Actul sexual cu un minor (art. 198 cod penal). Decizia 1051/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 1051
Ședința publică de la 29 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan
Grefier - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarat de inculpatul și partea civilă I, prin reprezentant G, împotriva deciziei penale nr.52/26.05.209 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent,asistat de avocat ales, lipsă partea vătămată recurentă, reprezentată de avocat.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul părții vătămate, solicită ca instanța să amâne pronunțarea în cauză, pentru o săptămână, în vederea depunerii de concluzii scrise.
Instanța, respinge cererea și pune în vedere apărătorului că până la sfârșitul dezbaterilor se pot depune la dosar concluziile scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul părții vătămate, avocat, a solicitat admiterea recursului, în cazul în care instanța va aprecia admisibilitatea acestuia, având în vedere că partea vătămată nu a exercitat calea de atac a apelului și respingerea recursului inculpatului, fapta acestuia prezintă un grad ridicat de pericol social, având în vedere și vârsta părții vătămate, respectiv traumele suferite de aceasta. A mai arătat că inculpatul a avut o atitudine oscilantă în recunoașterea faptei, declarațiile acestuia fiind contrazise de cele ale martorilor, a mai fost condamnat pentru infracțiunea de violare de domiciliu. Solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul inculpatului, avocat a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe în ce privește cuantumul pedepsei și modalitatea de executare și reanalizarea cuantumului daunelor morale,care este deosebit de mare și nejustificată. Despre persoana inculpatului a arătat că acesta nu are antecedente penale și o comportare bună în societate.
Procurorul a pus concluzii de respingere a ambelor recursuri, al părții civile ca inadmisibil, iar al inculpatului ca nefondat, hotărârea instanței de apel fiind temeinică și legală în ce privește latura penală.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, a arătat că regretă fapta și lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a fi pronunțată.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor constată următoarele:
Prin sentința penală nr.27 din 29.01.2009, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Caransebeș, în baza art.198 al.1 Cod penal cu aplicarea art.74 și 76 cod penal, a condamnat inculpatul, la pedeapsa de 2 ( doi ) ani închisoare; în baza art.81 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de patru ani; în baza art.71 rap. la art.65 Cod penal, a dispus pentru inculpat, interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. Cod penal în condițiile art.71 pc.5 Cod penal; a atras atenția inculpatului asupra disp. art.83 Cod penal; în baza art.14 și art.346 Cod procedură penală, combinat cu art.998-999 Cod civil, a obligat inculpatul către partea civilă I, domiciliată în orașul Oțelu,-, jud. C-S, la despăgubiri civile (daune morale) în sumă de 5000 Euro sau echivalentul în lei la cursul zilei, la data plății; a respins ca nejustificate celelalte pretenții solicitate de partea civilă; în baza art.193 pc.1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la 2300 lei cheltuieli de judecată către partea civilă; în baza art.191 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, din analiza probelor administrate, a reținut următoarele:
Din declarația inculpatului dată în fața instanței, în ședința publică din 9 octombrie 2008, coroborată cu declarațiile aceluiași din faza de urmărire penală filele 37-40, rezultă că acesta recunoaște că, în seara zilei de 22 martie 2008, după ce a mers împreună cu partea vătămată I și alți tineri, la barul numit "Lui " din Oțelu, a plecat cu partea vătămată cu un taxi spre localitatea, și după ce au coborât din taxi și acesta a plecat, a întreținut relații sexuale cu partea vătămată fără a întâmpina opoziție sau rezistență din partea acesteia, iar după consumarea actului sexual, au chemat același taxi, care i-a adus înapoi, inculpatul și partea vătămată mergând fiecare la domiciliul său.
Aceeași stare de fapt este confirmată și de declarațiile martorilor mai sus arătați, de la filele 33-35, 49 și 59, 60, coroborate cu declarațiile acelorași din faza de urmărire penală, precum și cu procesele verbale, cu planșele foto anexe de la pag. 23-36, și cu raportul de examinare criminalistică de la filele 77-104 dosar urmărire penală.
Din raportul de constatare medico-legală întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală C-S de la fila 20 dosar urmărire penală, confirmat și de raportul IML T de la fila 21 dosar urmărire penală, rezultă că într-adevăr partea vătămată I, a avut un raport sexual care ar putea data din seara de 22 martie 2008, suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare 2-3 zile îngrijiri medicale și că prezintă o deflorare recentă, ce poate data din aceeași zi.
Din copia certificatului de naștere de la fila 22 dosar, rezultă că partea vătămată I este născută la data de 18 martie 1995.
