, cât și microbuzul ce s-a aflat la controlul vamal anterior sosirii martorilor.

În aceeași seară de 19/20.03.2005, Direcția Poliției de Frontieră O, în a cărei subordonare și zonă de competență se găsea și, a organizat o acțiune de control la intrarea în localitatea Chișineu

Acțiunea era coordonată de, director adjunct în acea perioadă, iar în cadrul acțiunii s-a organizat un filtru unde erau oprite mijloacele de transport ce veneau dinspre frontieră.

de ora 1,00 lucrătorii poliției de frontieră au oprit autoturismul în care se aflau inculpatele și, și văzând că acestea sunt lucrătoare vamale, iar potrivit spuselor acestora se deplasau până în localitatea Chișineu C, au permis continuarea deplasării autoturismului.

În spatele acestui autoturism circulau și cele două microbuze arătate anterior, fiind și acestea oprite pentru control.

La controlul efectuat asupra celor două mijloace de transport, s-a constatat că atât în microbuzul însoțit de cei doi martori, cât și în microbuzul cu numărul de înmatriculare - în care se găseau G, și, se găseau mai multe bunuri pentru care persoanele fizice însoțitoare nu puteau prezenta documente din care să rezulte plata taxelor vamale.

În urma acestor constatări, echipa de control a O au returnat cele două mijloace de transport în pentru clarificarea datelor cu privire la bunurile transportate și dacă au fost sau nu achitate taxele vamale.

După sosirea în punctul de frontieră, s-a procedat la o examinare mai amănunțită a bunurilor din cele două microbuze.

În timp ce se efectuau aceste verificări, șef tură vamă, a prezentat câteva chitanțe vamale din care rezulta că ar fi achitat suma de 922,03 lei, taxe aferente pentru trei motoare, ar fi achitat suma de 151,35 lei, G ar fi achitat suma de 98,68 lei, iar ar fi achitat sumele de 274,72 lei și 880,18 lei, ultimii având produse alimentare.

După efectuarea acestor constatări, deși situația celor două microbuze era identică, respectiv în ambele microbuze găsindu-se bunuri peste plafoanele admise și cu taxe vamale neachitate, organele de control din cadrul A au procedat în mod diferit.

Astfel, în legătură cu microbuzul înmatriculat în județul M nu au dispus alte măsuri, în timp ce referitor la microbuzul cu număr de Irlanda însoțit de și condus de au dispus însoțirea acestuia la sediul A pentru verificări mai amănunțite.

La sediul A, constatându-se că în microbuzul înmatriculat în Irlanda se găseau mai multe bunuri decât cele taxate vamal, s-a dispus însoțirea mijlocului de transport la Direcția Vamală A, unde s-a constatat că în autoutilitară se găseau un număr de 9 motoare auto uzate, precum și efecte personale, de asemenea uzate.

Deoarece la aplicarea taxelor vamale legislația română nu face diferențiere între bunurile uzate și cele noi, toate produsele fiind taxabile ca noi, s-a stabilit că pentru întreaga cantitate de bunuri ar fi trebuit să achite taxe vamale în valoare de 5794,5 euro. Bunurile pentru care nu au fost achitate taxele vamale au fost confiscate, iar martorului i s-a aplicat o sancțiune contravențională.

În prima declarație dată de, acesta a relatat că pentru a intra în țară cu bunurile respective, ar fi dat suma de 300 Euro lucrătorilor poliției de frontieră și suma de 600 Euro lucrătorilor vamali.

Cu ocazia cercetărilor ulterioare, martorul și-a schimbat declarația în sensul că nu a dat bani nici unei persoane în punctul de frontieră, și nici nu i-au fost solicitate aceste sume, precizând că polițiștii de frontieră care l-au audiat în, i-au cerut să declare în acest mod.

Nici cercetările Parchetului Militar nu au confirmat faptul că ar fi plătit vreo sumă de bani la trecerea frontierei cu scopul de a nu i se aplica taxe vamale.

Audiați în cursul cercetării judecătorești, martorii și G au declarat că au achitat taxele vamale evidențiate în chitanțele întocmite cu ocazia controlului de frontieră, dar că au abandonat aceste chitanțe în vamă, primul martor spunând că nu știa că trebuie să primească acele chitanțe, iar al doilea martor motivându-și gestul prin faptul că era nervos pentru sumele mari ce trebuiau achitate.

Din verificările efectuate asupra chitanțelor vamale emise cu ocazia controlului de frontieră efectuat asupra celor două microbuze în general, și în special asupra microbuzului însoțit de martorii și, s-a stabilit că respectivele chitanțe au fost scrise de inculpatul, iar potrivit concluziilor anchetei, aceste chitanțe au fost scrise după oprirea pentru control a mijloacelor de transport în filtrul efectuat la intrarea în localitatea Chișineu

Prima instanță a reținut că, prin rechizitoriu, în sarcina inculpatului au fost reținute:

- infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, asimilată cu săvârșirea unei infracțiuni de corupție, prev. de art. 13²din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 Cod penal, constând în aceea că nu și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu și i-a acordat lui liberul de vamă fără să-i calculeze și să-i perceapă taxele vamale pe care acesta le datora statului, creându-i acestuia un avantaj material echivalent cu taxele vamale neachitate și

- infracțiunea de fals intelectual în formă continuată, prev. de art. 289 Cod penal cu referire la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 în condițiile art. 41 al. 2 Cod penal - fapte aflate în concurs real - constând în aceea că a întocmit în fals 5 chitanțe vamale și trei borderouri, prin care urmărea să-și acopere activitatea infracțională privind neîndeplinirea atribuțiunilor de serviciu și să ateste, în mod fals, că și-a îndeplinit în mod corect aceste atribuții de serviciu și a perceput taxele vamale aferente mărfurilor introduse în țară de și de persoanele aflate în microbuzul cu număr de înmatriculare -.

