Actul sexual cu un minor (art. 198 cod penal). Decizia 60/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 60/2009
Ședința separată și ne publică de la 18 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 2: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 3: Sanda președinte secție
Grefier Creța
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat de - procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale numărul 282/A din 3 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- inculpatului asistat de av. ales, în substituirea av..
- Av. în substituirea av., apărător desemnat din oficiu al inculpaților - și
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Instanța din oficiu pune în discuția părților publicitatea ședinței de judecată, în baza dispozițiilor art. 290 cod pr. penală, raportat la obiectul cauzei și calitatea victimelor.
Reprezentanta parchetului solicită ca în baza dispozițiilor art. 290 cod pr. penală să se declare ședința separată.
Apărătorii inculpaților de asemenea apreciază că se impune ca ședința să se desfășoare nepublic.
Deliberând, instanța baza dispozițiilor art. 290 cod pr. penală având în vedere obiectul cauzei care ar putea aduce atingere moralei, demnității sau vieții intime a victimelor și calitatea acestora, care sunt minore, declară ședința nepublică și dispune evacuarea persoanelor din sala de judecată cu excepția celor care au legătură cu prezenta cauză.
De asemenea, instanța de recurs pune în vedere inculpatului prevederile dispozițiilor art. 70 cod pr. penală, respectiv dreptul la "tăcere", precum și aspectul că, dacă consimte să fie ascultat, tot ceea ce va declara, va putea fi folosit împotriva lui în soluționarea prezentei cauzei.
Inculpatul arată că nu are nimic de declarat și nu dorește să fie ascultat.
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, chestiuni prealabile instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul inculpatului solicită admiterea recursului și în temeiul art. 385/9 alin. 1 pct. 17 coroborat cu art. 385/15 alin. 1 pct. 2 lit. b și art. 10 lit d combinat cu 11 pct. 2 lit. achitarea inculpatului. În subsidiar, solicită respingerea cererii de despăgubiri civile acordate. Depune și motivele scrise.
Reprezentantul din oficiu al intimaților arată că lasă la aprecierea instanței admiterea recursului iar dacă este admis solicită extinderea efectelor.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului inculpatului apreciind ca temeinică și legală hotărârea atacată. Arată că inculpații cunoșteau vârsta victimei.
Inculpatul, având ultimul cuvânt arată că el a fost singurul care a avut apărător ales, fapt care i-a ajutat și pe ceilalți inculpați. Este nemulțumit de pedeapsa aplicată.
Av. depune cerere scrisă de acordare a onorariului de avocat din oficiu.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Constată că prin sentința penală nr. 1559/2007, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Devaa condamnat pe inculpații minori:
1.,
2.,
3. A, la:
- 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor, prev. și ped. de art. 198 al.1 cod penal, cu aplicarea art. 99 și urm. cod penal.
În baza art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal, a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,c Cod penal.
În baza art. 81, 82 și art.110 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii aplicată inculpaților, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a pedepsei accesorii aplicată inculpaților, pe durata termenului de încercare.
A pus în vedere inculpaților disp. art. 83,84 Cod penal.
În baza art. 14, 346. rap la disp. art. 998, art. 1000 al. 2 civil, a obligat, în solidar, toți inculpații, dar și in solidum cu părțile responsabile civilmente și, și, și, la plata sumei de 10.000 lei RON, cu titlu de daune morale către partea civilă.
A respins în rest cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă.