Față de aceste aspecte mai sus arătate, instanța de fond a apreciat ca dovedit și necontestat faptul că inculpatul a întreținut relații sexuale cu partea vătămată în ziua critică, iar celelalte chestiuni invocate în cursul procesului în sensul că inculpatul nu ar fi știut ca partea vătămată este minoră și că aceasta ar avea un mod de viață și un comportament mai "libertin", sunt irelevante, cum irelevant este și faptul că plângerea penală nu ar fi fost formulată de partea vătămată, fapta fiind încriminată fără această condiție, organele de urmărire putându-se sesiza și din oficiu, întrucât pericolul social al faptei este "ipso facto" și, fără nici un dubiu, inculpatul avea cunoștință, cel puțin aproximativ, despre vârsta părții vătămate, locuind, cel puțin conform declarațiilor martorilor, la o distanță apropiată de casa acesteia și cunoscându-se încă din copilărie.
De asemenea, este irelevant faptul că nu se justifica prezența părții vătămate la acea oră într-un local și nici faptul că părinții, familia, mediul social nu au acționat corespunzător pentru evitarea acestui incident.
Din fișa de cazier a inculpatului de la fila 126 dosar urmărire penală, rezultă că acesta nu a mai săvârșit până în prezent fapte penale.
Din întreg materialul probator mai sus arătat,prima instanță a apreciat ca dovedit, fără nici un dubiu, faptul că în de 22 martie 2008, inculpatul a întreținut relații sexuale cu partea vătămată I, minoră de 13 ani, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de relații sexuale cu o minoră, prevăzută și pedepsită de art.198 Cod penal, astfel că reținând vinovăția inculpatului, instanța l-a condamnat pe acesta pentru fapta mai sus arătată, însă la individualizarea pedepsei, s-a apreciat că inculpatului i se pot acorda circumstanțe atenuante în condițiile art.74 și 76 din Codul Penal, având în vedere atitudinea sinceră a acestuia pe tot parcursul procesului, comportamentul social și lipsa antecedentelor penale, astfel că prin aplicarea și acestor texte de lege l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare, iar în raport de art.71 rap. la art.65 Cod penal, a dispus pentru acesta și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.e Cod penal, în condițiile art.75 pc.5 Cod penal.
Pe de altă parte, instanța de fond a apreciat că în raport de împrejurările faptei și persoana făptuitorului, scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, astfel că, făcând aplicațiunea disp. art.81 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani, atrăgând totodată atenția inculpatului asupra art.83 Cod penal.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, este de reținut în primul rând faptul că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză numai pentru daune morale nu și materiale, însă chiar și numai sub acest aspect, instanța de fond a apreciat că pretențiile solicitate de partea civilă nu se justifică în totalitate, astfel că, s-a apreciat ca reparatorii pretențiile în sumă de 5000 Euro, sau echivalentul în lei a sumei în ziua de la data plății, sens în care, în baza art.14 și art.346 Cod procedură penală, combinat cu art.998, 999 Cod civil, a dispus obligarea inculpatului la plata către partea civilă a sumei sus menționate și a dispus respingerea celorlalte pretenții ale părții civile ca nejustificate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal, conform dispozițiilor art.362-363 Cod procedură penală, Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș și inculpatul.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeșa criticat sentința apelată pentru netemeinicie și nelegalitate, în sensul greșitei rețineri în favoarea inculpatului, a circumstanțelor atenuante (cu efectul reducerii pedepsei sub minimul prevăzut de lege) și al neaplicării disp. art.65 al.2 Cod penal.
Inculpatul a criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând în apărarea sa "comportamentul libertin" și faptul că partea vătămată a întreținut raport sexual cu el, cu acordul său. De asemenea, inculpatul a criticat sentința și în latură civilă, în sensul că suma acordată de instanța de fond părții vătămate, reprezintă despăgubiri civile, este nejustificată, întrucât în realitate aceasta nu a suferit niciun prejudiciu.
Prin decizia penală nr. 52/26.05.2009 pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-, în baza disp.art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, s-a respins ca nefondat, apelul declarat de inculpatul.
În baza disp.art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș, împotriva aceleiași sentințe penale, care a fost desființată parțial, în latură penală și, rejudecând, în baza disp. art.198 al.1 Cod penal, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare.
În baza disp.art.71 Cod penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev.de art.64 lit.a,b,e Cod penal (cu excepția dreptului de a alege).
În baza disp.art.53, 65 al.2 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev.de art.64 lit.a,b,e Cod penal (cu excepția dreptului de a alege) pe o durată de 2 (doi) ani, cu executare în condițiile art.66 Cod penal.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Tribunalul, conform disp. art.378 Cod procedură penală, a dispus reaudierea martorilor din rechizitoriu, apreciindu-se că nu se mai impune reaudierea inculpatului și părții vătămate, față de probele administrate în cauză.
