Abuz în serviciu în formă calificată (art.248 ind 1 cod penal). Decizia 566/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 18/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.566
Ședința publică de la 21 aprilie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Viorel Adrian Podar Podar
JUDECĂTOR 2: Nedelcu Antoaneta
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cauzei penale ce are ca obiect recursurile formulate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de către partea civilă SOCIETATEA DE ADMINISTRARE ACTIVE FEROVIARE SA împotriva deciziei penale nr. 170 52 din data de 7 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a-II-a Penală.
Dezbaterile au avut loc la termenul de judecată din 31 martie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, și când Curtea, în temeiul art.306 Cod procedură penală, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru 7 aprilie 2009, 14 aprilie 2009 și 21 aprilie 2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra cauzei penale de fata:
Prin sentința penala nr.2770/03.11.2005,pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, în dosarul nr.138/2004, s-a dispus,în baza art. 333 p Cod Penal, respingerea cererii de restituire a cauzei la Parchet,ca neîntemeiată.
In baza art.248/2481cu Cod Penal aplic.art.41 al.2 a Cod Penal condamnat pe inculpatul, la 6 ani închisoare în regim de detenție pentru infracțiunea de abuz in serviciu cu consecințe deosebit de grave, in forma agravata.
In baza art.350 al.1 a C.P.P. dispus arestarea inculpatului.
A facut aplicarea art.71/64 lit.a,b,c
Cod PenalIn baza art.65 a Cod Penal interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a,b precum Cod Penal și dreptul de a ocupa funcțiile de director administrator,membru in Consiliul de Administrație în cadrul SNCFR SA (art.64 lit.c Cod Penal) toate aceste drepturi fiindu-i interzise inculpatului pe o perioada de 10 ani după executarea pedepsei principale.
In baza art.14/346 rap.la C.P.P. art.998-999 civ. a admis acțiunea civila a părții civile Societatea de Active Feroviare ( SA), și a obligat inculpatul la 20.206.522.754 lei vechi (20.206.522.754 RON) - daune materiale (20.089.935.770 lei prejudiciu ocazionat de comercializarea locomotivelor și 11.658.989 lei cheltuieli de transport).
In baza art.353 al.1 a C.P.P. menținut sechestrul asigurator instituit prin ordonanța nr.00147/2002 și aplicat prin procesul verbal din 29.10.2002 (fila 894 up) asupra apartamentului situat in imobilul din-,.5,.3, sector 3, apartament purtând nr.95, compus din 2 camere și dependințe al cărui proprietar este inculpatul.
In baza art.191 al.1 a C.P.P. obligat inculpatul la 5000 RON,cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că prin Rechizitoriul nr.223/P/2002 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,înregistrat inițial pe rolul Tribunalului București - Secția Ia P enală (dosar 5783/2003) a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave, în formă agravată, prev. de art.248-2481din Cp cu aplicarea art.41 al.2 Cp.
S-a reținut ca în mod repetat, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul și-a exercitat în mod defectuos atribuțiile de serviciu, astfel: în calitate de director general al Societății de Administrare Active Feroviare ( SA), în perioada 1999-2001 a închiriat și a vândut în baza contractului nr. 7/S/II/137/1999 fără a aduce la cunoștința Consiliului de Administrație al SC SA. 14 locomo ive Diesel electrice () de 2100 C:P: firmei - IT () din ia,la un preț mai mic față de cheltuielile reale făcute cu repararea acestora,cauzând un prejudiciu in cu antum de 26.223.562.322 lei; în calitate de director general al acestei societăți și de administrator al SC Leasing SA, în cursul anului 2000 a livrat de la SC SA către SC Leasing SA 164 vagoane de marfă tip, la preturi mai mici față de cele aprobate de Consiliul de Administrație al SC SA,cauzând un prejudiciu in cuantum de 116.586.989 lei.
Apelul declarat de inculpat a fost admis prin decizia penală nr.170/7.03.2008 a Tribunalului București Secția a II-a Penală.
S-a desființat sentința penală atacată și rejudecând în fond:
In temeiul disp.art.11 pct.2 lit.a pr.penaIă rap. la art. 10 lit.d). pr.penaIă a achitat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave în formă agravată, prev. și ped. de art.248 rap. la art.248 ind.1 Cp cu aplic. art.41 alin.2 Cp.
In temeiul disp.art.4 rap. la art.346 alin.2 pr.penaIă a respins ca nefondată acțiunea civilă formulată de partea civilă Societatea de Active Feroviare (F ).
A dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanța 00147/2002 și aplicat prin procesul verbal din 29.10.2002 (fila 894 dos. ) asupra apartamentului inculpatului situat în imobilul din- b1.5,.3, sector.3, nr.96.
In temeiul disp.art.192 pct.1 lit.b pr.penaIă a obligat partea civilă la plata sumei de 5000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat,
In temeiul disp.art.192 alin.2 cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul inculpatului au rămas sarcina statului.
A respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă Societatea de Active feroviare SA,cu obligarea acesteia la 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Soluția instanței de apel s-a bazat pe o nouă expertiză contabilă în apel,motivele instanței fiind următoarele: s-a răspuns la toate obiectivele (modul de desfășurare a expertizei contabile fiind detaliat în cap.II al acesteia) s-a concluzionat ca SS SA a întocmit conform atribuțiilor din statutul societății o strategie de dezvoltare pe termen,mediu și scurt valorificându-se prin încheiere,Leasing, vânzare a activelor disponibile sume la capitolul Venituri si Cheltuieli. In mai 1999 reprezentanții SC SA au efectuat o deplasare în Austria și ia având ca obiectiv plasarea pe aceasta piață a 40-100 locomotive Diesel Electrice la prețul de 600 000 -locomotiva.
Obținerea omologării definitive din partea autorităților ead eschis perspective valorificării pe această piață a locomotivelor Diesel Electrice de 2100 CP la prețul mai sus arătat,neexistând vreun document care să confirme o interdicție referitoare la aceste tranzacții din partea Ministerului Transporturilor.
Documentele de omologare a convenției între părți au necesitat costuri suportate de firma a în cuantumul de - Euro,recunoscute de partea civila prin semnarea pe data de 9.04.2001 a Actului Adițional 7 prin care aceste cheltuieli erau compensare cu cheltuielile suplimentare și reparațiile efectuate de către SC SA la locomotivele livrate firmei Astfel, s-a recunoscut de către SC SA ca cheltuielile cu omologarea au revenit in sarcina sa. Astfel de contracte au mai fost încheiate și cu firmele & si SC Leasing SA în aceleași condiții și cu același preț pentru fiecare locomotiva.