În baza art. 191 al.1,3 C.P.P. a obligat, în solidar, inculpatul -, cu părțile responsabile civilmente și la plata sumei de 300 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 191 al.1,3 C.P.P. a obligat, în solidar, inculpatul, cu părțile responsabile civilmente și la plata sumei de 300 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 191 al.1,3 C.P.P. a obligat, în solidar, inculpatul, cu părțile responsabile civilmente și la plata sumei de 150 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
A stabilit în sarcina MJ și în favoarea Baroului de Avocați H - plata sumei de 300 lei RON, onorarii pentru apărătorii desemnați să acorde asistență juridică din oficiu inculpați minori - și
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Partea vătămată minoră și inculpații minori -, zis "" și A se cunosc de mai mult timp, primii doi întâlnindu-se de mai multe ori, cu minora, în primăvara și vara anului 2005, iar ultimul o știa "doar din vedere " (162-164, 165-167, 168-170, 210-211). Mai mult decât atât, fiind contactată telefonic în cursul orelor, la școală unde învață (elevă în casa a VIII-a la Școala Generală Șaguna, din municipiul D ), de către inculpații minori și, a fost de acord să iasă din incinta unității școlare și să se întâlnească cu cei doi, atât în acele momente, cât și ulterior, după terminarea cursurilor școlare.
În data de 12.10.2005, în timp ce se afla la domiciliu împreună cu părinții, fost contactată telefonic de inculpatul minor -, care i-a propus să se întâlnească în după amiaza zilei, iar minora a fost de acord. Astfel, în jurul orelor 18,00 partea vătămată s-a întâlnit în fața unui chioșc, de pe strada -, din municipiul D, cu inculpatul minor, care nu a venit singur, ci însoțit de ceilalți doi coinculpați, și. Inculpatul i-a propus părții vătămate să-i însoțească într-o clădire în construcție, aflată lângă Liceul de Muzică, pe strada -, loc în care, alături de alți prieteni și cunoștințe comune, -, și, urmau să sărbătorească întoarcerea lui din Italia, în țară.
nu a declinat propunerea făcută de inculpatul, fiind de acord să-i însoțească pe toți ce mai sus menționați spre locația de lângă Liceul de Muzică, pentru a petrece împreună, scop în care au fost cumpărate mai multe sticle de vin și băuturi răcoritoare (-cola). Văzând că în acel loc urmează să se consume băuturi alcoolice și la solicitarea expresă a inculpatului, prietena părții vătămate, a plecat, spre locuința acesteia, iar grupul format din, cei 3 inculpați și prietenii acestora au mers spre clădirea în construcție, de lângă Liceul de Muzică.
Toți au început să consume băuturi alcoolice, respectiv, vin amestecat cu -cola, iar la un moment dat, martorii, și au plecat, ceilalți rămânând să mai petreacă în continuare.
La un moment dat, partea vătămată a deschis o discuție despre sex, vorbind despre această temă, nu numai cu cei trei inculpați, cât și cu martorul ( declarația părții vătămate - 211 217-218), cu care anterior întreținuse raporturi sexuale. De menționat că, în acele momente, atât partea vătămată, cât și inculpații, toți minori,erau sub influența băuturilor alcoolice, dată fiind, considerabila cantitate de vin consumată de aceștia.
În acest context (pe fondul consumului exagerat de băuturi alcoolice și al discuțiilor privitoare la întreținerea de raporturi sexuale), inculpații minori -, și A au întreținut, pe rând, relații sexuale cu partea vătămată. În timp ce fiecare dintre inculpați întrețineau raporturi sexuale cu ceilalți stăteau într-o cameră alăturată, situată la ultimul etaj din clădire aflată în construcție. În timp ce întrețineau raporturi sexuale, stătea așezată pe un bolțar, astfel încât i-au fost provocate mai multe echimoze, excoriații, dat fiind contactul cu acest corp dur și nu urmare a violențelor exercitate de cei trei inculpați, pentru a întreține relații sexuale cu partea vătămată (15-16).
