Actul sexual cu un minor (art. 198 cod penal). Decizia 40/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.40/MP
Ședința publică din data de 23 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 2: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - domiciliat în municipiul M,-, județul C, împotriva sentinței penale nr.279/P din data de 19 februarie 2008, pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr- și a deciziei penale nr.492 din data de 03 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de at.198 Cod penal.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 07 aprilie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 14 aprilie 2009, 22 aprilie 2009, 23 aprilie 2009, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată că prin sentința penală nr. 279/P din 19.02.2008 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr-, a fost respinsă - ca neîntemeiată - excepția nulității ședinței de judecată din 05.02.2008, invocată de inculpat prin apărător.
În baza art. 198 alin. 1 Cod penal pentru infracțiunea de act sexual cu un minor; a fost condamnat inculpatul, CNP -, fiul lui și, născut la 25.11.1985 în M, domiciliat în M,-, județul C - la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare.
În baza art.65 alin. 2 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b, d și e Cod penal pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 202 alin. 1 Cod penal pentru infracțiunea de corupție sexuală; a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.
În baza art. 33 lit. b și 34 lit.b Cod penal; s-a aplicat inculpatuluipedeapsa cea mai grea de 8 (opt) ani închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza I și lit. b Cod penal pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.71 alin. 2 și 3 Cod penal în referire la art. 64 lit.a teza a II a, lit. b, d și e Cod penal pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art. 14-16 Cod procedură penală rap. la art. 998 Cod civil;a fost obligat inculpatul către partea civilă la plata sumei de 6.000 lei cu titlul de daune morale.
În baza art. 189 Cod procedură penală, s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Constanțaa sumei de 100 lei - onorariu avocat din oficiu desemnat pentru partea vătămată pentru avocat - delegație nr.27.553/2007.
În baza art. 191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul către stat la plata sumei de 1.000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța susmenționata sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia cu nr.2281/P/2007 din 10.09.2007 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de:- act sexual cu un minor, prev.de art.198 al.1 Cod penal;- corupție sexuală, prev.de art.202 al.1 Cod penal, cu aplic.art.33 lit.a Cod penal.
Anterior, prin Ordonanța nr.1805/P/2005 din 06.06.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanțas -a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului pentru comiterea infracțiunii de viol prev. de art.197 alin. 1 și 3 Cod penal, întrucât fapta nu întrunește elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
Pe rolul Judecătoriei Medgidia cauza a fost înregistrată sub nr- din 13.09.2007.
La termenul de judecată din 5 februarie 2008, inculpatul, prin apărător a invocat excepția nulității ședinței de judecată, întrucât,"față de părțile din proces, ședința trebuia să fie secretă".
Instanța a reținut că excepția nulității ședinței de judecată este neîntemeiată și a respins-o ca atare.
Astfel, s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 290 alin.1 Cod procedură penală, "Ședința de judecată este publică. Minorii sub 16 ani nu pot asista la ședința de judecată.",iar potrivit alineatului 2 al aceluiași articol, " Dacă judecarea în ședință publică ar putea aduce atingere unor interese de stat, moralei, demnității sau vieții intime a unei persoane, instanța, la cererea procurorului, a părților ori din oficiu, poate declara ședință secretă pentru tot cursul sau pentru o anumită parte a judecării cauzei."
Principiul care guvernează desfășurarea ședințelor de judecată este cel al publicității acestora, astfel că ședințele de judecată sunt publice, în afară de cazurile prevăzute de lege.
Codul d e procedură penală prevede și derogări de la publicitatea ședinței de judecată, în sensul că judecata are loc în ședință secretă, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege (art.290 alin.2-5 Cod procedură penală), precum și în cazul în care inculpații sunt minori (art.485 Cod procedură penală).
S- constatat că în cauză ședința de judecată nu a fost declarată secretă, motiv pentru care acesta a fost publică, conform dispozițiilor legale imperative existente în materie.
Pe fond, procedând la judecarea cauzei, instanța a audiat partea vătămată -, precum și martorii, Curti, -.
Din materialul probator, administrat în cauză, instanța a reținut, că la începutul lunii septembrie 2005, inculpatul l-a invitat la domiciliul său pe minorul - parte vătămată, -, în vârstă de 12 ani, împreună cu frații acestuia, în vârstă de 5 ani și -, în vârstă de 3 ani, pentru a viziona la televizor desene animate și a le da mâncare (copiii provenind dintr-o familie cu posibilități reduse de trai).