Astfel, suma de 116.586.989 lei care s-a considerat a fi prejudiciul cauzat parții civile prin încheierea contractelor semnate de către inculpat, reprezintă în realitate cheltuieli de transport făcute de către SC SA în baza acordului privind livrarea către SC Leasing SA a 120 vagoane,suma care nu reprezintă nici prejudiciu nici cheltuieli vamale și nici diferența de preț la vagoane de marfa.
Pe cale de consecință, față de relațiile contractuale între SC SA KEG si - Leasing SA nu confirma existenta unui prejudiciu, mai mult activitatea de vânzare locomotive pe relația a nu ar fi adus profituri părții civile daca nu ar fi fost cedata carte SC C SA.
Pe cale de consecință, față de aspectele de încălcare a legii penale de către inc. care a condus SC SA si a avut un rol important la încheierea contractelor economice mai sus arătate, rezulta ca în calitate de director general al SC SA el nu a produs vreo paguba acesteia nici cu știința și nici din neglijența,în realitate el având o contribuție importantă în obținerea unui profit de către partea română,care a dispărut după încetarea activității apelantului inculpat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs petentul și partea civilă Societatea de Administrare Active Feroviare SA,motivele de recurs fiind consemnate în partea introductivă.
Recursurile sunt fondate(opinia majoritară),în sensul celor ce urmează:
Prin rechizitoriul 223/P/2003 al, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.248 rap. la art.248/1 cu aplicarea art.41 C.P.P. reținându-se că:
În calitate de director general al SOCIETĂȚII DE ADMINISTRARE ACTIVE FEROVIARE (SC SA) în perioada 1999 - 2001 a închiriat și a vândut în baza contractului nr.7S/II/137/1999, fără a aduce la cunoștința Consiliului de Administrație, un număr de 14 locomotive Diesel electrice ()de 2100 P,firmei e (), la un preț mai mic decât cheltuielile reale făcute pentru repararea locomotivelor,cauzând un prejudiciu de 26.223.562.332 lei;
În calitate de director al SC SA și de administrator al SC W LEASING SA, în 2000 a aprobat livrarea de la SC SA către SC W LEASING SA un număr de 164 vagoane de marfă la prețuri mai mici decât cele probate de Consiliului de Administrație al SC SA, producând un prejudiciu de 116.586.989 lei.
Instanța de judecată pentru a pronunța soluția de achitare a avut în vedere raportul de expertiză contabilă 8936/6.12.2007 efectuat de experții V și (depus în dosarul - al filele 188 - 206) și anume răspunsul de la obiectivul 4.
Experții au menționat că suma de 1.567.000 EURO reprezintă conform situației întocmite de la 14.05.2002, costurile de omologare efectuate de societatea ă iar SC SA a recunoscut că trebuie să achite aceste costuri de omologare prin încheierea actului adițional nr.7 din 9.04.2001. Apreciem că acest răspuns din raportul de expertiză contabilă nu este conform cu înscrisurile depuse la dosar și cu concluziile celorlalte rapoarte de expertiză contabilă atașate la dosar.
Conform art.9 din contractul de închiriere nr.7 S/II/137/1999 încheiat între SC SA - proprietar și - chiriaș: " Perioada de închiriere a fiecărei locomotive este de 24 luni. Această perioadă începe din ziua în care locomotivele sunt predate la în condiții de funcționare aprobate și autorizate oficial pentru exploatarea pe căile ferate e (Chiriașul va întreprinde toate demersurile în numele său și va suporta cheltuielile pentru autorizarea oficială de la căile ferate e pentru locomotive, cel mai târziu până la 15.04.1999. Proprietarul va furniza toate datele necesare și documentele într-un timp scurt chiriașului,cel mai târziu până pe 15.05.1999) și se va încheia în ziua în care locomotivele sunt predate la granița ă, conform minutelor încheiate la C de ambele părți. (filele 222-223 dos.up - voI. 1)
În raportul de expertiză contabilă 00147/2002- expert contabil s-a menționat,la obiectivul IV.6 în concluzii, că cheltuielile pentru omologarea locomotivelor erau conform art.9 din contract în sarcina exclusivă a partenerului și,ca atare, nu puteau constituii obiectul unor penalități. Penalitățile solicitate de firma ă au fost în valoare de 5.482.000. (fila 868 - dos.up - voI. 1)
În raportul de expertiză contabilă 4770/18.07.2006 - experți contabili și, la obiectivul 4, s-a menționat faptul că,pentru exploatarea locomotivelor 2100, în traficul feroviar era necesară obținerea oficială a autorizării din partea Autorităților Feroviare a Federației e care să ateste că locomotivele îndeplinesc în totalitate condițiile tehnice și de exploatare prevăzute în proiect și în documentația de execuție.
Chiriașului () îi revenea obligația de a întreprinde toate demersurile în numele său și să suporte cheltuielile pentru autorizarea oficială de la căile e pentru locomotive cel mai târziu până pe 15.04.1999, conform art.9 din contractul de închiriere nr.7S/II/137/1999(filele 10,12 - raport de expertiză
contabilă 4770/2006 ).
Din contractul de închiriere nr.7 S/II/137/1999 rezultă faptul că, firma ă trebuia să suporte în exclusivitate cheltuielile de omologare a locomotivelor iar acest aspect nu poate fi interpretat într-o altă modalitate de nici o persoană, inclusiv de un expert, deoarece voința părților primează într-un contract voință care nu ridică nici un fel de interpretate contrară. În acest sens s-au pronunțat și experții contabili, în rapoartele de expertiză 00147/2002 și 4770/2006.
În raportul de expertiză avut în vedere de instanță s-a indicat că firma ăae fectuat costuri cu omologarea în sumă de 1.456.000 EURO conform situației întocmite de la 14.05.2002 dar în expertiză nu s-a analizat valabilitatea documentului trimis de firma ă deși în rapoartele de expertiză anterioare 00147/2002 și - întocmite de experții, și aceștia au formulat obiecțiuni cu privire la înscrisul menționat.