De altfel, chiar partea vătămată (210-211), a recunoscut că a fost de acord să întrețină raporturi sexuale normale cu cei 3 inculpați, pe rând în condițiile, în care, "îi era frică de inculpatul, care exercitau acte de violență asupra sa, cu ceva timp în urmă". Aceste susțineri ale părții vătămate vor fi privite cu rezervă de către instanța de judecată, care apreciază că factorul de constrângere a fost inexistent la momentul respectiv, întrucât, înainte de incident, se întâlnise de mai multe ori cu inculpatul, purtând discuții pe diferite teme, iar, pe de altă parte partea vătămată a fost de acord să se deplaseze, pentru a consuma băuturi alcoolice, într-o cantitate foarte mare, împreună cu cei 3 inculpați,în clădirea aflată în construcție.
Instanța de fond a apreciat că partea vătămată nu a fost constrânsă de către inculpați să consume băuturi alcoolice, chiar susținerile acesteia fiind contradictorii, încă de la începutul fazei de urmărire penală. Astfel, în declarația dată în fața organelor de poliție, în data de 12.10.2005 (dată la care a avut loc incidentul), declară că inculpatul Aaa menințat-o cu săvârșirea unor acte de violență, dacă nu consumă băuturi alcoolice (8). Ulterior, în data de 23.11.2005, partea vătămată arată că a fot constrânsă de "" (inculpatul ) să bea vin ( 10, verso), pentru ca, în data de 28.06.2006, aceeași persoană să susțină că amenințările au fot exercitate, atât de inculpatul, cât și de inculpatul. Împrejurarea că partea vătămată a consumat băuturi alcoolice, de bună voie, și nu constrânsă de inculpați, este confirmată și de ansamblul probatoriului testimonial, ce a fost administrat în cauză (2, 13, 215, 217-218).
După ce au întreținut raporturi sexuale normale cu partea vătămată, a fost contactată pe telefonul mobil de mama sa, dar a răspuns inculpatul A, (ultimul care avusese relații sexuale cu minora) promițându-i acesteia că o va însoți pe partea vătămată la domiciliul ei, lucru care s-a și întâmplat, având nevoie de sprijin, întrucât era amețită de aburii alcoolului și avea un echilibru precar.
Toți cei trei inculpați cunoșteau vârsta pe care o avea partea vătămată, la data de 12.10.2005,respectiv, 14 ani. În legătură cu acest aspect, dincolo de referirea expresă la vârsta părții vătămate ("14 ani, 13-15 ani, sub 15 ani"), făcută d toți inculpații (162 - inculpatul, 166 - inculpatul, 169- inculpatul ), această împrejurare era evidentă, raportat la stadiul de dezvoltare fizico-somatică a părții vătămate și la faptul că toți inculpații știau că era elevă în clasa a VIII-
Din constatările cuprinse în certificatul medico-legal nr. -/B/13.10.2005 a rezultat că leziunile suferite de partea vătămată s-au putut produce prin lovire cu sau de un corp dur, însă ele nu necesită pentru vindecare zile de îngrijiri medicale. Se arată, totodată, că prezintă o deflorare completă, a cărei vechime nu poate fi stabilită (15,16), chiar aceasta recunoscând că mai întreținut raporturi sexuale și cu alte persoane.
S-a constatat că faptele întrunesc elementele constitutive a trei infracțiuni de act sexual minor, prev. și ped. de art. 198 al. 1 Cod penal, săvârșite de fiecare dintre cei trei inculpați minori.
Instanța de fond a apreciat că, raportat la starea de fapt descrisă și reținută ca atare în prezenta sentință, încadrarea juridică a faptelor s-a făcut în mod corect prin rechizitoriu (act sexual cu un minor, art. 198 al. 1 Cod penal) și nu se impune, față de disp. art. 334.C.P.P., schimbarea încadrării juridice din fapta cu care instanța a fost învestită în cea de viol, prev. și ped. de art. 197 al. 1,2, lit. a
Cod PenalLa individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal.
S-a apreciat că partea vătămată și civilă a suferit traume de natură psihică în urma faptelor săvârșite de inculpați și că se justifică obligarea acestora la plata de daune morale în cuantum de 10.000 lei RON; în solidar și cu părțile responsabile civilmente.
