Actul sexual cu un minor (art. 198 cod penal). Decizia 197/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI - SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 197
Ședința secretă din data de 13.03.2009
PREȘEDINTE: Aida Liliana Stan
JUDECĂTORI: Aida Liliana Stan, Gabriela Diaconu Cristina
: -
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror- din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpatul, fiul lui si, născut la 16.02.1987, domiciliat in comuna de Târg, sat nr. 23, jud. P și de partea vătămată, domiciliată in comuna de Târg, sat nr. 54, jud. P, împotriva deciziei penale nr. 9/14.01.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care s-au admis apelurile declarate de inculpatul si de partea vătămată, împotriva sentinței penale nr. 368/7.10.2008 pronunțată de Judecătoria Câmpina, s-a desființat sentința penală în parte în latură penală si civilă și pe fond pronunțând o nouă hotărâre s-au aplicat dispozițiile art. 71 si 64 lit. a si b cu excepția dreptului de a alege inculpatului, iar in temeiul disp. art. 71 al.5 s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate inculpatului. S-au menținut dispozițiile privind suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului.
Prin aceeași decizie s-au redus daunele morale la care a fost obligat inculpatul către partea civilă de la 15.000 lei la 10.000 lei. S-au menținut restul dispozițiilor sentințe apelate.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 11.03.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, ce face parte integrantă din prezenta când instanța având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului a amânat pronunțarea la data de 13.03.2009, când a dat următoarea decizie.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 368/07.10.2008, Judecătoria Câmpina, în baza art.198 alin.1 cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 cod penal și art.74, 76 lit.c cod penal, a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 16.02.1987 în, jud.P, cetățean român, studii 12 clase, fără ocupație, stagiul militar neîndeplinit, necăsătorit, domiciliat în com. de Târg, sat nr.23, jud.P, fără antecedente penale, CNP -, la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor.
În baza art.65 cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b cod penal, pe o perioadă de 2 (doi) ani, conform art.53 alin.2 cod penal.
În baza art.81 cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prev.de art.82 cod penal (4 ani).
S-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.83 cod penal.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și în consecință;
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 15.000 lei daune morale.
S-a respins cererea privind daunele materiale, ca neîntemeiată.
Inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, la data de 2 nov.2007 organele de poliție din cadrul Postului de poliție de Târg s-au sesizat din oficiu în sensul efectuării de cercetări sub aspectul comiterii de către învinuitul a infracțiunii prevăzută de art.198 alin.1 cod penal.
S-a reținut că medicul ginecolog din cadrul Centrului medical de diagnostic și tratament ambulatoriu Pae xaminat medical pe minora, ocazie cu care a constatat că este însărcinată în 24 de săptămâni și 6 zile.
Din probele efectuate în cauză a rezultat că minora a întreținut relații sexuale normale, în repetate rânduri, începând din data de 8 dec.2006, cu inculpatul, fără existența vreunei constrângeri, în condițiile în care cunoștea vârsta acesteia.
A fost efectuat în cauză un raport de expertiză medico-legală prin care s-a reținut că minora prezintă o sarcină în evoluție, de 24 de săptămâni și 6 zile, la data de 23 oct.2007 și că la data conceperii fătului aceasta avea vârsta de 14 ani și 11 luni.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel partea vătămată și inculpatul, care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Inculpatul a criticat soluția de condamnare întrucât în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 198.pen. neavând cunoștință despre împrejurarea că partea vătămată are 14 ani, astfel încât nu acționat cu intenție.
În plus, inculpatul a criticat soluția instanței de fond sub aspectul cuantumului exagerat al daunelor morale acordate părții vătămate.
Partea vătămată a criticat soluția instanței sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, pe care o consideră prea mică în raport cu gravitatea faptei comise de inculpat.
De asemenea daunele acordate de instanță sunt considerate prea mici în raport de prejudiciul moral suferit de partea vătămată, care are în prezent un copil, exista pe rolul instanței acțiune de stabilire paternitate.
Tribunalul Prahova prin decizia penală nr. 9/14.01.2009 admis apelurile declarate de inculpatul si partea vătămata, a desființat sentința penala nr.368/7.10.2008 a Judecătoriei Câmpina, în parte, în latură penala și civila și pe fond pronunțând o noua hotărâre a aplicat disp.art.71 si 64 lit.a si b cu excepția dreptului de a alege a inculpatului, iar în temeiul disp.art.71 alin.5 cod penal a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate inculpatului.