Experții contabili și au menționat în raportul de expertiză 4770/2006 că, pentru costurile aferente omologării locomotivelor în valoare de 1.567.000 EURO (echivalent 3.064.782 sau 28.994.388.656lei), comunicate de () și atașate la anexa 30/2 din raportul de expertiză indicat, nu au fost anexate documente contabile care să ateste că suma respectivă este certă. Documentul comunicat de firma ă nu întrunește atributele unui document contabil înregistrat în contabilitatea firmei e, având în vedere faptul că este nesemnat, nedatat și nu prezintă o factură sau invoice a prestatorului de servicii, privind omologarea locomotivelor (filele 14, 15 raport de expertiză contabilă 4770/2006).
Având în vedere mențiunile din raportul de expertiză 4770/2006 întocmit de experții contabili și apreciem că suma solicitată pentru omologare nu putea fi reținută în cauză deoarece nu avea la bază un act contabil valabil iar instanța trebuia să aibă în vedere concluziile acestui raport iar nu concluziile experților V și deoarece aceștia în raportul de expertiză 8936/2007 doar au constatat existența acestei sume fără a analiza valabilitatea înscrisului, deși erau obligați să lămurească acest aspect, din moment ce, anterior experții menționați au avut obiecțiuni cu privire la acest aspect.
Instanța de judecată nu trebuia să aibă în vedere mențiunea efectuată de experții V și în sensul că SC SA ar fi recunoscut că trebuie să achite aceste costuri de omologare prin încheierea actului adițional nr.7 din 9.04.2001 deoarece această mențiune nu se coroborează cu înscrisurile depuse la dosar.
Conform actului adițional nr.7 încheiat la 9.04.2001, pentru completarea contractului de închiriere nr.7 S/II/137/1999, încheiat de director al SC SA și succesor al inculpatului și partea ă,părțile au stabilit ca să renunțe la suma de 5.482.000 reprezentând penalități cauzate de nelivrarea în termen a locomotivelor iar SC SA să renunțe la suma de 3.566.825 reprezentând costuri suplimentare pentru 14 locomotive. (anexa 33 - filele 360-363 dos.up - voI.
Acest aspect a fost menționat și de experții contabili și în raportul de expertiză 4770/2006. În raport s-a precizat faptul că, părțile în actul adițional nr.7/9.04.2001 s-au înțeles doar la renunțarea unor penalități de către firma ă iar firma română s-a referit doar la renunțarea la niște costuri suplimentare, părțile nediscutând cu privire la cheltuielile de omologare, cheltuieli care nici nu au făcut obiectul acelui act. Și N de data aceasta trebuia să se aibă în vedere voința părților, voință care a fost consfințită prin actul adițional nr.7/9.04.2001. (fila 15 raport de expertiză contabilă 4770/2006)
Aspectul omologării prezintă relevanță în cauză deoarece în functie de reținerea sau nu a cheltuielilor de omologare depinde reținerea sau nu în cauză a producerii prejudiciului.
Având în vedere aspectele menționate instanța de judecată nu trebuia să aibă în vedere răspunsul de la obiectivul 4 din raportul de raportul de expertiză contabilă 8936/6.12.2007 efectuat de experții V și deoarece acestea nu se coroborează cu actele depuse, respectiv contractele încheiate de părți iar experții au interpretat în sens contrar voința părților din aceste contracte, deși nu puteau în mod legal să efectueze acest lucru.
Instanța de apel trebuia să aibă în vedere rapoartele de expertiză 00147/2002 și 4770/2006 întocmite de experții, și deoarece concluziile acestora se coroborează cu înscrisurile depuse de părți, respectiv contractele de închiriere.
În legătură cu aspectul reținut de instanță de apel, în sensul că, inculpatul nu a cauzat nici un prejudiciu nu suntem de acord cu acest aspect deoarece această mențiune nu se coroborează cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța a avut în vedere răspunsul de la obiectivul 8 din același raport de expertiză, unde s-a menționat că, din analiza relațiile contractuale dintre - nu se confirmă existența unui prejudiciu. (filele 201-202 _ dos.- )
Conform raportului de expertiză contabilă 00147/2002 - expert contabil, rezultatul derulării contractului nr.7 S/II/137/1999 a fost nefavorabil SC SA,cauzându-se un prejudiciu de 20.089.935.770 lei calculat prin diferența dintre venituri și cheltuieli. 20.089.935.770 = 59.516.796.000 lei (cheltuieli) - 39.426.860.230 lei (venituri) (obiectiv IV.11 - filele 874-876 dos.up - voI. 1).
Prejudiciul în cuantum de 20.089.935.770 lei a fost confirmat și de experții contabili și în suplimentul la raportul de expertiză 4770/2006, prejudiciul fiind stabilit în funcție de obiectivele stabilite de instanță iar experții au stabilit că acest prejudiciu nu poate fi modificat deoarece în cauză nu s-au mai depus noi acte de nici o parte din proces.(filele 124, 127 pct.l,4- dos- )
Pentru stabilirea prejudiciului, în cauză a mai fost efectuată o expertiză contabilă și de expertul G care în raportul de expertiză 5509/19.09.2005 a stabilit că SC SA nu a fost prejudiciată prin acțiunea inculpatului iar contractul nr.7 S/II/137/1999 încheiat de inculpatul a adus firmei românești un profit de 9.904.452.886 lei. (filele 318 320 dos.JS 1)
Apreciem că instanța trebuia să aibă în vedere la stabilirea prejudiciului cauzat raportul de expertiză contabilă 00147/2002 - expert contabil și suplimentul la raportul de expertiză 4770/2006 experții contabili și deoarece prejudiciul în cuantum de 20.089.935.770 lei a fost stabilit pe baza tuturor actelor depuse de părți iar experții au indicat în mod explicit modalitatea în care a fost cauzat acest prejudiciu.
Instanța trebuia să înlăture atât raportul de expertiză 8936/2007 - experți contabili V și, unde s-a menționat că nu s-a cauzat nici un prejudiciu cât și raportul de expertiză contabilă 5509/2005 - expert G, unde s-a concluzionat că SC SA a obținut un profit în cuantum de 20.089.935.770 lei.
Raportul de expertiză 8936/2007 - experți contabili V și trebuia înlăturat deoarece în expertiza întocmită nu s-a indicat modalitatea de calcul prin care s-a ajuns la concluzia că nu s-a cauzat un prejudiciu,nu s-au combătut rapoartele de expertiză contabilă 00147/2002 și suplimentul la raportul de expertiză 4770/2006 prin care s-a stabilit cauzarea unui prejudiciu de 20.089.935.770 lei, deși experții aveau această obligație deoarece instanța de judecată trebuia lămurită în legătură cu aspectele care au determinat experții să ajungă la o soluție diametrală față de cei 3 experți care au constatat existența unui prejudiciu.
