Actul sexual cu un minor (art. 198 cod penal). Decizia 4/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 4/
Ședința publică din 14 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Burlacu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 3: Irina Alexandra vicepreședintele Curții de Apel Galați
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
- din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul ( fiul lui și, ns.la 20.07.1971), domiciliat în com., sat, județ B, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 198, 203 Cod penal, împotriva deciziei penale nr. 142 din 23.06.2009, pronunțată de Tribunalul Brăila.
La apelul nominal făcut în cauză răspuns av. - apărătorul recurentului - inculpat, lipsă, în baza delegației nr-.4487 din 14.10.2009 eliberată din oficiu de Baroul Galați, fiind partea vătămată și reprezentanții legali și.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul inculpatului recurent arată că a observat că în motivele de recurs și în motivele de apel invocate la instanța de apel, prin apărător, inculpatul a solicitat efectuarea unei expertize psihiatrice.Susține această cerere,având în vedere actul depus și față de motivarea hotărârii instanței de apel.
Reprezentanta Ministerului Public, având în vedere prevederile Codului d e procedură penală, care limitează probele ce pot fi administrate de către instanța de recurs, apreciază că această probă nu poate fi solicitată și nici administrată în prezenta cauză.
Instanța, deliberând asupra cererii prin care inculpatul a solicitat efectuarea unei expertize psihiatrice, având în vedere dispozițiile Codului d e procedură penală cu privire la probele ce pot fi administrate în recurs, respinge ca fiind inadmisibilă cererea.Nemaifiind cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului arată că acesta a formulat recurs împotriva deciziei penale nr.142/2009 a Tribunalului Brăila prin care s-a respins apelul și s-a menținut hotărârea instanței de fond prin care a fost condamnat la executarea unei pedepse de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.198 alin.1 și 203 alin.1 Cod penal, ambele în formă continuată.
Inculpatul, prin recursul declarat menținut același motiv invocat și în fața instanței de apel, respectiv că nu s-a efectuat o expertiză psihiatrică în cauză, din care să rezulte dacă la momentul săvârșirii faptelor avea sau nu discernământ. Consideră că era oportună administrarea acestei probe, având în vedere actele depuse și că nu se poate reține motivarea instanței de apel prin care se arată că inculpatul, neavând acte medicale și nefiind internat, nu poate fi admisă astfel de probă.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei în rejudecare, încât să se poată administra și o astfel de probă, având în vedere că sunt situații în care este necesară administrarea unei expertize psihiatrice. Chiar neavând acte medicale, nu înseamnă că nu există un minim de indiciu că acesta avea într-o anumită perioadă debilitate mintală și că ar fi putut prezenta și la săvârșirea acestor infracțiuni o stare de lipsă de discernământ.
Față de al doilea motiv de recurs invocat prin cererea de recurs prin care arată că s-a judecat apelul fără citarea legală a părții vătămate, cât și a asistentei maternale și a reprezentantelor legale și, lasă la aprecierea instanței admiterea acestui motiv de recurs.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea căii de atac formulate. Referitor la cele două motive expuse în scris de către recurent are în vedere în legătură cu primul dintre ele faptul că în mod corect instanța de fond și instanța de apel au apreciat asupra inutilității probei solicitate privind efectuarea unei expertize psihiatrice, în condițiile în care nu a existat îndoială asupra stării psihice a inculpatului, acesta nedovedind prin nici un fel de acte medicale existența unei internări care să- confirme un diagnostic, ci a depus doar o adeverință eliberată de o unitate școlară, în baza căreia și-a făcut studiile la aceasta și care atestă, conform susținerilor sale, existența acestei afecțiuni.
De asemenea, în ceea ce privește al doilea motiv legat de lipsa de procedură, pe de o parte se constată că la soluționarea cauzei de către instanța de apel procedura a fost corect îndeplinită cu reprezentanții legali și cu partea vătămată. O deficiență ar exista la instanța de fond unde s-a realizat procedura de citare numai în ce o privește pe partea vătămată și inculpat, nefiind citați și reprezentanții legali, însă apreciază că în condițiile în care inculpatul și partea vătămată au recunoscut săvârșirea infracțiunii și în condițiile în care lipsa citării reprezentantului legal ar fi sancționată doar cu o eventuală nulitate relativă, nu există nici un fel de vătămare care să justifice o soluție de casare a hotărârilor cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 92 din 04.09.2008 pronunțată de Judecătoria Făurei în dosarul penal nr-, s-a dispus în baza art. 198 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin. 2 cod penal, condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii continuate de act sexual cu un minor.
În baza art. 203 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii continuate de incest.