A menținut dispozițiile privind suspendarea condiționata a executării pedepsei aplicate inculpatului.
S-au redus daunele morale la care a fost obligat inculpatul către partea civila de la 15.000 lei la 10.000 lei.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel constatat că judecătoria a reținut corect situația de fapt, realizând o justă interpretare și apreciere a probatoriilor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, din coroborarea acestora reieșind atât existența faptei cât și comiterea acesteia de către inculpat cu forma de vinovăție cerută de lege.
Astfel, tribunalul a reținut din declarațiile părții vătămate, adresele Centrului medical de diagnostic și tratament ambulatoriu P, raportul de expertiză medico-legală nr. 794/2007 al P ( fila 14 ), declarațiile martorilor ( 38 dosar instanță, ( 7 și 62 dosar instanță), ( 86 dosar instanță), ( 39 dosar instanță), ( 40 dosar instanță), toate coroborate cu declarațiile inculpatului, că acesta, în perioada 8.12.2006 - iunie 2007 întreținut relații sexuale normale, în repetate rânduri, cu partea vătămată, fără existența unei anumite constrângeri și în condițiile în care cunoștea vârsta acesteia.
Apărarea inculpatului în sensul că nu cunoștea vârsta părții vătămate a fost înlăturată în mod corect de instanța de fond.
Astfel, tribunalul a reținut că inculpatul și partea vătămată erau vecini, au copilărit împreună, inculpatul știa că partea vătămată este elevă în clasa a VIII-a și în plus, acesta a declarat că a asistat la discuții cu colegele părții vătămate legate de eliberarea cărții de identitate.
Prin urmare, s-a apreciat în cauză sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de act sexual cu un minor, inculpatul acționând cu forma de vinovăție a intenției, neputându-se reține eroarea de fapt ca și cauză care înlătură caracterul penal al faptei, sub acest aspect apelul inculpatului fiind nefondat.
În privința laturii civile a cauzei, tribunalul a constatat că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 50.000 lei daune morale și 30.000 lei daune materiale, reprezentând contravaloarea consultațiilor medicale, a tratamentelor efectuate pe perioada sarcinii, cheltuieli legate de alimentația copilului.
În mod corect instanța de fond a respins capătul de cerere privind obligarea inculpatului la plata daunelor materiale, cheltuielile putând fi recuperate ulterior pe calea unei acțiuni civile, în ipoteza stabilirii paternității minorului, față de împrejurarea că acesta nu a fost recunoscut de inculpat.
În privința daunelor morale acordate, tribunalul a apreciat întemeiată critica inculpatului în sensul cuantumului prea ridicat al acestora.
Dacă este cert faptul că infracțiunea comisă de către inculpat este de natură a crea prejudicii cu caracter moral părții vătămate, la stabilirea cuantumului daunelor morale trebuie reținut și comportamentul acesteia, dovedit prin actele depuse la dosar de către inculpat,precum si împrejurările concrete în care s-a comis fapta.
Astfel, tribunalul a constatat din ansamblul probelor administrate, că suma de 10.000 lei este suficientă pentru acoperirea prejudiciului.
Apelul părții vătămate referitor la greșita individualizare a pedepsei s-a apreciat ca fiind nefondat, întrucât în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 72 pen. având în vedere la stabilirea pedepsei limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă de inculpat, gradul de pericol social al acestei infracțiuni, precum și de circumstanțele personale ale inculpatului, aceasta nefiind cunoscut cu antecedente penale, fiind la primul său conflict cu legea penală și având o atitudine relativ sinceră pe parcursul cercetărilor.
De asemenea în mod corect s-au reținut în sarcina inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 pen. cu consecința aplicării unei pedepse coborâte sub minimul special prevăzut de lege.
S-a apreciat însă de instanța de apel că apelul părții vătămate este întemeiat prin prisma neaplicării de către instanța de fond a pedepsei accesorii.
Astfel, potrivit art. 71 alin. 2.pen. aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b și c pen. intervine de drept în cazul aplicării pedepsei închisorii.
Totuși, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în aplicarea art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a art. 3 din Protocolul nr. 1 la această Convenție, în principal prin hotărârile pronunțate în cauzele Marea Britanie și și România, jurisprudență cu caracter general-obligatoriu potrivit art. 20 din Constituție raportat la art. 46 din Convenție, Tribunalul va interzice inculpatului doar acele drepturi de la art. 64.pen. față de care inculpatul s-a făcut nedemn de a le mai exercita.