Împotriva sentinței au declarat apel, în termen, partea vătămată și civilă și inculpații și
Prin decizia penală nr. 282/A/3.11.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Penală au fost admise ca fondate apelurile introduse de partea vătămată și civilă și de inculpații și și au fost extinse efectele apelurilor acestor inculpați și cu privire la inculpatul intimat - împotriva sentinței penale nr. 1559/2007 pronunțată de Judecătoria Deva, județul H, pentru temeiul prev. de art. 379 pct. 2 lit. a pr.pen. desființează în parte sentința atacată și în consecință:
S-a înlăturat aplicarea prev.art. 81, 82 și 110.pen. față de toți inculpații.
În baza art. 861, 862și 110 teza 2.pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor de câte 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpaților, A și - pe un termen de încercare compus din durata pedepselor aplicate la care s-a adaugat un interval de timp de câte 2 ani.
Au fost obligați inculpații sus - menționați ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 863al. 1 lit. a - d pen.
S-a desemnat pentru executarea supravegherii Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara.
S-a pus în vedere inculpaților disp. art. 864.pen.
S-a înlăturat față de inculpați aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza 1 și lit. c pen.
S-au menținut în rest dispozițiile sentinței atacate.
Au obligat pe inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente și, pe inculpatul A în solidar cu părțile responsabile civilmente și și pe inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente și la plata sumei de câte 33,33 lei fiecare cheltuieli judiciare către partea vătămată și civilă, în apel.
În motivarea acestei decizii Tribunalul a reținut următoarele:
Prima instanță a stabilit corect starea de fapt și vinovăția inculpaților cu privire la faptele pentru care au fost trimiși în judecată, pe baza probelor administrate în cauză, a căror apreciere s-a făcut în condițiile prev. de art. 63 al. 2 Cod proc. penală.
S-a făcut o încadrare juridică legală a faptelor săvârșite și s-a apreciat în mod corect că raportat la starea de fapt reținută pe baza probelor administrate, nu se justifică solicitarea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de act sexual cu o minoră, prev. și ped. de art. 198 al.1 Cod penal, în infracțiunea de viol, prev. și ped. de art. 197 al. 2 lit. a Cod penal.
Astfel, analizând declarațiile martorilor ( fila 212), ( fila 214), ( fila 215) și ( fila 217) date în cursul cercetării judecătorești, rezultă că martorii, inculpații și partea vătămată se cunoșteau de mai mult timp, obișnuiau să se întâlnească și au fost cu toții de acord, în data de 12 octombrie 2005, să consume băuturi alcoolice într-o clădire aflată în construcție, iar asupra părții vătămate nu s-au exercitat presiuni de nici un fel.
De asemenea, se arată că inculpații au insistat ca partea vătămată să consume băuturi alcoolice, dar fără să fie amenințată sau forțată, iar în clădire nu s-a discutat despre întreținerea de relații sexuale cu partea vătămată.
Martorul arată că știa despre intenția inculpaților de a întreține relații sexuale cu partea vătămată, deoarece inculpații au discutat înainte între ei acest lucru.
Toți martorii menționați au plecat din clădire, dându-și seama că inculpații și partea vătămată vor întreține relații sexuale, iar martorul a arătat că anterior a întreținut relații sexuale cu partea vătămată.
Declarațiile martorilor se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, astfel încât există certitudinea că inculpații au întreținut relații sexuale cu partea vătămată fără să o amenințe sau să exercite acte de violență asupra ei, astfel încât solicitarea de schimbare a calificării juridice dată faptelor, reiterată în apel, nu se justifică.