În sarcina inculpatei au fost reținute infracțiunile de:

- complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, asimilată cu săvârșirea unei infracțiuni de corupție, prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 13²din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 Cod penal, constând în aceea că în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpata pe de o parte și cu inculpatul pe de altă parte, l-ar fi ajutat pe acesta din urmă să-și exercite în mod abuziv și nelegal atribuțiile sale de lucrător vamal, în primul rând prin verificarea zonei de deplasare a martorului, iar în al doilea rând, l-a ajutat pe să-și acopere activitatea infracțională, creând aparența achitării unor taxe vamale. Prin aceste fapte s-a apreciat că s-a creat un avantaj patrimonial în favoarea lui și

- fals intelectual, prev. de art. 289 Cod penal cu referire la. art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 în condițiile art. 41 al. 2 Cod penal - fapte aflate în concurs real potrivit art. 33 lit. a din Cod procedură penală - constând în aceea că a întocmit în fals două borderouri pe numele de și, prin întocmirea acestor acte false inculpata urmărind acoperirea activității infracționale desfășurate de inculpatul și atestarea, în mod fals, a faptului că acesta și-a îndeplinit în mod corect atribuțiunile de serviciu și a perceput taxele vamale aferente mărfurilor introduse in țară de și de persoanele aflate in microbuzul cu număr de înmatriculare -, ca și oprirea verificărilor făcute de organele de poliție.

În sarcina inculpatei a fost reținută săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, asimilată cu săvârșirea unei infracțiuni de corupție prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 13²din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 Cod penal, constând în ajutorul pe care, în baza unei înțelegeri prealabile, l-a dat inculpatului la exercitarea în mod abuziv și nelegal a atribuțiilor sale de lucrător vamal, în sensul că împreună cu inculpata a efectuat verificarea traseului de deplasare al martorului după ce acesta a părăsit punctul de frontieră, fără a achita taxele vamale pentru bunurile pe care le transporta. S-a apreciat că prin aceste fapte s-a creat un avantaj patrimonial lui, respectiv taxe vamale neachitate, iar acest avantaj reprezintă o pagubă în patrimoniul Autorității Vamale- Direcția Vamală

În ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu asimilată unei fapte de corupție prevăzută de art. 13²din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 Cod penal reținută în sarcina inculpatului, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor legale în materie, această faptă constă în principal în comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 Cod penal, fiind definită ca "fapta funcționarului public care în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori le îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o tulburare însemnată a bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art. 145 Cod penal sau o pagubă patrimoniului acestuia".

Dispozițiile art. 13²din Legea 78/2000 prevăd că se pedepsește "infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice,dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial".

Din analiza textelor de lege care incriminează această faptă reținută în sarcina inculpatului, instanța de fond a reținut că pentru existența infracțiunii se impunea ca inculpatul să acționeze cu intenție directă sau indirectă, urmărind astfel ca prin fapta sa să creeze un avantaj patrimonial martorului.

Din probatoriul administrat în cauză nu au rezultat indicii temeinice pe baza cărora să se concluzioneze că inculpatul l-ar fi favorizat pe martorul la controlul de frontieră, pe baza unei înțelegeri prealabile cu inculpata.

Astfel, s-a reținut că nu există nici o probă din care să rezulte că inculpata i-ar fi solicitat inculpatului să favorizeze pe martorul la controlul de frontieră, și nici unul dintre martorii audiați, respectiv polițiști de frontieră, alți lucrători vamali ce lucrau în aceeași tură, nu au declarat că ar fi văzut-o pe inculpata în zona pistei de control atunci când martorul s-a prezentat pentru control.

Din declarațiile martorilor audiați rezultă cu certitudine că microbuzul aparținând martorului a fost oprit pentru controlul vamal aproximativ o J de oră, că mărfurile transportate au fost verificate de inculpatul, precum și faptul că modul de efectuare al controlului nu a ridicat nici un fel de semne de întrebare.

Afirmația martorei, polițist de frontieră care a verificat documentele martorului, făcută în cursul urmăririi penale, potrivit căreia a avut suspiciuni cu privire la corectitudinea controlului vamal efectuat, iar acest aspect a determinat-o să treacă numărul microbuzului în agenda personală, a fost schimbată în fața instanței, martora declarând că nu a avut suspiciuni cu privire la modul în care a fost efectuat controlul vamal, iar înscrierea microbuzului în agendă s-a efectuat la solicitarea echipei de control a Od upă ce microbuzul a fost returnat în punctul de frontieră.

Ca urmare a lipsei altor date și indicii, prima instanță nu a putut reține intenția inculpatului de a crea un avantaj material martorului, prin exercitarea în mod defectuos a atribuțiilor sale de serviciu.

Pe baza aceluiași material probator administrat, instanța de fond a constatat că nu există date sau indicii certe din care să rezulte că inculpatele și au avut o înțelegere prealabilă cu inculpatul, înțelegere pe baza căreia cele două inculpate ar fi urmat să-l ajute pe inculpatul să-și acopere activitatea infracțională.

Din declarațiile martorilor audiați a rezultat că inculpata, simțindu-se rău, a solicitat șefului de tură să-i permită să se deplaseze până acasă, în localitatea Chșineu C, cerând totodată să fie însoțită de o colegă, aceasta fiind inculpata.

Nici una din probele administrate în cauză nu au confirmat prezumția din actul de inculpare potrivit căreia deplasarea celor două inculpate din punctul de frontieră până în localitatea Chișineu C, cu puțin timp înainte de deplasarea microbuzului aparținând martorului, s-ar fi făcut cu scopul de a verifica traseul de deplasare al microbuzului.

În planul prezumțiilor s-a apreciat că dacă deplasarea celor două inculpate ar fi avut ca scop descoperirea unor controale pe traseu nu ar fi cerut microbuzului în care se afla martorul să se deplaseze atât de aproape de autoturismul în care se găseau cele două inculpate.

Simpla întrebare a martorului adresată echipei de control a Oa tunci când a fost oprit pentru control: "nu ați vorbit cu doamna?" nu poate duce indubitabil la concluzia că martorul aștepta ca inculpata să explice echipei de control că martorul nu ar fi achitat taxele vamale.

Această întrebare putea fi adresată și în sensul că inculpata putea să confirme că s-a supus controlului vamal.

În legătură cu infracțiunile de fals intelectual reținute în sarcina inculpaților și, instanța de fond a reținut următoarele:

Potrivit disp. art. 289 Cod penal este sancționată "falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului".

Potrivit art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, următoarele infracțiuni sunt în legătură directă cu infracțiunile de corupție, cu infracțiunile asimilate acestora sau cu infracțiunile împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene:

c) falsul și uzul de fals săvârșite în scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracțiunile prevăzute în secțiunile a 2-a și a 3-a sau săvârșite în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracțiune".