În baza art. 33 lit. a - 34 lit. b Cod penal au fost contopite cele două pedepse cu închisoare aplicate inculpatului și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare sporită cu 6 luni, în total urmând să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art.64 lit. a teza II,b,d și e Cod penal
În baza art. 65 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a, teza II, b,d,e Cod penal, pe o perioadă de 5 ani ce se va executa după executarea pedepsei închisorii.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 2500 lei din care 100 lei onorariu pentru asigurare apărător din oficiu.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Inculpatul locuiește într-un imobil situat în localitatea împreună cu soția sa și cu fiul lor în vârstă de 4 ani,. Din relația celor doi, în anul 1994 s-a născut și partea vătămată care nu locuiește cu părinții săi ci domiciliază efectiv la locuința bunicii sale materne din aceeași localitate,. În repetate rânduri, partea vătămată mergea la locuința părinților săi pentru a avea grijă de fratele său mai mic în timp ce mama acestora era plecată de la domiciliu cu diverse treburi.
La data de 06.09.2007, în timp ce se afla în locuința bunicii sale, unchiul părții vătămate a sesizat faptul că minora era însărcinată fapt pentru care a anunțat-o pe mama sa. Aceasta a avut o discuție cu fiica sa în urma căreia a aflat faptul că soțul său, a întreținut relații sexuale cu în repetate rânduri la locuința lor, în timp ce ea era plecată în diverse locuri.
În cauză a fost dispusă o expertiză medico-legală care a stabilit probabilitatea paternității inculpatului, în raport cu nou născutul de sex masculin, în procent de 99,99997%.
Cu acordul inculpatului, acesta a fost testat cu aparatul poligraf, concluziile raportului de constatare tehnico-științifică fiind că inculpatul a avut un comportament simulat în momentul testării, în raport cu întrebările relevante ale cauzei.
Această situație de fapt a fost reținută pe baza probelor administrate în cauză și anume: declarațiile părții vătămate prin care arată că a avut în repetate rânduri relații sexuale cu tatăl său - inculpatul și ca urmare a acestei relații s-a născut un copil - la data de 12.01.2008, declarațiile inculpatului care recunoaște comiterea faptelor, raportul de constatare medico-legală nr. 703/10.09.2007 întocmit de Serviciul de Medicină legală B, raportul de expertiză medico-legală nr. 878/25.04.2008 întocmit de Institutul Național de Medicină legală Minovici prin care se concluzionează că inculpatul este tatăl biologic al părții vătămate cu o probabilitate de 99,33 %, că minora este mama nou-născutului de sex masculin, că inculpatul - tatăl biologic al minorei este și tatăl biologic al nou-născutului de sex masculin a cărui mamă este și probabilitatea de paternitate a sus-numitului este de 99,9997% și că numitul se exclude de filiația biologică a copilului, raportul de constatare tehnico-științific nr. 79772/08.05.2008întocmit de Serviciul Criminalistic al Inspectoratului de Poliție al Județului B pentru stabilirea comportamentului simulat al inculpatului.
Instanța de fond a apreciat că scopul educativ al pedepsei ce se va aplica inculpatului se poate realiza doar prin privarea lui de libertate.
La individualizarea pedepsei, conform art.72 Cod penal, instanța de fond a avut în vedere pericolul concret deosebit de grav al infracțiunilor comise de acesta, determinat atât de relațiile afectate, de condițiile și împrejurările comiterii faptei de urmările produse, de vârsta minorei cât și de conduita acestuia oscilantă în timpul procesului penal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul care a solicitat efectuarea unei expertize psihiatrice, din care să rezulte dacă la săvârșirea infracțiunii a avut sau nu discernământ.
De asemenea, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei.
Prin decizia penală nr. 252 din 28.11.2008 a Tribunalului Brăilaa fost admis apelul declarat de inculpat, a fost desființată în totalitate sentința penală atacată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, respectiv Judecătoria Făurei.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că soluționarea cauzei la fond s-a făcut fără citarea tuturor persoanelor a căror participare la proces este prevăzută de lege.
Astfel, s-a constatat că asupra minorei - parte vătămată - s-a luat măsura de ocrotire a plasamentului în regim de urgență, asistent fiind, potrivit Dispoziției nr. 62 din 9.05.2008 emisă de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B, depusă la dosarul de fond - fila nr.16.
Potrivit art.64 alin.3 din Legea nr.272/2004, pe perioada plasamentului, drepturile și obligațiile părintești privitoare la persoana copilului sunt exercitate și, respectiv, sunt îndeplinite de către persoana, familia, asistentul maternal care a primit copilul în plasament în regim de urgență.