Examinând sentința atacată, față de cererile de apel, cât și din oficiu, sub toate aspectele legalității și temeiniciei, prin prisma disp. art.371, 378 Cod procedură penală, tribunalul a constatat că apelul declarat de inculpat este nefondat, iar cel declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș este fondat, pentru următoarele considerente.
Astfel, din studiul actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a reținut că, atât în faza de cercetare judecătorească, cât și în prezenta cale de atac, este dovedită și necontestată săvârșirea faptei prevăzută de art.198 al.1 Cod penal (act sexual cu un minor) de către inculpatul.
Acesta a recunoscut în mod constant faptul că a întreținut raport sexual cu partea vătămată (minoră) I, având consimțământul ei și având cunoștință de vârsta acesteia.
Afirmațiile inculpatului, în sensul că partea vătămată ar fi o persoană cu un "comportament libertin", nu sunt de natură a circumstanția comportamentul și, implicit, fapta acestuia, având în vedere, pe de o parte, că existența infracțiunii prevăzută de art.198 Cod penal nu conține printre elementele sale constitutive astfel de aspecte, iar pe de altă parte, este irelevant comportamentul părții vătămate (minore), prin raportare la vârsta inculpatului - persoană cu o vârstă mai mult decât dublă a vârstei părții vătămate, matură din punct de vedere al dezvoltării fizice și psihice, cu capacitate deplină de exercițiu.
În altă ordine de idei, nu se poate echivala comportamentul unui adolescent (partea vătămată) - aflat în plină dezvoltare fizică și psihică, nematurizată psihologic - cu cel al unui adult (trecut de mult de vârsta majoratului, care ar trebui să aibă clar conturate implicațiile și consecințele faptelor sale).
De asemenea, "comportamentul libertin" al părții vătămate nu este dovedit, sub aspect fizic, nici de concluziile raportului de constatare medico-legal (fila 20 dosar ), care a concluzionat în mod cert că "deflorarea recentă" poate data din data perioada de 22.03.2008, aspect ce infirmă teoria inculpatului.
Față de aceste considerente, tribunalul a apreciat că fapta inculpatului prezintă un ridicat grad de pericol social, urmând să-l condamne pe acesta, urmare a admiterii apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș, la o pedeapsă cu executare de 5 ani închisoare, apreciindu-se că aceasta corespunde criteriilor și cerințelor prevăzute de art.52 și 72 Cod penal (sinceritatea inculpatului a fost reținută nu ca o circumstanță, în sensul disp. art.74 Cod penal și ca o împrejurare care a determinat orientarea pedepsei spre limita inferioară prevăzută de lege).
Împotriva deciziei penale nr. 52/26.05.2009 pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-, au declarat recurs inculpatul si reprezentantul părții civile
În motivarea recursului declarat de către inculpat se solicită admiterea recursului și pe fond, aplicarea unei pedepse cu suspendare condiționată și reducerea cuantumului daunelor morale, raportat la starea de fapt și pericolul social concret al cauzei. În motivare a arătat că instanța de apel l-a condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare având în vedere doar criteriul privind gradul de pericol social al faptei săvârșite și faptul că inculpatul a fost sincer pe parcursul procesului penal. Instanța de apel nu a ținut cont de elemente ce caracterizează persoana infractorului, împrejurarea că inculpatul a fost și este încadrat în muncă, nu a mai avut contact cu organele judiciare, are familie și un statut în orașul în care domiciliază.
Recursul declarat de partea civilă se solicită majorarea cuantumului pedepsei.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii penale recurate prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu potrivit art. 385 ind. 6.p Cod Penal, instanța de recurs apreciază că recursul declarat de către partea civilă este inadmisibil, în timp ce recursul declarat de inculpat este nefundat ptr motivele ce vor fi prezentate.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 198.p, reținându-se în sarcina acestuia că în seara de 22.03.2008, după ce a petrecut cu partea vătămată și cu alți tineri la barul din localitatea Otelul, a plecat cu partea vătămată cu un taxi spre localitatea și s-au oprit pe drum întreținând relații sexuale. Starea de fapt reținută de către prima instanță este confirmată de examenul genital efectuat asupra părții vătămate care a arătat că aceasta prezintă o deflorare recentă, menționându-se în același timp că partea vătămată prezintă semne de violență, respectiv echimoze albăstrui violacee ce cuprinde și pleoapa inferioară, iar raportul de constatare medico legală nr.A 73 din 24.03.2008 concluzionat că partea vătămată I în vârstă de 13 ani prezintă leziuni traumatice ce pot avea vechimea din 22.03.2008 și puteau fi produse prin lovire cu sau de corpuri dure, vindecarea lor necesitând 2-3 zile de îngrijiri medicale.