În ceea ce privește pe inculpata instanța de fond a reținut că, prin actul de inculpare, s-a reținut în sarcina acesteia infracțiunea de fals intelectual în condițiile art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, comisă în formă continuată deoarece ar fi întocmit 2 borderouri pe baza cărora au fost emise chitanțe vamale pe numele de și.

Instanța de fond a reținut că cele 2 borderouri nu aveau caracter justificativ, ci pe baza lor au fost emise chitanțe vamale pentru sumele achitate de cele două persoane, iar potrivit declarațiilor martorului G aceste sume au și fost achitate de acesta.

În al doilea rând, prima instanță a reținut că în sarcina inculpatului nu a fost reținută vreo faptă penală în legătură cu și, astfel că nu s-a putut aprecia incidența dispozițiilor art. 17 lit.c din Legea 78/2000.

Cu privire la infracțiunea de fals intelectual în condițiile art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, comisă în formă continuată de inculpatul, prima instanță a constatat că prin actul de inculpare s-a reținut faptul că ar fi întocmit 3 borderouri, iar apoi 5 chitanțe vamale, din care rezulta că martorul ar fi achitat suma de 922 lei cu titlu de taxe vamale, cu scopul de a-și acoperi activitatea infracțională, respectiv infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice asimilată unei infracțiuni de corupție.

Instanța de fond, analizând chitanța vamală din care rezulta că martorul ar fi achitat taxele vamale pentru 3 motoare, a constatat că în cuprinsul acesteia nu există date nereale, deoarece din probatoriul administrat rezultă că suma în cauză a fost achitată.

La baza inculpării lui pentru această faptă a stat declarația inițială a martorului, potrivit căreia acesta afirma că nu ar fi achitat aceste taxe.

Martorul audiat în fața instanței, a afirmat că a achitat acele taxe, însă nu a ridicat respectivele chitanțe.

Din verificările efectuate la unic din Vama, unde se achitau aceste taxe vamale, rezultă că respectiva sumă a fost achitată, iar din probele administrate în cauză nu au rezultat date sau indicii concrete potrivit cărora să se poată concluziona că această sumă nu a fost achitată de martorul.

Cu privire la prezumțiile din actul de inculpare potrivit cărora orele la care au fost achitate aceste taxe nu s-ar suprapune întocmai cu orele de intrare în țară a persoanelor, așa cum rezultă din evidențele poliției de frontieră, fără a fi sprijinite pe alte mijloace de probă nu au putut duce la concluzia că sumele respective ar fi fost achitate de vreun inculpat.

Analizând starea de fapt reținută prin prisma considerentelor expuse anterior, instanța de fond a constatat că inculpatul a efectuat controlul vamal asupra microbuzului aparținând martorului, fără intenția de a-i crea acestuia un avantaj patrimonial, respectiv să-l favorizeze pe acesta cu privire la taxele vamale ce urma să le achite.

Cu privire la faptele acestui inculpat, de a întocmi chitanțele vamale din care rezultau achitarea taxelor de către martorul, prima instanță a constatat că această operațiune constituia obligația de serviciu a inculpatului și nu a putut reține intenția acestuia de a insera în cuprinsul acestor chitanțe date neconforme cu realitatea.

Cu privire la inculpatele și, instanța de fond analizând ansamblul probator administrat, a apreciat că faptele reținute în sarcina acestora nu există.

Potrivit acestor considerente, Judecătoria Arad în baza art.11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală, a achitat pe inculpata, fără antecedente penale, pentru infracțiunile de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, asimilată cu săvârșirea unei infracțiuni de corupție prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 13²din Legea 78/2000 combinat cu art. 248 Cod penal și fals intelectual în formă continuată prev. de. art. 289 Cod penal combinat cu art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

În baza art.11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală, instanța de fond a achitat-o pe inculpata, fără antecedente penale, pentru infracțiunea de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, asimilată cu săvârșirea unei infracțiuni de corupție prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 13²din Legea 78/2000 combinat cu art. 248 Cod penal.

În baza art.11 pct. 2 lit. a, rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, a achitat pe inculpatul, fără antecedente penale, pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice, asimilată cu săvârșirea unei infracțiuni de corupție prev. de art. 13²din Legea 78/2000 combinat cu art. 248 Cod penal și fals intelectual în formă, continuată prev. de. art. 289 Cod penal combinat cu art. 17 lit. c din Legea nr. 78/200, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal

Prima instanță a constatat că în cauză nu există constituire de parte civilă.

În baza art. 348 cod procedură penală a dispus restituirea chitanțierului vamal de import bunuri vol. 1/2005 către T după rămânerea definitivă a sentinței.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Timișoara, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și condamnarea inculpaților pentru infracțiunile reținute în sarcina lor prin rechizitoriu, la pedeapsa închisorii cu detenție și anularea actelor false întocmite de aceștia.

În memoriul cuprinzând motivele de apel s-a arătat că sentința penală atacată este nelegală, dat fiind că expunerea hotărârii nu cuprinde analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei, cât și a celor care au fost înlăturate.

Cu privire la achitarea inculpatului s-a arătat că, constatările instanței contravin inclusiv declarațiilor date de inculpata și de, în condițiile în care inculpata a recunoscut că se afla în relații apropiate cu familia lui, ambii au recunoscut faptul că au purtat discuții telefonice prin care a anunțat-o pe inculpata că este în apropierea frontierei cu România iar apoi a anunțat-o că este în Vama și i-a cerut să se întâlnească, întâlnire pe care inculpata a confirmat-o și care a avut loc în Vama, în zona pistei de intrare în țară. Faptul că a existat o promisiune a inculpatei de a-l ajuta pe să introducă în țară mai multe bunuri fără să plătească taxele vamale, rezultă din procesul-verbal din 04.04.2007, declarațiile polițiștilor de frontieră și, modul de acționare a lui, declarațiile martorilor, și, proces-verbal de constatare din 20.03.2005, declarația martorilor și.

În privința infracțiunilor de fals intelectual reținute în sarcina inculpaților și s-a arătat că, considerațiile primei instanțe sunt contrazise de probele administrate în cauză respectiv declarațiile inițiale ale martorilor, procesul-verbal de depistare în trafic, modalitatea de completare a borderourilor și chitanțelor, ordinea cronologică a eliberării chitanțelor de către Unic.

