Abuzul de încredere (art. 213 cod penal). Decizia 140/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR.140/2008
Ședința publică de la data de 28 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adrian Bogdan judecător
- - -- judecător
- - -- judecător
- - -- grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU - a fost legal reprezentat de - procuror
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.28 R din 15 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat conform dispozițiilor art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, recurentul- inculpat este lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Instanța pune în discuție excepția de inadmisibilitate a prezentului recurs, având în vedere că în cauză a fost atacată cu recurs o hotărâre pronunțată tot în calea de atac a recursului.
Reprezentantul parchetului având cuvântul cu privire la excepția ridicată de instanță, solicită admiterea excepției și respingerea recursului ca inadmisibil.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare asupra excepției.
-deliberând-
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.561/15.10.2007 pronunțată în dosarul penal nr- al Judecătoriei Moinești în baza art.213 alin.1 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 13.09.1973 în municipiul M, domiciliat în comuna, jud.B CNP -, cetățean român, studii 8 clase, stagiul militar satisfăcut, necăsătorit, fără copii, fără ocupație, reabilitat de drept, la 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 4 luni, prevăzut de art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal, în sensul că dacă în termenul de încercare va mai săvârși o nouă infracțiune se va revoca suspendarea condiționată.
În baza art. 14 alin. 3 lit. a, 346 alin 1 Cod procedură penală, raportat la art. 998 Cod civil, a obligat inculpatul la restituirea către partea vătămată a fierăstrăului mecanic, în caz contrar, urmând a restitui contravaloarea acestuia în cuantum de 2000 lei.
În baza art. 191 alin 1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata a 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 193 Cod procedură penală a respins solicitarea de acordare de cheltuieli judiciare constând în cheltuieli de transport solicitate de partea vătămată ca nedovedite.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
A constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineștia fost trimis în judecată inculpatul, fiul lui și, născut la data de 13.09.1973 în M jud B, domiciliat în, jud.- B, CNP -, cetățean român, 8 clase, stagiul militar satisfăcut, necăsătorit, fără copii, fără ocupație, recidivist pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art 213 al.l cod penal cu aplicarea art.37 lit. a cod penal constând în aceea că și-a însușit un ferăstrău mecanic pe care refuză să-1 restituie.
S-a arătat în actul de sesizare al instanței, că în cursul lunii ianuarie 2006 inculpatul i-a sustras părții vătămate un ferăstrău mecanic marca TALON ( drujbă) în valoare de 2006,63 lei.
Partea vătămată deține în proprietatea sa din localitatea mai multe animale pentru care a angajat ca îngrijitor pe inculpatul, începând cu primăvara anului 2005, potrivit unor înțelegeri verbale care au avut loc între părți.
Inculpatul a desfășurat activități specifice sectorului zootehnic în gospodăria părții vătămate până în luna ianuarie 2006 când acesta a părăsit locul de muncă, însușindu-și tară drept ferăstrăul mecanic pe care-1 avea în administrarea și folosința sa.
Partea vătămată a achiziționat ferăstrăul mecanic pentru rezolvarea unor probleme personale în gospodăria sa, precum și în gospodăria inculpatului.
Sub pretextul că partea vătămată nu 1-a mai remunerat pentru activitățile și muncile prestate, învinuitul s-a hotărât să părăsească locul de muncă luând și ferăstrăul mecanic fără acceptul acesteia, considerând că valoarea ferăstrăului acoperă contravaloarea muncii prestate.
Deși părțile s-au întâlnit și au purtat discuții cu privire la restituirea ferăstrăului și achitarea salariului la zi, inculpatul fără motive întemeiate refuză sistematic restituirea bunului respectiv.
În cauză au fost audiați inculpatul, partea vătămată, martorii, probatorii
coroborate cu materialul de urmărire penală din analiza cărora instanța a reținut următoarele:
In fapt partea vătămată deține în proprietatea sa din localitatea mai multe animale pentru care a angajat ca îngrijitor pe inculpatul, începând cu primăvara anului 2005, potrivit unor înțelegeri verbale care au avut loc între părți. Partea vătămată a achiziționat un ferăstrău mecanic pentru rezolvarea unor probleme personale în gospodăria sa, precum și în gospodăria inculpatului.
