Actul sexual cu un minor (art. 198 cod penal). Decizia 151/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
OMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 151/
Ședința publică din 12 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu Judecător
JUDECĂTOR 2: Aurel Burlacu Președinte secție
JUDECĂTOR 3: Irina Vicepreședintele Curții de APEL GALAȚI
Grefier -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 189/17.06.2009 a Tribunalului Vrancea (sentința penală nr. 236/01.09.2008 a Judecătoriei Adjud ).
La apelul nominal au răspuns intimata-parte vătămată și - reprezentanta părții vătămate desemnată de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, lipsă fiind recurentul-inculpat și reprezentanții legali și.
Procedura necompletă cu reprezentanții -legali - și, citațiile fiind restituite cu mențiunea "destinatar necunoscut".
Se procedează la identificarea reprezentantului părții vătămate, a numitei, în baza - seria -/-, având CNP- - și a părții vătămate - CNP- -.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat învederează că inculpatul fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 198.Cod Penal Acesta formulat recurs împotriva hotărârii fără să-l motiveze însă apreciază că pedeapsa aplicată este mult prea gravă în raport de gradul de pericol social al faptei, raportat la declarațiile părții vătămate și ale inculpatului, care au arătat că de comun acord au întreținut aceste raporturi și că inculpatul nu a obligat-o în nici un fel, nu a ademenit-o în nici un fel, chiar mai mult, se pare că partea vătămată obișnuia să facă astfel de activități și aceasta rezultă din declarația minore, care nu s-a constituit parte civilă și nu formulat nici un fel de pretenții împotriva inculpatului și având în vedere cele precizate, apreciază că se impune admiterea recursului și achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit.1în ref. la art. 11 pct. 2 lit.a - fapta e lipsită de gradul de pericol social.
Reprezentanta Ministerului Public consideră că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului. Fapta săvârșită prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, având în vedere valorile ocrotite de disp. art. 198.Cod Penal Inculpatul cunoscut că partea vătămată locuia într-un așezământ în care se aflau și alți minori și a profitat de lipsa lor de supraveghere, întreținând relații sexuale cu partea vătămată în cauză. În cursul cercetării judecătorești inculpatul a negat faptul că avea cunoștință de vârsta părții vătămate nerecunoscând astfel săvârșirea infracțiunii și față de comportarea sa nesinceră și gravitatea faptei consideră că în mod corect fost condamnat. S-au reținut circumstanțele atenuante prev. de art. 72 și s-a coborât pedeapsa sub minimul special de 3 ani până la 1 an.
Solicită respingerea ca nefondat recursului formulat, cu obligarea la cheltuieli.
Partea vătămată, lasă la aprecierea instanței.
Reprezentanta părții vătămate, numita desemnată din partea Direcției pentru Protecția Copilului consideră că legea ar trebui să-și spună cuvântul.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 236/01.09.2008 Judecătoria Adjuda dispus condamnarea inculpatului,fiul lui și, născut la 20.01.1989 in municipiul B, județul B, cetățean român, necăsătorit, fără ocupație, are antecedente penale, nu este recidivist, CNP- -, domiciliat in comuna Garoafa, sat Ciușlea, județul V, la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare, pentru infracțiunea de act sexual cu un minor, prev. de art. 198 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 2 Cod penal și art. 76 lit. c Cod penal.
Conform art. 83 Cod penal a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 (trei) luni închisoare, aplicata inculpatului prin sentința penala nr. 967/17.04.2007 a Judecătoriei Bacău, care se va executa alături de pedeapsa aplicata prin prezenta sentința, astfel că inculpatul va executa pedeapsa de1 (un) an și 3 (trei) luni închisoare.
A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pe durata prev. de art. 71 Cod penal.
Conform art. 346 Cod procedura penala, a constatat ca partea vătămata nu s-a constituit parte civila in cauza.
Conform art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezintă onorariul pentru avocat din oficiu, in faza de cercetare judecătorească și se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și suma de 50 lei reprezintă taxa medico-legala pentru expertizarea părții vătămate, in cursul urmăririi penale.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond coroborând declarațiile părților, ale martorilor,actele medicale a reținut că la 6.10.2007 inculpatul a întreținut raport sexual cu partea vătămată minoră.
Împotriva sentinței penale a declarat apel inculpatul pentru nelegalitate și netemeinicie. Inculpatul prin apărător a invocat excepția de neconstituționalitate a disp.art.198 al.1 cod penal în măsura în care aceste dispoziții instituie o excepție absolută și nu doar relativă a discernământului victimei și împiedica astfel a se administra probe contrare.