S-a mai arătat că implicarea directă a inculpatei rezultă nu doar din faptul că a însoțit-o în permanență pe inculpata, ci și faptul că personal l-a apelat telefonic pe în timp ce acesta se afla la poliția de frontieră unde se efectuau verificări (așa cum rezultă din procesul-verbal de analiză și selectare a apelurilor telefonice întocmit la data de 04.04.2007 de ofițerii de poliție judiciară din cadrul DNA), și s-a implicat direct în acțiunile prin care ea și inculpatul au încercat să acopere activitatea infracțională desfășurată și să oprească verificările făcute de polițiștii de frontieră.

Prin decizia penală nr. 21/A/22.01.2009 a Tribunalului Arad, pronunțată în dosar nr-, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Timișoara împotriva sentinței penale nr. 2686/05.12.2007 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr- care a fost desființată și în consecință:

În baza art. 13²din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 Cod penal a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice asimilată cu săvârșirea unei infracțiuni de corupție.

În baza art. 289 Cod penal raportat la art. 17 lit. c) din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 26 Cod penal raportat la art. 13²din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 Cod penal a fost condamnată inculpata, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice asimilată cu săvârșirea unei infracțiuni de corupție.

În baza art. 289 Cod penal raportat la art. 17 lit. c) din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate inculpatei, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Pe durata și în condițiile art. 71 Cod penal s-a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) Cod penal.

În baza art. 65 Cod penal s-a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) Cod penal pe o durată de 2 ani.

În baza art. 86¹, 86²Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate inculpaților pe durata unor termene de încercare de câte 5 ani.

În baza art. 86³Cod penal, pe durata termenelor de încercare, s-a dispus ca inculpații să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a)să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea acestora;

b)să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c)să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d)să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.

S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 86⁴Cod penal.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea pedepselor accesorii aplicate.

S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 348 Cod procedură penală s-a dispus anularea următoarelor înscrisuri:

1.Chitanța vamală nr. 44 seria mecanică nr. - întocmită la data de 19.03.2005 pe numele.

2.Chitanța vamală nr. 45 seria mecanică nr. - întocmită la data de 19.03.2005 pe numele

3.Chitanța vamală nr. 46 seria mecanică nr. - întocmită la data de 19.03.2005 pe numele de.

4.Chitanța vamală nr. 47 seria mecanică nr. - întocmită la data de 19.03.2005 pe numele.

5.Chitanța vamală nr. 48 seria mecanică nr. - întocmită la data de 19.03.2005 pe numele.

6.Borderou nr. din data de privind taxele datorate în frontieră (B1.F) serie mecanică - întocmit pe numele de unic.

7.Borderou nr. din data de privind taxele datorate în frontieră (B1.F) serie mecanică - întocmit pe numele G de unic.

8. Borderou nr. din data de privind taxele datorate în frontieră (B1.F) serie mecanică - întocmit pe numele de unic.

9. Borderou nr. din data de privind taxele datorate în frontieră (B1.F) serie mecanică - întocmit pe numele de unic.

10. Borderou nr. din data de privind taxele datorate în frontieră (B1.F) serie mecanică - întocmit pe numele de unic.

11.Chitanța cu regim special seria - nr. - din 20.03.2005 emisă de Biroul Vamal, Unic.

12.Chitanța cu regim special seria - nr. -/20.03.2005 emisă de Biroul Vamal, Unic.

13.Chitanța cu regim special seria - nr. -/20.03.2005 emisă de Biroul Vamal, Unic.

14.Chitanța cu regim special seria - nr. -/20.03.2005 emisă de Biroul Vamal, Unic.

15.Chitanța cu regim special seria - nr. -/20.03.2005 emisă de Biroul Vamal, Unic.

În baza art. 348 Cod procedură penală s-a dispus restituirea către Tac hitanțierului Vamal Import bunuri vol. 1/2005.

În baza art. 191 alin. 2 Cod procedură penală fiecare inculpat a fost obligat la plata către stat a câte 2000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezintă cheltuieli transport efectuate de martorii și.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță nu a analizat probele existente la dosarul cauzei în ansamblul lor, și nu a motivat înlăturarea unor probe.

Astfel, din probatoriul administrat în cauză în cursul urmăririi penale, în primă instanță și în instanța de apel, tribunalul a reținut în fapt următoarele:

La începutul lunii martie 2005, martorul s-a deplasat din Franța în România cu autoutilitara marca Mercedes Sprinter cu nr. de înmatriculare 96-LH-3588 condusă de martorul. a au transportat mai multe bunuri constând în televizoare, radiocasetofoane auto etc.

Conform declarației martorului (vol. I, 6-8), acesta a contactat-o telefonic pe inculpata, cu care a purtat mai multe discuții legate de ziua în care martorul să se prezinte la. Astfel, martorul a lăsat autoutilitara în Ungaria și în data de 18.03.2005 a intrat împreună cu martorul în România, prin

În seara zilei de 19.03.2005, împreună cu s-a reîntors în Ungaria, au luat autoutilitara și în jurul orei 24,00 au intrat în țară pe la. a au intrat pe destinată autoturismelor și nu pe cea destinată mijloacelor de transport marfă. Documentele le-au fost verificate de către agentul principal, iar controlul vamal a fost efectuat de către inculpatul, lucrătorul vamal limitându-se a se uita în interiorul autoutilitarei și fără a inventaria bunurile existente.

Martorii și au ieșit din vamă și s-au oprit în stația situată în apropierea vămii, unde au staționat în jur de 10-20 minute. Apoi și-au continuat drumul însoțiți fiind de inculpatele și. Din declarațiile martorilor și s-a reținut că cele două inculpate i-au întrebat pe martori dacă pe drum există controale ale poliției de frontieră. martori au declarat că autoturismul inculpatei era însoțit de două microbuze, unul dintre acestea înmatriculat în Irlanda.

În jurul orelor 00,30-00,45, martorii și ajungând la intrarea în localitatea Chișineu-C, au fost opriți pentru control de organele de poliție de frontieră.