Astfel, față de pericolul social dovedit în săvârșirea faptei și față de persoana inculpatului, astfel cum acestea au fost reținute, Tribunalul apreciază că inculpatul nu este demn de a mai exercita drepturile prevăzute la art. 64 lit. a și b, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice, precum și cel de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs atât inculpatul, cât si partea vătămată .
Partea vătămată, reprezentată legal de tatăl său, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată de Tribunalul Prahova și pe fond majorarea pedepsei aplicate inculpatului cu executarea ei in regim privativ de libertate, întrucât acesta a săvârșit fapta cu intenție, precum si majorarea despăgubirilor civile.
Recurentul inculpat a criticat atât sentința pronunțată de Judecătoria Câmpina, cât și decizia pronunțată de Tribunalul Prahova, întrucât din punctul său de vedere aceste instanțe în mod greșit a dispus condamnarea sa, fără a avea in vedere împrejurarea că nu s-a făcut dovada cu certitudine a faptului că inculpatul a cunoscut vârsta părții vătămate.
Inculpatul a recunoscut faptul că a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată, insă cu consimțământul acesteia și fără a-i cunoaște vârsta, iar cea care l-a provocat a fost tot partea vătămată, care a avut un comportament nepotrivit pentru vârsta ei, întrucât ea era cea care intra pe fereastră in camera inculpatului.
Față de împrejurarea că nu a cunoscut vârsta părții vătămate, și deci s-a aflat în eroare de fapt, în final recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate, iar pe fond achitarea sa, cu reținerea dispozițiilor care reglementează această cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei, iar în latură civilă reducerea daunelor morale acordate de instanța anterioară.
Examinând hotărârile recurate, în raport de probele administrate în cauză, de susținerile recurentei părți vătămate ce se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 385/9 al.1 pct.14 si 18 p C.P.P. și de cele invocate de inculpat ce se circumscriu cazului de casare prev. de art. 385/9 al.9 pct.18 C.P.P. curtea constată că numai recursul părții vătămate este fondat, cel al inculpatului fiind nefondat.
Întrucât inculpatul prin recursul său contestă caracterul penal al faptei comise, invocând eroarea de fapt și solicită achitarea sa în conformitate cu dispozițiile art. 10 lit. C.P.P. rap la art. 51, iar partea vătămată se referă la individualizarea pedepsei și la cuantumul despăgubirilor civile, curtea va analiza cu prioritate recursul inculpatului.
1.Referitor la recursul inculpatului:
Încă de la prima sa declarație inculpatul deși recunoscut că începând cu
luna decembrie 2006 a întreținut relații sexuale cu partea vătămată, a susținut însă, că nu a cunoscut vârsta acesteia, respectiv că nu împlinise 15 ani.
Susținerile inculpatului sunt contrazise de probele administrate atât in cursul urmăririi penale, cât și a cercetării judecătorești.
Astfel, din chiar declarațiile inculpatului rezultă că locuiește în același sat, la două case de locuința părții vătămate, iar la momentul când a început această relație cunoștea că partea vătămată este elevă la școala generală din comună, în clasa a VIII-
In declarația dată de inculpat in fața primei instanțe( fila 13 dosar fond),
acesta a arătat că a asistat la discuții purtate de partea vătămată cu colegele sale despre eliberarea buletinului de identitate, însă, și-a spus că l-ar fi obținut decât l-ar fi obținut mai târziu decât ar fi fost legal.
Totodată, din declarațiile martorilor ( fila 38 dosar fond și fila 8 dosar ) și ( fila 62 dosar fond), persoane care erau prietene, prima cu partea vătămată, cea de a doua cu inculpatul, rezultă că acesta avea cunoștință de vârsta părții vătămate, respectiv că în perioada în care cei doi tineri au întreținut relații intime, partea vătămată avea doar 14 ani. De asemenea, martora făcut și aprecierea că dezvoltarea fizică a părții vătămate nu-l îndreptățea pe inculpat să creadă că aceasta ar avea vârsta de 15,16 ani așa cum acesta a susținut.
Aceleași împrejurări au fost relatate și de martora propusă de inculpat (fila 86 dosar fond).
