Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1037/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(1512/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.1037
Ședința publică de la 09 iulie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Mirancea
JUDECĂTOR 3: Daniel Grădinaru
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 9 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest, asistat de avocat din oficiu împuternicire avocațială nr.-/09.07.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, arată că a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 9 iunie 2009, pe care o apreciază ca fiind netemeinică și nelegală.
Solicită a fi avute în vedere numeroasele memorii depuse de inculpat, care este o persoană cultivată, absolvență a unei instituții de studii superioare
Arată că în sarcina inculpatul se reține instigarea și faptul că ar autor și mai mult, menționează că la discutarea fiecărei propuneri de prelungire a măsurii arestării preventive se schimbă de încadrarea juridică dată faptei, pentru a putea fi menținut în continuare în stare de arest preventiv.
Solicită a fi avut în vedere că starea de arest preventiv constituie excepția și nu regula și că inculpatul trebuie să fie beneficiarul prezumției de nevinovăție.
Arată că nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive, dat fiind că inculpatul s-a aflat în eroare față de faptele ce i se rețin în sarcină și mai mult consideră că autorul principal nu se află în boxă ci este liber.
Consideră că și inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate la fel cum sunt cercetați și ceilalți coinculpați, pentru a i se da posibilitatea de a-și face apărările în mod eficient.
Mai mult inculpatul a arătat că nu a făcut altceva decât a dat mapa unui broker pe care îl cunoștea și nu a avut cunoștință de conținutul respectivei mape.
Apreciază că față de inculpat se poate lua o altă măsura preventivă, respectiv aceea a obligării de a nu părăsi localitatea pentru i se da posibilitatea de a fi alături de familia sa care se află într-o situație grea dat fiind că fiica inculpatului este grav bolnavă.
Concluzionând solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință, pe fond a se dispune revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea inculpatului în stare de libertate, în subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Depune, la dosar, un memoriu și cereri formulate de inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Apreciază că în mod corect instanța a menținut măsura arestării preventive în raport de infracțiunile ce se rețin în sarcina inculpatului, ce sunt de o gravitate deosebită.
Arată că inculpatul a instigat mai multe persoane coinculpați în prezenta cauză la folosirea de acte false pentru de obținerea de credite bancare în mod fraudulos.
Solicită a fi avute în vedere multitudinea faptelor comise de inculpați, circumstanțele personale ale acestuia respectiv că fapta a fost comisă în stare recidivă postcondamnatorie și atitudinea nesinceră a inculpatului până la acest moment procesual.
Având în vedere cele susținute consideră că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, considerente pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este victimă a unui șantaj al numitei. Precizează că brokerii se află spatele creditelor efectuate la diverse bănci, mai mult arată că se află în boxă, iar adevăratul autor al faptelor se află în libertate.
Menționează că organele de cercetare penală au exercitat presiuni asupra unui coinculpat, că împotriva sa nu există probe de vinovăție și că este singurul în sarcina căruia s-a reținut infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.
Solicită a fi avută în vedere situația sa familială, faptul că are un copil minor ce a fost diagnosticat cu leucemie și precizează că dorește ca instanța să se aplece asupra memoriilor depuse la dosar în care a descris situația în care se află pe larg.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin încheierea de ședință din 9.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală în dosarul nr-, s-a dispus, între altele, în baza art.3002raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a apreciat că luarea măsurii preventive față de inculpat este legală și temeinică și că există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că acesta a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat.
A reținut că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.25 raportat la art.215 alin.1,2,3 cu aplicarea art.41 alin.2, art.33 lit.a și 37 lit.a Cod penal, constând în aceea că inculpatul, cu intenție, în vederea obținerii unor foloase materiale injuste, a determinat și a ajutat pe numiții, și să solicite și să obțină de la diferite bănci, punându-le la dispoziție acte falsificate de el, adeverințe de venit și cărți de muncă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și dispunerea continuării cercetării judecătorești cu inculpatul în stare de libertate.
Examinând încheierea recuratăprin raportare la motivele invocate de către apărătorii inculpatului dar și din oficiu, în condițiile art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
În acord cu prima instanță și Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.3002alin.3 din Codul d e procedură penală, iar menținerea duratei arestării preventive a inculpatului se impune, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea inițială se mențin și impun, în continuare, privarea de libertate a acestuia.
În mod corect instanța a constatat că din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că acesta a comis faptele pentru care este cercetat, și anume infracțiunile prevăzute de art.25 raportat la art.215 alin.1,2,3 cu aplicarea art.41 alin.2, art.33 lit.a și 37 lit.a Cod penal, constând în aceea că inculpatul, în vederea obținerii unor foloase materiale injuste, a determinat și a ajutat pe numiții, și să solicite și să obțină de la diferite bănci, punându-le la dispoziție acte falsificate de el, adeverințe de venit și cărți de muncă. Sub acest aspect sunt relvante procesul-verbal de percheziție domiciliară efectuată la locuința inculpatului ocazie cu care s-au descoperit impresiuni de ștampile folosite la realizarea falsurilor, precum și alte documente relevante, procesele-verbale de redarea a convorbirilor interceptate, declarațiile martorilor,.
Curtea reține că sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, pedepsele prevăzute de lege pentru respectivele infracțiuni este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Curtea are în vedere natura și gravitatea infracțiunii presupus comisă de inculpat, modalitatea concretă de comitere - pe o perioadă relativ redusă de timp și în mod concret - metodele frauduloase folosite și urmarea produsă, conturarea unor prejudicii însemnate. Toate acestea justifică aprecierea că judecarea inculpatului în stare de libertate ar crea un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice, cu urmări nefaste asupra încrederii și stabilității de care trebuie să se bucure mediul social. La această apreciere se are în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, care a mai fost anterior condamnat, existând riscul ca odată lăsat în libertate să continue activitatea infracțională.
Față de cele reținute, apreciind că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, Curtea în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 9.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./20.07.2009
23 Iulie 2009
Președinte:Silvia CerbuJudecători:Silvia Cerbu, Dumitru Mirancea, Daniel Grădinaru