Din procesul-verbal încheiat de către poliția de frontieră în data de 20.03.2005, s-a reținut că au fost oprite trei autoturisme care circulau la o distanță mică unul de celălalt, respectiv autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare -, în care se aflau inculpatele și, un microbuz marca Ford cu nr. de înmatriculare - și autoutilitara marca Mercedes Sprinter cu nr. de înmatriculare 96-LH-3588.

Ca urmare a controlului efectuat, s-a constatat că persoanele aflate în microbuzul cu nr. de înmatriculare - nu au fost în măsură să prezinte facturi fiscale sau documente care să justifice plata taxelor vamale pentru mărfurile transportate. În această situație, ambele microbuze au fost întoarse în. Aici lucrătorul vamal a prezentat organelor de control 5 chitanțe vamale întocmite pe numele persoanelor din microbuze, printre care și chitanța cu nr. 46 întocmită pe numele de și datate 19.03.2005.

Ca urmare a declarațiilor martorului, în sensul că nu a achitat vreo sumă de bani cu titlu de taxe vamale și nu a semnat nici o chitanță, s-a procedat la continuarea cercetărilor la sediul A, respectiv

Prin procesul-verbal nr. 3/EM/20.03.2005 s-a dispus confiscarea bunurilor martorului menționate în adeverințele A din 20.03.2005 și i-a fost aplicată o amendă în sumă de 25.000.000 lei ROL.

Din probele administrate în cauză s-a reținut că inculpatul a întocmit în fals chitanțele vamale nr. 44, 45, 46, 47, 48/19.03.2005, chitanțe întocmite ulterior momentului efectuării controlului de către organele poliției de frontieră și constatării lipsei plății taxelor vamale aferente bunurilor transportate. Același inculpat împreună cu inculpata au întocmit în fals și borderourile cu seriile mecanice nr. --- și care au stat la baza eliberării de către unic a chitanțelor cu seriile mecanice - ---, - -, - -, - -.

Astfel, raportul de expertiză criminalistică nr. 108/19.06.2007 efectuată de Laboratorul interjudețean de expertize criminalistice T, relevă faptul că inculpatul a întocmit în fals 3 borderouri privind taxele datorate în frontieră, respectiv borderoul cu seria mecanică - întocmit pe numele de Gh, borderoul cu seria mecanică - întocmit pe numele de și borderoul cu seria mecanică - întocmit pe numele de, iar inculpatul a întocmit două astfel de borderouri, respectiv cel cu numărul - pe numele de și cel cu numărul - pe numele de, borderouri ce au avut la bază întocmirea unor chitanțe vamale pe numele persoanelor respective.

Aceste borderouri atestă fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului privitoare la nr. de înmatriculare ale autoturismelor, momentul întocmirii și persoana declarată.

Din același raport de expertiză criminalistică instanța de apel a reținut că, pe chitanțele vamale nr. 46, 47 și 48/19.03.2005, semnăturile de la rubrica "călător oficiant " nu au fost executate de titularii acestora, respectiv, iar scrisul și semnătura de la rubrica "organ vamal" au fost executate de inculpatul.

Din procesul-verbal din data de 14.06.2007, procedându-se la verificarea încrucișată a orelor de intrare în țară a persoanelor pe numele cărora în noaptea de 19/20.03.2005 au fost emise de către unic chitanțele de achitare a taxelor în frontieră, rezultă că chitanțele cu seriile - - -, - - - G, - - -, - - și - - pe numele au fost întocmite după momentul controlului efectuat de către organele poliției de frontieră.

Revenirile martorului cu privire la declarațiile inițiale date, pe care le-a motivat cu aceea că s-au exercitat presiuni asupra sa de către polițiștii de frontieră, sunt infirmate de declarațiile martorilor și. Atitudinea martorului a fost apreciată ca fiind o încercare de a îngreuna soluționarea cauzei.

Fapta inculpatului, care verificând autoutilitara martorului i-a acordat acestuia liberul de vamă fără a-i calcula și percepe taxele vamale în sumă de aproximativ 6000 Euro datorată statului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, asimilată cu săvârșirea unei infracțiuni de corupție, prevăzută de art. 13²din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

Vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei a fost reținută de instanța de apel pe baza declarațiilor martorului din cursul urmăririi penale, procesul-verbal de constatare din 20.03.2005 al O, radiograma nr. 473/20.03.2005 a, declarația martorilor, G, încălcarea prevederilor HG 1114/2001 privitoare la modalitatea de efectuare a controlului vamal.

Pentru acestea, apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Timișoara, a fost admis în baza art. 379 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală și desființată hotărârea primei instanțe.

La individualizarea judiciară a pedepsei pe care instanța de apel a aplicat-o inculpatului, au fost avute în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, sens în care i-a aplicat inculpatului pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, asimilată cu săvârșirea unei infracțiuni de corupție.

Fapta aceluiași inculpat de a întocmi în fals cinci chitanțe vamale și trei borderouri, pentru a atesta în mod fals că și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în sensul perceperii taxelor vamale pentru mărfurile introduse în țară de către martorul, s-a reținut de către instanța de apel că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 289 Cod penal raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

Vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei a reieșit din declarațiile inițiale ale martorului, raportul de expertiză criminalistică nr. 108/19.06.2007, listingul intrărilor în țară ale mijloacelor de transport marfă, declarațiile martorilor și. Instanța de apel a înlăturat declarațiile martorului, dat fiind că acestea nu se coroborează cu ansamblul probelor administrate în cauză.

Instanța de apel a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunea de fals intelectual.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Fapta inculpatei, constând în ajutorul dat inculpatului pentru a-și exercita în mod abuziv și nelegal atribuțiile de serviciu și a-i crea martorului un avantaj patrimonial, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice asimilată cu săvârșirea unei infracțiuni de corupție, prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 13²din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

Vinovăția inculpatei în săvârșirea faptei a reieșit din declarațiile inițiale ale martorului, raportul din 20.03.2005 al A -, declarația martorului, declarația martorului G, G, listingul convorbirilor telefonice și procesul-verbal din 04.04.2007 întocmit cu privire la convorbirile telefonice din 19/20.03.2005.

La individualizarea judiciară a pedepsei pe care instanța de apel a aplicat-o inculpatei, au fost avute în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, sens în care s-a aplicat inculpatei pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice asimilată cu săvârșirea infracțiunii de corupție.