Prin urmare, curtea consideră ca și instanțele anterioare că, această apărare a inculpatului nu poate fi primită,că acesta nu s-a aflat în eroare cu privire la vârsta părții vătămate, nefiind incidente în cauză dispozițiile art. 51 alin.1
Prin urmare,curte consideră că în mod corect instanțele anterioare au reținut vinovăția inculpatului, dispunând condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor prev. de art. 198 al.1, iar recursul acestuia se privește ca nefondat și va fi respins ca atare în conformitate cu dispozițiile art. 385/15 pct.1 lit. b
C.P.P.2. Referitor la recursul părții vătămate și a reprezentantului său legal:
Partea vătămată a criticat hotărârile instanțelor anterioare atât în ceea ce privește latura penală a cauzei, cât și în ceea ce privește modul de rezolvare a cererii sale de despăgubiri, susținând că pedeapsa aplicată inculpatului și faptul că aceasta este suspendată condiționat nu este o sancțiune adecvată faptei comise, impunându-se o pedeapsă privativă de libertate, iar in ceea ce privește cuantumul despăgubirilor stabilite de instanța de apel, a fost apreciat ca prea mic.
Curtea consideră că recursul este fondat atât în latură penală, cât și civilă.
Instanțele anterioare au reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante judiciare referitoare la lipsa antecedentelor penale, vârsta sa tânără și conduita sinceră avută pe parcursul procesului penal însă, în opinia curții, reținerea acestor circumstanțe nu se justifică.
Dispozițiile art.198 alin.1 sunt menite sa protejeze viața și sănătatea minorului. Legiuitorul a considerat că minorul, până la împlinirea vârstei de 15 ani, nu are capacitatea să înțeleagă implicațiile începerii activității sexuale la o vârstă fragedă, aceasta fiind de natură a-i afecta sănătatea și dezvoltarea fizică și psihică ulterioară.
Tocmai de aceea, împrejurarea pe care inculpatul a ținut să o accentueze, că partea vătămată a avut inițiativa relației sexuale dintre ei, nu are nici o relevanță.
Deși inculpatul orice responsabilitate, există în cauză împrejurări de necontestat: în luna decembrie 2006, inculpatul depășise vârsta majoratului, avea 20 de ani, terminase școala, avea serviciu iar partea vătămată era fiica vecinilor săi, avea doar 14 ani și era elevă în clasa a VIII Contrar afirmațiilor inculpatului, făcute și în susținerea recursului, partea vătămată s-a dovedit a fi lipsită de experiență, a rămas însărcinată, a ținut ascuns acest lucru față de familia ei și la numai 15 ani a dat naștere unui copil.
De aceea, în opinia curții, sancționarea inculpatului cu o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, este lipsită de eficiență și ar putea fi considerată o încurajare a unui astfel de comportament, impunându-se înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute, majorarea pedepsei la 3 ani închisoare si 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, cu excepția dreptului de a alege, b si e și schimbarea modalității de individualizare, din suspendarea condiționată executării pedepsei în suspendarea acesteia sub supraveghere.
Totodată față de natura infracțiunii (privitoare la viața sexuală), de faptul că victima este minoră, curtea apreciază că este necesar a se aplica și pedeapsa complementară și accesorie prevăzută de art. 64 lit.e, în afara celor de la lit.a și b,cu excepția dreptului de a alege.
Și în ce privește rezolvarea laturii civile instanțele anterioare au fost exigente cu parte vătămată și blânde cu inculpatul, reducând succesiv cuantumul despăgubirilor morale solicitate de aceasta și reprezentantul său legal.
Tribunalul a arătat că atunci când a dispus reducerea sumei la 10.000 lei a avut în vedere comportamentul minorei, dovedit cu actele depuse de inculpat la dosar, referindu-se probabil la redarea scrisă a unor mesaje telefonice pe care partea vătămată i le-ar fi trimis inculpatului și în care, cel puțin în cele de la început, își manifestă disponibilitatea începerii unei relații intime cu acesta. Dar atunci ar fi trebuit avute în vedere și mesajele care au urmat, în care îi aduce la cunoștință că este însărcinată, că urăște situația în care a ajuns și nu știe cum să procedeze, fiindu-i rușine de părinții săi, care nu meritau așa ceva.
Fără să se substituie instanței civile care va stabili paternitatea copilului născut de partea vătămată, instanța penală nu poate face totuși abstracție de situația că partea vătămată a devenit mamă fiind elevă în clasa a VIII a, că ea și familia sa au fost supuse oprobriului public în comunitatea sătească unde locuiesc și viața lor a fost afectată în mod deosebit.