Raportul de expertiză întocmit de expert G trebuia și acesta înlăturat deoarece expertul a ajuns la suma de 9.904.452.886 lei - profit obținut de SC SA prin includerea la rubrica "VENITURI" a sumei din omologări în cu antum de 28.994.388.656 lei (echivalent 1.567.000 EURO, 3.064.782 ) deși această sumă nu trebuia să fie avută în vedere, pentru că așa cum am menționat, cheltuielile cu omologarea locomotivelor revenea firmei e iar nu celei românești iar suma de 28.994.388.656 lei nu a fost încasată niciodată de firma românească. Suma de 28.994.388.656 lei trebuia să apară doar în contabilitate firmei e la rubrica "CHELTUIELI" (fila 318 dos.). Totodată, este inexplicabil cum pe baza acelorași documente să se ajungă la concluzii diferite și anume 3 experți (, ) să stabilească producerea unui prejudiciu (în cu antum egal), experții VB. și să concluzioneze că nu s-a cauzat nici un prejudiciu iar expertul G să ajungă la concluzia că în cauză s-a obținut un profit de firma românească.
Având în vedere aspectele menționate, instanța de apel trebuia să rețină că inculpatul a cauzat SC SA un prejudiciu în valoare de 20.089.935.770 lei prin încheierea contractului nr.7 S/II/137/1999 pentru un număr de 14 locomotive Diesel electrice () de 2100
Referitor la suma de 116.586.989 lei, instanța a reținut tot concluziile raportului expertiză -/7.12.2007- experții VB. și unde s-a menționat că această sumă reprezintă în realitate cheltuieli de transport făcute de SC SA în baza acordului privind livrarea către SC LEASING SA a 120 vagoane, sumă care nu reprezintă nici prejudiciu, nici cheltuieli vamale și nici diferența de preț la vagoanele de marfă.
Instanța a reținut, totodată că inculpatul nu a avut intenția de a prejudicia partea civilă SC SA, infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave lipsindu-i unul din elementele laturii subiective, intenția.
Din probele administrate în cauză rezultă că, inculpatul, în calitate de director al SC SA și de administrator al SC W LEASING SA, în anul 2000 a aprobat vânzarea de la SC SA către SC LEASING SA a unui număr de 164 vagoane de marfă la prețuri mai mici decât cele probate de Consiliul de Administrație al SC SA iar în prețul de achiziție al vagoanelor, inculpatul nu a inclus și costurile de vămuire a acestora, producându-se un prejudiciu de 116.586.989 lei.
Conform plângerii nr.-/3.04.2002 depuse de SC SA la IGPR, din cele 164 vagoane vândute SC W LEASING SA un număr de 109 vagoane erau uzate iar 55 vagoane erau apte de circulație. uzate (l09) au fost vândute cu 3000 USD față de 3200 USD aprobat de Consiliul de Administrație al SC iar vagoanele apte de circulație (55) au fost vândute cu 6500 USD față de 11000 USD aprobat de Consiliul de Administrație al.
Inculpatul a vândut,cele 164 vagoane tip către SC W LEASING SA fără a respecta prețurile minime aprobate de Consiliul de Administrație al SC SA.
SC SA a suportat și costurile de transport până la reparator pentru un număr de 120 vagoane dintre cele uzate care erau, după vânzare, proprietatea SC W LEASING SA dar aceste costuri nu au fost incluse în prețul de vânzare al vagoanelor uzate achiziționate de SC LEASING SA. (filele 31, 31 pct.3 lit. b și fila 43 pct.2 lit. a dos.up - vol, I )
Prin suportarea cheltuielilor de transport de la reparator și până la vama română ca și a cheltuielilor cu formalitățile vamale efectuate pentru vagoanele proprietatea SC W LEASING SA exportate în TURCIA, în nume propriu, societății SC SA i s-a cauzat un prejudiciu în sumă de 116.586.989 lei, prejudiciu constituit din:
-41.116.404 lei - cheltuieli C- G - 30 vagoane (scrisoarea de trăsură -/4.10.2000)
-35.900.634 lei - cheltuieli R - G - 30 vagoane (scrisoarea de trăsură 3279, 42152, 42397/6.10.2000)
-25.290.594 lei - cheltuieli C - G - 30 vagoane (scrisoarea de trăsură 32986/19.12.2000)
-14.279.3571ei - cheltuieli vamale C (factură fiscală -/18.12.2000) (fila 39 pct.3 1it. e,f dos.up - vol. 1)
Prejudiciul în sumă de 116.586.989 lei stabilit de SC SA conform plângerii menționate, a fost confirmat și de experții contabili și în raportul de expertiză 4770/2006 prin răspunsul la obiectivul 7.
Experții au menționat că vor detalia componența debitului în sumă de 116.586.989 lei, cheltuială efectuată de SC SA, în situația în care una dintre părți prezintă documente contabile suplimentare privind componența soldului pentru diminuarea sau majorarea acestui debit. (filele 19, 20 - raport de expertiză contabilă 4770/2006)
Conform plângerii nr.-/3.04.2002 depuse de SC SA la IGPR, inculpatul a semnat contractul cu SC W LEASING SA fără a prezenta, în prealabil, proiectul contractului spre analiză și aprobare Consiliului de Administrație al SC SA iar la data semnării contractului de
inculpat, acesta deținea și funcția de administrator la SC W LEASING SA, fără avizul Consiliului de Administrație al SC SA.
Inculpatul a avut în același timp calitățile de director general și președinte al Consiliului de Administrație al SC SA dar și de administrator la o societate concurentă, respectiv SC W LEASING SA, cu același obiect de activitate, fără autorizarea Consiliului de Administrație al SC SA
Astfel, cheltuielile de transport pentru repararea a 120 de vagoanelor din cele 164 livrate și cheltuielile de vămuire nu trebuiau să fie suportate de SC SA deoarece contractul de vânzare a celor 164 vagoane a fost încheiat de inculpatul fără avizul prealabil al Consiliului de Administrație al SC SA iar inculpatul avea în momentul semnării contractului, și calitate de administrator la o societate concurentă, respectiv SC W LEASING SA, fără autorizarea Consiliului de Administrație al SC SA.