Fapta aceleiași inculpate, de a întocmi în fals două borderouri pe numele de și, documente care atestă împrejurări necorespunzătoare adevărului cu privire la persoana și momentul întocmirii acestora, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 Cod penal raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

Vinovăția inculpatei a fost dovedită prin declarațiile martorului din cursul urmăririi penale, raportul de expertiză criminalistică nr. 108/19.06.2007, procesul-verbal din 14.06.2007.

Instanța de apel a aplicat inculpatei pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate inculpatei, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Fapta inculpatei, constând în ajutorul, pe care în baza unei înțelegeri prealabile, l-a dat inculpatului pentru ca acesta să-și exercite în mod abuziv atribuțiile de lucrător vamal, și prin care a creat un avantaj patrimonial martorului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, asimilată cu săvârșirea unei infracțiuni de complicitate prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

Vinovăția inculpatei în săvârșirea faptei a fost dovedită cu declarațiile martorului din cursul urmăririi penale, procesul-verbal din 20.03.2005 al O, declarația martorului, G, G, listingul convorbirilor telefonice evidențiat în procesul-verbal din 04.04.2007.

Instanța de apel a înlăturat declarația martorului dat fiind că aceasta nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

La individualizarea judiciară a pedepsei pe care instanța de apel a aplicat-o inculpatei, au fost avute în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, sens în care i-a aplicat inculpatei pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice.

Pe durata și în condițiile art. 71 Cod penal s-a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) Cod penal.

Față de natura și împrejurările săvârșirii infracțiunilor, respectiv calitatea inculpaților de lucrători vamali, în baza art. 65 Cod penal s-a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) Cod penal pe o durată de 2 ani.

Apreciind că pedeapsa își poate atinge scopul astfel cum este prevăzută în art. 52 Cod penal și fiind întrunite dispozițiile art. 86¹, 86²Cod penal, instanța de apel a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate inculpaților pe durata unor termene de încercare de câte 5 ani.

În baza art. 86³Cod penal, pe durata termenelor de încercare, inculpații se vor supune măsurilor de supraveghere arătate în dispozitivul deciziei penale recurate, menționat mai sus.

S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 86⁴Cod penal.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea pedepselor accesorii aplicate.

Cu privire la prejudiciul cauzat prin faptele inculpaților în sumă de 5.794,5 Euro și 9.220.312 ROL, s-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, dat fiind că martorul a fost sancționat contravențional și s-a dispus confiscarea mărfurilor pentru care s-au achitat taxe vamale.

În baza art. 348 Cod procedură penală s-a dispus anularea înscrisurilor menționate în dispozitivul deciziei penale recurate.

În baza art. 348 Cod procedură penală s-a dispus restituirea către Tac hitanțierului Vamal Import bunuri vol. 1/2005.

Fiecare inculpat a fost obligat la plata către stat a câte 2000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezintă cheltuieli transport efectuate de martorii și.

Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpații, și și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara.

În motivarea recursului, inculpatele și au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și în urma rejudecării cauzei să se mențină hotărârea primei instanțe, ca legală și temeinică, deoarece apelul formulat de Ministerul Publica fost greșit admis. S-a arătat că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de condamnare, fiind luate în considerare declarațiile martorului date în cursul urmăririi penale, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unor probe care dovedeau faptul că declarațiile martorului, date în cursul judecății, corespund adevărului, fie prin înlăturarea lor motivată, fie prin luarea lor în considerare. S-a menționat că instanța nu s-a pronunțat asupra faptului că cercetările Parchetului Militar infirmă declarațiile inițiale ale lui, nu s-a dat relevanță declarației martorei și nu s-a pronunțat asupra faptului că a înlăturat declarația martorului G. S-a criticat faptul că instanța de apel nu a dat relevanță probelor care dovedeau că inculpatul a efectuat controlul vamal al autoutilitarei cu nr. de înmatriculare 96-LH-3588, faptul că a înlăturat declarațiile martorului, că nu se regăsește nici o referire la declarațiile martorilor G și.

În motivarea recursului formulat de inculpatul s-a arătat că hotărârea Tribunalului Arad este netemeinică și nelegală, din ansamblul probelor efectuate în cauză nu rezultă că a existat o înțelegere între cei trei inculpați în cauză pentru a nu exercita controlul vamal în scopul de a asigura denunțătorului vreun folos material, controlul vamal fiind efectuat conform procedurilor, iar cu privire la chitanțe s-a arătat că în mod tendențios se susține că acestea sunt false și că ar fi fost întocmite după ce organele poliției de frontieră s-au sesizat. În final, s-a solicitat de către inculpat admiterea recursului, casarea deciziei pronunțate de instanța de apel și menținerea hotărârii Judecătoriei Arad.

În motivarea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoaras -a arătat că decizia penală atacată este nelegală sub aspectul nerespectării disp. art. 71 și 64.Cod Penal, deoarece în dispozitivul hotărârii penale recurate s-au aplicat pedepsele accesorii și complementare doar la pedeapsa rezultantă, ceea ce ridică probleme cu ocazia punerii în executare a hotărârii. S-a mai criticat hotărârea pentru nelegalitate, sub aspectul nerespectării disp. art. 118.Cod Penal, deoarece nu s-a dispus confiscarea de la inculpați a sumei de 5974,5 Euro și a sumei de 922 lei, care reprezintă cuantumul taxelor vamale care nu au fost calculate și reținute de inculpatul, sumă ce nu a fost restituită părții vătămate și nici nu a servit la despăgubirea acesteia. În final, s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale.

Examinând decizia penală recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, instanța constată că recursurile formulate de către cei trei inculpați sunt nefondate, iar recursul formulat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara este fondat, pentru motivele care urmează a fi expuse în continuare:

Astfel, instanța de recurs apreciază că Tribunalul Arada stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății pe baza probelor existente la dosarul cauzei, dar și vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 13²din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248.Cod Penal, respectiv art. 289.Cod Penal rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal; a inculpatei în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26.Cod Penal rap. la art. 13²din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248.Cod Penal, respectiv art. 289.Cod Penal rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal; precum și a inculpatei în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26.Cod Penal rap. la art. 13²din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248.Cod Penal, încadrările juridice ale faptelor fiind legale.