Având în vedere că părțile se cunoșteau de mai mult timp, se întâlneau și inculpații aveau cunoștință că partea vătămată este elevă în clasa a VIII-a, iar aceasta avea o constituție fizică corespunzătoare vârstei, există certitudinea că inculpații știau că partea vătămată avea 14 ani, astfel încât nu se justifică aplicarea dispozițiilor art. 10 lit, d, respectiv art. 10 lit. e Cod proc. penală, astfel cum s-a solicitat în motivele de apel formulate de inculpații și
Instanța de fond a avut în vedere la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților criteriile de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, respectiv: limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptelor și datele ce caracterizează persoana și conduita inculpaților, criterii raportat la care acestora le-a fost aplicată pedeapsa de câte 1 an și 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării, conform dispozițiilor art. 81 și 82 Cod penal.
Sub aspectul modului de individualizare a pedepselor, se constată următoarele:
Raportat la modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, la urmărire acestora, în special sub aspectul traumei psihice cauzate părții vătămate și civile, a impactului emoțional suportat de aceasta și având în vedere cuprinsul referatelor de evaluare efectuate de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara, instanța de apel apreciază că se impune ca executarea pedepselor aplicate inculpaților, just individualizate sub aspectul duratei, să fie suspendată sub supraveghere, conform dispozițiilor art. 86/1, 86/2 Cod penal și art. 110 teza 2 Cod penal, pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, astfel încât apelul părții vătămate și civile este fondat.
Nu se justifică solicitarea părții vătămate și civile de majorare a duratei pedepselor și nici solicitarea inculpaților apelanți de reducere a pedepselor, care au fost stabilite la limita minimă specială prevăzută de art. 198 al. 1 Cod penal, rap. la art. 109 al. 1 Cod penal.
Având în vedere condițiile concrete în care s-au săvârșit faptele, persoana și conduita inculpaților apelanți, nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante față de aceștia.
Față de inculpați s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a-c Cod penal, în condițiile prev. de art. 71 Cod penal.
În condițiile în care inculpații nu ocupă o funcție, nu exercită o profesie și nu desfășoară o activitate de care să se fi folosit în săvârșirea infracțiunilor, nu se justifică interzicerea dreptului prev. de art. 64 lit. c Cod penal.
De asemenea, interzicerea dreptului prev. de art. 64 lit. a teza 1 Cod penal, raportat la faptele comise și persoana inculpaților, nu este justificată, nerespectând principiul proporționalității.
Sub aceste aspecte, apelurile inculpaților apelanți sunt fondate, urmând a se extinde efectele acestora și cu privire la inculpatul intimat -.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, se constată că instanța de fond a apreciat în mod just că partea civilă a încercat un prejudiciu moral determinat de trauma psihică pe care a suferit-o în urma faptelor săvârșite de inculpați, fiind nevoită să apeleze la consiliere psihologică, iar suma acordată cu titlu de daune morale este corespunzătoare prejudiciului suferit, astfel încât nu se justifică mărirea sau reducerea acesteia.
Martora ( fila 173) audiată în apel, confirmă faptul că partea vătămată și civilă a fost traumatizată în urma celor întâmplate în data de 22 octombrie 2005, nu a ieșit din casă o perioadă de timp și a apelat la consiliere psihologică.
Inculpații nu au fost trimiși în judecată pentru o infracțiune contra patrimoniului, astfel încât nu este justificată cererea părții civile pentru obligarea inculpaților la plata sumei de 600 lei reprezentând contravaloarea unui telefon mobil ce i-ar fi fost sustras.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen inculpatul solicitând prin apărătorul ales admiterea recursului și în temeiul art. 385/9 alin. 1 pct. 17 coroborat cu art. 385/15 alin. 1 pct. 2 lit. b și art. 10 lit d combinat cu 11 pct. 2 lit. a, pronunțarea unei soluții de achitare în ce-l privește pe inculpat.
În subsidiar se solicită ca în rejudecarea cauzei a se respinge cererea de despăgubiri civile formulată de partea vătămată. Inculpatul recurent personal, a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
În motivarea cererii principale se arată că soluția de condamnare a inculpatului nu este legală deoarece inculpatul nu cunoștea vârsta reală a părții vătămate iar instanțele de fond și de apel au apreciat greșit probele de la dosar atunci când au concluzionat că se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor prev. de art. 198 al. 1.
