Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 1o3
Ședința publică de la 25 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dumitrescu Daniela
JUDECĂTOR 2: Ciubotariu
JUDECĂTOR 3: Ghideanu Anca
GREFIER: - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror
La ordine fiind soluționarea recursului penal " menținere arestare preventivă " promovat de inculpatul recurent, în prezent deținut în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii de ședință din data de 13 februarie 2oo7, pronunțată de Tribunalul Iași,în dosarul penal nr.63o/99/2oo8.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest asistat de avocat, cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Interpelat fiind, inculpatul arată că își menține recursul formulat.
Nemaifiind de formulat cereri, Curtea acordă cuvântul în recursul formulat de inculpat în prezenta cauză.
Avocat, pentru inculpatul recurent cuvântul, arată că acest dosar a fost restituit la procuror pentru ca actul de sesizare să fie refăcut însă dosarul s-a întors la instanță așa cum a plecat. Principalul motiv de restituire a dosarului la procuror a vizat pe inculpatul, inculpat care este judecat pentru aceiași infracțiune ca și inculpatul numai că primul inculpat se judecă în stare de libertate.Din probele până în prezent administrate în cauză nu rezultă cu certitudine că inculpatul a săvârșit fapta care i se impută. Susține apărarea că a solicitat procurorului atunci când dosarul se afla la parchet administrarea unor probe pentru aflarea adevărului însă aceste probe au fost respinse. Inculpatul a acționat în sensul de a se apăra de cuțitul părții vătămate. Consideră apărarea că dacă inculpatul va fi judecat în stare de libertate nu înseamnă că acesta va fi și achitat.
Având în vedere că unchiul inculpatului a fost trimis în judecată tot pentru săvârșirea infracțiunii de omor și este judecat în stare de libertate, consideră apărarea că pentru egalitate de tratament și inculpatul poate fi judecat în stare de libertate, acesta fiind la primul contact cu legea penală. Pune concluzii de admitere a recursului, casarea încheierii prin care s-a menținut măsura arestării preventive și, rejudecând cauza să se dispună continuarea judecății cu inculpatul în stare de libertate până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare. Susține apărarea că arestarea preventivă ar trebui menținută numai în măsura în care ar ajuta efectiv. La acest moment nu se poate spune că inculpatul va încerca să influențeze aflarea adevărului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că încheierea recurată este legală și temeinică, instanța de fond a avut în vedere un probatoriu consistent și a apreciat că subzistă temeiurile care au stat la baza arestării inițiale, fiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.136, 143 și 148 lit.f Cod procedură penală. Solicită respingerea recursului.
În replică, avocat, arată că inculpatul a aplicat o singură lovitură, lovitură care a fost aplicată de jos în sus cu acea pentru a se apăra de lovitura de cuțit a părții vătămate.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său și solicită să fie judecat în stare de libertate.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
CURTEA DE APEL:
Deliberând asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 13 februarie 2008, Tribunalul Iașia dispus următoarele:
În baza dispozițiilor art.300 ind.1 al.3 Cod procedură penală menține măsura de arestare preventivă a inculpatului, fiul lui G și, născut la data de 30.11.1984 în I, în prezent deținut în Arestul
Respinge cererea formulată de apărătorul inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Față de împrejurarea că din materialul probator al cauzei rezultă suficiente indicii temeinice și chiar probe certe în accepțiunea art.143 Cod procedură penală care justifică bănuiala legitimă și rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit fapte pentru care este trimis în judecată și arestat, ținând seama că aceasta este sancționată de legea penală cu pedeapsa închisorii mai mare de patru ani;
Față de aspectul că același material probator al cauzei relevă cu suficiență date certe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, pericol demonstrat de gravitatea deosebită a faptei bănuit că a fost comisă de inculpat, valorile sociale lezate, modalitatea concretă în care se prezumă că a fost desfășurată activitatea infracțională, urmările grave și ireparabile produse, de sentimentul de insecuritate socială pe care îl generează în societate săvârșirea faptelor de genul aceleia în discuție;
Cum toate aceste aspecte conduc indubitabil la concluzia subzistenței temeiurilor de fapt și de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, având în vedere și necesitatea derulării cu maximă celeritate a procesului penal și fără pericolul influențării probelor ce se vor administra, în baza art.300 indice 1 al.1 Cod procedură penală raportat la art.313 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.
Pentru aceleași considerente, a fost respinsă și cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă.