Actele dosarului relevă faptul că infracțiunea a fost descoperită ca urmare constatării sarcinii părții vătămate, când aceasta avea 24 de săptămâni, iar organele de poliție au fost sesizate de către Centrul Medical de Diagnostic și Tratament P, unde partea vătămată a fost prezentată de mama sa pentru un control ginecologic.
De asemenea, trebuie precizat că din depozițiile martorelor și rezultă atât situația pierderii respectului public dar și faptul că mama părții vătămate și- abandonat serviciul și se ocupă de copil, pentru ca fiica sa să-și poată continua studiile, după o perioadă de întrerupere, fiind în prezent elevă la un liceu important din municipiul
Așa fiind, curtea apreciază că cererea de despăgubiri morale este justificată integral, suma solicitată nefiind una exagerată în raport de prejudiciul moral suferit de minora parte vătămată.
În concluzie, curtea va admite recursul acesteia, în conf. cu art. 385/15 pct.2 lit d pr. pen. și rejudecând cauza pe fond, va înlătura de la încadrarea juridica dispozițiile art. 74 si 76 lit. c si va majora pedeapsa aplicata inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor prev. de art. 198 al.1 cu aplic. art. 41 al.2 la 3 ani închisoare si 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, cu excepția dreptului de a alege, b si e
Se vor aplica disp. art. 71 si 64 lit. a, cu excepția de a alege, b si e, ca pedepse accesorii.
In baza disp. art. 86/1 se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei inculpatului pe un termen de încercare de 7 ani stabilit in conformitate cu disp. art. 86/2
Totodată,curtea dispune ca pe durata termenului de încercare inculpatul sa se supună obligațiilor prev. de art. 86/3 ce vor fi exercitate de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova si anume:
- sa se prezinte la datele fixate de consilierul de probațiune la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova,
- sa anunțe in prealabil orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința si orice deplasare ce depășește 8 zile, precum si întoarcerea,
- sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca,
- sa comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta,
In conformitate cu disp. art. 359 C.P.P. se va atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 86/4, privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
In baza art. 71 al.5 se va dispune suspendarea pedepselor accesorii.
În latură civilă, se vor majora daunele morale la care a fost obligat inculpatul către partea vătămata la suma de 50.000 lei.
Se vor menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate.
Așa cum s-a mai arătat, recursul inculpatului se va respinge ca nefondat, iar acesta va fi obligat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul părții vătămate,domiciliată in de Târg, sat nr.54, jud. si a reprezentantului sau legal, împotriva deciziei nr. 9/14.01.2009 pronunțata de Tribunalul Prahova si a sentinței penale nr. 368/7.10.2008 pronunțata de Judecătoria Câmpina si in consecința:
Casează in parte ambele hotărâri, in sensul ca înlătura de la încadrarea juridica dispozițiile art. 74 si 76 lit. c si majorează pedeapsa aplicata inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor prev. de art. 198 al.1 cu aplic. art. 41 al.2 la 3 ani închisoare si 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, cu excepția dreptului de a alege, b si e
Aplica disp. art. 71 si 64 lit. a, cu excepția de a alege, b si e, ca pedepse accesorii.
In baza disp. art. 86/1 dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei inculpatului pe un termen de încercare de 7 ani stabilit in conformitate cu disp. art. 86/2
Dispune ca pe durata termenului de încercare inculpatul sa se supună obligațiilor prev. de art. 86/3 ce vor fi exercitate de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova si anume:
- sa se prezinte la datele fixate de consilierul de probațiune la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova,
- sa anunțe in prealabil orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința si orice deplasare ce depășește 8 zile, precum si întoarcerea,
- sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca,
- sa comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta,
In conformitate cu disp. art. 359 atrage C.P.P. atenția inculpatului asupra disp. art. 86/4, privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
In baza art. 71 al.5 dispune suspendarea pedepselor accesorii.
Majorează daunele morale la care a fost obligat inculpatul către partea vătămata la suma de 50.000 lei.
Menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate.
Respinge ca nefondat recursul inculpatului, împotriva acelorași hotărâri.
Obliga inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitiva.
Pronunțata in ședința publica azi,13.03.2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Aida Liliana Stan, Gabriela Diaconu Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red.DG/
4ex/6.04.2009
Dosar fond - Judecătoria Câmpina
Judecător fond
Jud. apel -
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Aida Liliana StanJudecători:Aida Liliana Stan, Gabriela Diaconu Cristina