În același sens sunt și declarațiile numitului -, care a condus autoturismul pe raza loc, iar la intersecția cu localitatea și drumul spre fosta carieră de argilă, la solicitarea inculpatului a oprit autoturismul, iar cei doi au coborât, ulterior fiind solicitat să-i preia pe cei doi de la locul la care i-a lăsat. Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei în sensul întreținerii actului sexual normal cu partea vătămată cu consimțământul acesteia și fără aoc onstrânge pe aceasta. Este de menționat că partea vătămată frecventa un grup ce cuprindea persoane cu vârste cuprinse între 19-20 ani și că prezenta o constituție fizică ce ascundea vârsta pe care aceasta o avea. În același timp, este de menționat că martorii cu care partea vătămată și inculpatul au petrecut în seara respectivă, nu au făcut vorbire despre o opunere a părții vătămate de a-l însoți pe inculpat, mai mult decât atât, martorii au făcut vorbire despre afirmația părții vătămate în sensul că va fi condusă acasă de către inculpat, fapt ce dus la convingerea martorilor că între cei doi a existat o înțelegere în acest sens.
Raportat la natura infracțiunii reținută în sarcina inculpatului și la valoarea socială atinsă prin acțiunea ilicită, instanța de recurs apreciază că inculpatul prezintă un grad de pericol social, aspectele invocate de acesta referitor la comportamentul libertin al părții vătămate, sau la recunoașterea părții vătămate a raportului sexual întreținut, nu sunt de natură să înlăture pericolul social al faptei comise. În mod corect instanța de apel a înlăturat circumstanțele atenuante aplicate inculpatului, deoarece asemenea conduită procesuală este irelevantă în condițiile în care ansamblul probator administrat conduce în mod indubitabil la reținerea vinovăției inculpatului.
Pe de altă parte, atitudinea sinceră a inculpatului a fost avută în vedere de către instanța de apel în momentul orientării pedepsei spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă. La individualizarea judiciară a pedepsei urmează a se avea în vedere criteriile generale prev.de art 72.p în mod cumulativ și nu izolat așa cum susține apărătorul inculpatului, că instanța ar fi trebuit să se orienteze doar cu privire la circumstanțele care atenuează răspunderea penală. La aplicarea în mod concret a pedepsei, instanța de apel a avut în vedere și urmările produse, în condițiile în care infracțiunea de raport sexual cu o minoră a fost comisă față de o fată de 13 ani a cărei impact cu viața sexuală a fost suficient de traumatizant.
În privința recursului declarat de către partea civilă I prin reprezentant, instanța de recurs apreciază că nu se poate declara o cale de atac prin omissio medio, în sensul că pentru a putea promova calea de atac a recursului este necesar ca partea, anterior să fi promovat calea de atac a apelului, cu excepția cazului în care instanța de apel a procedat la modificarea hotărârii primei instanțe, situație în care calea de atac a recursului poate fi exercitată exclusiv cu privire la modificarea adusă hotărârii primei instanțe. În condițiile în care reprezentantul părții civile nu a formulat apel împotriva hotărârii pronunțată de prima instanță, nu poate declara recurs, în condițiile în care instanța de apel a majorat cuantumul pedepsei aplicată inculpatului de la 2 la 5 ani închisoare.
Prin urmare, în temeiul art.38515al.1 pct.1 lit.a teza II-a p Cod Penal va respinge ca inadmisibil recursul declarat de partea civilă I, prin reprezentant G, împotriva deciziei penale nr.52/26.05.209 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
În temeiul art.38515al.1 pct.1 lit.b p Cod Penal va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale sus menționate.
Văzând și prevederile art. 192 alin.2 p Cod Penal și 193.p Cod Penal,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515al.1 pct.1 lit.a teza II-a p Cod Penal respinge ca inadmisibil recursul declarat de partea civilă I, prin reprezentant G, împotriva deciziei penale nr.52/26.05.209 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
În temeiul art.38515al.1 pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale sus menționate.
În temeiul art.192 alin.2 p Cod Penal obligă partea civilă și inculpatul la plata a câte 200 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
În temeiul art.193 alin.6 p Cod Penal respinge cererea părții civile privind cheltuielile de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29 Octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.AN/3.11.09
Tehnored AJ/2 ex/6.11.09
Prima instanță: Jud. C -
Apel: Trib. CS- G,
06 2009
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Ion Dincă, Laura Bogdan