Inculpatul prin încheierea contractului de vânzare a celor 164 vagoane a favorizat SC W LEASING SA prin faptul că, prețul celor 164 vagoane a fost stabilit sub prețul stabilit de SC SA.
Având în vedere faptul că inculpatul a deținut în momentul semnării contractului de vânzare a celor 164 vagoane calitatea de administrator al SC W LEASING SA, fără avizul Consiliului de Administrație al SC SA iar contractul a fost semnat fără avizul Consiliului de Administrație al SC SA și în defavoarea SC SA (preț de livrare mai mic, cheltuielile de transport a vagoanelor pentru reparații și cheltuieli de vămuire nu au fost incluse în prețul de vânzare) nu se poate reține motivarea instanței de apel că inculpatul nu a acționat cu intenția de a prejudicia SC SA.
Instanța de apel trebuia să rețină că inculpatul a acționat cu intenție directă, urmărind și dorind să prejudicieze SC SA și să cauzeze profit SC W LEASING SA având în vedere modalitatea în care a fost încheiat contractul de vânzare a celor 164 vagoane și urmările produse de acest contract, prin aceea că SC SA a înregistrat pierderi în valoare de 116.586.989 lei care nu au fost recuperate până în prezent.
Concluzionând, instanța de apel trebuia să resping ca,nefondat, apelul inculpatului și să mențină soluția de condamnare dispusă de instanța de fond deoarece din probele administrate rezultă că inculpatul, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu știință, și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiunile, cauzând SC SA consecințe deosebit de grave, prejudiciul total fiind mai mare de 2.000.000 lei vechi, conform art.146 p.
Apreciem că instanța de fond a făcut o corectă individualizare juridică a pedepsei aplicate deoarece inculpatul s-a folosit în momentul săvârșirii infracțiunii de calitatea director general al SC SA, funcție de care a abuzat încheind contracte în numele SC SA cu 2 firme e fără avizul Consiliului de Administrație și cu depășirea plafonului pentru care putea semna contracte în numele SC SA, contractele au fost încheiate în defavoarea SC SA, aceasta a fost astfel prejudiciată cu sumele 20.089.935.770 lei și 116.586.989 lei, prejudicii care nu au fost recuperate până în prezent iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată este închisoarea de la 5 la 15 ani.
Hotărârea pronunțată este nelegală sub aspectul modalității în care a fost soluționată latura civilă. Instanța de apel, în baza art.14 rap. la art.346 alin.2 a C.P.P. respins ca, nefondată, acțiunea civilă formulata de partea civilă Societatea de Active Feroviare (SC SA) și a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanța 00147/2002 și aplicat prin procesul-verbal din 29.10.2002 asupra apartamentului inculpatului situat în imobilul din- B1.5, Sc.3, Sector 3. Conform aspectelor menționate în primul motiv de recurs, în cauză s-a dovedit că inculpatul a cauzat SC SA prejudicii în valoare de 20.089.935.770 (pentru primul act material al infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată) și în valoare de 116.586.989 lei (pentru al doilea act material al infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată). Instanța de apel trebuia să respingă, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul și sub aspectul laturii civile și să mențină soluția instanței de fond prin care inculpatul a fost a obligat să achite SC SA sumele de 20.089.935.770 și 116.586.989 lei, cu titlu de despăgubiri civile și să menținută sechestrul asigurator instituit prin ordonanța 00147/2002, aplicat prin procesul-verbal din 29.10.2002 asupra apartamentului din imobilul din-, B1.5, Sc.3, Ap.95 Sector 3, proprietate a inculpatul. Concluzionând,se observă că inculpatul și-a încălcat atribuțiile de serviciu cu scopul de a prejudicia SC SA și a favoriza alte societăți,efectuând cheltuieli peste și în afara contractelor încheiate,așa cum s-a arătat anterior. sale au angajat societatea păgubită,iar în calitatea pe care o avea era obligat să respecte întocmai contractele încheiate în condițiile aprobate de consiliul de administrație,aspecte pe care inculpatul în mod voit le-a încălcat.
Deși hotărârea instanței de apel nu se pronunță în motivare pe fiecare probă administrată,cuprinde motivarea soluției,neexistând nici un motiv de trimitere a cauzei spre rejudecare în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI și partea civilă SOCIETATEA DE ACTIVE FEROVIARE împotriva deciziei penale nr.170A/07 martie 2008 pronunțată de Tribunalul București Secția I-a Penală.
Casează decizia penale nr. 170/A din 07 martie 2008 pronunțată de Tribunalului București Secția I- a Penală și menține sentința penală nr. 2770 din 03 noiembrie 2005 pronunțată de Judecătoriei sectorului 1 B în dosarul nr. 138/2004.
Menține dispozițiile primei instanțe.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică azi 21.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR
GREFIER
Red.
Dact.IE/2 ex./2.06.2009
CU OPINIA SEPARATĂ A JUDECĂTORULUI -
Împotriva deciziei penale nr. 170/07.03.2008 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul București și partea civilă Societatea de Administrare Active Feroviare SA, invocând ca motiv de recurs - cazul de casare prev. de art. 3859pct. 18 Cod procedură penală - sub aspectul greșitei achitări a inculpatului în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală și a soluționării greșite a laturii civile prin înlăturarea dispozițiilor art. 998 Cod civil.
În ședința publică din 21.04.2009 procurorul de ședință în conformitate cu art. 38510Cod procedură penală a invocat ca motive de recurs și cazurile de casare prev. de art. 3859pct. 9 și pct. 10 Cod procedură penală.
În dezvoltarea motivelor de recurs, Parchetul a susținut următoarele:
În raport de dispozițiile art. 385 pct. 9 Cod procedură penală,hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția întrucât au fost "enumerate numai trei fraze".
Cu privire la art. 385 pct. 10 Cod procedură penalăse susține că instanța de apel nu a arătat care sunt probele concludente care au format convingerea existenței art. 10 lit. d Cod procedură penală, față de celelalte probe care confirmă tragerea la răspundere penală a inculpatului.