La început, inculpatul i-a arătat minorului - o revistă pornografică, după care, i-a dat jos pantalonii și chiloții copilului, l-a pus cu spatele la el și cca. 20-30 minute, a întreținut cu acesta raport sexual anal, în prezența celorlalți doi copii minori, de 5 și respectiv, 3 ani, care se uitau la ce se întâmplă. Din cauza durerii, la un moment dat partea vătămată a sărit din pat pe covor. După consumarea actului sexual, inculpatul l-a amenințat pe minor că îl va omorî dacă va spune cuiva despre cele petrecute, astfel că părinții lui au aflat despre agresiune, după câteva zile, când au sesizat organele de poliție.
La data de 05.10.2005, partea vătămată - a fost examinată medico-legal, iar potrivit concluziilor raportului de constatare medico-legală nr.142/S din acea dată întocmit de C, acesta nu prezenta leziuni traumatice în regiunea anală, iar la examenul clinic efectuat s-au evidențiat o mucoasă perianală curată, pliuri convergente, fără leziuni traumatice recente sau vechi, sfincter anal extern cu tonus păstrat.
Pentru a se lămuri dacă a existat sau nu un raport sexual asupra părții vătămate, - la data de 10.09.2005, s-au solicitat C precizări suplimentare, înaintate cu adresa nr. 142/S/2005 din 04.05.2006 în care se arată că, după un interval de aproximativ o lună de zile de la data producerii, nu se mai pot constata leziuni traumatice de tipul echimozelor, infiltratelor sanguine, excoriațiilor. Plăgile, fisurile mucoasei anale se cicatrizează, putându-se evidenția cicatrice. Având în vedere intervalul mare de timp dintre data reclamată a agresiunii sexuale și data examinării medico-legale, nu se poate stabili cu certitudine data exactă a producerii lor.
Așadar, s- constatat că în urma examinării medico-legale a părții vătămate nu au fost decelate urme ale vreunui act sexual anal, nici leziuni traumatice recente sau vechi în regiunea anală, și nici cicatrice, existând posibilitatea ca actul sexual să fi fost superficial, fără profunzime și întrerupt în momentul în care partea vătămată minor a sărit din pat când a simțit durerea.
Situația de fapt, expusă mai sus și reținută de instanță,a rezultat din: plângerea și declarația mamei părții vătămate, martora, plângerea și declarația părții vătămate, raportul de constatare medico-legală, procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșele fotografice, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, declarațiile martorilor audiați în cauză, coroborate cu declarațiile inculpatului date în cursul urmăririi penale, în care a recunoscut comiterea faptelor.
În cursul judecății, inculpatul s-a prevalat de dispozițiile art.70 Cod procedură penală și a refuzat să dea declarație, motiv pentru care s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.325 alin.2 Cod procedură penală cu referire la declarațiile date de acesta în cursul urmăririi penale.
În apărare, a invocat că este bolnav, prezentând afecțiuni psihice, motiv pentru care nu răspunde penal.
În cursul urmăririi penale, având în vederea că inculpatul a prezentat acte medicale, ulterioare datei comiterii faptei, din care rezultă că prezintă afecțiuni medicale, s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice.
Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr.431/P/11.12.2006 întocmit de Car ezultat că inculpatul prezintă o personalitate cu trăsături accentuate dizarmonice, de tip polimorf, intelect de limită. Se apreciază că atât în prezent, cât și la data comiterii faptei și în raport cu acesta, discernământul este/a fost păstrat.
Față de concluziile expertizei medico-legale, instanța a reținut că inculpatul a avut discernământ la momentul comiterii faptei, în raport cu acesta, motiv pentru care apărarea sa nu a fost reținută.
Împotriva sentinței penale 279/P/19.02.2008 pronunțată de Judecătoria Medgidia în termen legal a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Medgidia criticând sentința sub aspectul necitării părților vătămate minore și, solicitând desființarea sentinței cu trimitere la rejudecare a cauzei.
Hotărârea a mai fost criticată de inculpatul care a solicitat redozarea pedepsei, ținând cont de circumstanțele personale dar și reale ale cauzei.