Cod PenalReferitor la solicitarea subsidiară se arată că nu s-a dovedit că partea vătămată ar fi suferit vreo traumă astfel că instanțele nu trebuiau să-i acorde acesteia daune morale.
Curtea de Apel examinând decizia atacată prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu constată că recursul inculpatului este nefondat și va fi respins, din următoarele considerente:
Instanțele de fond și apel au reținut o corectă stare de fapt iar solicitarea inculpatului recurent de a fi achitat deoarece nu cunoștea vârsta reală a părții vătămate nu este întemeiată. Din probele existente la dosarul cauzei, respectiv din declarațiile martorilor ( fila 212 ), ( fila 214 ), ( fila 215 ) și ( fila 217 ), martori audiați și în cursul cercetării judecătorești, rezultă că atât inculpații cât și martorii o cunoșteau bine pe partea vătămată. Mai mult, inculpatul recurent arată în declarația dată în fața instanței de fond ( fila 166 ) că știa că la acel moment partea vătămată avea 13-14 ani. Chiar dacă în cuprinsul aceleiași declarații inculpatul a nuanțat că nu știa totuși cu siguranță dacă partea vătămată avea vârsta indicată, o apreciază ca fiind între 14-15 ani, deci tot o vârstă sub 15 ani.
Din coroborarea acestor probe rezultă cu certitudine că inculpatul recurent avea cunoștință despre vârsta reală a părții vătămate, astfel că sub acest aspect recursul său este nefondat.
Sub aspectul individualizării pedepsei ce i-a fost aplicate inculpatului recurent Curtea constată că aceasta a fost corect individualizată de către instanța de apel care a schimbat și modalitatea de executare, apreciind corect că în ce-i privește pe inculpați se impune ca pe durata suspendării aceștia să fie supravegheați, numai în această modalitate pedepsele putând să-și atingă scopul.
Sub aspectul duratei pedepsei aplicate inculpatului Curtea constată că acestuia i s-a aplicat o pedeapsă la minimul ei special și că nu se impune reducerea acestei pedepse, inculpatului neputându-i-se reține circumstanțe atenuante care să determine reducerea pedepsei sub minimul special.
În ce privește solicitarea subsidiară a inculpatului recurent de a se respinge cererea părții vătămate de a fi despăgubită deoarece nu s-a dovedit că ar fi suferit vreo traumă, și aceasta va fi respinsă.
Este cert că partea vătămată a suferit o traumă în urma săvârșirii faptelor de către inculpatul recurent și inculpații recurenți, apelând și la consiliere psihologică. În acest sens a fost audiată și martora care a arătat în ce stare psihică s-a aflat partea vătămată după faptă ( fila 173 ). De altfel, raportat la vârsta părții vătămate, la împrejurările în care a fost săvârșită fapta este normal ca aceasta să fie traumatizată iar ca urmare instanțele să-i oblige pe inculpați la plata unor daune morale. Nici cuantumul daunelor morala la care au fost obligați inculpatul nu este ridicat și a fost just apreciat de către instanțe, astfel că și această solicitare a inculpatului recurent este neîntemeiată.
Față de cele expuse, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b recursul C.P.P. inculpatului va fi respins ca nefondat.
În baza disp. art. 191 alin. 3 și art. 192 alin. 2.C.P.P. inculpatul recurent va fi obligat în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 1375 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați în sumă de 300 lei respectiv 75 lei se vor avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 282/A din 3 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală.
În baza disp. art. 191 alin. 3 și art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă pe numitul recurent în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 1375 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați în sumă de 300 lei respectiv 75 lei se vor avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 18 mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Creța
Red. DG
Tehnored. /2ex./04.06.2009
,
Președinte:Dana GhițoaicaJudecători:Dana Ghițoaica, Marius Aurel Motolea, Sanda