Este adevărat că prima instanță a dispus achitarea inculpaților cu privire la infracțiunile reținute în sarcina lor, însă acest lucru s-a produs ca urmare a interpretării eronate a probatoriului administrat în cauză, fără a fi luate în considerare toate elementele cauzei, instanța de apel în mod just, ca urmare a reinterpretării probelor administrate, ajungând la concluzia corectă că cei trei inculpați sunt vinovați de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor, prezumția de nevinovăție fiind răsturnată în cauză.

Astfel, din reanalizarea tuturor probelor existente la dosar a rezultat fără nici un fel de dubiu că inculpatul, în calitatea sa de lucrător vamal la Vama, prin exercitarea în mod abuziv și nelegal a atribuțiilor sale de serviciu, în interesul favorizării numitului, a creat o pagubă în patrimoniul Autorității Vamale - Direcția Vamală T în valoare de 5.794,5 Euro și 922 lei, deoarece atunci când a efectuat controlul vamal al autoutilitarei lui, nu și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiunile de serviciu datorită unei înțelegeri intervenite anterior între cei trei inculpați, și i-a acordat lui liberul de vamă fără să-i calculeze și să-i perceapă taxele vamale pe care acesta le datora statului, sumă care a constituit un avantaj patrimonial pentru, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, asimilată cu săvârșirea unei infracțiuni de corupție, prev. de art. 13²din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248.

Cod Penal

Cu privire la cealaltă infracțiune de fals intelectual, prev. de art. 289.Cod Penal cu referire la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 în condițiile art. 41 alin. 2.Cod Penal, reținută în sarcina inculpatului, a fost dovedită în mod cert, infracțiunea constând în faptul că a întocmit în fals 5 chitanțe vamale și 3 borderouri prin care a încercat să-și acopere activitatea infracțională privind neîndeplinirea atribuțiunilor sale de serviciu și să ateste în mod fals că și-a îndeplinit aceste atribuțiuni, percepând taxele vamale aferente mărfurilor introduse în țară de și de persoanele aflate în microbuz.

În ceea ce privește pe inculpata, s-a reținut în mod just săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, asimilată cu săvârșirea unei infracțiuni de corupție, prev. de art. 26.Cod Penal rap. la art. 13²din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248.Cod Penal în condițiile art. 41 alin. 2.Cod Penal, fapta constând în aceea că în baza unei înțelegeri prealabile, i-a dat un ajutor inculpatului la exercitarea în mod abuziv și nelegal a atribuțiilor sale de lucrător vamal, constând în aceea că împreună cu inculpata a însoțit autoutilitara lui până în localitatea Chișineu-C pentru a-i asigura o protecție în zona în care se efectuează controale ale mijloacelor de transport și pentru a nu fi descoperit faptul că inculpatul nu și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiunile de serviciu.

În ceea ce privește cealaltă infracțiune reținută în sarcina sa, aceea de fals intelectual prev. de art. 289.Cod Penal cu referire la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, în condițiile art. 41 alin. 2.Cod Penal, aceasta a constat în întocmirea în fals a două borderouri pe numele de și, iar prin întocmirea acestor acte false inculpata a urmărit acoperirea activității infracționale desfășurate și atestarea în mod fals a faptului că inculpatul și-a îndeplinit în mod corect atribuțiunile de serviciu și a perceput taxele vamale aferente mărfurilor introduse în țară de și de persoanele aflate în microbuzul cu nr. de înmatriculare -.

Cu privire la inculpata, instanța constată că în mod corect s-a reținut în sarcina sa infracțiunea de complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, asimilată cu săvârșirea unei infracțiuni de corupție, prev. de art. 26.Cod Penal rap. la art. 13²din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248.Cod Penal în condițiile art. 41 alin. 2.Cod Penal, fapta constând în aceea că în baza unei înțelegeri prealabile, i-a dat un ajutor inculpatului la exercitarea în mod abuziv și nelegal a atribuțiilor sale de lucrător vamal, constând în aceea că împreună cu inculpata a însoțit autoutilitara lui până în localitatea Chișineu-C pentru a-i asigura o protecție în zona în care se efectuează controale ale mijloacelor de transport și pentru a nu fi descoperit faptul că inculpatul nu și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiunile de serviciu.

Aceste infracțiuni au fost dovedite în mod indubitabil cu declarațiile martorului în cursul urmăririi penale, a martorilor, G, G și, dar și prin probele cu înscrisuri, cum ar fi: proces-verbal din 20.03.2005 al O, listingul convorbirilor telefonice, raport de expertiză criminalistică nr. 108/2007, proces-verbal din 14.06.2007, instanța de apel înlăturând în mod judicios declarația martorului, care nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv a martorului date ulterior, ca urmare a faptului că martorii și au infirmat faptul că polițiștii de frontieră ar fi exercitat presiuni asupra sa când a dat declarațiile inițiale.

Motivele invocate în calea de atac a recursului de către inculpați, în sensul că la pronunțarea deciziei instanța de apel a luat în considerare în mod nejustificat doar declarațiile inițiale ale unor martori din faza de urmărire penală, sau a înlăturat, fără a motiva, declarațiile altor martori, nu sunt fondate, deoarece Tribunalul Arada făcut o analiză pertinentă a probelor existente la dosar, înlăturând unele probe care nu se coroborau cu celelalte probe existente la dosar, sau nu a ținut cont de altele care nu aveau o valoare probatorie semnificativă pentru a conduce la aflarea adevărului, nefiind incidente dispozițiile art. 385⁹pct. 9.C.P.P. care să conducă la casarea hotărârii penale recurate.

Astfel, nu s-a ținut cont de declarația martorului, deoarece nu se coroborează cu celelalte probe existente în cauză, iar unele fragmente din declarațiile martorilor, G, care au fost expuse în motivele de recurs, nu puteau conduce la dovedirea nevinovăției inculpaților, fără a fi coroborate cu alte probe care să fie analizate în contextul întregului probatoriu existent în cauză.

Inculpatul a negat că ar fi existat vreo înțelegere între cei trei inculpați pentru a exercita controlul vamal în scopul de a-i asigura denunțătorului vreun folos material, însă existența acestei înțelegeri s-a dovedit în mod cert, rezultând din coroborarea probelor existente la dosar și modalitatea în care a fost reținută starea de fapt.

