Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 102/2008. Curtea de Apel Pitesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZIE NR. 102-

Ședința publică din 14 Februarie 2008

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Raluca Elena Șimonescu Diaconu judecător

JUDECĂTOR 2: Minodora Elena Rusu

Judecător:dr. - -

Grefier: - -

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:

- procuror

S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul, aflat în Arestul - V, împotriva încheierii nr. 8 din 11 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.

S-a procedat la înregistrarea ședinței cu mijloace tehnice audio potrivit art.304 al. 1 Cod procedură penală.

La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat recurentul inculpat asistat din oficiu de avocat în baza delegației nr.734/2008, emisă de Baroul

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care, potrivit art. 172 al. 7 Cod procedură penală, s-a permis apărătorului să ia legătura cu recurentul inculpat.

Avocat, având cuvântul, precizează că nu mai are cereri prealabile de formulat.

Procurorul având cuvântul, precizează că nu mai are cereri prealabile de formulat.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat, instanța constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul.

Avocat având cuvântul, solicită a se constata că nu se mai impune menținerea măsurii arestării prerventive, cercetarea penală a fost terminată, nu mai subzistă motivele avute în vedere la luarea acestei măsuri și solicită admiterea recursului și punerea în libertate a inculpatului.

Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea încheierii ca legală și temeinică, întrucât subzistă motivele avute în vedere la luarea acestei măsuri.

Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului pentru motivele depuse la dosarul cauzei în scris, și să fie judecat în stare de libertate, deoarece nu prezintă pericol public.

CURTEA

Constată că prin încheierea nr.8 din 11 februarie 2008, Tribunalul Vâlceaa menținut ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive luată față de inculpatul, fiul lui și al, născut la 7 aprilie 1952 în orașul H, județul V, cu domiciliul în comuna, județul O, cetățean român, studii 12 clase, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, are doi copii majori, fără antecedente penale, director la SC Grup SRL D, CNP--, în prezent aflat în stare de arest preventiv la IPJ

Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul Vâlceaa reținut că temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatului subzistă și prin urmare a considerat că această măsură de prevenție este legală și temeinică urmând a fi menținută.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În esență, consideră că în mod greșit prima instanță a apreciat că în această cauză subzistă motivele care au determinat luarea măsurii arestării preventive.

Examinând încheierea supusă recursului din punct de vedere al motivelor invocate, în conformitate cu disp.art. 385/6 Cod procedură penală, curtea constată că recursul este nefondat.

Situația de fapt a fost corect reținută de către prima instanță care a aplicat în mod corespunzător dispozițiile legale în materie.

Inculpatul a fost trimisa în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor prevăzute de

art.215 alin.1, 2, 3, 4 și 5 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.272 alin.1 pct.2 din Legea nr.31/1990 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, în condițiile prevăzute de art.33 lit.a Cod penal.

Arestarea preventivă a inculpatului a fost luată, reținându-se ca temei dispozițiile art.143 și art.148 alin.1 lit.a, a/1 și f din Codul d e procedură penală. Inculpatul a fost încarcerat la data de 16 ianuarie 2008.

În mod corect prima instanță a constatat că motivele care au impus luarea măsurii arestării preventive împotriva inculpatului continuă să existe.

Astfel, sunt indicii temeinice, în sensul prevăzut de art.143 Cod procedură penală că inculpatul a săvârșit fapte penale de natura acelora reținute în sarcina sa prin actul de sesizare.

Există probe potrivit cărora inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală și totodată a încălcat cu rea credință măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Totodată, infracțiunile pentru care inculpatul este trimis în judecată sunt prevăzute de legea penală cu o pedeapsă mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Pericolul concret pentru ordinea publică este determinat de natura faptelor penale reținute în sarcina inculpatului, împrejurările și modul în care acestea au fost săvârșite.

Dacă inculpatul ar fi în stare de3 libertate persoana sa ar prejudicia în mod grav relațiile și valorile sociale care formează ordinea publică.

Prin urmare, hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.

În baza disp.art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul.

În temeiul disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală, recurentul-inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat și la onorariu de avocat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii nr.8 din 11 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.

Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul avocat oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

dr.

Grefier,

Red. dr.

Tehn.

3 ex.

Jud.fond:.

21.02.2008.

Președinte:Raluca Elena Șimonescu Diaconu
Judecători:Raluca Elena Șimonescu Diaconu, Minodora Elena Rusu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 102/2008. Curtea de Apel Pitesti