Actul sexual cu un minor (art. 198 cod penal). Decizia 90/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.198 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.90
Ședința publică de la 28 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Mirela Ciurezu Gherghe JUDECĂTOR 2: Claudia Lăutaru
- - JUDECĂTOR 3: Onița
- judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.216 din 28 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat, apărător ales, lipsind părțile vătămate și.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat pentru recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și reindividualizarea pedepsei aplicate atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare în sensul aplicării dsipozițiilor art 74, 76, reducerea pedepsei aplicate și aplicarea dispozițiilor art 81, având în vedere atitudinea sinceră și de regret, faptul că nu are antecedente penale, provine dintr-o familie organizată, urmează cursurile unei forme superioare de învățământ.
Reprezentantul Parchetului a solicitat admiterea recursului formulat de către inculpat, având în vedere că pedeapsa aplicată inculpatului este prea aspră raportat la împrejurările concrete de săvârșire a faptei, atitudinea părții vătămate, fiind suficient pentru realizarea scopului pedepsei aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Inculpatul, având ultimul cuvânt a arătat că regretă săvârșirea faptei și achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința penală nr. 90 din 25.05.2009, Judecătoria Slatina în dosarul nr-, în baza art 198 alin 1 Cod penal, a condamnat pe inculpatul - fiul lui si, nascut la 27.03.1980 in C, jud. O, domiciliat in com. M, sat, jud. O, CNP -, legitimat cu CI seria -, nr. -, la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu o minoră (13 ani și 6 luni) - partea vătămată,domiciliată în comuna M, jud.O, cu aplicarea art 71Cod Penal.
Pe durata executării pedepsei inculpatului i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit a și b Cod Penal.
În baza art 65 alin 2 raportat la art 64 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art 64 lit a și b Cod penal, pe o durată de 3 ani.
În baza art.198 alin 1 Cod penal a fost condamnat inculpatul - fiul lui si, născut la data de 29.11.1988 in C, jud. O, domiciliat în com. M, sat, jud. O, CNP -, legitimat cu CI seria -, nr. -, la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu o minoră (13 ani și 6 luni) - partea vătămată, cu aplicarea art 71Cod Penal.
Pe durata executării pedepsei inculpatului s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit a și b Cod penal.
În baza art 65 alin 2 raportat la art 64 Cod Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art 64 lit a și b Cod Penal pe o perioadă de 3 ani.
S-a luat act că partea vătămată, în prezența mamei sale, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Au fost obligați inculpații la câte 1400 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 31 iulie 2008, mama victimei minorei, în vârstă de 13 ani și 6 luni, numita a sesizat Poliția C, cu privire la săvârșirea infracțiunii de viol a fiicei sale. Plângerea inițială îl privea numai pe inculpatul, însă ulterior, s-a aflat că la săvârșirea faptei a participat și inculpatul.
inițial pentru infracțiunea prev de art 197 al.1, 2 lit.a și al.3 teza I Cod penal, cei doi inculpați recunoscând că au întreținut acte sexuale cu victima, dar cu consimțământul acesteia. Deși în primele declarații minora a declarat că a întreținut acte sexuale cu cei doi inculpați, prin constrângere, ulterior a revenit și a susținut că a avut raporturi intime de bună voie.
Prin raportul de constare medico-legal cu nr. 1165/E/2009 emis de Serviciul de Medicină Legală al județului O, s-a stabilit că partea vătămată - minoră, prezenta o deflorare completă, ce poate data din 30/31.07.2008, precum și leziuni traumatice ce au putut fi produse prin sucțiune, fără a necesita zile de îngrijiri medicale.
In raport cu retractarea declarației victimei și în lipsa unor probe concludente, pe baza cărora să se rețină exercitarea constrângerii asupra minorei, parchetul a apreciat asupra încadrării juridice a faptei, în raport cu cele menționate mai sus.
Conform probelor administrate în cauză, a rezultat că începând cu luna mai 2007, partea vătămata a antrenat o relație de prietenie cu inculpatul.