În ceea ce privește cazul de casare prev. de art. 385 pct. 18 Cod procedură penalăse reține că pe parcursul procesului penal au fost efectuate următoarele rapoarte de expertiză contabilă:
-la urmărirea penală - raportul 00147/2002 - expert contabil și - și răspunsurile la obiecțiunile formulate de inculpat (filele 812 -884 dos.);
-la judecata în primă instanță - raportul 5509/19.09.2005 - expert contabil (filele 296 -320 dos.s1);
- la judecata în apel - raportul 4770/18.07.2006 - experți contabili și cu opinia separată a expertului parte - și suplimentul la raportul de expertiză dosar - Tribunalul București filele 122- 128 dos.-- Tribunalul București;
-raportul 8936/06.12.2007 - experți contabili, - și expert parte (filele 188-206 - dos. 48.316/-).
Parchetul mai susține că în raportul de expertiză contabilă 8936/06.12.2007 efectuat de experții și - nu este conform cu înscrisurile depuse la dosar și cu concluziile celorlalte rapoarte de expertiză contabilă efectuate în cauză.
Din contractul de închiriere nr. 7S/II/137/1999 rezultă că, firma ă trebuia să suporte în exclusivitate cheltuielile de omologare a locomotivelor, iar acest aspect nu poate fi interpretat într-o altă modalitate de nici-o o altă persoană, inclusiv de un expert, deoarece voința părților primează într-un contract, voință care nu ridică nici-un fel de interpretare contrară.
În acest sens s-au pronunțat și experții contabili, în rapoartele de expertiză 00147/2002 și 4770/2006.
În opinia Parchetului, instanța de judecată nu trebuia să aibă în vedere mențiunea efectuată de experții și - în sensul că SC SA ar fi recunoscut că trebuie să achite aceste costuri de omologare prin încheierea actului adițional nr. 7/09.04.2001 deoarece această mențiune nu se coroborează cu înscrisurile depuse la dosar.
De asemenea, Parchetul susține în motivele de recurs - fila 11 dosar - că aspectul omologării prezintă relevanță în cauză deoarece în funcție de reținerea sau nu a cheltuielilor de omologare depinde reținerea sau nu în cauză a producerii prejudiciului.
Mai mult, instanța de apel trebuia să aibă în vedere rapoartele de expertiză nr. 00147/2002 și 4770/2006 întocmite de experții, deoarece concluziile acestora se coroborează cu înscrisurile depuse de părți, respectiv contractele de închiriere.
Conform acestor expertize, prejudiciul în cuantum de 20.089.935.770 lei nu poate fi modificat, deoarece în cauză nu s-au mai depus noi acte de nicio parte din proces.
În ceea ce privește prejudiciul în sumă de 116.586.989 lei stabilit de SC SA conform plângerii, a fost confirmat și de experții contabili și în raportul de expertiză 4770/2006 prin răspunsul la obiectivul 7.
Experții au menționat că vor detalia componența debitului în sumă de 116.586.989 lei, cheltuieli efectuate de SC SA, în situația în care una dintre părți prezintă documente contabile suplimentare privind componența soldului pentru diminuarea sau majorarea acestui debit.
Având în vedere faptul că inculpatul a deținut în momentul semnării contractului de vânzare a celor 164 vagoane în calitatea de administrator al SC LEASING SA, iar contractul a fost semnat fără avizul Consiliului de administrație al SC SA și în defavoarea SC SA (preț de livrare mai mic, cheltuielile de transport a vagoanelor pentru reparații și cheltuieli de vămuire nu au fost incluse în prețul de vânzare) nu se poate reține motivarea instanței de apel că inculpatul nu a acționat cu intenția de a prejudicia SC SA.
Instanța de apel trebuia să rețină că inculpatul a acționat cu intenția directă, urmărind și dorind să prejudicieze SC SA, având în vedere modalitatea în care a fost încheiat contractul de vânzare a celor 164 vagoane și urmările produse de acest contract, prin aceea că SC SA a înregistrat pierderi în valoare de 116.586.989 lei care nu au fost recuperate până în prezent.
Referitor la latura civilă, Parchetul a mai susținut că în cauză s-a dovedit că inculpatul a cauzat SC SA prejudicii în valoare de 20.089.935.770 lei (pentru primul act material al infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată) și în valoare de 116.586.909 lei (pentru al doilea act material al infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată).
Partea civilă Societatea de Administrare Active Feroviare SA, prin avocat ales, a solicitat casarea deciziei și trimiterea cauzei la Tribunalul București pentru rejudecarea apelului, față de motivele de recurs invocate de către Parchet.
Din examinarea întregului material probator administrat în cauză, opinez în sensul respingerii recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și partea civilă pentru următoarele considerente:
În urma cercetărilor efectuate, începând cu aprilie 2002, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 15.07.2003 a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată - prev de art. 248 - 2481Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
La data de 20.07.2003, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a investit instanța competentă de la acea dată - Tribunalul București - cu soluționarea cauzei penale de față.
La data de 12.12.2003 ca urmare a modificării dispozițiilor art. 27 lit. a Cod procedură penală, Tribunalul București și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Sectorului 1
La data de 07.01.2004 Judecătoria Sectorului 1 Baî nceput efectuarea cercetării judecătorești în ceea ce-l privește pe inculpatul.
Pe parcursul a unei perioade de aproximativ 1 an și 9 luni instanța de fond a administrat probe cu acte, martori și a dispus efectuarea unui raport de expertiză contabilă.
Raportul de expertiză contabilă nr. 5509/19.09.2005 a fost efectuat de către expertul contabil G cu participarea a doi experți, expert contabil consilier parte SC SA și, expert contabil consilier parte pentru inculpat, care au fost de acord cu concluziile formulate de către acesta.
La pronunțarea soluției de condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 248- 2481Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, instanța de fond a avut în vedere raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul la data de 15.10.2002, care precizează că există un prejudiciu real adus SC SA după cum urmează:
-Totalul cheltuielilor suportate de SA SA pentru cele 14 locomotive Diesel electrice în cadrul contractului nr.7S/II/137/06.04.1999 este de 59.516.796.000 lei, din care 53.483.130.277 lei cheltuieli cu reparațiile;
-Veniturile rezultate din vânzarea celor 14 locomotive Diesel electrice în cadrul aceluiași contract sunt de 39.426.860.230 lei.
În final, expertul a concluzionat că rezultatul derulării contractului nr. 7S/II/137/06.04.1999 este unul nefavorabil pentru SC SA: - 20.089.935.770 lei = cheltuieli 59.516.796.000 lei - venituri 39.426.860.230 lei.