Inculpatul a desfășurat activități specifice sectorului zootehnic în gospodăria părții vătămate până în luna ianuarie 2006 când acesta a părăsit locul de muncă, sub pretextul că partea vătămată nu 1-a mai remunerat pentru activitățile și muncile prestate, luând și ferăstrăul mecanic fără acceptul acesteia, considerând că valoarea ferăstrăului acoperă contravaloarea muncii prestate.
Deși părțile au mai purtat discuții telefonice cu privire la restituirea ferăstrăului și achitarea salariului la zi, inculpatul fară motive întemeiate refuză restituirea drujbei.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei parțial, respectiv a precizat că nu și-a însușit fără drept drujba, ci aceasta i-a fost încredințată de către partea vătămată în noiembrie 2005 pentru a fi folosită atât în folosul inculpatului cât și a părții vătămate. Acesta a mai precizat că nu i-a fost cerută drujba niciodată înapoi decât la primul termen de judecată, respectiv pe data de 30.03.2007, întrucât nu a reușit să ia legătura cu partea vătămată.
Partea vătămată a relatat o altă situație de fapt, și anume că inculpatul a luat drujba pe la C fără permisiunea părții vătămate, iar ulterior, pe la începutul lunii ianuarie 2006 1-a contactat telefonic pe inculpat solicitându-i drujba. In suplimentul de declarație partea vătămată a precizat că acest lucru s-a întâmplat după revelion, mai precis pe data de 2 ianuarie 2006.
Martora a arătat că inculpatul a adus o singură dată o drujba acasă, și s-a folosit de ea, însă știe că i s-a permis acest lucru.
a declarat că partea vătămată i-a încredințat inculpatului o drujba și că s-a folosit de ea prin anul 2005, dar nu mai știe exact când.
Martorul a declarat că a lucrat împreună cu inculpatul la stâna părții vătămate, și că la sfârșitul anului 2005-începutul lui 2006 acesta a plecat cu drujba fără a spune nimănui. Mai arată martorul că inculpatul a mai luat bunul pentru a-1 folosi în interes personal, uneori având acordul părții vătămate, alteori nu. Nu cunoaște dacă partea vătămată i-a cerut restituirea.
- tatăl inculpatului a precizat că inculpatul a luat drujba pentru că nu a fost plătit pentru munca depusă.
Instanța a apreciat că fapta pentru care este trimis în judecată inculpatul se probează în modalitatea refuzului de a înapoia bunul. Astfel luând în considerare declarațiile părților, precum și ale martorilor, raportat la faptul că anterior inculpatul a mai avut permisiunea părții vătămate de a lua bunul acesta putea avea reprezentarea faptului că partea vătămată și-a dat acordul în acest sens.
Însă instanța a reținut faptul că a existat o cerere fermă de înapoiere a bunului din partea părții vătămate pe care o relatează partea vătămată și o recunoaște inculpatul.
Având în vedere că partea vătămată a declarat că cererea de înapoiere a avut loc pe data de 02.01.2006, iar inculpatul a recunoscut că i s-a cerut prima dată bunul la 30.03.2006 în virtutea principiului "in dubio pro reo", raportat la cazierul inculpatului, instanța a reținut consumarea faptei pe data de 30.06.2006.
În concluzie inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, cu forma de vinovăție a intenției directe, care prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev de art. 213 Cod penal. Astfel, pentru infracțiunea săvârșită instanța va aplica inculpatului o pedeapsă cu închisoarea. La dozarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare legală prevăzute de art. 72 din Codul penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei, periculozitatea infractorului și împrejurările concrete în care s-a comis infracțiunea. S-a avut de asemenea în vedere și persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, și a recunoscut săvârșirea faptei în faza de urmărire, motiv pentru care va aplica inculpatului o pedeapsă minimă.
Cu privire la fișa cazier a inculpatului se observă că acesta a fost condamnat prin sentința penală 1855/15.12.2003 rămasă definitivă la data de 06.01.2004 pentru inculpatul la un an închisoare, cu un termen de încercare de trei ani. Tot din fișa cazier rezultă împrejurarea că fapta a fost grațiată condiționat, ceea ce are drept efect reducerea termenului de încercare, care s-a împlinit la data de 06.01.2006, astfel, că a intervenit reabilitarea de drept.
Astfel, raportat la considerentele de mai sus, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, motiv pentru care a făcut aplicarea dispozițiilor art. 81 Cod penal, și a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe termenul de încercare prevăzut de art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal, în sensul că dacă în termenul de încercare va mai săvârși o nouă infracțiune se va revoca suspendarea condiționată.