Acesta, în motivele de recurs a mai invocat faptul că nu s-a obținut un avantaj patrimonial de vreo persoană, deoarece numitului i-au fost confiscate mărfurile, însă acest aspect este irelevant din moment ce infracțiunea s-a consumat în momentul în care inculpatul nu și-a exercitat în mod corespunzător atribuțiunile de serviciu și i-a acordat liberul de vamă denunțătorului, fără ca acesta să plătească taxele vamale corespunzătoare, neavând relevanță că ulterior acesta a fost depistat de către organele în drept și s-a confiscat întreaga cantitate de marfă pe care a deținut-o în autoutilitară, astfel că această apărare nu poate fi de natură să conducă la nevinovăția inculpaților.

Apărările formulate de către inculpat cu privire la infracțiunea de fals intelectual, în sensul că s-a reținut această infracțiune în mod tendențios în sarcina sa, deoarece nu putea întocmi actele respective fără să aibă la dispoziție actele de identitate ale persoanelor în cauză, instanța apreciază că această apărare nu este pertinentă, deoarece din întregul probatoriu existent la dosar, respectiv înscrisuri, procese-verbale, raport de expertiză criminalistică, rezultă în mod indubitabil săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289.Cod Penal rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, fapta fiind săvârșită tocmai în scopul ascunderii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.

Pedepsele aplicate celor trei inculpați în cauză sunt corect individualizate, pe baza criteriilor prev. de art. 72.Cod Penal, fiind de natură să conducă la reeducarea inculpaților, iar modul de executare a pedepselor a fost bine stabilit, respectiv cu suspendarea pedepselor sub supraveghere, fiind supuși unor măsuri de supraveghere.

Instanța constată că Tribunalul Arad în mod judicios a dispus anularea înscrisurilor false și restituirea către Direcția Regională Vamală Tac hitanțierului vamal Import bunuri vol. I/2005.

Curtea apreciază însă că recursul formulat de către - Serviciul Teritorial Timișoara este admisibil pentru ambele motive de recurs formulate în cauză.

Astfel, instanța de apel nu a aplicat după fiecare infracțiune în parte pedeapsa accesorie și cea complementară, așa cum aceasta se realizează cu ocazia întocmirii dispozitivului hotărârii, procedând greșit din punct de vedere al tehnicii juridice, și în consecință Curtea va face această corecție în sensul dispunerii, pentru toți inculpații, a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II, b și c Cod penal, pe durata și în condițiile art. 71.Cod Penal, după fiecare infracțiune în parte, ca pedeapsă accesorie și în baza art. 71 alin. 5.Cod Penal, și va dispune suspendarea executării ei, respectiv va dispune, pentru toți inculpații, interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II, b și c Cod penal, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 65.Cod Penal, ca pedeapsă complementară, după fiecare infracțiune în parte.

De asemenea, este fondat recursul și sub aspectul omiterii confiscării de la inculpați a sumei de 5.794,5 Euro și a sumei de 922 lei reprezentând cuantumul taxelor vamale ce nu au fost calculate și nu au fost reținute de către inculpatul, deoarece aceste sume nu au fost restituite părții vătămate și nici nu au servit la despăgubirea acesteia, în condițiile în care Autoritatea Vamală - Direcția Regională Vamală nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Inculpații au invocat faptul că această sumă nu ar trebui confiscată din moment ce bunurile respective au fost confiscate și valorificate de către autoritățile vamale, existând documente la dosar în acest sens, însă instanța apreciază că această măsură trebuie luată, pentru următoarele considerente:

Este adevărat că bunurile deținute de către au fost confiscate și valorificate, însă acestea s-au produs ca urmare a comiterii de către numitul a unei contravenții, ca urmare a faptei de nedeclarare sau declarare necorespunzătoare a mărfurilor introduse în țară, astfel că această măsură s-a produs pentru fapta comisă de numitul și ca urmare a unei fapte de natură contravențională.

În aceste condiții, este necesar ca, urmare a activității infracționale a celor trei inculpați, să fie dispusă confiscarea contravalorii prejudiciului produs, respectiv a sumei de 5.794,5 Euro și a sumei de 922 lei în dauna Autorității Naționale a Vămilor - Direcția Regională Vamală T, această măsură rezultând ca urmare a comiterii faptelor cu caracter penal de către cei trei inculpați în cauză, deoarece infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în forma reținută în prezentul dosar, presupune crearea unui avantaj material unei persoane, acest avantaj fiind de fapt taxele vamale necalculate și neplătite.

Pentru aceste considerente, se impune ca în temeiul art. 19 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 118 lit. e confiscarea Cod Penal de la inculpați a sumei de 5.794,5 Euro și a sumei de 922 lei reprezentând cuantumul taxelor vamale necalculate.

Văzând că celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate sunt temeinice și legale, ele urmează a fi menținute.

În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. fiecare inculpat va fi obligat să plătească statului câte 100 lei cheltuieli judiciare în recurs.

În baza art. 192 alin. 3.C.P.P. celelalte cheltuieli judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 385¹⁵pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondate recursurile formulate de către inculpații, împotriva deciziei penale nr. 21/A/22.01.2009 a Tribunalului Arad, pronunțată în dosar nr-.

În baza art. 385¹⁵pct. 2 lit. d admite C.P.P. recursul formulat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara, împotriva aceleiași decizii penale.

Casează în parte decizia penală recurată și rejudecând:

- Dispune, pentru toți inculpații, interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II, b și c Cod penal, pe durata și în condițiile art. 71.Cod Penal, după fiecare infracțiune în parte, ca pedeapsă accesorie și în baza art. 71 alin. 5.Cod Penal, dispune suspendarea executării ei.

- Dispune, pentru toți inculpații, interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II, b și c Cod penal, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 65.Cod Penal, ca pedeapsă complementară, după fiecare infracțiune în parte.

- În temeiul art. 19 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 118 lit. e dispune Cod Penal confiscarea de la inculpați a sumei de 5.794,5 Euro și a sumei de 922 lei reprezentând cuantumul taxelor vamale necalculate.

Menține în rest dispozițiile deciziei penale recurate.

În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă fiecare inculpat să plătească statului câte 100 lei cheltuieli judiciare în recurs.

În baza art. 192 alin. 3.C.P.P. celelalte cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 26 mai 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Constantin Costea

G - - - - -

GREFIER,

- -

Red. Gh./29.05.2009

Tehnored./2 ex./01.06.2009

Prima instanță:

Inst. de apel:,