In acest sens, în seara de 30.07.2008, in jurul orelor 22,30, partea vătămata i-a trimis 2 SMS-uri inculpatului, de pe telefonul mobil al martorei i-a propus să iasă în sat. In acest sens, inculpatul a venit însoțit de un alt tânăr, probabil un văr sau un nepot ( aspecte declarate de partea vătămată, în fața instanței, în prezența mamei sale ).
A declarat partea vătămată că inculpatul a venit la întâlnire cu autoturismul proprietate personala marca 1300, de culoare galbena, cu nr. de înmatriculare -, iar minora s-a urcat in autoturism pe locul din dreapta - față.
s-a mai arătat că inițial au stat de vorbă în mașină aprox. 10 minute, după care au hotărât sa meargă la plimbare spre comuna, au mai stat în mașină (era o zi de joi în jurul orelor 22,30), aproximativ o oră, după care s-au întors înapoi la locul de unde plecaseră ( la poarta locuinței lui ). La întoarcere l-au găsit pe inculpatul, care se afla în fața unui bar, au oprit mașina pentru ca partea vătămată să-l întrebe pe acesta dacă a văzut-o pe mama sa, după care și s-a urcat la el în mașină, știind că partea vătămată este prietenă cu. Partea vătămată a declarat că inculpatul, i-a cerut celuilalt inculpat să meargă să se plimbe cu mașina, astfel că au plecat din nou spre marginea comunei. In prezența mamei sale, partea vătămată a declarat că nu a existat nici un moment când vreunul din cei doi să fi închis ușile și să nu o fi lăsat să plece din mașină și tot ce s-a întâmplat a fost cu acordul său. Nu a fost nici un moment ca inculpații să fi promis că-i cumpără sau îi vor da ceva, inculpatul i-a propus să întrețină relații intime cu el și de la început i-a spus că este virgină și că-i este frică să nu afle părinții ei. Inculpatul a asigurat-o că nu vor afla părinții ei, pentru că nu va spune nimănui, a insistat în propunerea respectivă, și până la urmă a acceptat acest lucru, evenimentul desfășurându-se în mașină pe bancheta din spate a autoturismului.
In continuare, partea vătămată a arătat că a fost într-o zonă de la marginea satului pe unde nu trecea nimeni pe acolo, nu a existat nici un moment în care inculpatul să o fi agresat sau bruscat, iar ea a fost de acord să întrețină relații intime cu acesta, nu știa sigur câți ani are, dar o întrebase pe o colegă care i-a spus că aceasta ar avea 23 ani.
În consecință, instanța a apreciat că fapta săvârșită de cei doi inculpați întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de act sexual cu un minor prev.de art. 198 al. 1 și a dispus condamnarea acestora.
La individualizarea pedepselor la care au fost condamnați inculpații, instanța a apreciat că se impune ca acestea să fie executate în detenție, iar sub aspectul cuantumului să fie orientate spre minimul special prevăzut de lege.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații și, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepselor la care au fost condamnați, respectiv al modalității de executare a pedepselor de câte 3 ani închisoare la care au fost condamnați, cât și sub aspectul cuantumului acestora, susținând că sub ambele aspecte aceste pedepse sunt aspre în raport cu circumstanțele personale și cu împrejurările reale ale săvârșirii faptei.
Inculpații au susținut că sunt la primul conflict cu legea penală, pe parcursul urmăririi penale și al judecății au avut o comportare sinceră, situație în care în mod eronat instanța de fond nu a reținut circumstanțe atenuante potrivit dispoz.art. 74 și au solicitat să se facă aplicarea dispoz.art. 74 și 76, și aplicarea unor pedepse orientate sub minimul special prevăzut de lege,iar ca modalitate de executare suspendarea condiționată a executării acesteia.
Prin decizia penală nr.216 din 28 octombrie 2009, Tribunalul O l t, a admis apelurile declarate de inculpați, a desființat în parte sentința sub aspect penal și în consecință; a schimbat modalitatea de executare a pedepsei principale aplicată fiecăruia dintre cei doi inculpați din regimul de detenție stabilit de prima instanță și în baza art.861Cod penal, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării acestor pedepse de câte 3 ani închisoare la care au fost condamnați inculpații pentru infracțiunea prev. de art.198 alin.1 Cod penal, pe o durată de 6 ani, reprezentând termen de încercare compus din durata pedepsei închisorii aplicate și intervalul de timp de 3 ani stabilit de instanța de apel conform art.862Cod penal.