Întrucât au fost îndeplinite condițiile acordării de despăgubiri, respectiv a existat o faptă, săvârșită cu vinovăție, un prejudiciu, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, precum și condiția suplimentară a constituirii de parte civilă a părții vătămate, în baza art. 14 alin. 3 lit. a, 346 alin 1 Cod procedură penală, raportat la art. 998 Cod civil, a obligat inculpatul la restituirea către partea vătămată a fierăstrăului mecanic, în caz contrar, urmând a restitui contravaloarea acestuia în cuantum de 2000 lei.
În baza art. 191 alin 1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata a 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 193 Cod procedură penală a respins solicitarea de acordare de cheltuieli judiciare constând în cheltuieli de transport solicitate de partea vătămată ca nedovedite.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs Parchetul O,
în motivarea căruia s-a susținut că instanța de fond a înlăturat starea de recidivă
prevăzută de art. 37 lit. "a" cod penal omițând să schimbe încadrarea juridică.
Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul
cauzei,în conformitate cu dispozițiile art. 385 indice 6 alin.3 cod procedură penală
sub toate aspectele,Tribunalul a constatat următoarele:
Analizând sentința recurată, Tribunalul a constatat că în mod greșit prin rechizitoriu a fost reținută starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit."a" cod penal, deoarece pentru pedeapsa ce constituia primul termen al recidivei a intervenit reabilitarea de drept.
Instanța de fond a motivat corect, amplu și la obiect motivele pentru care reținerea recidivei este greșită cât și necesitatea înlăturării acesteia, aspect ce a fost omis în mod greșit a fi observat de procuror.
Este evident că în speță înlăturarea recidivei s-a realizat prin nereținerea motivată a acesteia, realizată de instanța de judecată, situație în care, scopul intrării în legalitate a fost pe deplin realizat fără a produce nici o vătămare.
Astfel recidiva a fost înlăturată pur și simplu din necesitatea reținerii unui statut legal pentru inculpat, obiectiv ce reprezintă și interesul tuturor inculpatului și a procurorului.
Astfel în aceste condiții înlăturarea legală recidivei nu poate fi cenzurată în speță pentru simplul fapt că instanța nu a mai scris separat înlătură recidiva conform art. 334 cod procedură penală.
Motivul de apel nu constituie o nelegalitate a sentinței ci doar un aspect formal ce nu era necesar în raport de împrejurarea că recidiva ca stare a fost, iar această înlăturare era legală și nu a produs nici o vătămare.
Pentru aceste considerente prin Decizia penală nr. 28/R din 15.01.2008 pronunțata de Tribunalul Bacăus -a dispus în temeiul art. 385 indice 15 punctul 1 lit."b" cod procedură penală respingerea ca nefondat a recursului declarat de recurent Parchetul de pe lângă Judecătoria Moinești împotriva sentinței penale nr. 561/15-10-2007 pronunțată în dosar penal nr- al Judecătoriei Moinești.
S-a dispus plata sumei de 40 lei RON reprezentând onorariu avocat din oficiu, din fondul special al Ministerului justiției.
În temeiul art. 193 alin. 23 cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Împotriva deciziei penale mai sus menționate a declarat recurs inculpatul fară a expune în scris motivele invocate.
Analizând decizia penală recurată, din oficiu,Curtea constată că recursul declarat în cauză nu este admisibil.
Din examinarea actelor dosarului se constată că decizia recurată de inculpatul are caracter definitiv, fiind pronunțată de o instanță de recurs, și nu poate fi atacată cu un alt recurs.
Așa fiind, având în vedere cele arătate, Curtea va respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
În baza art.385/15 pct.1 lit.a Cod procedură penală, respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul inculpat, împotriva deciziei penale nr.28/R din 15.01.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală obligă recurentul inculpat să plătească statului 50 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 Februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Adrian Bogdan, Iulian Huiban, Ștefan Nimineț
GREFIER,
Red.sent.
Red.dec.rec.trib.//
Red.dec.rec.B- - 05.03.2008
Tehnored.Fl.-07.03.2008- 2 ex.
Președinte:Adrian BogdanJudecători:Adrian Bogdan, Iulian Huiban, Ștefan Nimineț
