Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 102/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 102/R/2008
Ședința publică din 14 februarie 2008
PREȘEDINTE: Sotoc Daniela
JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 3: Țarcă Gabriela președintele secției
Procuror:
Grefier:
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul, din Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale de ședință din 13 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de apărătorul său ales, av..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Apărătorul inculpatului recurent a solicitat admiterea recursului și casarea încheierii în sensul revocării măsurii arestării preventive ca fiind nelegală și a punerii în libertate a inculpatului. A arătat că luarea măsurii arestării preventive a inculpatului este nelegală, fiind luată cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie. Astfel, inculpatul a fost arestat fără să fie ascultat de instanța de fond, declarația dată în fața acesteia nefiind una propriu-zisă, această audiere nereprezentând propriu-zis, în înțelesul dispozițiilor legale, o ascultare. În subsidiar a solicitat să se dispusă casarea încheierii în sensul revocării măsurii arestării preventive ca netemeinică, arătând că nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive.
Procurorul a solicitat respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea, ca temeinică și legală a încheierii recurate, arătând că măsura arestării a fost luată cu mult timp în urmă, existând de altminteri, din acest punct de vedere, autoritate de lucru judecat și că temeiurile ce au determinat arestarea sunt pendinte. A mai precizat că subzistă și în prezent pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, a solicitat să fie pus în libertate, arătând că a fost sincer și că regretă comiterea faptelor.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin încheierea penală de ședință din 13 februarie 2008, Tribunalul Bihor, printre altele, în baza art. 300/2 rap. la 160/b Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la 3.05.1985 în O, măsură dispusă prin încheierea nr. 65/M din 6 noiembrie 2006 Judecătoriei Oradea, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 52/M/2006.
În motivarea încheierii s-a reținut că, prin sentința de condamnare s-a dispus, în temeiul art. 350 Cod procedură penală, menținerea arestării preventive a inculpatului și că, până în prezent în cauză nu au intervenit elemente care să determinate încetarea sau modificarea temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea și modificarea ei, în principal ca fiind nelegală, în sensul revocării măsurii arestării preventive, și a punerii în libertate a inculpatului. Sub acest aspect s-a susținut că măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie, inculpatul fiind arestat fără să fie audiat propriu-zis de prima instanță, declarația dată nefiind, în înțelesul dispozițiilor legale, o ascultare. S-a invocat în acest sens încălcarea dispozițiilor art. 150 alin. 1 și art. 6 Cod procedură penală, ale art. 23 alin. 2 din Constituție, precum și ale art. 5 din Convenția europeană a drepturilor omului. În subsidiar s-a solicitat ca, în urma admiterii recursului, să se caseze încheierea, ca fiind netemeinică, în sensul revocării măsurii arestării preventive și a punerii în libertate a inculpatului, apreciindu-se că nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive.
Examinând încheierea prin prisma recursului declarat, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385/6 și art. 385/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul declarat de inculpat este nefondat și va fi respins ca atare.
Astfel, în mod corect a constatat tribunalul că în speță temeiurile care au determinat arestarea subzistă și în prezent, impunând continuarea privării de libertate.
Cât privește nelegalitatea invocată de inculpatul recurent, prin apărătorul său, curtea va constatata că în speță nu suntem în prezența unei nulități absolute, cu ocazia luării măsurii arestării preventive, inculpatul fiind ascultat, în condițiile art. 150 Cod procedură penală, în prezența apărătorului său. Faptul că inculpatul s-a mulțumit să precizeze doar că menține declarațiile date în fața organelor de urmărire penală și că regretă faptele comise, neînțelegând să le completeze și că instanța, de asemenea, nu a înțeles că formuleze întrebări pentru a completa, clarifica sau verifica cele relatate de inculpat în declarațiile date în faza de urmărire penală, față de recunoaștere implicită a inculpatului, în sensul că a comis faptele reținute în sarcina sa, nu este de natură a duce la nulitatea declarației. Mai mult de atât, inculpatul a dat această declarație asistat fiind de apărător, care nu a invocat această nulitate în timpul efectuării actului și nici în calea de atac ulterior exercitată.
Astfel fiind, sub aspectul principal, se constată că recursul declarat de inculpat este nefondat și va fi respins ca atare.
Cu privire la cererea subsidiară, curtea reține că, într-adevăr, temeiurile ce au determinat arestarea subzistă și în continuare și că, mai mult de atât, în speță a intervenit o hotărâre de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, hotărâre care chiar dacă nu este definitivă este de natură să justifice continuarea privării de libertate, în condițiile art. 5 paragraful 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale.
Curtea apreciază că, în raport de modul de concepere a activității infracționale, de împrejurările comiterii faptelor, dar și de persoana și conduita inculpatului, care a comis faptele din prezenta cauză în stare de recidivă postcondamnatorie, lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, considerent pentru care apreciază că în mod corect instanța de apel a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, condiții în care, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpat, urmând ca, în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, să fie obligat inculpatul recurent la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, fiul lui și al, născut la 3 mai 1985, din Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 13 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 26 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
red. decizie -
jud. fond
dact. 2ex. 10.03.2008, pc
Președinte:Sotoc DanielaJudecători:Sotoc Daniela, Condrovici Adela, Țarcă Gabriela