În baza art.863alin.1 Cod penal, s-a dispus ca pe durata termenului de încercare fiecare dintre cei doi condamnați să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul O l t;
b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natura a fi controlate mijloacele sale de existenta.
În baza art.359 alin.1 s C.P.P.-a atras atenția ambilor inculpați asupra dispoz. art.864Cod penal, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea acesteia în întregime, în cazul comiterii unei noi infracțiuni în termenul de încercare, a neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare sau a neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere.
S-a înlăturat aplicarea pedepsei accesorii și complementare prev. de art.64 alin.1 lit.a teza I Cod penal, pentru fiecare dintre cei doi inculpați.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii prev. de art.71 Cod penal, a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării a pedepsei principale pentru ambii inculpați.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că într-adevăr inculpații sunt la primul conflict cu legea penală, pe parcursul urmăririi penale și al judecății au avut o comportare sinceră, sunt tineri și anterior săvârșirii faptei au avut o comportare bună, atât în familie, cât și în societate.
In raport cu aceste elemente s-a apreciat că pedepsele de câte 3 ani închisoare privativă de libertate la care au fost condamnați cei doi inculpați sunt aspre sub aspectul modalității de executare a acestora, motivat de faptul că datele care caracterizează în mod pozitiv persoana inculpaților sunt de natură să ducă la concluzia că scopul preventiv educativ al pedepselor poate fi atins și fără executarea acestora, cele reținute constituind indicii temeinice că aceștia își vor schimba comportamentul social.
In acest context s-a apreciat că aplicarea dispoz.art. 861și 862Cod penal, cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor va fi de natură să-și atingă scopul preventiv educativ urmărit de lege.
Totodată, s-a apreciat că motivul de apel privind cuantumul pedepselor la care au fost condamnați cei doi inculpați este neîntemeiat, întrucât pedepsele de câte 3 ani închisoare au fost stabilite într-un cuantum care se situează la minimul special prevăzut de lege și au fost corect individualizate sub acest aspect, având în vedere gravitatea faptei săvârșită de inculpați, care au întreținut relații sexuale cu o minoră în vârstă de 13 ani și 6 luni.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul, care a criticat soluțiile dispuse pentru netemeinicie, invocând cazul de casare prevăzut de art.3859pct. 14 Cpp în sensul că pedeapsa aplicată inculpatului este prea aspră atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare, solicitând aplicarea circumstanțelor atenuante prevăzute de dispozițiile art.74, 76, cu consecința reducerii pedepsei aplicate și aplicarea dispozițiilor art 81, având în vedere atitudinea sinceră și de regret a inculpatului, faptul că nu are antecedente penale, provine dintr-o familie organizată și urmează cursurile unei forme superioare de învățământ.
Recursul este nefondat.
Astfel, Curtea apreciază că, raportat la natura și gravitatea faptei comise, modalitatea și împrejurările săvârșirii, faptul că partea vătămată este o minoră care la data săvârșirii infracțiunii avea numai 13 ani, instanța de apel a dat deja dovadă de clemență aplicând inculpatului o pedeapsă la limita minimă prevăzută de lege iar ca modalitate de executare a stabilit suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Simpla împrejurare că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale nu poate fi reținută în mod automat ca circumstanță atenuantă și nu poate avea caracter covârșitor în raport de celelalte împrejurări care denotă gravitatea faptei comise, astfel că nu se justifică o reducere a pedepsei aplicate sau o schimbare a modalității de executare, pedeapsa aplicată astfel cum a fost reindividualizată de instanța de apel, fiind aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.
Pentru considerentele expuse anterior, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform art 385/9 alin 3 Cpp, Curtea, în baza art 38515pct 1 lit b Cpp va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.216 din 28 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă recurentul inculpat la plata a 240 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 28 ianuarie 2010.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.CL
Gh.
PS/3.02.2010
Președinte:Mirela Ciurezu GhergheJudecători:Mirela Ciurezu Gherghe, Claudia Lăutaru, Onița