Prin Decizia nr.628/28.04.2009 Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate cu motivația că prin art.198 al.1 cod penal s-au stabilit măsuri de protecție pentru cei care nu au capacitate de exercițiu deplină, ocrotirea acestora fiind un deziderat public. De aici decurge necesitatea instituirii unei prezumții juris de jure, iar împrejurarea potrivit căreia fapta încriminată este pedepsită în absența discernământului părții vătămate nu echivalează cu prejudicierea dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil, deoarece autorul are deplina libertate de a se apăra pe parcursul întregului proces penal, inclusiv de a-și angaja un apărător. De esența infracțiunii prev. de art.198 al.1 cod penal este actul sexual cu un minor care nu a împlinit vârsta de 15 ani și nicidecum existența ori inexistența unui consimțământ valabil din punct de vede legal. Or, aceste aspecte nu afectează în niciun fel componentele dreptului la un proces echitabil, care, potrivit art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, proteguiesc dreptul la judecarea în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege care va hotărî asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa.
Apelantul a solicitat desființarea sentinței și achitarea sa în baza art.11 pct.2 lit.a cod procedură penală raportat la art.10 lit.e cod procedură penală deoarece nu a cunoscut vârsta reală a victimei care prin comportament și aspect fizic l-a convins că este majoră și a acceptat fără nici o constrângere să aibă relații intime cu apelantul. Nefiind din localitate nu a cunoscut că victima locuiește la un Centru de tip familial.
Prin sentința penală nr. 189/07.06.2009 a Tribunalului Vrancea s- respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, domiciliat în com.Garoafa, sat.Ciușlea, jud.V, împotriva sentinței penale nr.236 din 01 septembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Adjud, în dosarul nr-.
A fost obligat apelantul la plata sumei de 200 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a decide astfel, s-au reținut următoarele:
În luna septembrie 2007 inculpatul era salariatul firmei SC " " SRL Focșani, care în acea perioadă efectua lucrări de renovare la clădirea în care își are sediul Primăria Păunești. Cu această ocazie, inculpatul a cunoscut mai multe fete care beneficiau de asistență în cadrul Centrului pentru minori Foster- Păunești, instituție aflată în subordinea Direcției generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din cadrul Consiliului Județean
În ziua de 06.10.2007, în jurul orei 1400, cu acordul personalului de serviciu, minora a ieșit în parcul din fața instituției situat în centrul comunei, unde aluat loc pe o bancă. După circa 30 minute în parc a apărut și inculpatul, care a invitat-o pe partea vătămată la un suc, aceasta a acceptat și în timp ce consumau sucul inculpatul i-a propus părții vătămate să întrețină raport sexual în camera unde era cazat inculpatul. Partea vătămată a fost de acord cu propunerea inculpatului și amândoi au plecat în camera respectivă situată la parterul unei clădiri, unde au întreținut raport sexual. În acest timp, mai mulți copii din același centru au privit pe fereastră la cei doi și ulterior au reclamat cele văzute la conducerea centrului, martora, care în aceeași zi a sesizat organele de poliție din comună.
Inculpatul a susținut că nu a avut suficiente informații despre victimă pe care după aspectul fizic și comportamentul a considerat că este majoră cu atât mai mult cu cât aceasta cu ușurință a acceptat să întrețină raport sexual.
Ori din declarația martorului s-a arătat că a rezultat că în fapt inculpatul știa cu certitudine că partea vătămată nu este din localitate, că locuiește la,Cămin" deci nu este supravegheată de părinți și nu este majoră. Chiar a recunoscut în declarația dată la instanța de fond că și-a dat seama că inculpata nu este majoră și că știa că aceasta întreținuse relații sexuale și cu alte persoane. Astfel,s-a reținut că inculpatul avea suficiente informații despre vârsta victimei, statutul său social încât motivația sa privind eroarea de fapt în care s-a aflat nu a fost probată corespunzător. Mai mult necunoscând că partea vătămată a întreținut relații sexuale și cu alte persoane, că și-a manifestat consimțământul și că a,răsplătit-o" dându-i o sumă de bani inculpatul însuși și-a motivat comiterea infracțiunii: a considerat că acceptul victimei de a întreține relații sexuale îl exonerează de orice responsabilitate. Ulterior inculpatul și-a modificat declarația susținând că nu a cunoscut că victima este minoră aceasta comportându-se ca o tânără experimentală care împlinise vârsta de 18 ani. Chiar dacă minora ar fi declarat că a împlinit 18 ani, s-a apreciat că susținerile inculpatului sunt infirmate de următoarele aspecte:
- Părțile se aflau într-o localitate rurală în care centrul civic nu acuză o suprafață întinsă încât sediul Primăriei se afla în aproprierea Centrului Foster, lucrările de renovare la care a participat inculpatul ca salariat al SC SRL au început în luna septembrie iar infracțiunea a fost săvârșită în luna octombrie după un interval de timp suficient pentru ca inculpatul să obțină informații despre partea vătămată, așezământul în care se afla minora și alți câțiva minori era sub îngrijirea a două cadre care locuiau în comună deci inculpatul a cunoscut că minora nu este sever supravegheată fiind exclusă intervenția părinților. S-a arătat că, consimțământul manifestat de partea vătămată nu are relevanță juridică în acest sens pronunțându-se Curtea Constituțională prin Decizia nr.628/28.04.2009.