Prin decizia penală nr.492 din data de 03.11.2008, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Constanța, în baza art. 379 pct.1 lit."b" Cod procedură penală, a respins ca nefondate apelurile declarate dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA MEDGIDIAsi inculpatul - domiciliat în M,-, județul C, împotriva sentinței penale 279/P/19.02.2008 pronunțate de Judecătoria Medgidia.
În baza art. 189 Cod proc.pen.:
Onorariile apărătorilor din oficiu, s-au virat din fondul Ministerului Justiției către Baroul d e Avocați C, pentru avocații Carcea a (100 lei), na (150 lei), (150 lei), (150 lei).
În baza art. 192 alin. 2,3 Cod proc.pen.:
A obligat pe inculpatul apelant la suma de 350 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca restul cheltuielilor să rămână în sarcina statului.
Împotriva deciziei penale nr.492/03.11.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.279/P din data de 19 februarie 2008, pronunțată de Judecătoria Medgidia, a declarat recurs inculpatul criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea orală, recurentul, prin apărător, solicită în principal admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și rejudecând să se dispună achitarea în temeiul art.11 ptc.2 lit."a" raportat la asrt.10 lit."a" Cod procedură penală, motivând că probele administrate nu dovedesc existența faptelor deduse judecății.
În subsidiar, se cere admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și, rejudecând, să se dispună redozarea pedepselor aplicate în sensul reducerii cuantumului fără a indica motivele de netemeinicie.
La Curtea de APEL CONSTANȚA cauza a fost înregistrată sub același număr -.
Verificând legalitatea și temeinicia deciziei penale și a sentinței penale recurate, în raport de criticile aduse și din oficiu, curtea constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia cu nr.2281/P/2007 din data de 10.09.2007, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de: act sexual cu un minor prevăzută de art.198 alin.1 Cod penal și corupție sexuală prevăzută de art.202 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.33 lit."b" Cod penal.
S-a reținut că inculpatul a întreținut la data de 10.09.2005, un act sexual cu minorul de 12 ani -, în prezența efectivă a minorilor și, în vârstă de 3 și respectiv 5 ani.
Prin ordonanța nr.1805/P/2005 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța din data de 06 iunie 2007, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru comiterea infracțiunii de viol prevăzută de art.197 alin.1 și 3 Cod penal, a învinuitului, în temeiul art.11 alin.1 pct.1 lit."b" raportat la art.10 lit."d" Cod procedură penală, art.38 Cod procedură penală raportat la art.45 alin.1 Cod procedură penală.
Analizând probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât și a cercetării judecătorești, curtea constată că acestea nu sunt apte să răstoarne prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul conform art. 5/2 și art. 66 al. 2 cod procedură penală.
Astfel, din materialul probator existent la dosar, rezultă că, la data de 10.09.2005, inculpatul l-a invitat pe minorul de 12 ani și pe frații acestuia și în vârstă de 3 și respectiv 5 ani, la domiciliul său pentru a viziona la televizor desene animate, întrucât minorii aveau acasă curentul întrerupt, pentru neplată.
La început, inculpatul i-a arătat minorului, o revistă pornografică după care i-a dat jos pantalonii și chiloții, săvârșind doar acte de pregătire a raportului sexual.
Această situație de fapt rezultă din coroborarea declarațiilor părții vătămate cu cea a inculpatului, cu raportul medico-legal și suplimentul întocmit de Serviciul de Medicină Legală C - nr.142/S/05.10.2005.
Declarațiile părții vătămate, date în cursul procesului penal, sunt contradictorii.
Prin declarația din data de 22 august 2007 - fila nr.9 dosar urmărire penală, susține că a răspuns invitației inculpatului împreună cu cei doi frați minori și că acesta după ce i-a prezentat o revistă pornografică, l-a dezbrăcat și a apropiat organul genital de anusul acestuia.
În declarațiile ulterioare, partea vătămată susține că a consimțit la întreținerea unui raport sexual cu inculpatul, fără să cunoască despre ce este vorba, raport care a avut loc la 10.09.2005, în domiciliul inculpatului în prezența fraților săi minori, declarații care nu se coroborează cu nicio altă probă din dosar, având în vedere că depozițiile martorilor audiați în cauză, relatează despre împrejurări cunoscute mijlocit:, nepot al reprezentantului părții vătămate a auzit din localitate despre faptele comise de inculpat, în sensul că ar fi întreținut raport sexual cu partea vătămată în prezența celor doi frați minori; Curti, vecină cu părțile din proces, susține că a aflat de la partea vătămată că, inculpatul "și-a bătut joc de el" iar de la mama inculpatului faptul că, zvonurile n-ar fi adevărate.