În schimb, expertul contabil G în urma analizării actelor existente la dosarul cauzei a reținut următoarele:
Societatea de Administrare Active Feroviare SC SA s-a înființat prin HG nr.585/10.09.1998 prin reorganizarea SNCFR, ca persoană juridică română, cu un capital social inițial de 1.213.287.758.151 lei, preluat din patrimoniul SNCFR și având în principal ca obiect de activitate administrarea excedentului de active - corporale și necorporale preluate, fiind supuse reglementărilor legale privind societățile comerciale cu capital integral de stat.
Conform art. 10 din HG, SC SA își stabilește bugetul propriu de venituri și cheltuieli care se aprobă anual de către Guvern la propunerea Ministerului Transporturilor.
Contractul de închiriere nr. 7S/II/137/06.04.1999 din 06.04.1999 și adiționalele 1-6 la acesta semnate de fostul director general, precum și adiționalele nr. 2,4 și 5 la contractul nr. 04.- (3.12.1998, privitor la locomotivele închiriate/vândute firmei e ) au fost reflectate atât în bugetele de venituri și cheltuieli ale SC SA pe anii 1999 - 2000, cât și în bilanțurile contabile și rapoartele financiare ale societății pe acești doi ani și potrivit legii au fost incluse în rapoartele de gestiune anuale, avizelor comisiei de cenzori cât și Adunării Generale a Acționarilor pe anii respectiv.
Conform notei de fundamentare a proiectului de pe anul 2000 la veniturile de exploatare de 1.158.250 mil. lei, echivalent a 56,5 mil. USD se prevede suma de 2,5 mil. USD din închirierea de locomotive în ia, iar la cheltuielile pentru exploatare de 1.100.182 mil. lei, echivalent a 53,6 mil. USD se consemnează cheltuieli de 4,7 USD pentru pregătire locomotive în vederea închirierii pe 3 ani la extern.
Raportul de gestiune privind realizarea indicatorilor aprobați prin bugetul de venituri și cheltuieli aprobat pe anul 2000 ca și bilanțul contabil al SC SA întocmite de noua conducere a societății au fost aprobate având și certificarea comisiei de cenzori.
În ceea ce privește raportul de expertiză întocmit de se constată că acesta nu răspunde la întrebarea privitoare la valoarea luată în calcul a cheltuielilor de omologare pe piața
Obligația de suportare de către partea ăac heltuielilor de omologare este clar reglementată prin art. 9 din Capitolul - - Condiții de Execuție în contractul nr. 7S/II/137/06.04.1999.
Mai mult, expertul a făcut următoarele precizări: "traducerea în limba română a art. 9 din Capitolul -, Condiții de Execuție nu a fost redactată (copiată) în totalitate" lipsind tocmai rândul de contract care prevederea această obligație a părții
În atare situație se constată că procesul verbal de control nr. 918/1.03.2002 încheiat de inspectorii Ministerului Finanțelor a ignorat în mod nejustificat din punctul de vedere al expertizei, această clauză contractuală.
Promovarea produselor pentru valorificare constituie de regulă o obligație a proprietarului și include inclusiv omologări specifice dacă potențialul client sau țara o pretinde, cu un volum de cheltuieli aferente care de regulă sunt preluate pe costurile generale.
Concluzionând expertul Gaa rătat că în raport de prevederea contractuală de la art. 9 în care se arată că va suporta cheltuielile de omologare a existat o compensare față de cheltuielile peste venituri de 20.089.935.770 lei cu o diferență în favoarea SA SA de 8.904.452.886 lei.
Rezultă că pentru cele 14 locomotive Diesel a cheltuit în total în lei:
-c/val. venituri virate la SC SA 39.426.860,230 lei
-c/val. cheltuieli de omologare 28.994.388.656 lei, respectiv
TOTAL 69.421.248.886 lei
SC SA a efectuat 59.516.796.000 lei
cheltuieli pentru o locomotivă după cum urmează:
-4.958.660.634 lei pentru = 550.962 DM (la curs 9000 lei/1 DM)
-4.251.199.714 lei pentru = 472.355 DM (la curs 9000 lei/1 DM)
Expertul mai constatat că preluarea cheltuielilor de omologare de către partea ă (1.567.000 Euro) a fost total favorabilă pentru partea română, respectiv SC SA, deoarece:
-a asigurat valuta necesară cheltuielilor - de care nu dispunea;
-a cointeresat firma ă în rezolvarea omologării, și
-a creat condiții de cooperare în vederea realizării prin RK a condițiilor cerute pentru omologare;
-în mod efectiv partea ăaa vansat și a investit valută în contul derulării proiectului.
Astfel, cum rezultă din actele dosarului omologarea a deschis calea livrărilor ulterioare fără a mai fi incluse în costurile noilor produse cheltuielile specifici acesteia.
Actul de control nr. 918/2002 consemnează că în finalizarea -lui nr. 7/09.04.2001 firma ăas olicitat continuarea unui alt contract pentru livrarea altor 6 locomotive diesel electrice de 2100 CP la prețul de 624.338DEM (anexa nr.33) din care 524.826 (respectiv 5.038.233.685 lei/locomotivă) priesc reparații la în aceleași condiții tehnice ca la seria a --a (de 6 locomotive care au costat 4.560.000.000 lei/locomotiva).
Mai mult, în -lui nr. 7/09.04.2001 încheiat la 09.04.2001 de conducerea SA la art. 5 părțile convin asupra modului în care urmează a valorifica în viitor înțelegerea și SA proprietarul locomotivelor pe care recondiționează cu un cost de 524.816 să împartă adaosul calculat pe locomotivă în proporție de: 40% pentru SC SA și 60% pentru.
La 17.06.1999 SC SA a încheiat contractul de cumpărare de locomotive 2100 CP nr.C/2/6 S/CA/1999 cu firma ă, & la un preț de livrare pornind de la 600.000 DM /locomotivă.
Se mai susține de către expertul că acțiunea de livrare a contractului nr. 7/09.04.2001 și a celor 6 adiționale semnate pentru valorificarea către ia a 14 locomotive a determinat o diferență favorabilă de 9.904.452.886 lei la care se adaugă avantajele derulării în continuare a acestui contract.
În ceea ce privește administrarea probei cu martori, neluată în considerarea de către instanța de fond se constată următoarele:
- - ca reprezentant al statului în AGA a arătat că participa la analiza activității societății, ocazie cu care le era adusă la cunoștință de către conducerea acesteia situația financiară și prezentarea bilanțului anual.