Concluzionând, Tribunalul a constatat că în cauză dispozițiile art.51 cod penal privind, eroarea de fapt" nu sunt incidente iar cererea de a fi achitat, a inculpatului, în temeiul art.10 lit.e cod procedură penală obiect al motivelor de apel nu este fondată.
Analizând cauza și din oficiu fără a înrăutăți situația apelantului, Tribunalul a reținut următoarele:
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt, încadrarea juridică este legală iar părțile au avut posibilitatea să formuleze probe și să ridice excepții. Au fost respectate drepturile și garanțiile procesuale ale părților prev.de art.21 și urm. din Constituție procedura de judecată s-a desfășurat cu respectarea disp.art.287 și urm. încât părțile au beneficiat de un proces echitabil potrivit disp.art.6 din Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale adoptată la 04 noiembrie 1950 la - prin Protocolul nr.11 din 01 noiembrie 1998 și de Statul ROMÂN.
În ce privește individualizarea pedepsei stabilite, s-a arătat că instanța de fond a dat eficiență criteriilor prev.de art.72 cod penal.
În acest sens a rezultat din considerentele sentinței că instanța de fond a analizat cu înțelepciune toate împrejurările și elementele de fapt care au condus la comiterea infracțiunii. Astfel prin considerarea profilului psihologic al inculpatului care, chiar dacă este major a dovedit că, în ce privește relațiile intime are concepții și mentalități eronate precum și față de comportamentul încurajator al părții vătămate s-a arătat că în mod corect instanța de fond a aplicat dispozițiile art.74 pct.2 cod penal iar pedeapsa s-a apreciat că este legală în cuantumul și prin modalitatea de executare îndeplinind scopul coercitiv și educativ prev.de art.52 cod penal.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea recursului s-a arătat că fapta comisă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, motiv pentru care s-a solicitat admiterea recursului promovat, casarea hotărârilor pronunțate și în rejudecare să se dispună achitarea inculpatului în conformitate cu disp.art.11 pct.2 lit.a în ref. la art. 10 lit.1Cod pr.penală.
S-a mai arătat totodată că pedeapsa aplicată e mult prea aspră având în vedere gradul de pericol social al faptei, ținând cont totodată și de declarațiile inculpatului și ale părții vătămate care au arătat că de comun acord au întreținut raporturile sexuale.
Recursul formulat e nefondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, motive prev.de art.3859pct. 14 și pct.18 pr.pen. Curtea apreciază că recursul e nefondat având în vedere următoarele:
Conform art. 181al. 1.pen. nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. La stabilirea în concret gradului de pericol social se arată în alin. 2 al aceluiași articol " se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului".
În speță, fapta săvârșită de inculpat prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, având în vedere valorile ocrotite de disp.art. 198 Cod penal. Inculpatul a cunoscut că partea vătămată locuia într-un așezământ, în care se aflau și alți minori și a profitat de lipsa lor de supraveghere întreținând relații sexuale cu partea vătămată. Totodată, inculpatul a avut o atitudine procesuală nesinceră, acesta negând în cursul cercetării judecătorești faptul că avea cunoștință de vârsta părții vătămate. Având în vedere comportarea sa nesinceră, ținând cont de gravitatea faptei comise și de faptul că inculpatul nu se află la primul impact cu legea penală, considerăm că în mod corect s-a apreciat că fapta prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și s-a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii.
Cele invocate de apărătorul inculpatului, în sensul că inculpatul și partea vătămată de comun acord au întreținut relații sexuale nu prezintă relevanță, întrucât de esența infracțiunii prev. de art. 198 al.1 pen. este actul sexual cu un minor care nu împlinit vârsta de 15 ani și nicidecum existența ori inexistența unui consimțământ valabil din punct de vedere legal.
Apreciem, totodată, că pedeapsa este just individualizată, cu respectarea condițiilor prev. de art.72 Cod penal.
S-au reținut circumstanțele atenuante prev. de art.74 alin.2 Cod penal și s-a coborât pedeapsa sub minimul special de 3 ani până la un an. Apreciem că această pedeapsă reprezintă o sancțiune suficientă pentru reeducarea inculpatului.
Întrucât nici după examinarea din oficiu a hotărârii recurate, în limitele prev. de art.3859alin.3 Cod pr. penală nu se constată motive care să justifice casarea, recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat.
Văzând și disp.art. 192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (domiciliat în com. Garoafa, sat. Ciușlea, jud. V, născut la 20.01.1989 în mun. B, jud. B, CNP- -) împotriva deciziei penale nr. 189/17.06.2009 a Tribunalului Vrancea (sentința penală nr. 236/01.09.2008 a Judecătoriei Adjud ).
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod proc. penală, obligă pe inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Suma de 200 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu - avocat, va fi virată în contul Baroului G din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 12.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
Grefier,
Red.jud. /26.11.2009
Jud.apel -
Jud.fond. a
Tehnored. /17.12.2009
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu, Aurel Burlacu, Irina
