Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 101/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 101/
Ședința publică de la 18 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcian Marius Istrate
JUDECĂTOR 2: Constantin Cârcotă
JUDECĂTOR 3: Mița
Grefier-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - -din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul,trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.20 Cod penal raportat la art.174-175 Cod penal, împotriva încheierii de ședință din data de 30.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns recurentul-inculpat în stare de deținere asistat de avocat.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință în sensul că acesta este primul termen de judecată stabilit în prezenta cauză.
Întrebat fiind, recurentul-inculpat precizează că își menține recursul promovat.
procesuali precizează că nu au alate cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat arată că inculpatul a atacat încheierea de ședință din data de 30.01.2008 pentru motive de nelegalitate și netemeinicie. La momentul respectiv instanța, "apreciind că temeiurile legale care au stat la baza adoptării măsurii preventive, temeiuri prev. de disp. art.143 și art.148 lit.f Cod procedură penală justifică menținerea stării de arest preventiv" a respins cererea de revocare a stării de arest formulată de inculpatul, ca fiind nefondată și a menținut starea de arest.
Arată că nu a formulat cerere de revocare a măsurii arestării preventive și apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art.3859pct.9 Cod procedură penală, respectiv nu este motivată îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.143 și art.148 lit.f Cod procedură penală.
În practica judiciară s-a statuat că instanța de recurs, la momentul judecării recursului promovat împotriva unei încheieri prin care s-a dispus cu privire la arestarea preventivă, poate completa motivarea dar nu o poate suplini.
Pentru acest motiv solicită, potrivit dispozițiilor art.38515pct.c Cod procedură penală, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pe de altă parte, învederează că în dosar lipsesc probele care să dovedească vinovăția inculpatului; acesta a solicitat de altfel, proba cu testul poligraf, în dovedirea nevinovăției sale și a indicat pe autor. Consideră că trebuie apreciată cu obiectivitate situația și sancționată atitudinea instanței de fond care nu a motivat încheierea recurată.
De asemenea precizează că se amână judecarea cauzei din motive ce nu-i pot fi imputate inculpatului.
Solicită astfel, admiterea recursului, casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare conform art.3859pct.9 Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public
Solicită respingerea recursului ca nefondat.
Cu privire la nelegalitatea încheierii precizează următoarele: cazurile de casare prev. de art.3859Cod procedură penală au în vedere situația în care recursul este a doua cale de atac pentru că la art.3856alin.3 Cod procedură penală se arată că "recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art.3859, iar instanța este obligată ca, în afara temeiurilor invocate și cererilor formulate de recurent, să examineze întreaga cauză sub toate aspectele "
Nu se poate dispune trimiterea cauzei spre rejudecare, instanța de recurs având posibilitatea de suplini sau completa hotărârea recurată. De altfel, instanța a motivat așa cum a apreciat necesar încheierea prin care a dispus menținerea măsurii arestării preventive dispusă față de inculpat.
În fond, prima instanță în mod corect a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Cu privire la tergiversarea cauzei din motive ce nu-i pot fi imputate inculpatului arată că în cauză au fost acordate două termene de judecată, la primul termen au fost audiate părțile și martori iar la al doilea termen a fost amânată judecarea cauzei pentru lipsa apărătorului ales al părții vătămate,
De altfel durata arestării preventive are un caracter rezonabil iar menținerea măsurii arestării preventive s-a impus raportat la probele administrate până în prezent
În ceea ce privește solicitarea inculpatului de a fi testat cu poligraful, aceasta a fost formulată în cadrul urmăririi penale.
Solicită respingerea recursului ca nefondat.
Avocat precizează că în cauză s-au acordat mai mult de două termene de judecată iar motivele invocate nu se limitează la dispozițiile art.3859Cod procedură penală
Recurentul-inculpat, având cuvântul, arată că nu este vinovat, nu a lovit pe partea vătămată, aceasta a indicat altă persoană.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 30.01.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Galația dispus, în temeiul art.3002, în referire la art.160 alin.1 și 3 din Codul d procedură penală, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, și a respins ca nefondată cererea de revocare acestei măsuri, formulată de inculpat.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată în mod legal și că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri impun în continuare privarea de libertate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs inculpatul, prin apărătorul ales, a invocat cazul de casare prevăzut de art.3859alin. 1 pct. 9 Cod procedură penală, susținând că hotărârea primei instanțe nu este motivată, astfel că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare.
De asemenea, a susținut că din probele administrate în cauză, nu rezultă vinovăția sa pentru faptele deduse judecății, astfel că măsura arestării preventive este nelegală.
Recursul este nefondat pentru următoarele motive:
Inculpatul a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. 312/P/28.09.2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art.20 cu referire la art. 174 alin.1 raportat la art.175 alin.1 lit. i Cod penal, constând în aceea că, în noaptea de 11/12.08.2007, pe fondul unui conflict spontan, în loc public, a aplicat părții vătămate o lovitură cu un de sticlă în zona gâtului,cauzându- leziuni care i-au pus în primejdie viața.
Împotriva inculpatului s-a luat în cursul urmăririi penale, măsura arestării preventive, în temeiul art.143 alin.1 combinat cu art.148 alin. 1 lit.f Cod procedură penală, reținându-se că sunt probe temeinice în sensul că acesta a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa și că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Contrar celor susținute prin motivele de recurs, în faza urmăririi penale au fost administrate probe (respectiv: declarațiile părții vătămate și; raportul de constatare medico-legală și declarațiile a numeroși martori, dintre care menționăm pe martorii, și - ) care confirmă presupunerea că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este trimis în judecată.
Împrejurarea că, fiind audiată de către prima instanță, partea vătămată a retractat declarațiile date în cursul urmăririi penale, nu constituie, în această etapă procesuală, temei pentru a pune la îndoială veridicitatea probelor administrate în cursul urmăririi penale, deoarece examinarea și interpretarea probelor urmează a fi efectuată de către instanța de fond după finalizarea cercetării judecătorești.
Lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta în continuare un pericol concret pentru ordinea publică, pericol care derivă din gravitatea deosebită a infracțiunii săvârșite, importanța valorilor sociale lezate, recrudescența acestui gen de infracțiuni și rezonanța negativă pe care ar avea-o în rândul colectivității lipsa unei reacții ferme a organelor judiciare împotriva persoanelor care săvârșesc astfel de fapte.
În consecință, chiar dacă motivarea încheierii recurate este succintă, prima instanță a reținut în mod corect că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au dispărut și impun în continuare privarea de libertate inculpatului, fiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 136 Cod procedură penală, art.143 și art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală.
Față de aceste considerente, văzând și dispozițiile art.38515pct. 1 lit.b Cod procedură penală, urmează a fi respins ca nefondat recursul inculpatului
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge,ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 8.09.1986 în G, domiciliat în G,-, -. 59, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, CNP -, împotriva încheierii de ședință din 30.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
În baza art.192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul-recurent la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.02.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
--- - - - -
Grefier,
Red.-
Tehnored.T 2 ex/25.02.2008
Jud.fond-
Președinte:Marcian Marius IstrateJudecători:Marcian Marius Istrate, Constantin Cârcotă, Mița