Încheierea a fost recurată de inculpatul ce a susținut că menținerea arestării preventive este rezultatul neanalizării complete a probelor dosarului, analiză care ar fi arătat că este nevinovat și că punerea sa în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Având în vedere și principiul echității justiției, recurentul a solicitat punerea în libertate în condițiile în care celălalt inculpat cercetat în aceeași cauză este în stare de libertate.
Curtea, verificând încheierea recurată și actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate și a prevederilor legale în materie, constată următoarele:
Măsura arestării preventive a inculpatului a fost dispusă de Tribunalul Iași prin încheierea nr.66 din 3 iunie 2007, reținându-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală și art.148 lit. "f" Cod procedură penală.
Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art.174 Cod penal - art.175 lit. "i" Cod penal, reținându-se, în fapt, că, împreună cu inculpatul, a suprimat viața victimei, prin aplicarea mai multor lovituri cu bâte de baseball și de mare intensitate în zona capului și a cutiei toracice.
Fiind investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Iașia procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului, conform art.3001Cod procedură penală și a constatat în mod corect că aceasta este legală și temeinică.
Măsura procesuală a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, respectiv a dispozițiilor art.143 Cod procedură penală, art.148 lit. "f" Cod procedură penală și art.136 Cod procedură penală.
Prima instanță a făcut o corectă analiză a probelor arătând în mod expres și pericolul concret pe care l-ar reprezenta punerea în libertate a recurentului pentru ordinea publică.
temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive - existența probelor în sensul art.143 Cod procedură penală - coroborată cu întrunirea condițiilor prevăzute de art.148 lit. "f" Cod procedură penală conduc la concluzia că susținerile recurentului privind nelegalitatea și netemeinicia încheierii atacate nu pot fi primite.
În cadrul verificării impuse de dispozițiile art.3001Cod procedură penală, instanța investită nu analizează vinovăția celui arestat, ci, doar existența unor probe sau indicii temeinice în sensul că din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana cercetată ar fi comis fapta prevăzută de legea penală ce face obiectul cercetării coroborat cu întrunirea unuia dintre cazurile prevăzute de art.148 Cod procedură penală.
În luarea măsurii arestării preventive a inculpatului s-au avut în vedere procesele-verbale de cercetare la fața locului și de cercetare a autoturismului, declarațiile martorilor și concluziile medico-legale, probe ce conduc la aprecierea îndeplinirii și la acest moment a condițiilor impuse de art.143 Cod procedură penală.
În același timp, în cauză se menține cazul de arestare preventivă a inculpatului prevăzut de art.148 lit. "f" Cod procedură penală, fiind întrunite cumulativ cele două cerințe prevăzute de text.
Astfel, pedeapsa pentru infracțiunea de omor calificat pentru care inculpatul este cercetat este mai mare de 4 ani, fiind necesară apărarea ordinii publice față de pericolul concret pe care lăsarea în libertate a inculpatului îl prezintă; acest pericol este dedus din modalitatea de săvârșire reținută și natura relațiilor sociale încălcate și trebuie înțeles nu numai prin temerea pe care inculpatul a genera-o în colectivitatea din care face parte, ci și prin faptul că lăsarea sa în libertate ar afecta valorile sociale și relațiile sociale care constituie conceptul de ordine publică.
Față de cele expuse anterior, Curtea constată că temeiurile inițiale de arestare preventivă nu s-au modificat și nici nu au dispărut, sunt actuale și continuă să justifice privarea de libertate a inculpatului, măsura arestării preventive fiind o restrângere a libertății persoanei permisă de Constituție și recunoscută de CEDO, o măsură de apărare a ordinii publice și de aducere a acuzaților în fața instanței pentru buna desfășurare a procesului penal.
Ca urmare, având în vedere situația inculpatului raportat la situația celuilalt inculpat cercetat în stare de libertate în aceeași cauză - respectiv temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive în cazul său și necesitatea asigurării unei bune administrări a probelor - soluția de menținere a arestării preventive dispusă de prima instanță este corectă.
Pentru aceste considerente, legalitatea și temeinicia încheierii recurate fiind verificate și neexistând vreun motiv de casare, în baza art.38515pct.1 lit. "b" Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul promovat de inculpat împotriva încheierii din 13 februarie 2008 Tribunalului Iași, se va fi menținută.
Văzându-se și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul - împotriva încheierii de ședință din 13 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
03.III.2008.-
2 ex.-
Președinte:Dumitrescu DanielaJudecători:Dumitrescu Daniela, Ciubotariu, Ghideanu Anca