Din verificarea actelor dosarului a rezultat că nu a fost citat niciodată asistentul maternal, acesta fiind reprezentantul legal al minorei.
În rejudecare, prin sentința penală nr. 13/24.02.2009 pronunțată de Judecătoria Făurei în dosarul nr-, în temeiul art. 198 al.1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. "b", art. 37 lit. "a" Cod penal și art. 41 al. 2 Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 3 (trei) ani si 6 (șase) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii continuate de act sexual cu un minor.
În baza art. 203 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. b, art. 37 lit. b Cod penal, art. 41 alin. 2 Cod penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii continuate de incest.
În temeiul art. 33 lit. a - 34 lit. b Cod penal s-au contopit cele două pedepse s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani și 6(șase) luni închisoare, sporită cu 6(șase) luni închisoare, respectiv pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art.64 lit. "a" teza II, b, d și e Cod penal respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat; drepturile părintești; dreptul de a fi tutore sau curator-pe durata executării pedepsei.
În baza art. 65 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a, teza II, b,d,e Cod penal respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat; drepturile părintești; dreptul de a fi tutore sau curatore pe o perioadă de 5 ani ce se va executa după executarea pedepsei închisorii.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 2700 lei din care 300 lei onorariu pentru asigurare apărător din oficiu și 2400 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că situația de fapt și vinovăția inculpatului sunt pe deplin dovedite cu probele administrate în cauză și că reeducarea inculpatului nu poate fi realizată decât prin privarea de libertate a acestuia.
Instanța, la alegerea pedepselor și la individualizarea cuantumului acestora a avut în vedere gradul de pericol social concret al fiecărei determinat de modul de producere și de mijloacele folosite. Totodată au fost avute în vedere concursul de infracțiuni și starea de recidivă a inculpatului.
Împotriva sentinței astfel pronunțate a declarat apel în termen legal inculpatul, care, prin avocatul ales, a susținut că sentința instanței de fond este netemeinică deoarece în cauză nu s-au administrat probe cu care să se demonstreze că inculpatul, la momentul săvârșirii faptei, avea discernământ, având în vedere faptul că acesta a absolvit în perioada 15.09.1987 - 15.06.1991, Școala de Arte și Meserii din B, unde a fost diagnosticat cu debilitate mintală, împrejurare față de care a solicitat efectuarea unei expertize psihiatrice.
A solicitat totodată și diminuarea pedepselor pe care le-a apreciat ca fiind mari.
Prin decizia penală nr. 142 din 23.06.2009 a Tribunalului Brăila apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat, acesta fiind obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut, cu privire la primul motiv de apel, că în cauză nu este necesar a se administra proba cu o expertiză psihiatrică.
Într-adevăr, din adeverința nr. 506/16.09.2008, eliberată de Școala de Arte și Meserii, din municipiul B (aflată la fila 24 - din dosarul nr- al Judecătoriei Făurei, dosar atașat cauzei) rezultă că în perioada 15.09.1987 - 15.06.1991, inculpatul a urmat cursurile acestei școli, ca asistat al statului, iar din fișa de orientare școlară și profesională era diagnosticat clinic: "debilitate mintală".
În speță, deși întrebat ce acte medicale sau ce internări a avut care să ateste că suferă de această boală, inculpatul apelant a arătat că nu posedă acte medicale în acest sens și că nu a fost internat în spitale de specialitate. Or, în lipsa unor astfel de acte, s-a apreciat că efectuate unei atare expertize nu poate fi realizată.
Pe de altă parte, s-a reținut că o simplă înserarea a unui diagnostic într-o adeverință eliberată de o unitate școlară nu este suficientă pentru a-l îndreptăți pe inculpat a se prevala de efectuarea unei expertize psihiatrice din moment ce acesta nu posedă acte medicale care să ateste cele susținut în apel.
Fiind audiat la instanță, inculpatul nu a demonstrat că nu ar avea discernământ sau vreo tulburare de comportament, mai mult, el a precizat că are reprezentarea faptelor sale, pe care le-a recunoscut, fără rezerve.
Prin urmare, s-a reținut că nu există îndoială cu privire la răspunderea penală a inculpatului pentru săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, motiv pentru care instanța de apel a apreciat că în cauză nu este necesară efectuarea unei expertize psihiatrice.
Referitor la cel de-al doilea motiv de apel, motiv ce vizează individualizarea pedepselor, sub raportul cuantumului, s-a reținut că instanța de fond a avut în vedere toate criteriile enumerate în art. 72 cod penal, respectiv gradul de pericol social concret, modalitatea și împrejurările comiterii faptelor, urmările cauzate, cât și aspectele privind persoana inculpatului, respectiv starea de recidivă, caracterul continuu al faptelor și repetabilitatea actelor sexuale și a incestului, cu o minoră, aspecte ce conferă faptelor un grad ridicat de pericol social.