- - a arătat că toate operațiunile privind activitatea de negociere a contractelor se discuta în consiliul de administrație, consemnând personal aceste aspecte.
În opinia martorului, cele două contracte referitoare la locomotive și vagoane nu apar ca fiind profitabile datorită a ceea s-a întâmplat ulterior.
- - director tehnic la acea dată a arătat că, activitatea privind locomotivele din ia era una profitabilă sub aspectul imaginii, al spargerii pieței și al intrării în competiție, cu locomotive vechi de 20 de ani, reparate cu componente și manoperă românească.
- - a arătat că a fost membru AGA din partea Ministerului Transporturilor de la sfârșitul anul 1998 până în decembrie 2000, susținând că în toată perioada cât a funcționat nu s-au semnalat nereguli în activitatea economico - financiară a SA, prin rapoartele comisiei de cenzori și al Curții de Conturi și altor organe de control.
- - a declarat că prin încheierea contractelor cu partenerul s-a dat de lucru unităților românești ca, Reșița,
- - a arătat că suportarea costurilor omologării de către societatea ă reprezenta o asemenea cheltuială evitată în timpul directoratului inculpatului, continuată de mine.
- - a susținut că în prezent contractul se află în derulare, partea română primind garanții de bună execuție în sumă de 125.000 Euro.
- - a arătat că în ia au fost unele probleme legate de obținerea omologării și a durat vreo 2 ani până s-a obținut omologarea definitivă, după ce s-au făcut teste, au avut loc procese, suspendări ale autorizației.
- - a declarat că în anul 1996 fost șef al căilor ferate, președintele SNCFR; pentru că societatea era una comercială, trebuiau găsite piețe de desfacere, în principal în exteriorul țării.
Martorul în declarația sa a mai arătat că inculpatul "și-a legat practic viața de această profesie, fiind unul dintre cei mai buni oameni din acest domeniu. Societatea SA a fost în permanent pe profit și cu o activitate foarte bună, analizându-se situația lună de lună.
Cu privire la prevederile art. 41 alin 2 Cod penal, se constată că inculpatul a făcut dovada cu adresa nr. 65/EB 2859/2000 din data de 19.12.2000 că acesta a fost semnată de directorul general către a dat dispoziții către SC SA de Vede să întocmească formele de expediere și transport a 30 vagoane tip, către Turcia.
În adresa menționată se specifică că agenția B va întocmi și documentele internaționale de transport al vagoanelor, conform precizărilor care vor fi comunicate ulterior.
Într-un interviu cu fostul ministru al transporturilor - -, intitulat "Soluția reorganizării SNCFR a fost corectă", din data de 24.01.2006 acesta a arătat că SA a reușit să se adapteze mult mai bine.
De asemenea a specificat că SA a reușit să trimită în ia 4 locomotive.
În faza de judecată a apelului s-a dispus efectuarea unui supliment de expertiză contabilă la solicitarea părții civile SA.
Experții și nu au răspuns la obiecțiunile formulate atât de partea civilă cât și de inculpat, întrucât nu au avut la dispoziție documentele contabile justificative.
În raport de această situație, instanța de apel efectuarea unei noi expertize judiciare contabile în persoana expertului care a concluzionat următoarele:
Costurile de omologare suportate de firma ă au fost de 1.567.000 Euro conform situației întocmite de la data de 14.05.2002.
Aceste costuri au fost recuperate de SA prin semnarea la data de 09.04.2001 a actului adițional 7 la contractul de leasing, prin care aceste cheltuieli erau compensate cu cheltuielile suplimentarea cu reparațiile efectuate de SA pentru locomotivele livrate firmei
Prin această operațiune SA a recunoscut cheltuielile cu omologarea ca fiind în sarcina sa în calitate de furnizor.
De asemenea, expertiza a mai concluzionat că "din analiza datelor din relațiile contractuale - și - Leasing nu se confirmă existența unui prejudiciu, mai mult activitatea de vânzare locomotive pe relația ia ar fi adus profituri SC SA, dacă nu ar fi fost cedată către SC C SA.
În ceea ce privește suma de 116.586.989 lei s-a constatat că aceasta nu reprezintă prejudiciu, nici cheltuieli vamale și nici diferență de preț la vagoane de marfă. Suma trebuia recuperată ulterior de la Leasing SA.
Se concluzionează de către expertul în expertiza efectuată că, din analiza datelor din relațiile contractuale - și - Leasing nu se confirmă existența unui prejudiciu, mai mult activitatea de vânzare locomotive pe relația ia ar fi adus profituri SA SA, dacă nu ar fi fost cedată către SC C SA.
Față de situația astfel expusă, în mod corect instanța de apel a constatat că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 2481cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, sub aspectul laturii subiective, astfel cum prevăd dispozițiile art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Cu privire la cazul de casare invocat de către Parchet, respectiv cel prevăzut de pct. 18 art. 3859Cod procedură penală, se constată că instanța de apel nu a comis o gravă eroare de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare, atâta timp cât raportul de expertiză întocmit de expertul nu a luat în calcul cheltuielile de omologare pentru a se reține existența unui prejudiciu, astfel cum prevăd dispozițiile art. 998 Cod civil.
Așa fiind, apreciez că în mod corect instanța de apel în temeiul art. 14 rap. la art. 346 alin. 2 Cod procedură penală a respins ca nefondată acțiunea civilă formulată de partea civilă SA.
În ceea ce privește cazul de casare prev. de art. 3859pct. 9 Cod procedură penală, invocat atât de către Parchet cât și de partea civilă, prin apărător, apreciez că acesta nu este incident în cauză, întrucât instanța de apel a analizat probele administrate ajungând la concluzia că inculpatul nu a avut intenția de a prejudicia SC SA.
De asemenea, nu se poate reține nici incidența cazului de casare prev. de art. 3859pct. 10 Cod procedură penală, atâta timp cât instanța de apel s-a pronunțat cu privire la probele administrate în cauză.
Prin casarea deciziei instanței de apel pentru aspectele mai sus arătate, nu ar face decât să fie încălcat art. 6 din CEDO cu privire la judecarea cauzei într-un termen rezonabil, întrucât așa cum mai sus am arătat întregul proces penal s-a desfășurat pe o perioadă de 7 ani.
JUDECĂTOR,
- -
Președinte:Viorel Adrian Podar Podar
Judecători:Viorel Adrian Podar Podar, Nedelcu Antoaneta