Raportul medico-legal nr.142/S/05.10.2005 întocmit de Serviciul de Medicină Legală C, constată că, partea vătămată nu prezintă leziuni traumatice în regiunea anală iar la examenul clinic efectuat, s-a evidențiat o mucoasă peri - anală curată, pliuri convergente, fără leziuni traumatice recente sau vechi, xfinter anal extern cu tonus păstrat.
Așadar, se constată că în urma examinării medico-legale a părții vătămate, nu au fost decelate urme a vreunui act sexual anal nici leziuni traumatice recente sau vechi în regiunea anală și nici cicatrice.
Conform art. 63 al. 2 cod procedură penală, probele nu au valoare mai dinainte stabilită, aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată in urma examinării tuturor probelor administrate in scopul aflării adevărului.
Potrivit art. 69 și art. 75 cod pr. penală, legea recunoaște valoarea probantă a declarațiilor inculpatului și a declarațiilor părții vătămate în măsura in care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probator existent in cauza. Așadar, dispozițiile art. 69 și 75 cod pr. penală, prevăd pentru instanță posibilitatea luării in considerare a declarațiilor inculpatului și părții vătămate, insă atunci când acestea sunt in vădită contradicție cu faptele și împrejurările ce rezulta din ansamblu probator existent la dosar, se impune înlăturarea lor întrucât ele nu servesc la aflarea adevărului.
În cauză, declarațiile părții vătămate nu servesc la aflarea adevărului fiind contradictorii intre ele și venind in contradicție cu celelalte probe din dosar.
Concluzionând, curtea constată ca probele dosarului nu au făcut dovada că inculpatul ar fi întreținut raport sexual de orice natură cu minorul și nici că ar fi comis acte cu caracter obscen asupra acestuia, sau in prezenta unui minor. Or, in lipsa unor probe certe de vinovăție, operează principiul "in dubio pro reo" (îndoiala profită inculpatului).
Drept urmare, curtea în baza art. 38515pct.2 lit."a" Cod procedură penală, va admite recursul penal declarat de inculpatul -împotriva sentinței penale nr.279/P din data de 19 februarie 2008, pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr- și a deciziei penale nr.492 din data de 03 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-,
Va casa hotărârile recurate și rejudecând, va dispune, în temeiul art.11 pct.2 lit."a" Cod procedură penală, art.10 lit."a" Cod procedură penală, va achită pe inculpatul, privind săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.198 al.1 Cod penal și art.202 al.1 Cod penal.
Va înlătura dispozițiile contrare prezentei decizii cu aplicarea corespunzătoare a disp.art.189 Cod procedură penală în sensul acordării din fondul Ministerului Justiției a onorariului apărătorului din oficiu - în sumă de 50 lei, cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.2 lit."a" Cod procedură penală,
Admite recursul penal declarat de inculpatul - domiciliat în municipiul M,-, județul C, împotriva sentinței penale nr.279/P din data de 19 februarie 2008, pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr- și a deciziei penale nr.492 din data de 03 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-,
Casează hotărârile recurate și rejudecând, dispune:
În temeiul art.11 pct.2 lit."a" Cod procedură penală, art.10 lit."a" Cod procedură penală,
Achită pe inculpatul, privind săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.198 al.1 Cod penal și art.202 al.1 Cod penal.
Înlătură dispozițiile contrare prezentei decizii.
În temeiul art.189 Cod procedură penală
Dispune plata din fondul Ministerului Justiției a onorariului apărătorului din oficiu - în sumă de 50 lei.
Cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 aprilie 2009.
Pt.Președinte de complet, Judecător, Judecător,
- - - - - -
aflat în, semnează
conform art.312 Cod proc.penală
Vicepreședinte de instanță,
- -
Grefier,
Jud.fond
Jud.apel -;
Red.dec.Jud./18.06.2009
Tehnored.Gref./ 4 ex.
Data: 18.06.2009
Președinte:Marius Cristian EpureJudecători:Marius Cristian Epure, Adriana Ispas, Maria