Față de toate împrejurările ce caracterizează fapta și persoana inculpatului s-a apreciat că nu se impune reducerea pedepselor aplicate.
Împotriva deciziei penale nr. 142 din 23.06.2009 a Tribunalului Brăilaa declarat recurs inculpatul criticând-o pe motive de nelegalitate.
Sub un prim aspect, recurentul a susținut că în cauză se impunea efectuarea unei expertize psihiatrice care să stabilească cu certitudine dacă la momentul săvârșirii infracțiunilor avea sau nu discernământ, apreciind că au fost ignorate dispozițiile art. 117 Cod procedură penală care obligă instanța de judecată să efectueze o astfel de expertiză atunci când există o îndoială clară asupra stării psihice a inculpatului.
În cadrul celui de-al doilea motiv de recurs inculpatul a susținut că judecarea cauzei, atât la fond cât și în apel, s-a făcut fără citarea legală a tuturor părților, respectiv a părții vătămate, a asistentului maternal i și a reprezentanților legali și, încălcându-se în acest mod dreptul la un proces echitabil al tuturor părților implicate în proces.
A solicitat, pentru toate aceste considerente, admiterea recursului și desființarea deciziei atacate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru efectuarea expertizei psihiatrice și pentru a fi citate în mod legal toate părțile din proces.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 117 Cod procedură penală, efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie în cazul infracțiunii de omor deosebit de grav precum și atunci când organul de urmărire penală sau instanța de judecată are îndoială asupra stării psihice a învinuitului sau inculpatului.
Simpla afirmație sau invocare a apărării că ar fi necesară o expertiză psihiatrică întrucât ar exista îndoieli cu privire la starea psihică a inculpatului nu este suficientă pentru a deveni aplicabile dispozițiile art. 117 Cod procedură penală referitoare la obligativitatea expertizei.
Îndoielile trebuie să fie determinate de situația din dosar ori să își aibă sorgintea în probele administrate în cauză.
Or, în speță, așa cum a reținut și instanța de apel, nu există nici o împrejurare care să creeze îndoială cu privire la starea psihică a inculpatului. Recurentul nu a prezentat eventuale acte medicale din care să rezulte că anterior procesului sau pe parcursul soluționării acestuia ar fi suferit de maladii psihice grave care pot pune în discuție existența discernământului și care să justifice efectuarea unei expertize psihiatrice.
Adeverința nr. 506/16.09.2008, eliberată de Școala de Arte și Meserii, din municipiul B (aflată la fila 24 - din dosarul nr- al Judecătoriei Făurei, dosar atașat cauzei) în care se precizează că în perioada 15.09.1987 - 15.06.1991, inculpatul a urmat cursurile acestei școli, ca asistat al statului, fiind diagnosticat clinic cu "debilitate mintală" nu este suficient pentru a-l îndreptăți pe acesta să solicite efectuarea expertizei.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că nu se impune casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu este întemeiat.
Pe de o parte, Curtea constată că toate părțile au fost legal citate atât la judecarea în fond a cauzei cât și în apel.
Pe de altă parte, eventuala omisiune a instanței de a dispune citarea părții vătămate, a asistentului maternal sau a reprezentanților legali ai părții vătămate ori nelegala citare a acestora nu constituie o nulitate care să justifice casarea hotărârilor pronunțate în cauză și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Nulitatea invocată este una relativă care, pentru a avea drept consecință casarea cu trimitere, deci anularea actelor efectuate cu neobservarea sau încălcarea formelor prevăzute de lege, trebuie să se dovedească că a produs părții care o invocă, respectiv inculpatului recurent, un prejudiciu care nu poate fi reparat decât prin anularea actelor respective.
Cum o asemenea dovadă nu s-a făcut, Curtea, în temeiul art. 38515punctul 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge recursul declarat de inculpat, menținând ca temeinică și legală decizia atacată.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 20.07.1971 în mun. I, cu domiciliul în comuna, sat județul B, CNP - -), împotriva deciziei penale nr. 142/23.06.2009 a Tribunalului Brăila (sentința penală nr. 13/24.02.2009 a Judecătoriei Făurei ).
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod proc. penală, obligă pe inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Suma de 200 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu în recurs - avocat, va fi virată în contul Baroului G din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 14.01.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.dec.jud.
Jud.apel -
Jud.fond
Tehnored. CG/2 ex./ 03.02. 2010
Președinte:Aurel BurlacuJudecători:Aurel Burlacu, Mariana Cristache, Irina Alexandra
